În centru excelenţa sa doamna Marta C Fajardo Palet |
miercuri, 30 ianuarie 2013
Întâlnire cu ambasadorul Republicii Cuba
vineri, 11 ianuarie 2013
Student în America
Prietenul nostru Kliment Vorosilov a publicat de curând un interviu cu un student american ce ilustrează elocvent condiţia şi perspectivele tinerilor din clasa muncitoare în Statele Unite, ţară fanion a capitalismului neo-liberal. Cu permisiunea sa reluăm şi noi acest interviu pentru a-l pune la dispoziţia cititorilor noştri
De curând i-am luat un interviu lui Max (Max Samuel Wellbrock-Talley)
un tânăr comunist american, folosind sistemul de mesaje instant al
Facebook-ului. Max este student în primul an la Kansas State University,
majorul său este în inginerie nucleară, iar minorul în limba spaniolă.
De curând i-am luat un interviu lui Max (Max Samuel Wellbrock-Talley)
un tânăr comunist american, folosind sistemul de mesaje instant al
Facebook-ului. Max este student în primul an la Kansas State University,
majorul său este în inginerie nucleară, iar minorul în limba spaniolă.
Obiectivul interviului este de a vedea cum este să fii un tânăr
student în SUA, care sunt presiunile dar și beneficiile de care ai
parte. Pentru noi, românii comuniști, SUA nu este țara tuturor
posibilităților, ci regatul capitalismului sălbatic.
-Max,
pentru noi, comuniștii din România, este interesant să vedem cum este să
fii student în SUA, țara capitalismului sălbatic. În socialism, la noi a
existat un foarte bun sistem de educație, gratuit. Poți să ne spui
câteva lucruri despre facultatea ta, cum ar fi numărul de ani de studiu,
taxa anuală, ce este un major și un minor și care este modalitatea prin
care tu îți acoperi taxa anuală de studiu?
-Kliment, în SUA
sunt două tipuri de universități: publice și private. Cele publice sunt
subvenționate de către stat, în timp ce cele private nu beneficiază de
nicio subvenție. Ambele sunt însă foarte scumpe. Universitatea mea nu
este considerată printre cele mai scumpe. Facultatea mea costă în jur de
14.000 USD pe an, în timp ce una similară din privat costă între 20.000
și 60.000 USD pe an.
Un major este ceea ce ai ales ca obiect
principal de studiu, este ceea ce te plasează într-o anumită facultate
din cadrul universității. Ingineria nucleară mă plasează în cadrul
Facultății de Inginerie, cu un program destul de puțin flexibil, ce
conține cursuri de inginerie mecanică și nucleară. Un minor deși se
aseamănă cu majorul, este ceva adițional acestuia, fiind guvernat de
reguli diferite. În cazul meu, trebuie să ating 120 de credite pentru
major – ingineria nucleară, și 30 pentru minor – limba spaniolă, ceea ce
îmi va oferi o diplomă care spune că sunt calificat în inginerie
mecanică și nucleară, în limba engleză dar și în spaniolă.
Cele
mai multe dintre disciplinele de major necesită patru ani de studii,
separați în 8 semestre (un semestru mă costă 7.000 de USD). Majorul
meu, fiind mai complex decât unul în științe politice, durează 5 ani.
Doctorii și avocații au o situație mai specială, ei trebuie să-și ia
licența, apoi să dea un examen de admitere, să mai facă încă trei sau
patru ani la o instituție de studii specializată, apoi să dea un examen
de calificare pentru statul în care vor lucra (sunt examene diferite
pentru fiecare stat, unul pentru Kansas, altul pentru California etc.).
Costul unui an de studiu pleacă în acest caz de la 20.000 USD în sus.
Pentru a-şi plătii studiile, unii studenţi capătă o bursă, bani ce
provin în principiu din donaţii din sfera privată. Însă marea majoritate
a studenţilor nu sunt aşa norocoşi. O parte dintre aceştia din urmă
reuşesc să obţină credit pentru studii unde dobânda este acoperită de
autorităţi pe perioada studiilor. Alţi, cum este şi cazul meu, recurg la
credite private unde dobânda fluctuează în funcţie de piaţă. Eu, de
exemplu, am luat cu împrumut o primă tranşă de 5.500 USD pentru primul
semestru, cu o dobândă de 12,625%. Cu tot cu taxe, voi ajunge să
plătesc pentru primul an cam 15.000 USD.
În SUA s-a ajuns la
situaţia când şi în cazul unui venit important pe gospodărie, cea mai
mare parte a acestuia să se ducă la bănci, pentru a se plăti creditele.
Voi absolvi având ceva deprinderi şi o bucată de hârtie ca diplomă, dar
şi cu aproape 80.000 USD datorie, la care se adaugă taxele şi dobânda.
-Max, dacă ne luăm numai după ce ne-ai spus până acum, pare că SUA este
o societate a naibii de nedreaptă, a avea o datorie de 80.000 USD la
sfârşitul facultăţii, după 5 ani de studii, pare ceva îngrozitor. Mă
simt atunci obligat să te întreb şi alte lucruri. Care sunt şansele ca
să găseşti o slujbă bună la sfârşitul facultăţii? Cam care ar fi
salariul tău în acest caz şi, în funcţie de asta, cât timp crezi că
ţi-ar lua ca să plăteşti toată datoria? Poţi să ne spui pe scurt cum
vezi tu situaţia poverii reprezentată de plata împrumutului pentru
studiile universitare pentru americanul mediu? Apropo, Kansas State
University în proprietatea cui se află?
-Slujba depinde în mod
firesc de ceea ce ai studiat în colegiu. Pentru un inginer cu
specialitatea mea, care tocmai a ieşit de pe băncile facultăţii, şansele
de a obţine o slujbă plătită între 3.500 şi 5.000 USD pe lună la
început sunt destul de mari. Dacă însă ai terminat, de exemplu, Istoria,
cu drept de predare pentru clasele V-VIII, este mult mai dificil să-ţi
găseşti o slujbă, şansele scăzând şi mai mult dacă este vorba de o
slujbă bine plătită. Cred că societatea americană , aşa cum este ea
construită, este împotriva manifestării în practică a pasiunii de care
este animat cineva. Costul ridicat limitează ceea ce tu poţi alege
pentru studiu. Cel mai uşor şi mai ieftin este să alegi ceva de studiu
şi să te ţii de acel ceva, chiar dacă tu vei urî acel ceva şi apoi
cariera pe care o vei avea, urmare a studiilor respective. Dacă în
următorii ani de studiu voi ajunge la concluzia că nu îmi place ceea ce
fac şi mă hotărăsc să fac altceva, atunci asta mă va costa 7.000 USD
pentru fiecare dintre semestrele de studii pe care deja le-am urmat.
Însă, pentru marea majoritate a absolvenţilor lucrurile se complică şi
mai mult după terminarea studiilor. Cheltuielile aferente unui
apartament sau unei case sunt deseori prea mari pentru un absolvent deja
îndatorat. De când a avea o maşină în America a devenit la fel de
important ca a avea o casă, şi deoarece nu poţi pune deoparte destui
bani pentru casă şi maşină din noua slujbă, având de plătit creditul
pentru studii, asta înseamnă că vei fi nevoit să recurgi la credite
suplimentare, care depăşesc deseori 200.000 USD, la care se adaugă suma
aferentă taxelor şi dobânzii, suma totală adăugându-se creditului
iniţial, pentru studii. Şi, bineînţeles, trebuie să mai ai bani şi ca
să mănânci şi să te îmbraci, pentru doctor. A avea o familie devine mai
scump cu fiecare copil pe care îl aduci pe lume - singurul beneficiu
fiscal când ai copii este că ai o reducere mică de taxe pentru fiecare
dintre copii. Astfel, un american, un el sau o ea, ajunge până la 30 de
ani să fie înglodat în datorii, datorii care nu mai pot fi plătite.
Până la urmă, lucrul acesta, cu imposibilitatea de a-ţi plăti datoriile, devine regula.
Cu nunţile şi înmormântările costând mii de USD, când cineva moare, nu
este neobişnuit ca toate lucrurile să fie vândute, pentru a se plăti
ceea ce decedatul mai avea de plătit. Iar dacă tot nu se acoperă
datoria, aceasta de cele mai multe ori va trece către descendenţi. În
loc să lase ceva copiilor după moarte, americanii au ajuns să moară
lăsând numai datorii generaţiei următoare.
Situaţia menţionată
este un motiv deosebit de îngrijorare pentru mine. Ştiu că voi avea o
datorie imensă. Cea mai bună şansă de a o plăti ar fi ca după absolvire
să mă înrolez în Armată, pentru 5 ani de serviciu militar într-un
teatru de operaţiuni. Apoi trebuie să văd ce voi face cu creditul
bunicii. Dacă nu va fi plătit, vom pierde casa familiei, cea care ar
trebui să-mi revină mie. În acest caz, va trebui să mă împrumut şi
pentru o casă. Apoi mai este chestiunea maşinii, care urmează să mă
coste 10.000 USD pentru modelul care îmi place. Toate acestea cu puţine
posibilităţi de a câştiga bani pentru a plăti datoriile şi cu
ameninţarea deasupra capului că pot pierde totul dacă nu voi plăti cea
mai mare parte a datoriei. Dacă, de exemplu, ajung în situaţia de a nu
mai putea plăti datoria pentru studii, aceasta trece automat la părinţii
mei.
Kansas State University aparţine statului Kansas, că tot
m-ai întrebat de asta. Este o instituţie publică administrată de
executivul statului Kansas.
-Max, vrei să transmiţi ceva comuniştilor din România?
-Da, bineînţeles. Doresc să transmit tovarăşilor din România calde
salutări tovărăşeşti şi mult succes în lupta împotriva Imperialismului,
pentru socialism şi o viaţă bună oferită clasei muncitoare!
-Mulţumesc, Max. Toate cele bune!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)