vineri, 12 august 2011

A invadat Uniunea Sovietică Polonia în septembrie 1939?

Grover Furr
A invadat Uniunea Sovietică Polonia în septembrie 1939?
(Raspunsul este: Nu, URSS nu invadează Polonia.)
Grover Furr

A invadat Uniunea Sovietică Polonia pe 17 septembrie 1939? De ce această întrebare? "Ştim cu toţii" că această invazie a avut loc. "Nu poate fi negată!" Toate sursele "autorizate" sunt în această chestiune de acord. Acest eveniment istoric s-a întâmplat.
Spre exemplu iată un articol recent din The New York Review of Books (30 aprilie 2009, p. 17) semnat Timothy Snyder, profesor la Universitatea Yale, expert în acest domeniu - şi anticomunist fanatic - care bineînţeles că ştie că ceea ce scrie aici este, să ne exprimăm politicos, fals:
Pentru că filmul (deşi, cartea nu) * începe cu invazia germană a Uniunii Sovietice, în 1941, mai degrabă decât cu invadarea şi divizarea comună a Poloniei în 1939 de către germani şi sovietici ... statul sovietic fusese doar cu câteva luni mai devreme un aliat al Germaniei naziste ... (* "Defiance")
"În spatele uşilor închise" (PBS seria 2009):
"După invadarea Poloniei în septembrie 1939, naziştii şi sovieticii au împărţit ţara aşa cum au convenit în pactul Ribbentrop-Molotov"
http://www.pbs.org/behindcloseddoors/in-depth/struggle-poland.html
Articol Wikipedia: "Invazia sovietică a Poloniei":
"...la 17 septembrie, Armata Roşie a invadat Polonia dinspre est"
http://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_invasion_of_Poland
Fiecare istoric pe care l-am citit, chiar şi cei care nu aderă la paradigmele Războiului Rece, declară fără probleme că Uniunea Sovietică a invadat Polonia în septembrie 1939.
Dar adevărul este că URSS nu a invadat Polonia în septembrie 1939. Chiar dacă şansele sunt de cel puţin 99 la 1, ca fiecare carte de istorie pe care o puteţi găsi să spună că a făcut-o. Eu încă mai încerc să găsesc o carte în limba engleză, care să prezinte faptele corect. Şi, desigur, URSS nu a fost niciodată un "aliat" al Germaniei naziste.
Voi prezenta o mulţime de dovezi în sprijinul acestei declaraţii. Există extrem de multe dovezi pentru a susţine ceea ce spun eu - mult mai multe decât pot prezenta aici, şi fără îndoială mult mai multe ce încă nu le-am identificat sau localizat.
În plus, la momentul la care s-au petrecut evenimentele a fost pe larg recunoscut faptul că nici o astfel de invazie nu a avut loc. Voi demonstra de-asemenea şi acest lucru.
Probabil adevărul legat de această chestiune a fost o altă victimă a Războiului Rece, perioadă în care un mare număr de minciuni despre istoria sovietică au fost inventate şi popularizate. Adevărul despre acest lucru şi multe alte întrebări cu privire la istoria primului stat socialist au devenit pur şi simplu "nedemne de a fi amintite într-o societate respectabilă."
Demonizarea - deşi acest cuvântul este cam palid - istoriei mişcării comuniste şi a tot ce are de-a face cu Stalin a devenit de rigeur, o emblemă a respectabilităţii. Şi nu numai printre campionii declaraţi ai capitalismului, dar şi între noi cei de stânga, printre marxişti, adversari ai capitalismului şi susţinători fireşti ai mişcării comuniste.Cu ceva timp în urmă Doug Henwood m-a atenţionat pe lista MLG pentru "apărarea lui Stalin."
Aş putea face o remarcă sarcastică cu privire la ceea ce apărătorii lui Stalin au de a face cu un "materialism sensibil", dar asta ar fi sub demnitatea mea.
(Lista MLG 17 mai 2009)
Doug crede că ştie ceva despre Stalin şi despre URSS în timpul lui Stalin. Nu, nu ştie! Dar nu poţi da vina pe el prea mult, deoarece nici unul dintre noi nu ştie. Mai precis: Noi "ştim" o mulţime de lucruri despre Uniunea Sovietică şi Stalin, şi aproape toate aceste lucruri nu sunt adevărate.Am fost îndopaţi cu minciuni de-a lungul întregii noastre vieţi.
Voi fi scurt în această prezentare. Am pregătit pagini separate de web cu referiri la o mare parte din dovezile pe care le-am găsit (nu le-am trecut pe toate - dar există deja destul de multe). Pregătesc, de asemenea, o versiune mai mare pentru o eventuală publicare.
Tratatul de neagresiune dintre Germania şi URSS din august 1939
Pentru o discuţie asupra evenimentelor care au dus până la Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, un autor excelent este încă Bill Bland, "Pactul germano-sovietic de neagresiune din 1939" (1990). Am verificat fiecare referire din acest articol, cele mai multe sunt disponibile acum online. Este foarte precis, dar este necesară o analiză mai detaliată.
Înainte de a intra în problema invaziei care nu a avut loc, cititorul trebuie să se familiarizeze cu unele concepte greşite despre Tratatul de neagresiune germano-sovietic şi să înţeleagă de ce acestea sunt false. Acestea, de-asemenea, sunt bazate pe propaganda anticomunistă larg răspândită şi însuşită cu naivitate de către public.
Cele mai comune, şi totodată cele mai false dintre acestea sunt menţionate în seria PBS "În spatele uşilor închise" (http://www.pbs.org/behindcloseddoors/)
...naziştii şi sovieticii au împărţit ţara aşa cum au convenit să o facă în pactul Ribbentrop-Molotov.
Afirmaţia de mai sus este complet falsă, iar aceasta rezultă din lectura textului Pactului Ribbentrop-Molotov…. Citiţi cu atenţie pagina de mai jos.

Sovieticii doreau să protejeze URSS - şi prin urmare aveau nevoie să prezerve o Polonie independentă.

[Pentru textul Pactului Molotov-Ribbentrop a se vedea m-rpact.html ]
Este convenţional declarat ca fapt, că Pactul de neagresiune dintre URSS şi Germania (adesea numit "Pactul sau Tratatul Molotov-Ribbentrop" după numele celor doi miniştri de externe care l-au semnat) a fost un acord de "împărţire sau divizare a Poloniei".
Acest lucru este complet fals. Am pregătit o pagină mult mai completă în dovezi aici: "Protocoalele secrete la Pactul Ribbentrop-Molotov… NU AU PLANIFICAT nici o împărţire a Poloniei".
Fără îndoială, un mare motiv pentru acest neadevăr este că: Marea Britanie şi Franţa au semnat un pact de neagresiune cu Hitler care a dus la "împărţirea" unui alt stat, Cehoslovacia. Acesta a fost Acordul de la Munchen din 30 septembrie 1938.
Polonia a luat de-asemenea parte la "împărţirea" Cehoslovaciei. Polonia şi-a însuşit o parte din zona Cieszyn din Cehoslovacia, chiar dacă în acea zonă populaţia poloneză era în minoritate. Această invazie şi ocupaţie nu a fost convenită în Acordul de la Munchen. Dar nici Franţa şi nici Marea Britanie nu au întreprins nimic.
Hitler a preluat partea care mai rămăsese din Cehoslovacia în martie 1939. Nici acest lucru nu fusese prevăzut în Acordul de la Munchen. Dar Marea Britanie, Franţa şi Polonia nu au mişcat un deget.
Deci, "Aliaţii" anticomunişti: Marea Britanie, Franţa, şi Polonia chiar au participat la împărţirea unui stat lipsit de putere! Oare din acest motiv, "linia partidului" anticomunist afirmă că şi URSS a făcut acelaşi lucru? Dar oricare ar fi motivul pentru această minciună, ea rămâne o minciună.
Uniunea Sovietică a semnat Pactul de neagresiune cu Germania nu pentru a "împărţi Polonia" aşa cum Aliaţii au împărţit Cehoslovacia, ci în scopul de a apăra URSS.
Tratatul a inclus o linie de interes sovietică în Polonia dincolo de care trupele germane nu puteau trece în cazul în care Germania ar fi zdrobit armata poloneză într-un război.
Punctul aici era că, în cazul în care armata poloneză ar fi fost înfrântă, ea şi guvernul polonez s-ar fi putut retrage dincolo de linia de interes sovietică, găsindu-şi astfel acolo adăpost, deoarece Hitler fusese de acord să nu pătrundă mai departe în Polonia peste acea linie. De acolo, guvernul polonez ar fi putut face pace cu Germania. URSS ar fi avut un stat-tampon, înarmat şi ostil Germaniei, între Reich şi frontiera sovietică.
Sovieticii - "Stalin", pentru a utiliza o grosolană sinecdocă (= "o parte care reprezintă întregul") - nu au făcut acest lucru din dragoste pentru Polonia fascistă. Sovieticii doreau un guvern polonez - ORICE guvern polonez - ca un tampon între URSS şi armatele naziste.
Trădarea totală a guvernului polonez fascist a propriului popor a dejucat acest plan.
După cum toată lumea considera, guvernul polonez ar fi avut două alternative în cazul în care armata sa ar fi fost distrusă de un eventual atac german.
1. Ar fi putut rămâne în interiorul ţării, probabil mutându-şi capitala departe de armata invadatoare. De acolo ar fi putut iniţia demersuri şi tratative de pace sau de capitulare.
2. Guvernul polonez ar fi putut fugi într-o ţară aliată care era în război cu Germania: Franţa sau Anglia.
Guvernele tuturor celorlalte ţări învinse de către Germania au făcut unul sau ambele lucruri. Guvernul polonez - rasist, anticomunist, hiper-naţionalist, - pe scurt fascist, la fel de rău ca şi adversarii săi - nu a făcut nimic din toate acestea. Mai degrabă decât să lupte, a dat bir cu fugiţii în România vecină.
România era neutră în acel moment al războiului. Prin trecerea în România neutră, guvernanţii polonezi au devenit prizonieri. Cuvântul juridic este "internaţi". Ei nu puteau funcţiona ca un guvern în exil din România sau trece din România într-o ţară în război cu Germania cum ar fi fost Franţa, deoarece o astfel de permisiune din partea României ar fi însemnat o încălcare a neutralităţii sale şi un act ostil comis de România la adresa Germaniei.
O discuţie despre "internare" şi dreptul internaţional cu privire la această chestiune pe larg aici .
URSS nu a invadat Polonia - şi toată lumea ştia asta la momentul acela. Nemaiavând guvern Polonia nu mai era un stat. (O discuţie mai detaliată aici )
Ceea ce însemna că: în acel moment Hitler nu mai avea cu cine să negocieze o încetare a focului sau un tratat.
În plus, protocoalele secrete din Tratatul Molotov-Ribbentrop au fost anulate de facto, deoarece acestea erau un acord cu privire la statul polonez, dar în acel moment statul polonez încetase să mai existe În cazul în care Armata Roşie nu ar fi intervenit, nu exista nimic pentru a-i împiedica pe nazişti să vină până la frontiera sovietică.
Sau - după cum ştim acum că era pregătit să o facă - Hitler ar fi putut forma unul sau mai multe state pro-naziste în ceea ce fusese până de curând Polonia de Est. În această ultimă variantă, Hitler ar fi putut pretinde că respectă încă acordul privind "sferele de influenţă" ale Pactului, în timp ce, de fapt, ar fi instituit un stat naţionalist ucrainian, pro-nazist, puternic militarizat, fascist la frontiera sovietică.
După ce naziştii le-au spus sovieticilor că ei, naziştii, au decis că statul polonez nu mai există, nu mai avea nici o importanţă dacă sovieticii erau de acord sau nu cu acest lucru. Naziştii le-au comunicat astfel că se simt liberi să vină până la frontiera sovietică. Nici URSS şi nici un alt stat nu ar fi permis un astfel de lucru. Nici dreptul internaţional nu o interzice.
La sfârşitul lunii septembrie un nou acord secret a fost încheiat. În el, linia sovietică de interes a fost mutată mult mai departe spre est faţă de linia ce stabilise, numai cu o lună mai devreme "sferele de influenţă" din protocolul secret. Ea a fost publicată în Izvestiia şi în New York Times în cursul lunii septembrie 1939. Acest lucru reflecta acum marea putere a lui Hitler dobândită în urma zdrobirii armatei poloneze. Vezi harta noilor sfere de influenţă
În teritoriul ocupat de sovietici polonezii formau o minoritate, chiar şi după campania de "polonizare" a zonei din timpul anilor '20 şi '30. Puteti vedea harta etnică / lingvistică a populaţiei la curzonline.html
Cum ştim că această interpretare a evenimentelor este adevătată ?
Cum ştim că URSS nu a comis o agresiune sau nu a "invadat" Polonia atunci când a ocupat partea de est a Poloniei, la 17 septembrie 1939, după ce guvernul polonez s-a auto internat în România? Dau mai jos nouă nouă argumente:
1. Guvernul polonez nu a declarat război URSS.
Guvernul polonez a declarat război Germaniei atunci când Germania a invadat Polonia la 1 septembrie 1939. Acesta nu a declarat război URSS.
2. Comanadantul Suprem al forţelor armate poloneze Rydz-Smigly a ordonat soldaţilor polonezi să nu lupte împotriva sovieticilor, deşi a ordonat forţelor poloneze să continue rezistenţa contra germanilor.
A se vedea rydz_dont_fight.html
3. Preşedintele polonez Ignaz Moscicki, internat în România începând cu 17 septembrie, a admis în mod tacit că Polonia nu mai avea guvern.
A se vedea moscicki_resignation.html
4. Guvernul român a recunoscut în mod tacit că Polonia nu mai avea guvern.
A se vedea moscicki_resignation.html
România a recunoscut faptul că Moscicki a blufat atunci când a afirmat că a demisionat din punct de vedere legal pe 30 septembrie.  Astfel, guvernul român a fabricat o poveste în conformitate cu care Moscicki demisionase deja pe 15 septembrie, chiar înainte de intrarea şi internarea sa în România (NYT 10.04.39, p.12). De notat că Moscicki a negat acest lucru!
România avea nevoie de această ficţiune juridică pentru a încerca să evite următoarea problemă. Odată ce Moscicki fusese internat în România - la 17 septembrie 1939 - el nu putea funcţiona ca preşedinte al Poloniei. Deoarece demisia este un act oficial, Moscicki nu mai putea demisiona o dată ce el se afla internat în România.
Pentru scopurile noastre prezente, aici este punctul semnificativ: atât liderii polonezi cât şi guvernul român au recunoscut că Polonia a fost lipsită de guvern de îndată ce guvernul polonez a trecut graniţa în România şi a fost internat acolo.
Dar atât Moscicki cât şi România doreau un temei juridic - o acoperire, "o frunză de smochin" - pentru a ascunde acest lucru. Însă, nereuşind să se pună de acord în privinţa acoperirii ("frunzei de smochin"), aceasta a dus la expunerea a ceea ce guvernul polonez era de fapt - o ficţiune.
5. România avea un tratat militar cu Polonia îndreptat împotriva unei eventuale agresiuni a URSS. România nu a declarat război URSS.
Guvernul polonez a susţinut mai târziu că a "eliberat" România de obligaţiile care îi reveneau în temeiul acestui tratat militar în schimbul unui refugiu sigur în România.
Dar nu există nici o dovadă pentru această afirmaţie. Este cel puţin foarte nesigur că România ar fi promis polonezilor un refugiu sigur pe teritoriul său, având în vedere că acest lucru ar fi fost un act de ostilitate împotriva Germaniei naziste. România a fost neutră în război şi, după cum s-a discutat mai sus, a insistat asupra internării guvernul polonez şi a dezarmării forţate a trupelor poloneze odată ce acestea au trecut graniţa în România.
Motivul real pentru care România nu a declarat război URSS este, probabil, cel menţionat într-un articol din New York Times din 19 septembrie 1939:
"Punctul de vedere român cu privire la tratatul anti-sovietic româno-polonez este că acordul ar fi operativ numai în ​​cazul unui atac rus, produs ca un eveniment izolat, şi nu ca o consecinţă a altor războaie."
- "România neliniştită; De veghe la frontieră." NYT 09.19.39, p. 8.
Asta înseamnă că România a recunoscut că ocuparea Poloniei de Est de către Soviete s-a produs ca o consecinţă a unui "alt război" şi că Armata Roşie nu a fost aliată cu Germania. Acest lucru reprezintă o recunoaştere tacită a poziţiei sovietice şi germane cum că Polonia nemaiavând un guvern, prin urmare, nu mai era un stat.
6. Franţa nu a declarat război URSS, deşi avea semnat un tratat de apărare reciprocă cu Polonia.
A se vedea m-rpact.html pentru textul reconstruit al "protocolului militar secret" al acestui tratat care a fost "pierdut" - adică pe care guvernul francez încă îl păstrează "secret".
7. Anglia nu a cerut niciodată ca URSS să îşi retragă trupele din vestul Belarusului şi din Ucraina de Vest, părţi ale fostului stat polonez ocupate de Armata Roşie după 17 septembrie 1939.
Dimpotrivă, guvernul britanic a concluzionat că aceste teritorii nu ar trebui să fie o parte a unui viitor stat polonez. Chiar şi guvernul polonez în exil a fost de acord!
A se vedea maisky_101739_102739.html Aceste documente sunt în ruseşte cu citatele relevante traduse în engleză mai jos.
8. Liga Naţiunilor nu a stabilit că URSS a invadat un stat membru.
Articolul 16 al Pactului Societăţii Naţiunilor cerea membrilor săi să aplice sancţiuni economice şi comerciale împotriva oricărui stat membru care "a recurs la război".
Nici o ţară nu a impus nici un fel de sancţiuni împotriva URSS. Nici o ţară nu a rupt relaţiile diplomatice cu URSS pentru această acţiune.
A se compara cu situaţia când URSS a atacat Finlanda în 1939, Liga a votat expulzarea URSS, şi mai multe ţări au rupt relaţiile diplomatice cu URSS. A se vedea http://www.ibiblio.org/pha/policy/1939/391214a.html
Un răspuns,deci, foarte diferit! care ne spune care a fost viziunea Ligii vis-a-vis de acţiunea sovietică în cazul Poloniei.
9. Toate ţările au acceptat declaraţia de neutralitate a URSS .
Toate, inclusiv Polonia, aliaţii Franţa şi Anglia, au convenit că URSS nu a fost o putere beligerantă, şi nu a participat la război. Ca urmare, ei au acceptat declaraţia de neutralitate a Sovietelor.
A se vedea "Proclamaţia 2374 privind neutralitatea", a FDR din 04 noiembrie 1939:
"din nefericire o stare de război există între Germania pe de o parte şi Franţa, Polonia, Regatul Unit, India, Australia, Canada, Noua Zeelandă şi Uniunea Africii de Sud,"- http://www.presidency.ucsb.edu/ws/index.php?pid=15831&st=&st1 =
- De asemenea, " Declaraţia 152 privind zonele de combat" defineşte
"porturile beligerante, britanice, franceze, şi germane în Europa sau Africa"- http://www.presidency.ucsb.edu/ws/index.php?pid=15833&st=&st1 =
Uniunea Sovietică nu este menţionată ca beligerantă. Acest lucru înseamnă că SUA nu considera URSS a fi în război cu Polonia. Pentru declaraţia de neutralitate a Uniunii Sovietice a se vedea soviet_neutrality.html
Desigur că, o ţară nu poate "invada" o altă ţară şi totuşi afirma în mod credibil ca este "neutră" cu privire la evenimentele declanşate. Dar NICI una dintre aceste ţări nu a declarat URSS parte beligerantă. Nici Statele Unite, nici Societatea Naţiunilor, sau orice altă ţară.

Colapsul statului polonez Până la 17 septembrie 1939, când trupele sovietice au traversat frontiera polono-sovietică, guvernul polonez încetase să mai funcţioneze. Faptul că Polonia nu a mai avea un guvern însemna că Polonia nu mai era un stat.
Pe 17 septembrie atunci când Molotov i-a remis nota sa ambasadorului polonez la Moscova, Grzybowski, acesta i-a spus lui Molotov că el nu ştie unde se află guvernul său, dar că fusese informat că guvernul polonez poate fi contactat prin intermediul Bucureştiului. A se vedea polish_state_collapsed.html
De fapt, ultimele elemente ale guvernului polonez au trecut graniţa în România unde au fost internate în timpul zilei de 17 septembrie, potrivit unui Comunicat United Press publicat pe pagina patru din New York Times pe 18 septembrie, cu indicarea sursei Cernăuţi, România. A se vedea polish_leaders_flee.html
Fără guvern, Polonia înceta să existe ca stat în conformitate cu dreptul internaţional. Acest fapt este negat - de cele mai multe ori sau pur şi simplu ignorat - de anticomunişti, pentru că le stă ca un os în gât.
Vom cerceta mai atent problema în următoarea secţiune de mai jos . Dar, un moment de reflecţie va dezvălui logica acestei poziţii. Fără guvern - pentru că guvernul polonez fusese internat în România, amintiţi-vă - nu este nimeni cu care să se poată negocia , nimeni care să fie responsabil de forţele de poliţie, de administraţiile locale şi de forţele militare. Ambasadorii polonezi din ţări străine nu mai reprezintă guvernul lor, pentru că acesta nu mai există. (A se vedea pagina polish_state_collapsed.html , mai ales NYT articol din 02 octombrie 1939 )

Problema statului în Dreptul Internaţional
A se vedea state_international_law.html pentru mai multe detalii.
FIECARE definiţia a "statului", recunoaşte necesitatea unui guvern sau a unei "autorităţi politice organizate." Odată ce guvernul polonez a trecut graniţa în România, el a încetat de a mai fi un "guvern".
Chiar şi oficialii polonezi ai zilei au recunoscut acest lucru prin încercarea de a crea impresia că "guvernul" nu a fost niciodată internat, motivând că "guvernarea" a fost predată altcuiva înainte de a trece în România. A se vedea discuţia privindu-l pe Moscicki şi "dorinţa lui de a demisiona", pe 29 septembrie 1939, de asemenea, citată mai sus.
Deci, TOATĂ LUMEA, inclusiv polonezii, au recunoscut că prin internarea lor în România guvernul polonez a creat o situaţie în care Polonia a încetat să mai fie un "stat". Aceasta nu este doar "o interpretare rezonabilă" - nu doar o deducţie inteligentă, logică, dar una dintre multele deducţii posibile. Aşa cum am demonstrat în această lucrare, a fost interpretarea pe care practic toată lumea a avut-o la momentul respectiv.Este interpretarea pe care fiecare mare putere plus fostul prim-ministru polonez însuşi au împărtăşit-o
Odată ce aceasta problemă este abordată onest, din unghiul potrivit totul decurge din ea.
* Protocolul secret la Pactul Molotov-Ribbentrop nu mai era valabil deoarece se referea la sferele de influenţă în statul polonez.
Pe 15 septembrie Germania a luat poziţie faţă de faptul că Polonia nu mai exista ca stat (pentru discuţii suplimentare aici ).
Odată ce Polonia înceta să mai existe ca stat nici Protocolul Secret nu mai putea fi aplicat, din lipsă de obiect, el referindu-se la statul polonez.
Prin urmare, dacă ar fi dorit ,germanii ar fi putut mărşălui până la frontiera sovietică.
Sau - şi aceasta era ceea ce Hitler avea de fapt de gând să facă în cazul în care Uniunea Sovietică nu ar fi trimis trupe în Polonia de Est - ar fi putut facilita crearea unor state marioneta, cum ar fi un stat ucrainian naţionalist pro-nazist.
În orice caz, o dată ce Hitler a luat poziţie de faptul că Polonia nu mai exista ca stat, şi, prin urmare, că acordurile Pactului Molotov-Ribbentrop cu privire la sferele de influenţă în statul polonez nu mai sunt valabile, Uniunea Sovietică avea doar două opţiuni: fie
  1. Trimitea Armata Roşie în Ucraina de Vest şi în Belorusia de Vest pentru a-şi stabili suveranitatea acolo; sau
  2. Să-l lase pe Hitler să trimită armata nazistă până la frontiera sovietică.
* Având în vedere că statul polonez a încetat să existe, pactul de neagresiune sovieto-polonez nu mai era în vigoare.
Armata Roşie putea să treacă frontiera fără "invadeaze" sau să "comită o agresiune împotriva" Poloniei. Prin trimiterea trupelor sale peste frontieră, URSS şi-a declarat suveranitatea, astfel încât nimeni altcineva să nu mai poată face acest lucru - de exemplu, un stat naţionalist ucrainean pro-nazist , sau chiar Germania nazistă.
*Legitimitatea decurge de la stat, dar nu mai exista nici un stat polonez.
Prin urmare, armata poloneză nu mai era o armată legitimă, ci un grup de oameni înarmaţi, care acţionau fără nici o legitimitate. Neavând legitimitate, armata poloneză ar fi trebuit să depună imediat armele şi să se predea. Desigur, s-ar fi putut continua lupta - dar atunci nu ar mai fi luptat ca o armată legitimă, ci ca partizani. Dar partizanii NU beneficiază de drepturi, cu excepţia celor recunoscute de legile guvernului care îşi declară suveranitatea.
* Unii naţionalişti polonezi susţin că sovieticii au arătat "perfidie", prin refuzul, după înaintarea sovietică către vest în Polonia , de a permite armatei poloneze să treacă frontiera în România.
Dar acest lucru este total gresit. URSS avea relaţii diplomatice cu România. URSS nu putea permite ca mii de oameni înarmaţi să treacă frontiera din zonele unde URSS deţinea suveranitatea în România, un stat vecin. Imaginaţi-vă dacă, să zicem, Mexic sau Canada ar încerca să permită ca mii de oameni înarmaţi să treacă frontiera în Statele Unite ale Americii!

Re-negocierea "sferelor de influenţă", 28 septembrie 1939 A se vedea new_spheres_0939.html
La toate acestea se face referire directă în comunicarea din 15-16 septembrie a lui Ribbentrop (ministru de externe german)-către-Schulenburg (ambasadorul german la Moscova), -în telegrama nr 360 din 15 septembrie 1939 - cu trimitere la "posibilitatea de formare a unor state noi în această zonă. "
Reţineţi că Ribbentrop a fost foarte nemulţumit de ideea că sovieticii "au luat ca motiv pentru acţiunea lor în Polonia ameninţările Germaniei la adresa populaţiei ucrainene şi bieloruse " şi vroia ca Schulenberg să-l preseze pe Molotov pentru ca acesta să adopte un alt motiv. Dar demersul său nu a avut succes; ameninţarea germană a fost exact motivaţia oferită de sovietici.
"Nimeni nu poate cere guvernului sovietic să rămână indiferent faţă de soarta fraţilor săi de sânge, ucrainenii şi bieloruşii-locuind în Polonia, care anterior i-a privat de drepturi, iar acum i-a abandonat în întregime fără să se mai intereseze de soarta lor.
Guvernul sovietic consideră că este obligaţia sa sacră de a întinde mâna fraţilor ucraineni şi bieloruşi care locuiesc Polonia. "- TASS, 17 septembrie 1939, citat în New York Times 18 septembrie 1939, p. 5;, de asemenea, Jane Degras (Ed.), Documente sovietice privind Politica Externa 1933-1941, vol.. III (Londra / New York: Oxford University Press, 1953), pp. 374-375.

Guvernul german considera deja că Polonia nu mai exista - nu există nici o referire la "Polonia", numai la "zona situată la est de zona de influenţă germană", etc

Imperialismul polonez

Un cuvânt de explicaţie cu privire la trimiterea sovietică la "soarta fraţilor săi de sânge, ucrainenii şi bieloruşii-ce se aflau în Polonia."
Prin Tratatul de la Riga, semnat în martie 1921, Republica Rusă (Uniunea Sovietică nu a fost oficial formată până în 1924), epuizată de Războiul Civil şi de intervenţia străină, a fost de acord să ofere jumătate din Belarus şi din Ucraina imperialiştilor polonezi, în schimbul unei păci de care avea disperată nevoie.
Noi folosim cuvintele "imperialiştii polonez" justificat, pentru că polonezii - vorbitorii nativi ai limbii poloneze - nu se aflau decât în minorităţi mici în vestul Belarusului şi în Ucraina de vest, zone care au trecut la Polonia prin acest tratat. Regimul capitalist polonez a încurajat apoi etnicii polonezi să populeze aceste zone pentru a le "poloniza" şi au impus tot felul de restricţii privind utilizarea limbilor belarusă şi ucraineană.
Până la începutul anului 1939, când Hitler a decis să se întoarcă împotriva Poloniei înainte de a porni războiul în URSS, guvernul polonez a manevrat în vederea alăturării sale Germaniei naziste într-un război contra URSS, în scopul de a-şi mării posesiunile teritoriale în dauna URSS.
Până în 26 ianuarie 1939, ministrul de externe polonez Beck a discutat aceste aspecte cu ministrul de Externe nazist, Joachim von Ribbentrop, în Varşovia. Ribbentrop a scris:
... 2. Apoi am vorbit cu M. Beck încă o dată despre politica pe care urmează să o adopte Polonia şi Germania faţă de Uniunea Sovietică şi, în acest context, de asemenea, am vorbit despre problema Ucrainei Mari, iar Beck a propus din nou o colaborare polono-germană în acest domeniu. M. Beck nu făcut nici un secret din faptul că Polonia avea aspiraţii îndreptate spre Ucraina Sovietică şi spre o legătură cu Marea Neagră ...
(Original în Akten zur deutschen auswrtigen Politik ... Serie D. Bd.. VS 139-140. Traducere engleză în documentele privind politica externă germană.1918-1945. Seria D. voi. V. Documentul în cauză este No. 126, pp. 167-168; acest citat de la p. 168. De asemenea, în limba rusă în God Krizisa T. 1, Doc. Nr 120.)
Ministrul de externe polonez Beck i-a spus lui Ribbentrop că Polonia ar dori să-şi aproprie TOATĂ Ucraina de la URSS, aceasta fiind singurul mod în care Polonia ar fi putut avea "o ieşire la Marea Neagră."
Prin ocuparea Belarusului de vest şi a Ucrainei de vest , URSS i-a reunit pe bieloruşii şi pe ucrainenii din est cu cei din vest. Acesta este contextul afirmaţiei sovietice că au fost "eliberate" aceste zone. Cuvântul "eliberare" este folosit în mod convenţional în cazul în care ocupaţia unei puteri imperialiste încetează, şi asta s-a întâmplat aici.

Guvernul polonez în exil

La începutul lunii octombrie 1939, guvernele britanic şi francez recunosc guvernul polonez în exil în Franţa (mai târziu s-a mutat în Anglia). Acesta a fost un act de ostilitate împotriva Germaniei, desigur. Dar Marea Britanie şi Franţa erau deja în stare de război cu Germania. (SUA a luat poziţia de a refuza să recunoască cucerirea Poloniei, dar a tratat guvernul polonez în exil, la Paris, într-un mod echivoc. Evident, Statele Unite nu ştiau sigur ce aveau de făcut.)
URSS nu a putut recunoaşte guvernul polonez în exil pentru un număr de motive:
* Recunoscându-l s-ar fi creat o incompatibilitate cu statutul de neutralitate al URSS în război.
Ar fi fost un act de ostilitate împotriva Germaniei, cu care URSS avea un pact de neagresiune, contravenind şi dorinţei URSS de a evita războiul. (URSS l-a recunoscut în luna iulie 1941, după invazia nazistă).
* Guvernul polonez în exil nu îşi putea exercita suveranitatea de nici un fel.
* Cel mai important: în cazul în care URSS ar fi recunoscut guvernul polonez în exil, URSS ar fi trebuit să se ​​retragă înapoi în vechile frontiere dinainte de septembrie 1939 -, deoarece guvernul polonez în exil nu ar fi recunoscut niciodată ocupaţia sovietică a Belarusiei de Vest şi a Ucrainei de Vest.
Apoi, Germania ar fi mărşăluit pur şi simplu până la frontiera sovietică.
A permite acest lucru ar fi fost o crimă împotriva poporului sovietic, desigur. Şi, după cum şi britanicii şi francezii au fost de acord, o lovitură împotriva lor, şi un mare impuls pentru Hitler, de asemenea. A se vedea should_the_ussr_have_permitted.html

Iresponsabilitatea unică a guvernul polonez Nici un guvern în timpul WW2 nu a făcut nici pe departe ceea ce a făcut guvernul polonez.
Multe guverne din ţările cucerite de Axă au format "guverne în exil" pentru a continua războiul. Dar numai guvernul polonez s-a auto internat într-o ţară neutră, deposedându-se singur de capacitatea de a funcţiona ca un guvern şi deposedându-şi propriul popor de existenţa statului.
Ce ar fi trebuit să facă liderii guvernul polonez odată ce au realizat că au fost învinşi complet în plan militar?
  • Guvernul polonez ar fi trebuit să fi rămas undeva în Polonia - dacă nu în capitală, la Varşovia, atunci în Polonia de Est. Dacă ei ar fi înfiinţat o capitală alternativă undeva în Est - ceva similar cu ceea ce sovieticii au pregătit la est de Moscova în cazul în care naziştii ar fi capturat Moscova -, atunci ei ar fi putut prezerva un "rest" de stat polonez.
    Acolo ar fi trebuit să capituleze - aşa cum a făcut, de exemplu, guvernul francez în iulie 1940. Sau, ar fi iniţiat demersuri în vederea negocierii păcii, aşa cum a făcut guvernul finlandez în martie 1940.
    Apoi, Polonia, la fel ca şi Finlanda, ar fi rămas ca stat, deşi ar fi pierdut cu siguranţă din teritoriu.
  • Sau, guvernul polonez ar fi putut fugi în Marea Britanie sau Franţa, ţări aflate deja în război cu Germania.
    Liderii guvernului polonez ar fi putut fugi pe calea aerului în orice moment. Sau ei ar fi putut ajunge în portul polonez Gdynia, care a rezistat până la 14 septembrie, şi apoi s-ar fi putut refugia pe cale maritimă în Franţa sau Marea Britanie.
  • De ce nu au făcut-o? S-au temut liderii guvernului polonez că ar putea fi ucişi? Ei bine, şi ce-i cu asta? Zeci de mii de cetăţeni polonezi şi de soldaţi au fost ucişi!
  • Poate că ei au crezut într-adevăr că România ar încălca neutralitatea sa cu Germania şi îi va lăsa să treacă în Franţa? Dacă au crezut acest lucru, înseamnă că ei erau extraordinar de stupizi. Nu a existat niciodată vreo dovadă că guvernul român le-ar fi dat permisiunea de a face acest lucru.
  • Oare au crezut că Marea Britanie şi Franţa vor interveni să-i "salveze" ? Dacă este aşa, de asemenea este o dovadă de mare prostie. Chiar dacă britanicii şi francezii ar fi intenţionat într-adevăr să desfăşoare o armată numeroasă pentru a ataca forţele germane din vest, armata poloneză ar fi trebuit să reziste împotriva Wehrmacht-ului cel puţin o lună, poate mai mult. Dar armata poloneză a intrat într-o rapidă degringoladă după numai o zi sau două de război.
  • Sau, poate ei au fugit pur şi simplu din pură laşitate. Aceasta este concluzia pe care zborul lor din Varşovia, capitala Poloniei, o sugerează.
Tot ceea ce sa întâmplat după aceea a fost rezultatul internării guvernului polonez în România.
Iată în ce mod s-ar fi putut desfăşura lucrurile dacă un "rest" de stat polonez ar fi subzistat după predarea către Hitler a guvernului polonez:
* Statul polonez astfel rezultat ar fi putut în cele din urmă să adere la un pact de apărare reciprocă, care ar fi inclus URSS. Aceasta ar fi dus la reluarea conceptului de "securitate colectivă", alianţa anti-nazistă între aliaţii occidentali şi sovietici propusă de aceştia dar respinsă de Marea Britanie şi de Franţa.
Aceasta ar fi dus la:
  • slăbirea foarte serioasă a lui Hitler;
  • eliminarea, probabil, a unei mari părţi din Holocaustul evreilor;
  • prevenirea cu siguranţă a cuceririi Franţei, Belgiei, şi a restului Europei;
  • împiedicarea cu siguranţă, a multe milioane de decese în rândurile cetăţenilor sovietici.
* Polonia ar fi putut ieşi din WW2 ca stat independent, poate neutru, cum au fost Finlanda, Suedia, sau Austria.
Toate acestea şi mai multe - dacă guvernul polonez ar fi rămas în ţara sa, cel puţin destul de mult pentru a se preda, aşa cum orice alt guvern a făcut.

Concluzie A se vedea conclusion.html

18 comentarii:

Euskal Herria Sozialista spunea...

ohh great web ,great comrades...
regards from basque country communist!!!
Euskal Herria Sozialista blog

Florian Liviu spunea...

I am glad to met you. Greetings from Romania !

Valerius spunea...

Domnule Florian Liviu,

Am citit traducerea textului (textelor) din Grover Furr referitor (referitoare) la problema invadării Poloniei de către URSS.

Într-adevăr, dacă acceptăm premisa că un stat există numai cât timp există un guvern care-l reprezintă, trebuie să acceptăm şi concluzia că dacă dispare guvernul, atunci dispare şi statul respectiv şi, se subînţelege, un stat inexistent nu poate fi invadat.

Autorul despre care vorbim pretinde că premisa exprimată de mine („un stat există numai cât timp există un guvern care-l reprezintă”) este un principiu de drept internaţional, făcând trimitere la o altă pagină web în care, conform afirmaţiei sale, ar exista detalii cu privire la acest principiu de drept.

Dacă este aşa, atunci dreptul internaţional este rău fundamentat. Încerc să ofer un scenariu. Să presupunem că marile puteri nu recunosc guvernul României („n-a fost desemnat în mod democratic”, cum se zice acum bla, bla, bla). Minoritatea maghiară face un „guvern” al României recunoscut de marile puteri. Acest guvern se autodizolvă, nepunând nimic în locul lui, sau se „internează” într-o altă ţară, pe motiv că nişte forţe nedemocratice, terorişti, bla, bla, bla, vor să-l lichideze. În consecinţă, Ungaria sau alt stat interesat poate ocupa fără probleme teritoriul „fostului stat România”, devenit, prin iluzionism juridic, inexistent. Nu scenariile („naţionaliste”, aberante ab initio, nu-i aşa ?) sunt aberante, ci principiile de drept internaţional care permit astfel de scenarii.

Florian Liviu spunea...

Scenariul descris de dvs. este din păcate posibil.
Istoria nu s-a încheiat aşa cum greşit a prezis Francis Fukuyama la începutul anilor 90.
Dreptul internaţional nu este decât expresia dreptului marilor puteri de a decide soarta ţărilor mici.
Vezi în acest sens "legalitatea" invaziei americane în Irak sau Afganistan, etc.

Prea puţine popoare mici au demnitatea şi curajul să se împotrivească puternicilor zilei. Un astfel de popor este cel afgan pe care eu am învăţat să-l preţuiesc nespus pentru lupta sa continuă de generaţii cu toate imperiile lumii moderne, britanic, sovietic, american.

În cazul problemei poloneze, în calitatea mea de "cetăţean sovietic" nu pot fi decât subiectiv.
După mine, Sovietele aveau toate drepturile să-şi recupereze teritoriile pierdute în urma războiului polono-sovietic din 1921 şi doi, chiar dacă nu ar fi avut aceste drept, ar fi fost o crimă să-l lase pe Hitler să pătrundă până la graniţa sovietică. Dacă gândim în termeni şahişti eliberarea Estului Poloniei de către Soviete a fost o mutare forţată.

Ea s-a dovedit salutară în desfăşurarea ulterioară a războiului, pentru că a întârziat cu cel puţin o lună înaintarea Wehrmachtului spre inima Rusiei, dând posibilitatea forţelor armatei roşii să se regrupeze în apărarea victorioasă a Moscovei.

geomarz spunea...

Articolul mi se pare interesant. Mai ales abordarea problematicii dintr-un punct de vedere complet nou pentru mine.

Florian Liviu spunea...

@geomarz

Da, este un punct de vedere foarte diferit în raport cu ceea ce am fost noi obişnuiţi. Mie personal îmi place foarte mult, de-aceea am şi făcut efortul să-l traduc.

Grover Furr spunea foarte adevărat undeva că tot ce s-a scris în Occident despre istoria sovietică din timpul lui Stalin, nu este istorie ci propagandă.

Din păcate în anii socialismului românesc mergându-se pe linia revizionismului hruşciovist toată această istorie, un adevărat tezaur de fapte, idei, doctrine, încercări, erori,victorii a fost trecută în mod criminal sub tăcere.

bobby spunea...

Domnul Furr ar trebui sa se familiarizeze cu Conventia pentur definirea agresiunii din 1933 ( http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-1940/11-3-6.htm ), mai ales articolul 2, punctele 2 si 3, articolul 3 si anexa. Acestea arata clar ca in 1939 Uniunea Sovietica s-a comportat ca agresor fata de Polonia.

Cum Constitutia Poloneza din 1935 nu fusese suspendata de autoritatile poloneze, ea era inca valida, deci demisia presedintelui sau premierului nu insemna dizolvarea statului polonez (asa cum demisia lui Boc sau a lui Basescu nu ar insemna desfintarea statului roman). Conform Conventiei de la Montevideo, statul polonez continua sa exista in teritoriu pe care inca il mai controla (i.e. cel neinvadat de hitleristi). (Spre comparatie, statul roman nu a incetat sa existe o data cu ocuparea Munteniei de catre trupele germane in 1917 si demisia guvernului). Totusi dreptul international este drept cutumiar, iar definitia statului nu a fost inscrisa intr-un document adoptat la nivel international (Conventia de la Montevideo este valabila doar pe continentul american). Prin urmare, fiecare stat decide daca o alta entitate este stat sau nu, de unde si tratarea diferita (atat de catre Rusia, cat si de catre majoritatea statelor occidentale) a unor cazuri similare cum sunt Kosovo si Abhazia. La fel si cu Polonia: pentru Stalin, Hitler si aliatii lor a disparut ca stat, pentru restul nu a disparut cel putin pana la jonctiunea sovieto-hitlerista.

"ar fi fost o crimă să-l lase pe Hitler să pătrundă până la graniţa sovietică. Dacă gândim în termeni şahişti eliberarea Estului Poloniei de către Soviete a fost o mutare forţată.

Ea s-a dovedit salutară în desfăşurarea ulterioară a războiului, pentru că a întârziat cu cel puţin o lună înaintarea Wehrmachtului spre inima Rusiei, dând posibilitatea forţelor armatei roşii să se regrupeze în apărarea victorioasă a Moscovei."

Ceea ce faceti dumneavoastra, pe urmele lui Furr, este apologia ideii de Lebensraum asa cum a fost ea definita de Hitler. Pana la urma se pare ca Stalinismul dumneavoastra devine o forma de fascism sui generis. Astfel, la infailibilitatea lui Stalin, convingerile misticoide si denigrarea pana la exterminarea fizica a comunistilor care nu accepta ideile conducatorului se adauga de azi si principiul "spatiului vital". Nu m-ar surprinde ca in curand sa vad o zvastica pe steagul rosu din antetul blogului.

Florian Liviu spunea...

@Bobby

Dacă ocuparea Poloniei s-ar fi făcut sub conducerea lui Trotsky, sunt convins că totul ar fi fost justificat din punctul dvs. de vedere.

Renunţaţi la clişee, aruncaţi deoparte prejudecăţile, idolatria pentru Trotsky, şi încercaţi să priviţi problemele în mod obiectiv.

În orice caz, în opinia mea, viitorul mişcării comuniste va fi antirevizionist, antihruşciovist, deja acest curent este în continuă creştere sau, ca să-l parafrazez pe André Malraux, nu va fi deloc.

PS Mă acuzaţi pe mine de intoleranţă, ceea ce este fals, în timp ce dvs. sunteţi de 100 de ori mai intolerant.

Din punctul meu de vedere toată lumea are dreptul la opinie, mă pronunţ categoric în favoarea dreptului la liberă exprimare.

bobby spunea...

Se para ca deja ati fost contagiat de fobiile lui Stalin. Acum il vedeti pe Trotki peste tot. Daca tot l-ati adus in discutie, probabil putin i-ar fi pasat de dreptul international burghez daca situatia ar fi impus sprijinirea unei revolutii proletare prin invazia unui alt stat. (Desigur, in 1939 in Polonia nu avea loc nici o revolutie).

Imi pare rau, eu nu idolatrizez pe nimeni. Pentru mine Trotki nu este infailibil, iar cuvantul sau nu e evanghelie. Am spus ceea ce este si a fost evident pentru toata lumea (inclusiv Lenin): Trotki il depasea net din punct de vedere intelectual si ideologic pe Stalin. Aceasta aplecare asupra telului care trebuia atins de Uniunea Sovietica l-a facut mai putin interesat de marsul de zi de zi spre acest tel, lucru care i-a permis lui Stalin sa acapareze puterea si sa deturneze revolutia.

V-am pus intr-un comentariu la un articol anterior niste intrebari cu referirea la comportamentul lui Stalin fata de "trotkisti", dar dvs ati evitat sa-mi raspundeti. Erau niste intrebari simple, dar cum orice raspuns coerent din punct de vedere logic (i.e. nu simple sentinte propagandiste) pe care l-ati fi dat ar fi distrus esafodajul cultului lui Stalin, ele au ramas fara raspuns.

"viitorul mişcării comuniste va fi antirevizionist, antihruşciovist, deja acest curent este în continuă creştere"

Unde? Zyuganov sufera de aceeasi boala a nationalismului ca si Ceausescu, sa nu mai vorbim de nazboli. In viitorul apropriat generatii nascute in timpul razboiului si in perioada imediat urmatoarea vor disparea in mod natural, asa ca nu vor mai exista batrani care sa asocieze conducerea lui Stalin cu perioada propriei copilarii lipsite de griji. Iar tineretul ma indoiesc ca va dori sa se asocieze cu un ucigas de comunisti al carui sistem si-a dovedit falimentul la mai putin de 3 ani de la moartea sa.

"Din punctul meu de vedere toată lumea are dreptul la opinie, mă pronunţ categoric în favoarea dreptului la liberă exprimare. "

Toti spun asa cand nu sunt la putere...

Florian Liviu spunea...

@bobby

"Trotki il depasea net din punct de vedere intelectual si ideologic pe Stalin."

De unde până unde aţi scos chestia asta? Ce sau cine vă conferă dvs. autoritatea sau care este criteriul care vă permite să faceţi astfel de aprecieri. Sunteţi pradă unui subiectivism deplorabil şi descalificant din punct de vedere intelectual.

Încercaţi să veniţi cu argumente obiective.

Artistic Communism spunea...

Nu e adevarat tov. Liviu astea sunt baliverne inventate.Da Lenini a spus ca e "dur" asta tot.
Insa Stalin a dat dovada de ıntelegere şi nu a intrat ın polemica cu Lenin fiindca era conştient ca acesta este grav bolnav şi are reactii temporare iar ın aceasta chestiune de fapt vinovatul este sotia lui Lenin Nadejda Krupskaya pentru ca nu trebuia sa-i dea acestuia decizia Biroului Politic privind interdictia doctorilor. Şi lui Buharin i-a spus ca nu are habar de dialectica. Şi pe Trotski l-a certat ce este prea ataşat de munca administrativa?
A aprobat Lenin şi partidul ca Stalin este cel mai bun lider care poate duce mai departe cauza socialista? Da!
In plus de patru ori a vrut sa demisionezze şi a fost respins de fiecare data.

Artistic Communism spunea...

Şi a-propos de Stalin şi demokratie acesta fiind de centru posibil sa ınsemne pentru unii ca este mai putin democrat tovaraşe Liviu? Oare aici sta semnul mare de ıntrebare?
Dupa ce am citit interviul dat de Stalin la 1 martie 1936 gazetei Scripps-Howard Newspaper ortaca cu Roy Howard cu privire la noul proiect de constitutie am ajuns la aceasta concluzie.

Artistic Communism spunea...

iar am scris greşit: acesta fiin mai mult de centru ...

Anonim spunea...

Rusine s va fie ca incercati sa acoperiti cea mai mare crima impotriva umanitatii numita "viata dupa marxism"

Mergeti in Siberia si vorbiti cu oamenii. Nu va temeti, in fiecare oras sau localitate (pasiolac) din Siberia o sa puteti vorbi romaneste, sunt inca deportatii lui Stalin acolo sau copii lor.

Apoi poate o sa mai aveti curajul sa va uitati in oglinda.

Florian Liviu spunea...

Stimate anonim,

Datorită lui Stalin şi informaţiilor extrem de preţioase oferite de dvs. vom putea declara în curând urmând un exemplul binecunoscut; "Siberia pământ românesc !".

Anonim spunea...

Domnule Florian ... sau tovarase, cred ca nu te deranjeaza. Ma bucur sa iti aduc la cunostinta un adevar simplu, care mai devreme sau mai tarziu va trebui sa il accepti macar in singuratatea umila a forului tau interior: "Esti dus cu pluta!" Rau de tot. Si ar fi mai bine sa lasi deoparte talentele de istoric in vacanta. Nu de alta dar, lucru surprinzator pentru tine mai exista si persoane documentate care gandesc si nu pun botu' la vrajeala ta ieftina. Da.. toata tirada asta ieftina cu niste argumente fortate pe care ai expus-o aici nu esti nimic altceva decat VRAJEALA. IEFTINA.

MLL spunea...

Cine uita(sau nu stie) istoria, risca sa o repete. Cei care inca mai afirma ca Hitler si Stalin nu au impartit europa de vest ori sunt "miopi", ori intentionat duc in eroare opinia publica. Partea secreta a tratatului contine nu doar divizarea Poloniei, ci si anexarea statelor baltice, Basarabiei cu nordul Bucovinei. Tot in acea perioada sovieticii au atacat Finlanda. De fapt, Stalin incerca sa refaca imperiul tarist sub o noua forma si denumire. Acelasi lucru face si Putin in zilele noastre. Sa negi divizarea ploniei de nazisti=sovietici ar insemna sa negi adevaruri,precum masacrarea a 22000 de ofiteri polonezi de catre NKVD, pe care pina si Rusia lea recunoscut, inseamna sa retraim acele vremuri dar, la scara mult mai mare, avind in vedere capacitatile militare actuale.

seba spunea...

MLL lasa-i omule,nu stiu ce fumeaza oamenii astia,dar nu le face bine deloc.....
P.S incercati sa-l cititi pe Victor Suvorov