Dan Diaconescu, mogulul presei pestilenţiale

Arestarea lui Dan Diaconescu pentru şantaj şi ameninţare dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de mult a decăzut, şi în ce mocirlă morală, ideea de presă în România. Pentru libertatea de exprimare s-a vărsat sânge tânăr şi nevinovat pe caldarâmul Pieţei Universităţii în 1989. Aceasta a fost una din revendicările majore ale mişcării decembriste.
Am ieşit cu toţii în stradă pentru a ne putea exprima liber, fără cenzură, fără teamă, pentru asta am înfruntat gloanţele, nu pentru lichidarea socialismului, nu pentru introducerea şomajului, nu pentru introducerea inegalităţilor sociale abisale, nu pentru predarea ţării imperialismului occidental, nu pentru ca un jurnalist sau altul, fără scrupule fără etică şi fără Dumnezeu, să poată aduna în timpul scurs de atunci yahturi pe riviera franceza, rolls-royce-uri, vile în Primăverii, blocuri în Băneasa şi în străinătate, sume uriaşe în conturi în timp ce majoritatea romanilor sunt aduşi în pragul disperării şi înfometării de politicile antinationale şi de curbele de sacrificiu. Cei ce s-au jertfit pentru libertate nu şi-au putut închipui nici măcar o secunda că ceea ce cereau plătind cu preţul vieţii lor se va transforma într-un coşmar insuportabil, că ea, libertatea oferită de capitalism, va înghiţii cum înghite o baltă stătută un pumn de sare, orice virtute, orice tresărire de conştiinţă, orice răbufnire de demnitate.Cei ce au urcat treptele carierei jurnalistice pe cadavrele celor căzuţi în decembrie în acea atmosfera de entuziasm şi încredere, printre ei numărându-se şi tânărul caracalean  Dan Diaconescu, agitând flamura libertăţii presei, pozând în eroii lumii noi ce se dorea o lume a transparenţei şi a adevărului,  s-au dovedit aproape toţi nişte carierişti ordinari, nişte oportunişti de joasa speţă, nişte arivişti bolnavi de imagine şi de adulaţie publică.
Presa creată de ei, după chipul şi asemănarea lor, după caracterul lor strâmb, după sufletul lor măcinat de ambiţii de parvenire şi ros de invidie fata de talentul autentic, turnată în formele capitalismului corporatist şi decadent este ceea ce avem astăzi înaintea ochilor. O uriaşă maşină a îndobitocirii, a spălării creierelor, a manipulării,a dezinformării, a trecerii sub tăcere premeditată, a pervertirii şi falsificării valorilor morale, finanţată din şantaj, ameninţare, troc politic. Ea este chipul în oglinda a clasei burghezo-politice ce se află la cârma României de doua decenii.

Dan Diaconescu, mogulul presei de scandal, cu aerul unui tânăr nevinovat şi parca surprins de agitaţia oamenilor mari din jurul sau, condus de mascaţi şi ridicând mâinile încătuşate deasupra capului ca un trofeu, a intrat zâmbind mefistofelic în clădirea tribunalului. Aici se va răfui cu o justiţie coruptă, clientelară, a cărei independenţă şi echidistanţă nu sunt decât vorbe în vânt. În sanctuarul justiţiei unde păşeşte acum mândru mogulul, zeiţa dreptăţii a fost detronată de zeul ban, apostazia slujitorilor ei făcându-se fără freamăt, fără zbucium,  fără mustrări de conştiinţă.

Probele împotriva lui Dan Diaconescu sunt şubrede, inconsistente, lipsite de substanţă, simple vorbe. Din 2002 bossul incontestabil al ziaristicii pestilenţiale, idolul babelor şi al lumpenproletariatului, nu a semnat o singura hârtie, nu a pus o singura ştampila, şi desigur, a vorbit la telefon într-un cod indescifrabil, impenetrabil. Reţinându-l justiţia comite o regretabila eroare formala, dar ce uriaş act de Justiţie şi Dreptate profundă se înfăptuieşte în acelaşi timp. Dreptate divina !

După dreptul burghez Dan Diaconescu este nevinovat. El se constituie într-un capitalist onest a cărui avere fabuloasa nu trebuie justificată după legile statului român.

După justiţia proletară ce va să vină, aceiaşi cu justiţia divina, Dan Diaconescu merită condamnat pentru subminarea fiinţei morale a poporului roman prin falsificarea modelelor, valorilor, normelor şi ideilor morale, manipularea, dezinformarea şi înşelarea încrederii telespectatorilor în scopul distragerii atenţiei acestora de la problemele cu adevărat importante ale tarii, de la matrapazlâcurile şi marile fraude ale conducerii politice săvârşite în dauna buzunarului celor ce muncesc, trecerea sub tăcere în mod vinovat a marilor subiecte tabu cum ar fi: suprimarea independentei României după 1989, colonizarea României de către capitalul financiar străin şi consecinţele ei nefaste, prezenţa militară românească pe teritoriile altor ţări ca Afganistan, Irak etc. soldată cu pierderi de vieţi, în războaie care nu au nici o legătură cu poporul nostru ci numai cu imperialismul american, demascarea neocolonialismului economic occidental, batjocorirea şi compromiterea definitivă a ideii de presă liberă pentru care s-a murit în decembrie, însuşirea prin mijloace ilicite, frauduloase a unei averi de nabab în sumă de 33 de milioane de euro  în timp ce telespectatorii săi în marea lor majoritate se lupta cu sărăcia şi mizeria cea mai neagra.

Mizeria morala a patronilor de presa si a presei

In România patronii presei de azi, televiziuni și ziare, sunt oameni cu biografie dubioasa, implicați în marile fraude de miliarde de dolari ai anilor nouăzeci. Pornind cu mâinile în buzunare la începutul erei democratice dar cu relații strânse în securitate, ei și-au clădit prin corupție, jaf, trafic de influenta, un imperiu financiar, un imperiu al răului și al corupției. Profilul lor moral este identic cu cel al unei reptile respingătoare în căutarea prăzii. Ei și acoliții lor se hrănesc cu minciuna și hrănesc minciuna. Aduna în jurul lor indivizi servili, fără coloana vertebrala, fără personalitate, ușor manipulabili pe care ii ridica la rangul de directori și redactori șefi. Promovarea într-o cariera de presa se face fără nici o legătura cu valoarea individului ci numai cu gradul de slugărnicie. Informarea onesta a publicului este ultima lor preocupare. Sarcina lor principala este zăpăcirea acestuia prin tehnica prezentării a doua puncte de vedere total opuse despre orice subiect al actualității. In acest mod lumea nu mai înțelege nimic și nu-și poate forma o părere, neavând opinie mulțimea devine apatica și ușor de manipulat. O alta tehnica menita sa inducă confuzie și depresie în rândul poporului este eludarea subiectelor cu adevărat sensibile: dezindustrializarea, înstrăinarea avuției naționale, transferul capitalurilor romanești în mâinile străinilor, datoria publica și privata enorma, răspândirea rapida și cronica a sărăciei în rândul maselor, creșterea imorala a ecartului dintre bogați si săraci, exportul de forță de munca ieftina, umilirea României, dependenta și aservirea tot mai accentuata de imperialismul supersocietății occidentale. Eludându-le se însămânțează in conștiința publica idea mincinoasa ca aceste probleme nu exista. Dar chiar presupunând ca patronii de presa si acoliții lor ar fi animați de comandamente morale, în capitalism presa este o intreprindere comerciala al cărei scop este înainte de toate maximizarea profitului și abia în al doilea rând satisfacerea unei comenzi sociale. Nevoia publicului de informare și dezbatere de calitate este subordonata total comandamentului profitului, iar in domeniul particular al mediei profitul se compune in principal din influenta politica si numai in secundar din componenta financiara. In democrație puterea politica este în ultima instanta decisa de monopolurile de presa după regulile de fier ale propagandei.Aceste reguli au fost inventate si dezvoltate de-a lungul secolului XX în special de industria americana de marketing. Este de notorietate ca piața media este dominata de câteva monopoluri intre care exista înțelegeri si alianțe și nu exista nici o umbra de piața libera. In aceste circumstanțe este firesc ca aspiranții la funcții în stat sa caute sa-și atragă simpatia si sprijinul acestor monopoluri. In orice regim politic puterea politica si presa sunt strâns împletite. Insa ipocrizia și fariseismul oamenilor politici ii împiedică sa o afirme deschis. Obsesia politicienilor de a nega acest adevăr a atins nivelul patologiei sociale. Într-o confruntare decisiva pentru cea mai înaltă funcție în stat unul din candidați a pierdut puncte importante, care în final au dus la pierderea alegerilor, pentru ca nu a putut para o lovitura a adversarului care l-a acuzat ca s-a întâlnit înaintea confruntării, în miezul nopții, cu un important monopolist al presei. Acest fapt dovedește imaginea idilica și complet falsa pe care capitalismul o are în conștiința publica, gradul avansat de spălare a creierelor majorității votanților care a condamnat în bloc o realitate de zi cu zi a capitalismului, aruncata în mod ipocrit în cârcă unui candidat de către celalalt. In loc ca presa sa-și aducă aportul la luminarea poporului ea a devenit ghidul sau pe drumul către întunecimile afundării într-un desert cultural. Patronata de adevărați sacerdoți ai minciunii, manipulării și dezinformării mass-media romanească amenință sa ne azvârle pe toți într-o fundătura fără ieșire a destinului. Căci cu false valori pe post de valori autentice cu idoli de carton și pitici de circ politic pe post de eroi un popor devine turma, își pierde identitatea, statalitatea și în final dispare de pe scena istoriei. Vinovații dacă toate aceste lucruri se vor adeveri nu trebuie cautați în alta parte decât
în rândul acestor mizerabili monopoliști ai presei, autohtoni sau alogeni.

Florian Liviu

Vinovatia presei

E foarte bine ce se intampla in redactia de la Cotidianu. Toata presa din Romania indiferent de forma in care apare: scrisa, online, televizata este corupta, aservita politic, sursa a degradarii morale a natiunii.Tot ce se intampla rau in tara asta in plan etic:crime oribile, desfrau, manelizare, subdezvoltare culturala se datoreaza exclusiv presei. Ea a faurit cadrele, modelele, idolii in care ne miscam, actionam, credem. Din aceasta cauza, inchiderea unui ziar in loc sa fie o tragedie sau o drama a unor oameni ramasi fara slujbe si fara mijloace materiale este pentru mintile lucide un motiv de bucurie.Daca ar fi sa se inchida toata presa, ar fi ca si cum s-ar opri vijelia si ar rasari soarele. Nu exista ilustrare mai buna a tezei hegeliene a negarii negatie decat libertatea presei. Aceasta libertate contine in sine germenii propriei distrugeri. Ea este purtatoarea agentilor patogeni ai infectiei morale ce a cuprins Romania si din pricina careia suferim cu totii: tineri sau batrani, femei sau barbati. Tratarea bolii nu se poate face decat mergand la cauza ce a generat-o. Trebuie inchis robinetul asazisei libertati a presei. Spre binele nostru al tuturor trebuie reinstaurata cenzura societatii asupra celor ce isi permit sa o manipuleze mediatic.Si inca un argument. Nu se bate presa cu pumnul in piept ca tot ce face, tot ce spune este de utilitate publica, de maxima importanta sociala ? Si daca este asa, cum pretinde ea, atunci de ce acest lucru capital pentru societate sa se afle in mana unor particulari venali, ce se folosesc de el dupa bunul plac.Nu ar fi oare mai bine ca presa sa se afle in intregime in propietate publica si sub cenzura societatii ale carei interese ar trebuii sa le slujeasca ?