Arestarea lui Dan Diaconescu pentru şantaj şi ameninţare dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de mult a decăzut, şi în ce mocirlă morală, ideea de presă în România. Pentru libertatea de exprimare s-a vărsat sânge tânăr şi nevinovat pe caldarâmul Pieţei Universităţii în 1989. Aceasta a fost una din revendicările majore ale mişcării decembriste.
Am ieşit cu toţii în stradă pentru a ne putea exprima liber, fără cenzură, fără teamă, pentru asta am înfruntat gloanţele, nu pentru lichidarea socialismului, nu pentru introducerea şomajului, nu pentru introducerea inegalităţilor sociale abisale, nu pentru predarea ţării imperialismului occidental, nu pentru ca un jurnalist sau altul, fără scrupule fără etică şi fără Dumnezeu, să poată aduna în timpul scurs de atunci yahturi pe riviera franceza, rolls-royce-uri, vile în Primăverii, blocuri în Băneasa şi în străinătate, sume uriaşe în conturi în timp ce majoritatea romanilor sunt aduşi în pragul disperării şi înfometării de politicile antinationale şi de curbele de sacrificiu. Cei ce s-au jertfit pentru libertate nu şi-au putut închipui nici măcar o secunda că ceea ce cereau plătind cu preţul vieţii lor se va transforma într-un coşmar insuportabil, că ea, libertatea oferită de capitalism, va înghiţii cum înghite o baltă stătută un pumn de sare, orice virtute, orice tresărire de conştiinţă, orice răbufnire de demnitate.Cei ce au urcat treptele carierei jurnalistice pe cadavrele celor căzuţi în decembrie în acea atmosfera de entuziasm şi încredere, printre ei numărându-se şi tânărul caracalean Dan Diaconescu, agitând flamura libertăţii presei, pozând în eroii lumii noi ce se dorea o lume a transparenţei şi a adevărului, s-au dovedit aproape toţi nişte carierişti ordinari, nişte oportunişti de joasa speţă, nişte arivişti bolnavi de imagine şi de adulaţie publică.
Presa creată de ei, după chipul şi asemănarea lor, după caracterul lor strâmb, după sufletul lor măcinat de ambiţii de parvenire şi ros de invidie fata de talentul autentic, turnată în formele capitalismului corporatist şi decadent este ceea ce avem astăzi înaintea ochilor. O uriaşă maşină a îndobitocirii, a spălării creierelor, a manipulării,a dezinformării, a trecerii sub tăcere premeditată, a pervertirii şi falsificării valorilor morale, finanţată din şantaj, ameninţare, troc politic. Ea este chipul în oglinda a clasei burghezo-politice ce se află la cârma României de doua decenii.
Dan Diaconescu, mogulul presei de scandal, cu aerul unui tânăr nevinovat şi parca surprins de agitaţia oamenilor mari din jurul sau, condus de mascaţi şi ridicând mâinile încătuşate deasupra capului ca un trofeu, a intrat zâmbind mefistofelic în clădirea tribunalului. Aici se va răfui cu o justiţie coruptă, clientelară, a cărei independenţă şi echidistanţă nu sunt decât vorbe în vânt. În sanctuarul justiţiei unde păşeşte acum mândru mogulul, zeiţa dreptăţii a fost detronată de zeul ban, apostazia slujitorilor ei făcându-se fără freamăt, fără zbucium, fără mustrări de conştiinţă.
Probele împotriva lui Dan Diaconescu sunt şubrede, inconsistente, lipsite de substanţă, simple vorbe. Din 2002 bossul incontestabil al ziaristicii pestilenţiale, idolul babelor şi al lumpenproletariatului, nu a semnat o singura hârtie, nu a pus o singura ştampila, şi desigur, a vorbit la telefon într-un cod indescifrabil, impenetrabil. Reţinându-l justiţia comite o regretabila eroare formala, dar ce uriaş act de Justiţie şi Dreptate profundă se înfăptuieşte în acelaşi timp. Dreptate divina !
După dreptul burghez Dan Diaconescu este nevinovat. El se constituie într-un capitalist onest a cărui avere fabuloasa nu trebuie justificată după legile statului român.
După justiţia proletară ce va să vină, aceiaşi cu justiţia divina, Dan Diaconescu merită condamnat pentru subminarea fiinţei morale a poporului roman prin falsificarea modelelor, valorilor, normelor şi ideilor morale, manipularea, dezinformarea şi înşelarea încrederii telespectatorilor în scopul distragerii atenţiei acestora de la problemele cu adevărat importante ale tarii, de la matrapazlâcurile şi marile fraude ale conducerii politice săvârşite în dauna buzunarului celor ce muncesc, trecerea sub tăcere în mod vinovat a marilor subiecte tabu cum ar fi: suprimarea independentei României după 1989, colonizarea României de către capitalul financiar străin şi consecinţele ei nefaste, prezenţa militară românească pe teritoriile altor ţări ca Afganistan, Irak etc. soldată cu pierderi de vieţi, în războaie care nu au nici o legătură cu poporul nostru ci numai cu imperialismul american, demascarea neocolonialismului economic occidental, batjocorirea şi compromiterea definitivă a ideii de presă liberă pentru care s-a murit în decembrie, însuşirea prin mijloace ilicite, frauduloase a unei averi de nabab în sumă de 33 de milioane de euro în timp ce telespectatorii săi în marea lor majoritate se lupta cu sărăcia şi mizeria cea mai neagra.
Recordando el "Tren de la Ciencia Soviético" 1920
Acum 40 de minute