Sesizare
Către domnul Andrei Muraru, Președintele Executiv al Institutului de
Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc
(IICCMER)
Domnule Muraru,
Am aflat de iniţiativa dv de a
propune o lege de interzicere a simbolurilor comuniste şi de pedepsire a
negaţioniştilor. Vreau să vă atrag atenţia că:
Există deja o lege
pe baza careia au fost interzise deja zece incercari de inregistrare in
tribunal a unui partid comunist, ultima fiind pe 21.02.2013. Este vorba
de Legea 51/1991, asa numita Lege a siguranţei naţionale, şi anume Art
3h, pe care am ajuns să îl ştiu pe dinafară, pentru că de aici mi se
trage frustrarea de a fi cetăţean al unui stat nedemocratic. Anume:
„Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele:
...........
3h) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a
actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista,
legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste,
separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si
integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot
periclita ordinea statului de drept”
Cîteva observaţii:
1.
Textul de mai sus poate fi înţeles cu bună credinţă aşa: orice
ameninţare la adresa siguranţei naţionale este interzisă. Acţiunile
totalitare sau extremiste sunt asemenea ameninţări. Bun. Indiferent de
„sorginte”. Dar atunci ar trebui definit ce acţiuni sunt totalitare sau
extremiste. Legea nu specifică. Cine anume stabileşte dacă o acţiune e
totalitară sau extremistă? Bănuiesc că puterea judecătorească. Pe ce
bază? Nu ni se spune. Judecătorii pe care i-am văzut au adus argumentul
„sorginţii”. Nu ne interesează ce scrie în statut sau program, dar
sunteţi de sorginte comunistă. Dar UDMR? Deşi e separatist, nu e de nici
o ameninţare. Dar monarhiştii? Ei nu „periclitează ordinea statului de
drept”? Mă refer la Constituţie care zice „ Art 1(2) Forma de
guvernământ a statului român este republica.”
Concluzie. Dacă
legea s-ar fi interpretat cu bună credinţă, judecătorul trebuia să
demonstreze bazat pe statut, program şi alte acţiuni ale grupurilor care
au solicitat înregistrarea lor ca partide comuniste că ele constituie
asociaţii extremiste. Or acest lucru a fost imposibil. Judecătorii nu
aveau nici o definiţie a extremismului. Mă hazardez eu să dau una „o
asociaţie este extremistă dacă acţionează prin violenţă împotriva
ordinii statului de drept”. E bună?
2. Legea în cauză este
apărută înaintea Constituţiei, votată de Adunarea Constituantă în iunie
1991. Singurul care a avut curajul să i se opună public a fost deputatul
PSDR Silviu Şomâcu, care a scandalizat presa vremii declarînd, de la
tribuna Adunării, ca el se consideră marxist. Nu numai că este
pre-constituţională, dar este şi anticonstituţională. Într-adevăr,
Constitutia Romaniei spune:
8(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
..........
Despre ce pluralism vorbim dacă se interzice cetăţenilor dreptul la
alternativă? Partidele comuniste propun o alternativă socialistă, în
care proprietatea asupra marilor mijloace de producţie să fie socială,
şi nu privată. Ele reprezintă o ameninţare la adresa siguranţei
naţionale? Poate doar la adresa celor care au jefuit ţara. Nici măcar
noţiunea de siguranţă naţională nu este clară, la fel ca aceea de
„interes naţional”. Poate că un partid comunist va ameninţa vreodată
siguranţa magnaţilor şi interlopilor de după 1989, dar aceştia nu
reprezintă naţiunea. Sau chiar ei sunt naţiunea?
29(1)
Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor
religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi
constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă,
contrare convingerilor sale.
......
Comuniştii nu au dreptul la
opinie? Din legea respectivă, nu numai organizarea unor partide
comuniste este o ameninţare la adresa „siguranţei naţionale”, dar şi cei
care o sprijină. Adică aceia care nu cred că e tot una comunismul cu
fascismul. Şi cei care au fost pauperizaţi de cei 23 de ani de
capitalism.
40(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a
principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a
independenţei României sunt neconstituţionale.
La nici unul din
procesele la care am asistat (şi au fost vreo 5) judecătorul nu s-a
obosit să arate că petentul – cel care se voia a fi înregistrat ca
partid communist – ar milita contra acestor lucruri.
Concluzie. Legea Siguranţei Naţionale, este anticonstituţională şi de aceea ar trebui lovită de nulitate.
3. Nu numai că judecătorii s-au bazat pe o lege anticonstituţională –
să zicem că nu avea ce face, deşi există Curtea Constituţională, există
Preşedintele României, există Avocatul Poporului care puteau semnala
aceasta – dar au interpretat-o cu vădită rea voinţă. Au sărit peste
epitetele „totalitariste sau extremiste” şi au citit-o, absurd, astfel „
initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a
actiunilor... de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice
alta natura (!)”. Aha, acţiunile de orice altă natură sunt ameninţări la
Siguranţa Statului...
Multă vreme, mai ales înainte de 1989
am crezut că esenţa democraţiei poate fi găsită într-o maximă atribuită
lui Voltaire şi preluată apoi de mulţi alţii, inclusiv de Churchill şi
Ion Raţiu: „ Nu sunt de acord cu tine, dar voi lupta pentru ca tu să ai
dreptul să îţi spui opinia” . A fost una din multele mele iluzii.
Dumneavoastră conduceţi un institut ştiinţific. Aşa s-ar părea dacă mă
uit aici. Nu vă deranjează numele IICMER, care numai ştiinţific nu
este? De ce nu ar exista atunci şi un institut de investigare a crimelor
capitalismului? Sau altul de investigare a binefacerilor comunismului?
Voi crede că sunteţi un institut ştiinţific, dacă o să vă schimbaţi
numele în ceva neutru. Chiar Institutul de investigare a comunismului ar
merge, deşi ar fi mai bine „Institutul de istorie recentă”, aşa cum
există în alte ţări fost socialiste.
Daţi impresia că marea crimă a
„comunismului” este aceea că nu toată lumea este de acord că a fost
ceva rău. Chiar dv arătaţi : „Condamnarea comunismului nu a schimbat
percepţia publicului asupra vechiului regim, iar efectele sînt mai
degrabă simbolice sau greu cuantificabile. Nu foloseşte nimănui să
asumăm realizări care nu există doar pentru a bifa un cincinal de
împliniri glorioase. În planul interiorizării şi asumării concluziilor
raportului, aşa cum arată sondajele realizate de IICCMER, situaţia se
înrăutăţeşte continuu, accentuată de criza economică pe care o
traversăm.
La mai bine de două decenii de la ultima dictatură,
românii cred că viaţa în comunism era în general una lipsită de grijile
materiale, cu puţine privaţiuni din registrul libertăţilor. Un român din
trei n-a auzit în viaţa lui de lagăre de muncă, de închisori pentru
elită sau de colonii de muncă. Gulagul e o ţară străină. Pentru 80%
dintre noi, regimul comunist n-ar fi produs suferinţă, iar instalarea
acestuia a fost o binefacere pentru ţară. Majoritatea românilor nu
doresc interzicerea simbolurilor comuniste şi nu sînt interesaţi de
dosarele Securităţii sau de lustraţie”.
Mă rog, aş modifica puţin:
toţi românii au auzit de lagărele de muncă, de închisorile pentru
„elită” (văd că aşa numiţi în bloc pe condamnaţii politici) dar sunt
sătui de propaganda anticomunistă. Aţi reuşit – nu singur, ci împreună
cu o întreagă armată de propagandişti – să amestecaţi adevărul cu
falsurile în aşa fel încît credibilitatea acestei propagande a devenit
neglijabilă. La fel cum era propaganda anticapitalistă în ultimele două
decenii de socialism.
Deci sunteţi conştient că majoritatea
românilor nu doresc interzicerea „simbolurilor comuniste” şi nu sunt
interesaţi de „lustraţie”. Aţi aflat, sunt sigur, şi de recomadările
comisiei de la Veneţia care a dat, în fine, dovadă de bun simţ (mai
bine mai tîrziu decît niciodată). Iar apropo de lustraţie, e o ciorbă
răcită şi reîncălzită periodic de unii politicieni care cred că poate o
să le aducă un mic procent la alegeri. Apropo de lustraţie, s-ar putea
să fie puţin lustrat chiar Vaclav Klaus – Cehia a fost singura ţară
care a dat o asemenea lege (mă rog, din 1997 şi Polonia, dar altfel) cu
rezultatul că Partidul Comunist al Cehiei şi Moraviei este a treia forţă
din ţară.
Atunci de ce vă asumaţi o asemenea răspundere, de a
propune o lege antipopulară? Există o butadă, conform căreia legile bune
sunt acelea care pot fi respectate.
Există o explicaţie, dar nu
este ştiinţifică. Vreţi să arătaţi că nu luaţi banii contribuabililor
degeaba, că faceţi ceva util pentru cei care vă plătesc.
O altă
explicaţie, tot neştiinţifică este că plutocraţii care conduc politica
(să nu ne amăgim, nu politicienii conduc, ci aceia care îi manevrează)
se tem că mişcarea comunistă s-ar putea dezvolta şi cu alte nume. Dar
atunci ar terbui să ştie că s-ar putea dezvolta şi cu alte simboluri.
Ce o să faceţi cu noi, cei care ne credem comunişti şi suntem
persecutaţi deja de 20 de ani de toate guvernele care s-au perindat prin
ţară? Legea Siguranţei naţionale, cea care mă scandalizează pe mine a
fost votată în 1991 de Parlamentul condus de marii anticomunişti Dan
Marţian şi Alexandru Bîrlădeanu şi promulgată de alt mare anticomunist
Ion Iliescu. Sau cu aceia care nu au putut fi comunişti nici înainte de
1989 şi nici după?
Eu v-aş propune altceva. Așa cum apare,
inițiativa dv de a interzice simbolurile comuniste este nu numai
inutilă, ci chiar imorală. Dacă vreţi să fiţi oameni de ştiinţă,
istorici, renunţaţi la aerele de procuror. Într-un „proces al
comunismului”, pe lîngă procurori (de care avem slavă Domnului, destui)
mai e nevoie şi de avocaţi şi, mai ales, de judecători. Un institut de
istorie recentă ar putea avea ultima calitate. Nu unul de investigare a
crimelor comunismului.
România, prin interzicerea de facto a
comuniştilor, suferă deja de un deficit democratic. Rostul dv. ar fi de
a-l micşora, nu de a-l mări.
Primiţi, vă rog, asigurarea consideraţiei mele
Prof. Univ. Dr. Gheorghiţă Zbăganu
gheorghitazbaganu@yahoo.com