Vadim a învățat și a asimilat multe de la mentorul său spiritual Eugen Barbu, cu excepția comunismului. A crezut în mod eronat că creștinismul poate ține loc și de comunism. A crezut că creștinismul mai respiră încă ceva din seva începuturilor sale emancipatoare, dar s-a înșelat. A crezut că creștinismul mai poartă cu sine revolta contra asupririi sociale cu care a animat popoarele antichității, dar nu este așa.
A crezut că naționalismul drapat în veșminte burgheze poate salva România.
Ce n-a înțeles din păcate Vadim, fie-i țărîna ușoară,-gîndul că Vadim nu mai e îmi provoacă un gol și o durere aproape fizică- e faptul că nu
România trebuie salvată, ci cei care trăiesc din sudoarea muncii proprii
în România și oriunde trebuiesc salvați, pentru aceștia trebuie luptat.
România în sensul la care se referea Vadim cu atîta patos nu înseamnă nimic altceva decît clasa burgheză în frunte cu oligarhia conducătoare și care dacă ar fi să piară odată cu România, pagubă-n ciuperci! Bietul Vadim visa la independența pierdută a României, dar burghezia românească mercantilă și nedemnă nici nu merită să fie independentă și nici nu aspiră la independență.
Lupta trebuie dată pentru salvarea și propășirea clasei muncitoare, acest lucru dacă l-ar fi înțeles și simțit Vadim l-ar fi propulsat pe un piedestal cu mult mai înalt în conștiința posterității.
România în sensul la care se referea Vadim cu atîta patos nu înseamnă nimic altceva decît clasa burgheză în frunte cu oligarhia conducătoare și care dacă ar fi să piară odată cu România, pagubă-n ciuperci! Bietul Vadim visa la independența pierdută a României, dar burghezia românească mercantilă și nedemnă nici nu merită să fie independentă și nici nu aspiră la independență.
Lupta trebuie dată pentru salvarea și propășirea clasei muncitoare, acest lucru dacă l-ar fi înțeles și simțit Vadim l-ar fi propulsat pe un piedestal cu mult mai înalt în conștiința posterității.
