Planificare versus piață

Apologeții sistemului capitalist au făcut mari eforturi în trecut și continuă să facă și în prezent pentru a răspândi și inculca în conștiința oamenilor neadevărul că economia de piața este superioara economiei planificate, cu corolarul sau la fel de fals ca și ipoteza ce-i sta la baza, ca socialismele s-au prăbușit din cauze economice.

Conceptul de piață liberă este unul din pilonii centrali ai sistemului exploatării omului de către om ce legitimează și susține puterea și dominația capitalului asupra muncii.Cu cât piața este mai “liberă“ cu atât este mai mare și mai neîngrădită puterea capitalului și mai depreciată și devalorizată munca.

In spatele acestui concept se ascunde de fapt lipsa de libertate economică ce domnește în regimul capitalist. Libertatea piețelor este în esenta libertatea celor puternici de ai domina și înrobi pe cei slabi, este libertatea acordată forței de a dicta celor lipsiți de forță. Este vorba de libertatea stăpânilor de a-și stăpâni în deplină voie sclavii.

Se susține teoria că piața duce automat la dezvoltare și ni se da mereu exemplul Occidentului ce-și etalează cu ostentație prosperitatea materiala. Falsitatea unei astfel de teze poate fi ușor sesizată dacă ne uitam la economiile țarilor Americii Latine sau ale Africii ce se zbat într-o subdezvoltare cronica. In România piața liberă a dus la opusul dezvoltării, adică la dezindustrializare, la fărâmițarea și decapitalizarea agriculturii, la aservirea completă a tarii trusturilor străine și la ipotecarea României în favoarea Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale.

Mult invocata prosperitate a Occidentului nu se datorează câtuși de puțin pieței libere, asa cum ni se inculcă, ci jefuirii resurselor și bogățiilor planetei prin mijloace diverse ce merg de la colonialism și neocolonialism pana la exportul de capital și spolierea tarilor aservite prin serviciul datoriei externe.

Occidentul transfera pe teritoriul sau de sute de ani bogățiile din toate colțurile Terrei. Mecanismele jafului au fost dezvăluite de Lenin în lucrarea “Imperialismul cel mai avansat stadiu al capitalismului”.

Exportul de capital în proporții uriașe și exploatarea datoriei externe a tarilor debitoare ii permit Occidentului sa traiască parazitar pe spinarea proletariatului mondial. Profiturile stoarse din sudoarea și lacrimile muncitorimii de pe întreaga planeta au transformat Vestul într-o imensă stațiune de vacantă împodobită de sărbătoare.

Luminile feerice ale acestui Occident privilegiat, alimentate cu suferința și distrugerea restului lumii, au fost și mai sunt încă folosite de ideologii burghezi pentru a răspândi confuzie în rândul clasei muncitoare, neîncredere în socialism și în forța sa de a aduce bunăstare, pentru a demonstra sofistic superioritatea capitalismului fata de socialism.

Piața nu joaca nici un rol în prosperitatea și bogăția Vestului. Daca prin lupta popoarelor asuprite s-ar stopa transferul bogățiilor acestora spre Occident atunci în numai câțiva ani mult lăudatul capitalism occidental s-ar prăbuși definitiv cu piață cu tot.

Deci singura soluție rămâne economia planificata centralizat. Ea elimina în mod cert anarhia pieței, ciclicitatea crizelor economice, șomajul, inflația, fluctuația cursului valutar.
Este în interesul proletariatului ca aceste tare sa dispară odată cu abolirea capitalismului.
Nu putem vorbi de piața forței de munca într-un stat al muncitorilor, iar abolirea acestei piețe duce în mod logic la abolirea tuturor piețelor. Dealtfel socialismul autentic și piața sunt incompatibile.Pentru depășirea crizei socialismului nu piața este soluția ci organizarea superioara,cercetarea științifică a proceselor economice, centralizarea mai eficienta a deciziei.

Numai planificarea poate duce la economisirea resurselor atât umane cât și de materiale, la reducerea poluării, la satisfacerea adevăratelor nevoi și aspirații ale oamenilor, la folosirea integrala a forței de munca, la o dezvoltare echilibrata și durabila. Nivelul la care au ajuns în acest moment informatica și telecomunicațiile permit o planificare pe baze cibernetice a activității economice.

Aceste planuri economice și modul detaliat în care ele vor fi chemate la viata trebuie aduse permanent în dezbaterea opiniei publice, ele urmând sa înlocuiască actualele talk-show-uri politice sterile. Clasa muncitoare va fi chemata sa ratifice prin vot în mod democratic planul cincinal după care se va dirija economia.

Scurta istorie a statelor socialiste vine in sprijinul teoriei noastre privind superioritatea planificării economice. NEP-ul leninist departe de a genera bunăstarea scontata de inițiatorii săi a avut ca rezultat final înfometarea orașelor și amenințarea răsturnării tinerei puteri sovietice. Descătușarea forțelor pieței nu a dus decât la o vremelnica ameliorare a situației cu prețul mizeriei provocate de polarizarea bogăției în mâinile unor culaci opresori, apucători și hapsâni. Oprirea acestei politici de către Stalin în 1928 și introducerea planurilor cincinale în paralel cu cooperativizarea agriculturii au permis Uniunii Sovietice s-a facă un salt uriaș de la un stat agrar înapoiat la o superputere industriala. Forta și vigoarea economiei planificate sovietice s-au dovedit în înfruntarea pe viată și pe moarte cu mașina de război nazista alimentata economic de aproape întreaga Europă.

Introducerea economiei de piață în China de către “reformatorul” Deng Xiaoping  a împins China definitiv în bratele capitalismului năruind munca grandioasa a lui Mao și aruncând sute de milioane de muncitori în malaxorul exploatării nemiloase a Occidentului. Aceasta trădare a maoismului va alatura probabil China de grupul tarilor cu statut de colonie a finanței internaționale.

Conceptul de economie sociala de piață vehiculat de social democrație și preluat și în programul unor inițiative comuniste precum NPCR nu face decât sa stârnească confuzie în rândul militanților comuniști făcând astfel jocul adepților sistemului bazat pe exploatare și profit. Conceptul se bazează pe teoria reacționară, complet falsa a împăciuirii și armoniei claselor, ca interesele capitalului și ale clasei muncitoare converg în asa zisa economie sociala de piață. Aceasta teorie este o falsificare grosolana a marxismului care insista în mod categoric pe antagonismul dintre munca și capital și care face din lupta de clasa motorul istoriei.

In concluzie piața nu rezolva nimic în favoarea clasei muncitoare ci se constituie în catușele ce o înrobesc în favoarea exploatatorilor săi.Odată ajunsa la putere ar fi un nonsens sa mai păstreze lanțurile robiei, interesele sale legitime își vor găsi expresia economică firească în planificarea centralizată.

Florian Liviu

Interviu cu Ion Iliescu

Încercam sa facem pentru cititorii noștri o analiza a interviului acordat de Ion Iliescu ziaristului Ciprian Rus în 22.dec.2009 și publicat pe site-ul capital.ro, pentru a desluși mai bine fațetele personalității celui ce a condus România timp de 10 ani.

Iliescu: Tara fundamentală care s-a exprimat mai ales prin prăbușirea de sistem din 1989 a fost ignorarea pieței. Stalin, în abordarea lui primitivă, confunda piața cu capitalismul. Nu-i totuna. Piaţa a precedat cu mult capitalismul în istorie. Capitalismul nu a făcut decât să extindă la scara întregii societăţi relaţiiile de piaţă. Piaţa joacă un rol foarte important în această redistribuire a valorilor create într-o societate liberă.

Acest fragment sintetizează filosofia economica a social democrației contemporane și a lui Ion Iliescu. De fapt este teza trădării socialismului. In celebra sa teorie a valorii Karl Marx demitizează piața arătând ca valoarea unei mărfi nu este data de piața ci de timpul socialmente necesar pentru producerea ei. Marx merge mai departe și argumentează în Capitalul ca și profitul nu se formează pe piața ci prin însușirea plusvalorii de către capitalist. Smulgând valoarea și profitul din mana pietii, Marx demonstrează ca aceasta din urma joaca numai un rol secundar. Capitalismul contemporan însuși suprima piețele libere și libera concurenta prin asocierea capitaliștilor în trusturi, carteluri și monopoluri. Aceste asociații își propun sa controleze sursele de materii prime, rutele de transport ale acestora și desfacerea produselor finite. Rămâne o bucățică de piața libera, dar care se îngustează mereu, pentru nenorociții de jos, micii comercianți, sau micii producători condamnați la o lupta veșnică și disperata pentru supraviețuire.Stalin care era un fin dialectician nu putea confunda nicidecum piața cu capitalismul. Este unanim recunoscut chiar și de dușmanii săi succesul economic al lui Stalin care a transformat Rusia dintr-o țară agrara înapoiata într-o mare putere industriala în intervalul 1928-1940. In acest interval de 12 ani s-a dovedit empiric superioritatea economiei centralizate bine dirijate fata de economia de piața. Pentru comparație în același interval de timp statul burghez roman a bătut pasul pe loc și s-a înglodat in datorii externe ca și astăzi. Iata ce frumoasa lecție practica a dat “primitivul” Stalin înalților învățați în ale economiei politice de pretutindeni.

Iliescu: Procesul cel mai important, cel mai complicat după 1989 a fost transformarea economiei dintr-una rigidă, închistată, care s-a prăbuşit, într-una de piaţă. Asta a fost marea problemă pentru toţi.Tudorel Postolache a coordonat un comitet de aproape 2.000 de oameni din cercetarea academică, dar şi din economia concretă, reprezentanţi ai forţelor politice. Concluziile comitetului au reprezentat un reper bun, dar viaţa noastră politică a fost mai complicată.

Ultima fraza din fragmentul de mai sus ilustrează elocvent perfidia politicianului Ion Iliescu care ascunde într-o formulare talmudista adevăratul rol al comitetul Postolache de paravan la adăpostul căruia s-a plănuit si pus in practica marele jaf al avuției naționale, trecerea averii romanilor, rodul muncii de decenii a acestora in mâinile capitalului străin sau în mâinile unor indivizi venali din nomenclatura sau securitate.Capitalismul romanesc își reîncepe viata cu un furt uriaș, cu o nedreptate de nemăsurat imputabila suta la suta lui Ion Iliescu. Politica porților deschise dictata României si implementata de Iliescu a avut drept consecința dezindustrializarea și distrugerea agriculturii intensive pe suprafețe mari. României i s-a rezervat soarta de țară de rangul doi sau trei care va trai din export de forță de munca, export de materii prime și din turism.

Iliescu: Ceaușescu [cu intelectul sau limitat] credea că independența politică nu se poate consolida decât prin independentă economică. El vedea datoria externă ca o îngrădire a independentei economice. Cea mai mare putere economică a lumii a avut întotdeauna cele mai mari datorii – Statele Unite. Având datorie externă, trăiești pe spinarea altora.

Ne vine foarte greu sa comentam aceste fraze.Remarcam relaxarea tonului cu care criminalul vorbește de victima sa si ne cutremuram de manie si de revolta.Cum e posibil asa ceva? Cum e posibil sa critici cu atâta cinism doctrina economica a omului pe care l-ai asasinat ? Este bine știut si evident ca nu poate exista independenta politica fara independenta economica. Marx a arătat in numeroase rânduri ca baza vieții sociale este economicul, ca acesta dictează si primează asupra politicului.Datoria externa nu este nimic altceva decât mijlocul de aservire a unei tari de către marea finanța internațională. Povara datoriei externe a împiedicat si împedică tarile lumii a treia sa iasă din subdezvoltare. Practic acestea au ajuns sa se împrumute la Fondul Monetar Internațional pentru a putea plăti dobânzile la datoriile precedente. Situația Statelor Unite este diferita fundamental de oricare alta țară. Fondul Monetar și Banca Mondiala sunt instituții controlate prin statut de Statele Unite si alimentate cu fonduri de către acestea. Datoria externa a Statelor Unite este de fapt datorie interna si mai mult este in moneda proprie, dolarul american ceea ce le conferă un statut privilegiat. In plus cine poate pune piciorul in prag Statelor Unite sa le ceara sa plătească datoria ? Cat despre ultima propoziție ca datornicul trăiește pe spinarea altuia, ori este o gluma sadica, ori Iliescu vrea sa ne arate cine are cu adevărat un intelect limitat. Romanii datori la bănci, care se lupta zi de zi sa-si achite creditele înțeleg cu amărăciune ce bine este sa ai datorii asa cum ne îndeamnă cinic Ion Iliescu.

Florian Liviu

interviul poate fi consultat la adresa:
http://www.capital.ro/articol/interviu-capital-ro-iliescu-sunt-total-tamaie-in-materie-de-afaceri-129651.html

ECONOMIA PLANIFICATA

Ce trebuie subliniat cu tarie si repetat pana ce toata lumea va intelege, este ca Romania inainte de 1989 nu a fost un stat socialist autentic al clasei muncitoare, ci un stat socialist degenerat in care clasa muncitoare era oprimata si exploatata de o birocratie industriala si de partid ce n-avea ninic in comun cu marxismul si comunismul. Regimul asa zis comunist era un capitalism de stat, iar Ceausescu un lider cu veleitati mai mult legionare decat internationalist-marxiste. Pendularea lui Ceausescu intre Moscova si Washington mersul sau pe sarma subtire a politicii internationale a ajutat totusi Romania care a reusit sa obtina avantaje economice de la cele doua superputeri ale vremii.Insa cea mai mare invatatura pe care o avem de tras din istoria recenta si pe care orice om de bun simt nu o poate nega este superioritatea covarsitoare a economiei planificate fata de economia de piata.

Iata in linii mari realizarile economie planificate:

1.INDUSTRIALIZAREA Romaniei
2.AGRICULTURA intensiva si irigata
3.CONSTRUCTIA DE LOCUINTE ACCESIBILE pentru toti cetatenii tarii.
4.TRANSFORMAREA ROMANIEI DIN TARA DEBITOARE IN TARA CREDITOARE.

Iata realizarile economiei de piata:

1.DEZINDUSTRIALIZAREA tarii prin predarea industriei in mana capitalurilor straine
2.AGRICULTURA DE SUBZISTENTA.Distrugerea sistemului national de irigatii
3.EXPORT DE FORTA DE MUNCA hemoragia celui mai valoros capital, capitalul uman
4.CRIZA LOCUINTELOR.Cetatenii de rand nu mai au acces la locuinte fiind nevoiti sa plateasca chirie.
5.INGLODAREA TARII SI POPULATIEI IN DATORII.

Concluzia e clara iar Chomsky o spune limpede.In afara unui FANATISM piata in sine nu ofera nimic.