luni, 25 octombrie 2010

Pentru domnul profesor Valerius

Întrucât nu am putut posta întregul meu comentariu pe blogul dvs. ci numai o parte din el, din vina sistemului blogspot, îl postez aici.



Vă mulţumesc pentru observaţiile dvs. pe care le socotesc foarte întemeiate şi utile pentru dezbatere. Voi încerca să aduc anumite lămuriri în cele ce urmează.
Am să încep cu problema legăturii dintre clasa muncitoare şi socialism care m-a frământat şi încă mă mai frământă. Calea de atac este, după mine, descompunerea problemei în probleme mai mici ce pot fi rezolvate mai uşor.
a.Poate fi construit socialismul numai de către socialişti, fără participarea clasei muncitoare? Cum ?
b.Ce forţe sociale ar fi interesate şi ar avea puterea necesară răsturnării sistemului capitalist ? Ce forţă ar putea duce la bun sfârşit expropierea marelui capital,  mai cu seamă a marelui capital străin ?
c.Dacă socialismul înseamnă în esenţă o societate liberă de clase, bazată pe egalitate şi dreptate socială, cine ar putea fi garantul perpetuării existenţei sale ?
d.Dacă în urma revoluţie socialiste sau în urma războiului civil social, socialismul ar învinge,iar în cursul luptelor clasa muncitoare ar fi nevoită să dea un greu tribut de sânge (cine altcineva l-ar putea da)  s-ar resemna ea oare să predea puterea unui grup de socialişti.
In lucrarea sa binecunoscută „Ce-i de făcut?”,  Lenin teoretizează pe marginea acestei probleme şi lansează teza, în opinia mae justă, că partidul marxist este unirea mişcării muncitoreşti cu socialismul.

În România, ca şi în ţările din Estul Europei, unde socialismul a venit la putere „de sus” şi „din exterior” –în această extindere a socialismului Stalin a avut un rol hotărâtor, rol trecut sub tăcere  în mod ruşinos de către cuplul Dej, Ceauşescu –clasa muncitoare a avut doar o contribuţie limitată la victoria revoluţiei.
Putem spune că practic socialiştii au preluat puterea din mâinile burgheziei fără revoluţia clasei muncitoare.
Dar pe orice cale ar accede socialismul la putere ea este legitimă, iar accederea binevenită deoarece inumanul sistem de exploatare capitalist trebuie răsturnat prin orice mijloace.
Însă există şi o latură negativă a fenomenului, cu care socialismul românesc, şi nu numai, s-a confruntat şi pe care din păcate nu a ştiut să o depăşească.
Nefiind angrenată direct în revoluţia socialistă, nefiind călită suficient în lupta socială contra clasei dominante pe care să o învingă în războiul social, clasa muncitoare nu şi-a dezvoltat o conştiinţă de clasă ridicată, nu a născut din sânul ei personalităţi autentice. Din nefericire, nu a fost în stare să se folosească de formele politice profund democratice puse la dispoziţie sa de statul socialist şi a lăsat prin indiferenţă şi incapacitate de reacţie ca legea supremă a României Socialiste, Constituţia – mult mai democratică decât cea de azi pentru că punea bazele unei democraţii participative, nu reprezentative- să rămână literă moartă, ca democraţia socialistă să nu prindă viaţă, să devină formală.
Vina aparţine în mare măsură şi activiştilor partidului care nu au făcut mai nimic pentru ridicarea gradului de conştiinţă al muncitorimii deşi au încasat bani grei de la statul socialist pentru munca ideologică.
Pe acest fond al delăsării în munca de partid-de care conducerea superioară a partidului în frunte cu Ceauşescu este desigur responsabilă-,al denaturării chiar a ordinelor lui Ceauşescu, al aplicării mecanice a unor principii şi teze luate pe nemestecate din Marx şi Lenin s-a ajuns la aberaţii de genul celor semnalate de dvs. în care oameni cu origine „sănătoasă” dar lipsiţi de calităţi, vezi cazul Postelnicu, erau promovaţi în detrimentul  unor oameni talentaţi, tobă de carte şi de marxism şi care ar fi dorit în mod sincer să contribuie activ la propăşirea socialismului. Această nenorocită politică de cadre, aberantă şi distrugătoare, a dus la degenerarea partidului şi a avut un rol deosebit de major în victoria contrarevoluţiei.
Dar aceste greşeli ale construcţiei socialiste, lipsa de gândire dialectică a conducerii partidului în problema cadrelor, la noi şi aiurea, nu trebuie să ne facă să ne îndoim de principiul fecund al unirii dintre socialism şi clasa muncitoare, deoarece forţa unui autentic partid comunist nu poate veni de alt undeva decât din partea acestor sărmani dezmoşteniţi ai sistemului capitalist.

A considera că socialismul autentic poate cuceri puterea pe calea alegerilor "libere şi democratice", pe calea parlamentarismului burghez, că burghezia ar ceda vreodată în mod paşnic şi neconstrânsă puterea  în mâinile socialiştilor mi se pare o eroare şi o naivitate. După cum vedeţi simbolurile comuniste ca şi partidul comunist sunt încă interzise prin lege, spre ruşinea regimului capitalist din România, care se autointitulează democrat şi spre ruşinea Uniunii Europene care permite unui stat membru să interzică un partid politic ale cărui rădăcini ideologice se află adânc înfipte în istoria politică europeană pornind de la anul 1848.

Voi reveni.

8 comentarii:

Valeriu Stănescu spunea...

Domnule Florian Liviu,

Am fost îngrijorat când am constatat că ați șters postarea din blogul meu. Am crezut că v-a deranjat turnura pe care a luat-o discuția acolo.

” Dar pe orice cale ar accede socialismul la putere ea este legitimă, iar accederea binevenită deoarece inumanul sistem de exploatare capitalist trebuie răsturnat prin orice mijloace.”

Mie nu mi se pare totul așa de simplu. Sunt conștient că schimbările istorice, de importanță planetară, implică o schimbarea a raportului de forțe, apariția unui nou centru de putere. Dar n-aș fi entuziasmat dacă niște forțe autoprezentate ca binefăcătoare ar declara că ne aduc în dar socialismul (cum n-am fost un entuziast în decembrie 1989, când restauratorii capitalismului ne-au promis… ”libertate”, ”democrație”, ”demnitate” ș. cl.). S-ar putea ca darul acela să fie un dar grecesc.

” Dar aceste greşeli ale construcţiei socialiste, lipsa de gândire dialectică a conducerii partidului în problema cadrelor, la noi şi aiurea, nu trebuie să ne facă să ne îndoim de principiul fecund al unirii dintre socialism şi clasa muncitoare, deoarece forţa unui autentic partid comunist nu poate veni de alt undeva decât din partea acestor sărmani dezmoşteniţi ai sistemului capitalist.”

Dacă doar afirmăm rolul revoluționar al clasei muncitoare n-am rezolvat nimic. Trebuie să plecăm de la situația reală a clasei muncitoare, situație care nu mai este aceeași cu situația din epoca analizată de Marx și Engels. Fundamentele teoretice rămân: teoria marxistă a plusvalorii ca explicare a mecanismului exploatării, înfăptuirea dreptății sociale pe baza comunizării mijloacelor de producție. Dar practica ridică atât de multe probleme ! Cine sunt azi proletarii ? Au ei conștiința relației antagoniste cu cei pe care-i numim capitaliști ? Cred ei în proiectul comunist de transformare a societății, în rolul lor revoluționar de gropar al capitalismului ? Mă tem că dacă le-am vorbi despre aceste lucruri, mulți muncitori ne-ar da cu parul în cap.

Florian Liviu spunea...

Din păcate conştiinţa de clasă a proletariatului se află azi în mare suferinţă. Lipsa unui partid comunist care să-şi asume cu răbdare munca de educare a clasei muncitoare în spirt marxist-leninist, şi care să contrabalanseze spălarea creierelor de către mass-media capitalistă este de asemenea o mare nenorocire. Eu nu cred că dacă le-am vorbi proletarilor despre rolul lor revoluţionar, despre menirea lor istorică de gropari ai capitalismului, am fi puşi pe goană cu pumnii. Eu personal am discutat şi discut de câte ori am ocazia cu oameni de cele mai diferite condiţii sociale, şi in special cu proletari pentru a le testa starea de spirit şi opţiunile politice. Am observat că majoritatea proletarilor sunt amatori de discuţii politice şi că aderă la principiile de bază ale socialismului, egalitate şi dreptate socială dar le lipseşte total încrederea în ei înşişi.
Desigur clasa muncitoare nu mai este azi omogenă cum era pe vremea lui Marx şi chiar a lui Lenin şi asta mi se pare principala deosebire survenită în timp în ceea ce o priveşte.
Ea se compune acum din mai multe straturi determinate de niveluri de venituri diferite dar şi de grade de calificare diferite.
In opinia mea clasa muncitoare se divide în trei straturi suprapuse: muncitorii necalificaţi cu un venit mizer cu care nu se poate face nimic, muncitorii calificaţi cu venituri cel puţin triple faţă de primii suficiente pentru subzistenţă şi atât, şi aşa numitele „gulere albe” care sunt muncitori cu înaltă calificare cu un venit mai consistent decât al celor două straturi dar tot insuficient în raport cu calitatea şi cantitatea muncii prestate.
Acest ultim strat, cu toate că nu este mulţumit de veniturile sale, este cel mai reacţionar, refractar la ideile socialismului –se teme de idea de egalitate socială deoarece îşi închipuie că în socialism ar fi pus pe aceeaşi treaptă cu celelalte straturi, că şi-ar pierde statutul său de elită a clasei muncitoare (reprezentant tipic domnul Bogdan)- şi înclină să fie mereu de partea capitalului de care se simte mai legat decât faţă de colegii săi proletari din păturile inferioare.
Cred ca primele două straturi ar putea fi uşor câştigate de partea socialismului, dacă am avea un partid, şi s-ar putea înregistra succese şi în al treilea cu răbdare, multă muncă de explicare a faptului că socialismul nu intenţionează să plafoneze câştigurile, că oricine poate lua de la societate oricât de mult dacă oferă la schimb o muncă la fel de valoroasă, ci doar să întroneze principiul echităţii în repartiţia produsului social: „Fiecăruia după calitatea şi cantitatea muncii prestate”

PS.
Vreau să vă asigur de întreaga susţinere şi de tot sprijinul meu în lupta pe care o duceţi împotriva fascistului „Patru-litere-şi-un-punct”

Valeriu Stănescu spunea...

” Eu nu cred că dacă le-am vorbi proletarilor despre rolul lor revoluţionar, despre menirea lor istorică de gropari ai capitalismului, am fi puşi pe goană cu pumnii.”

Nu toți, dar nici puțini; poate că nu ne-ar agresa fizic, dar nici nu ne-ar simpatiza. E deprimant să constați, în plină criză a capitalismului, cum oameni amărâți, nedreptățiți de sistemul capitalist, recită sloganuri anticomuniste ! Sunt niște biete păpuși care vorbesc cu vocile păpușarilor.

” Ea [clasa muncitoare] se compune acum din mai multe straturi determinate de niveluri de venituri diferite dar şi de grade de calificare diferite.”

Interesantă clasificarea pe care ați făcut-o.

” Vreau să vă asigur de întreaga susţinere şi de tot sprijinul meu în lupta pe care o duceţi împotriva fascistului „Patru-litere-şi-un-punct”

Vă mulțumesc, dar n-avem nici o șansă să câștigăm o luptă de idei împotriva acelui fanatic. E pierdere
de timp și de energie. Credeți-mă. Totuși, dacă vreți să verificați, intrați în spațiul blogului doamnei
Sorina, cum v-a ispitit domnul Bogdan, și spuneți-mi concluzia dv. Există doi fanatici acolo: Dan M.
și Dan Liviu Boeriu. Când aud de idei comuniste, marxiste, socialiste, ăia se cred tauri și se comportă
ca atare (în restul timpului sunt doar tauri castrați, adică boi).

bogdan spunea...

Dacă îmi permiteți să vin cu câteva comentarii, stimați domni, mai ales că ambii m-ați pomenit:

Pentru domnul Liviu:

Spuneți dvs., d-le Liviu:

”Acest ultim strat, cu toate că nu este mulţumit de veniturile sale, este cel mai reacţionar, refractar la ideile socialismului –se teme de ideea de egalitate socială deoarece îşi închipuie că în socialism ar fi pus pe aceeaşi treaptă cu celelalte straturi, că şi-ar pierde statutul său de elită a clasei muncitoare (reprezentant tipic domnul Bogdan)- şi înclină să fie mereu de partea capitalului de care se simte mai legat decât faţă de colegii săi proletari din păturile inferioare.”

Cred că aici m-ați dat greșit ca exemplu, stimate d-le Liviu:

1. Eu în primul rând sunt creștin, și ca creștin sunt pentru echitate socială.
2. Sunt mulțumit cu venitul meu, nu vreau mai mult, dar nici mai puțin. Mai mulți bani peste un anumit prag decent – mai multe probleme.
3. După cum s-a văzut, d-le Liviu, am o părere proastă despre capitalul de la noi. Nu sunt de partea nimănui. E adevărat, nici nu mă simt legat de nimeni, dacă vorbim de colegii mei mai mult sau mai puțin proletari. De ce aș fi? Am religia, pe Dumnezeu, prietenii și familia. Mai legat sunt de dvs, d-le Liviu și d-le Valerius, decât de colegii mei proletari. :)

Deși apreciez realizările comunismului, am niște îndoieli când de vine vorba de aplicarea doctrinei în practică, de care v-am mai vorbit, iar pentru mine Stalin este un criminal, iar rușii, o parte dintre ei, au probleme de civilizație, și de asta am mai vorbit. În plus, nu mă dezic de educația mea primită în socialism.

Pentru domnul Valerius:

” Vă mulțumesc, dar n-avem nici o șansă să câștigăm o luptă de idei împotriva acelui fanatic. E pierdere de timp și de energie. Credeți-mă. Totuși, dacă vreți să verificați, intrați în spațiul blogului doamnei Sorina, cum v-a ispitit domnul Bogdan, și spuneți-mi concluzia dv. Există doi fanatici acolo: Dan M. și Dan Liviu Boeriu. Când aud de idei comuniste, marxiste, socialiste, ăia se cred tauri și se comport ca atare (în restul timpului sunt doar tauri castrați, adică boi).”

D-le Valerius, pe blogul Sorinei aveați cel puțin două persoane care vă apreciază, pe mine și pe Sorina. Vi s-a dat posibilitatea, dvs. și d-lui Liviu, să vorbiți de idealurile dvs., să vi le apărați. Dl Boeriu nu mai scrie pe blogul Sorinei, iar cu dl Dan M. s-ar fi găsit o soluție. M-aș fi așteptat să mai rămâneți, deși vă înțeleg și vă respect deicizia de a pleca. Deoarece dvs., domnule Valerius, nu v-ați implicat în polemica ce ținea de citatul lui Berdiaev, iar dl Liviu a avut o singură postare, eu, proletarul cu guler alb și egoist, am luat apărarea comunismului, e adevărat, conform propriului meu punct de vedere. Nu m-a înjurat nimeni pentru asta. Ca să vă dojenesc în glumă un pic, pe ambii, pe dvs., d-le Valerius și pe dvs., d-le Liviu, dacă nu ați rezistat luptei de clasă pe un blog, ce o să faceți când o să fie poate nevoie să duceți această luptă în lumea reală?

Rudele mele, Ceaușeștii, cei doi, au luptat cu adevărat în tinerețea lor și au dovedit demnitate și curaj în fața morții, când au fost uciși. Și toți comuniștii din familia mea au aceeași tărie, îmi pare rău însă că nu le pot împărtăși pe de-a-ntregul idealurile.

Valerius spunea...

” Ca să vă dojenesc în glumă un pic, pe ambii, pe dvs., d-le Valerius și pe dvs., d-le Liviu, dacă nu ați rezistat luptei de clasă pe un blog, ce o să faceți când o să fie poate nevoie să duceți această luptă în lumea reală?”

Vorbiți ca și cum nu ați ști câte resurse am irosit condus fiind de speranța că am putea ajunge (eu și domnii menționați) la o concluzie rezonabilă (nu neapărat cea agreată de mine) ! Toate bunele mele intenții s-au lovit de zidul anticomunismului visceral, placat cu bășcălie rău-mirositoare.

bogdan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
bogdan spunea...

Da, știu câte resurse ați cheltuit. Asta a fost și una din greșelile mele, să mă implic în discuții care nu aduc nimic bun, cu oameni care nu sunt civilizați, discuții datorită cărora te enervezi și pierzi energie.

Sunt două categorii de oameni, dacă ne referim la modul cum se duce o polemică, oameni cu care poți ajunge la o concluzie rezonabilă, cum spuneți și dvs. sau, adaug eu, poți avea o polemică în termeni civilizați, chiar dacă interlocutorii nu ajung la o finalitate, la o concluzie și oameni cu care nu poți avea un dialog în limite civilizate.
Cu oamenii din prima categorie se poate deci discuta.

Vorbind de a doua categorie, la un moment dat, dai de oameni cum ați dat și dvs., care nu vor să aibă o polemică civilizată, ci vor să te înjosească, te atacă (și) pe tine, ca persoană (nu numai ideile tale). Cu acești oameni ai doar două posibilități, în condițiile în care e clar că nu poți avea o discuție civilizată cu ei:

- Îi ignori de la început, mai ales dacă atacul la persoană e evident
- Îi ironizezi fin și apoi îți vezi de ale tale

După cum spuneam, dl Boeriu nu mai scrie pe forumul Sorinei. Puteați să rămâneți și să scrieți pentru restul, pentru mine, Sorina sau intrecere/ Conu Mishu, precum şi pentru alţii, care vă ascultă cu interes. Vă asigur că dl Dan M ar fi fost foarte nefericit dacă v-aţi fi purtat ca şi cum nu ar fi existat sau l-aţi fi luat la mişto în mod fin, ceva de genul: ”Considerați că poporului îi e bine după două decenii de capitalism?”.
Plecând, l-ați lăsat cumva biruitor.

Valerius spunea...

Domnule Bogdan,

Consider că tot ce ați scris în postarea de mai sus este adevărat/corect.