marți, 25 octombrie 2011

Malinovski - Ostaşul patriei

Semnalez tuturor celor interesaţi, iubitorilor de istorie adevărată, nefalsificată o carte eveniment, rară, din categoria celor care din considerente politice nu prea văd lumina tiparului în România: Mareşalul Malinovski Ostaşul patriei, de Anatoli Marcenko, editura Paidea, 2009, în traducerea lui Mihai Maxim. Felicit pe această cale pe toţi cei implicaţi, editură, traducător, etc. 

E foarte important să cunoaştem istoria contemporană a patriei „aşa cum a fost”, nu distorsionată de diverse interese politice şi economice, în conexiune cu istoria lumii, a vecinilor noştri, şi mă gândesc aici în principal la Uniunea Sovietică şi Rusia, pentru a conştientiza şi cântării cine ne sunt prietenii şi duşmanii, cine ne-a vrut binele şi cine răul,  mai cu seamă în acest moment greu pentru ţara noastră când forţele progresiste şi  patriotice sunt risipite, când  ne-am pierdut independenţa politică şi economică, când cercuri reacţionare şi retrograde fac manevre şi presiuni pentru reinstaurarea formei învechite a monarhiei, când criza mondială a sistemului capitalist ameninţă însăşi fiinţa biologică a poporului nostru.

Cartea prezintă în manieră romanţată viaţa şi cariera marelui comandat de armate Rodion Iakovlevici Malinovski, relaţiile sale cu marile personalităţi sovietice ale timpului în special cu Stalin, din momentul în care a izbucnit războiul antisovietic - Malinovski se găsea pe atunci în fruntea unei divizii sovietice desfăşurate pe râul Prut - trecând prin momentele amare ale retragerii din anii 1941-1942, dar şi prin numeroasele sale victorii strălucite obţinute pe câmpul de luptă în dauna invadatorilor fascişti dar şi a imperialiştilor japonezi, culminând cu momentul de apogeu al carierei sale, numirea în funcţia de ministru al apărării în 1958, şi mergând de aici mai departe prin anii de încordare şi tensiune din perioada războiului rece, incluzând criza rachetelor cubaneze, până la stingerea sa din viaţă în 1967.

Despre personalitatea lui Malinovski voi spune numai că era pasionat de filozofie, şi că Marc Aureliu, marele stoic, filosoful împărat, era autorul său preferat.

Pentru a vă face o idee despre carte şi pentru a vă îndemna la lectura sa integrală voi reda mai jos selecţiuni din capitolul 26, ce se referă la operaţiunea militară Iaşi-Chişinău, operaţiune militară de mare anvergură ce a afectat în mod direct istoria României pentru că a determinat prin succesul său strălucit ieşirea forţată a acesteia din coaliţia hitleristă descătuşând astfel forţele antifasciste şi progresiste ale patriei, lăsând câmp liber de acţiune Partidului Comunist din România şi clasei muncitoare, creând premisele unor transformări politico-sociale revoluţionare care au culminat cu abolirea orânduirii capitaliste timp de aproape 45 de ani.
Cei 45 de ani în care capitalismul a fost abolit au însemnat tot atâţia ani în care munca poporului nu s-a mai scurs în afara ţării şi în buzunarele profitorilor, ci s-a materializat în creşterea considerabilă a calităţii vieţii maselor care au avut pentru prima dată în istoria ţării noastre acces pe scară largă, liber neîngrădit de vechile constrângeri de clasă la  binefacerile civilizaţiei şi culturii.

26

Cine s-ar fi gândit, privind la o înălţime oarecare, aruncată pe câmpul verde moldav şi marcată pe hartă cu cota 195,0, că aceasta va deveni punct de observaţie al Frontului 2 ucrainean, care se pregătea pentru ofensiva hotărâtoare. În seara zilei de 19 august 1944 au urcat pe această înălţime reprezentantul Cartierului general al Comandamentului suprem, mareşalul Semion Konstantinovici, Timoşenko şi generalul de armată Rodion Iakovlevici Malinovski, împreună cu alţi generali şi ofiţeri din trupele operative.

Întregul grup de militari, cu grade şi funcţii diferite era dominat de figura impunătoare a mareşalului Timoşenko. Şi dacă nu ar fi fost plasele de camuflaj, punctul de observaţie ar fi devenit o ţintă sigură pentru aviatorii nemţi care survolau periodic raioanele învecinate.

În noaptea aceea nimeni nu a închis ochii pe înălţimea 195,0. Toţi, de la şefii cei mari până la soldaţii de la comunicaţii, aparent calmi, aşteptau încordaţi ceea ce avea să se întâmple peste câteva ceasuri. De aici, de pe înălţimea 195,0 trebuia să plece, repetându-se în receptoarele a mii de telefoane şi în microfoanele a mii de staţii radio, ordinul scurt, codificat, privind trecerea întregului Front la ofensiva hotărâtoare.

Tot frontul aştepta cu înfrigurare acest ordin: infanteria în tranșee, artileria lângă tunuri, tanchiştii pe tancuri, piloţii în carlinga avioanelor, geniştii lângă trecerile peste râu, bucătarii la bucătăriile de campanie – într-un cuvânt, toţi cei care urmau să ia parte la această acţiune năvalnică, grandioasă şi înspăimântătoare numită ofensivă.

Deşi peste zi soarele arsese nemilos, încingând atmosfera, noaptea se făcu răcoare, poate şi datorită vânticelului, pornit din senin.În zori câmpul şi copacii se acoperiseră de o rouă abundentă, iar peste văi se lăsase o ceaţă deasă.

Generalii nu mai puteau suporta adăpostul înghesuit. Malinovski a ieşit să ia o gură de aer şi ceilalţi s-au grăbit să-l urmeze. Afară îi aştepta surpriza răsăritului de soare.
-Unde sunt amplasate punctele de observaţie ale comandanţilor de armată ?, a întrebat ---Timoşenko.
-La circa patru sute de metrii de linia întâi, a răspuns Malinovski.
-Bravo, sunt bine mascate, nu le vezi nici cu binoclul, i-a lăudat Timoşenko. Hai să ne potrivim ceasurile, Rodion Iakovlevici. Al tău cât este ?
-Şase fix.
-Mai avem zece minute… Toţi stăteau în aşteptare, cu ochii pe cadranul ceasurilor. Minutarele parcă se opriseră… În sfârşit a sosit ora H.
-Şase şi zece a spus liniştit Malinovski.

Un vacarm infernal a acoperit ultimele lui silabe: mii de guri de foc – tunuri şi aruncătoare de mine trăgeau din toate părţile, iar norii de fum şi foc cuprinseră Dealul Mare. Uraganul aducător de moarte ardea totul în calea sa.

Faţa împietrită a generalului-colonel de artilerie Fomenko nu-i putea ascunde bucuria şi mândria că tocmai artileria lui va crea panică în rândurile inamicului, îl vor pune pe fugă, lăsând cale liberă infanteriei şi tancurilor noastre. Concertul de artilerie va continua o oră şi jumătate,apoi vor intra în luptă cele două sute de avioane de asalt ale generalului Goriunov, care vor pregăti terenul pentru ofensiva armatei a 23-a a generalului Trofimenko.

Lui Malinovski i s-a raportat că Armata 23 a reuşit să forţeze răul Bahlui şi să se îndrepte vertiginos spre înălţimea Dealul Mare. A ordonat să se verifice această informaţie. I s-a confirmat pe dată: pe lângă cele două treceri amenajate de genişti, armata a mai cucerit din mers două poduri şi acum trecuse pe malul celălalt.

Malinovski a cerut legătura cu Kravcemko şi i-a ordonat să avanseze cu armata de tancuri prin breşa creată. Tancurile acestuia au avansat în forţă, dând o lovitură distrugătoare divizei 1 de tancuri „România Mare”. La sfârşitul zilei armata de tancuri a lui Kravcenko ajunsese deja la al treilea aliniament de apărare al inamicului de pe Dealul Mare.
- Te felicit, Rodion Iakovlevici, a spus Timoşenko, care de obicei era foarte zgârcit cu aprecierile. Este pentru prima dată în aceşti ani de război când o armată de tancuri trece prin breşa creată la mijlocul primei zile de ofensivă.
- Într-adevăr, i-a răspuns Malinovski, la fel de emoţionat.Am făcut multe lucruri de pionierat în acest război.
- Înseamnă că ne mai aşteptăm şi la alte surprize, nu? A continuat cu zâmbetul pe buze Timoşenko. Totul e impresionant, trebuie să recunosc. Asta îmi aminteşte de războiul civil, când cavaleriştii mei s-au năpustit asupra albilor. Dar tancurile sunt altceva decât cavaleria. De Malinovski s-a apropiat Susaikov, membru în Consiliul militar.
- Rodion Iakovlevici, Goriunov m-a informat despre fapta de eroism a căpitanului Lozorenko, şef de escadrilă. El a descoperit la NE de Huşi o coloană de maşini şi trupe inamice. Din două raiduri a distrus 15 maşini şi a omorât mai mulţi ofiţeri şi soldaţi.
- Bravo lui !
.- Apropo, Lozorenko se află pe front din prima zi a războiului. În 43 avionul i-a fost doborât, iar el, grav rănit, a fost luat prizonier. A fost trimis în Germania, dar pe drum, la Borisovo, a făcut o spărtură în vagon şi a evadat împreună cu un grup de prizonieri. I-a căutat pe partizani şi a ajuns în brigada Şciors. Dar ca orice aviator, nu putea trăi fără să zboare şi partizanii l-au ajutat să treacă linia frontului.Aşa că Lozorenko s-a întors la unitatea sa, unde a ajuns comandant de escadrilă.
- Adevărat erou, a exclamat Malinovski. Merită pe deplin titlul de „Erou al Uniunii Sovietice”.
- Sunt întrutotul de acord, Rodion Iakovlevici, a încuviințat Susaikov.Permiteţi să dau ordin pentru decorare?
- Cât mai repede. Şi-a câştigat pe merit „Steaua de aur”.

Ofensiva continua cu succes. La punctul de comandă veneau rapoartele unul după altul.Numai în ziua de de 20 August Armata 5 aviaţie a efectuat peste o mie cinci sute de zboruri, în care a doborât patruzeci şi trei de avioane inamice…

Armata 52 a generalului Koroteev a străpuns apărarea inamică pe o lăţime de doisprezece kilometri, reuşind să ajungă înainte de lăsarea serii la periferiile din partea de NV a Iaşului…

Înaintează cu succes Armata 7 de gardă a generalului Şumilov.Avansează în forţă corpul de tancuri al generalului Polozkov…
Comandantul de front a dat ordin: Armata 27 să încheie străpungerea liniei de apărare a frontului inamic la înălţimea Dealul Mare şi să vină în ajutorul Armatei 6 de tancuri pentru intrarea acesteia în zona operativă. Armata 52 să cucerească Iașiul şi să continue ofensiva spre Huşi.

Seara târziu Malinovski a cerut să i se facă legătura cu Comandamentul general şi a raportat.
- În două zile de luptă trupele Frontului au nimicit unsprezece  mii patru sute de soldaţi inamici, au distrus şi incendiat şaptezeci şi două de tancuri şi tunuri autopropulsate, peste trei sute de maşini. Au fost luaţi prizonieri circa şase mii de soldaţi şi ofiţeri. Frontul a lărgit breşa până la cinzeci şi cinci de kilometri, ajungând la patruzeci de kilometri în adâncime pe direcţia loviturii principale şi depăşind linia organizatorică a inamicului. Nu am apelat încă la rezerve.

Malinovski a tras primele concluzii asupra rezultatelor celor două zile împreună cu Timoşenko.
- Comandanţii de armate şi comandanţii de corp e armate nu trebuie să întrerupă ofensiva nici pe timp de noapte, asta e cel mai important acum. Am ordonat ordonat organizarea detaşamentelor mobile care să-l urmărească pe inamic, să nu-i ea posibilitatea să se regrupeze şi să se fixeze pe aliniamente intermediare. S-a ordonat unităţilor să intensifice ritmul ofensivei la maximum.
- Corect, la susţinut Timoşenko. Iar lichidarea garnizoanelor inamice din punctele întărite o pot face cu succes eşalonul doi şi rezervele.

   - În dimineaţa zilei de 22 august va trece la ofensivă şi armata 4 de gardă a generalului Galanin, a continuat Malinovski. Ea va acționa împreună cu Armata 52 şi Corpul 18 de tancuri pe frontul intern din încercuire. Iar Corpul 3 de tancuri a primit ordin să facă joncţiunea cu trupele Frontului 3 ucrainean în raionul Huşi...
   Postul unional de radio transmitea în seara zilei de 22 august ordinul Comandamentului Suprem:
   “Trecând la ofensivă, trupele Frontului 2 ucrainean, susţinut de loviturile masive ale artileriei şi aviaţiei noastre, au străpuns apărarea puternică, bine organizată a inamicului în raionul NV de Iaşi şi în trei zile de lupte ofensive au avansat cu şaizeci de kilometri, lărgind breşa până la o sută douăzeci de kilometri de front. În timpul ofensivei trupele frontului au cucerit puternicele puncte de apărare ale inamicului - Iaşi, Târgu-Frumos, Ungheni şi au ocupat prin luptă peste două sute de alte localități”
   In ordin erau menţionaţi comandanţii de armată Koroteev, Trofimenko, Şumilov, Galanin, artileriştii lui Fomin, tanchiştii lui Kurkin, aviatorii lui Goriunov, geniştii lui Ţîrlin şi transmisioniştii lui Leonov. Moscova ii sărbătorea pe luptătorii eroi cu douăzeci de salve de tun, trase de două sute douăzeci şi patru de tunuri.
   - Cum vă imaginați continuarea ofensivei în zilele de douăzeci şi trei, douăzeci şi patru şi douăzeci cinci august? l-a întrebat Timoşenko pe Malinovski.
   - Se impune formarea frontului intern de încercuire a grupării Chişinău. Ofensiva cea mai puternică va fi îndreptată în direcţia fortificațiilor de la Focşani. Şi această linie va trebui cucerită cu orice preţ, înainte ca inamicul să ajungă la ea. Am pregătit deja planul, vă rog să-l studiați. Pentru mine este foarte important să aflu părerea dv. despre el.
   Timoşenko a luat foaia cu textul ordinului. Malinovski cerea comandantului Armatei 52 şi comandantului Corpului 18 de tancuri să închidă inelul încercuirii grupării Chişinău, astfel ca spre sfârşitul zilei de 22 august să ocupe trecerile peste râul Prut de la Cotu Morii până la Fălciu, să împingă spre râu unităţile germane în retragere şi să blocheze căile de înaintare a inamicului spre est. Armata 4 de gardă avea sarcina de a-i da o lovitură puternică de-a lungul malului stâng al Prutului. Aceste acţiuni, duse în strânsă colaborare cu cele ale trupelor Frontului 3 ucrainean ale lui Tolbuhin, vor duce la încercuirea puternicelor forţe inamice la SV de Chişinău. Armata 27 urma să se se îndrepte spre Bârlad. Acolo se concentraseră deja armata 6 de tancuri, armata 7 de gardă şi grupa de cavalerie mecanizată, care trebuia să acţioneze de-a lungul Siretului. Avioanele lui Goriunov vor nimici coloanele în retragere ale inamicului.
   Timoşenko a făcut doar câteva corecturi neînsemnate.
   Seara Zaharov i-a adus lui Malinovski înregistrarea discuţiei şefului statului major al armatei 4 române, colonelul Dragomir, cu generalul Sănătescu. Dragomir îi raporta şefului său că frontul a fost rupt în totalitate.
   „Tancurile ruşilor au pătruns pe o breşă de o sută de km. Este imposibil să le opunem rezistenţă. Nemţii întârzie în mod intenţionat retragerea trupelor române, se plângea furios Dragomir. Ei au ordonat să nu se respecte indicaţiile comenzii armatei 4. Generalul Avramescu a fost insultat de comandantul trupelor germane în prezenţa subordonaţilor.”
   Dragomir îl ruga să intervină pe lângă nemţi pentru retragerea imediată a trupelor române. Sănătescu se justifica neputincios că nu ştia nimic despre această situaţie şi promitea că se va duce imediat la rege. Va încerca să-l convingă, fie să-l demită pe Antonescu, fie să semneze armistiţiul.
   - Şi încă ceva: chiar acum câteva clipe postul de radio românesc a transmis că Sănătescu a fost numit şeful guvernului, a adăugat Zaharov. Aşa se învârtesc şmecherii!
   - Aici am avut şi noi o contribuție, a glumit Malinovski. Ei, acum, gata. Spuneți-mi mai degrabă cum stă Kravcenko cu ofensiva.
   - Tanchiştii au avansat cam 40-50 de km. Kravcenko a gonit inamicul din mai multe localităţi, pe care le-a preluat armata 27. În prezent Kravcenko se află pe aliniamentul Focşani-Tecuci. Nemţălăii şi românii nu pot merge decât spre sud.
   - Tanchiştii noştri ar face bine să ocupe Huşii. Malinovski a oftat îngrijorat. Atunci inamicul va putea să se îndrepte şi spre SV.
   Tanchiştii parcă au înţeles dorinţa comandantului frontului: în curând ei au pătruns în Huşi.
   Şi din nou, pe 24 august, la postul de radio unional s-a auzit vocea crainicului Iurii Levitan, care a citit noul ordin al Comandamentului suprem:
   „Trupele Frontului 2 ucrainean, în urma ofensivei impetuoase a unităţilor de tancuri, cavaleriei şi infanteriei, au nimicit gruparea inamica la sud de Iaşi şi astăzi, 24 august, au cucerit oraşele Roman, Bacău, Bârlad şi Huşi, importante puncte strategice de sprijin ale inamicului, care ne împiedicau avansarea spre raioanele centrale ale României.” Şi la Moscova au răsunat din nou salvele de artilerie.
   A doua zi statul major al frontului s-a mutat mai aproape de trupele în ofensivă. Timoşenko şi Malinovski străbăteau locurile pe unde se dăduseră nu demult lupte. Rodion Iakovlevici i-a arătat mareşalului un tanc german distrus:
   - Vedeţi ce au scris băieţii noştri pe tanc? Interesantă inscripţie, eu aş numi-o autograf: „Distrus de komsomolistul Kolesov Mihail!“
   - Aş vrea să văd cât mai multe asemenea inscripţii, a comentat vesel Timoşenko.
   - Vom vedea. Nimic nu-i mai poate opri acum pe vulturii noştri! a spus Malinovski încrezător.
   Au trecut pe lângă o coloană lungă de prizonieri. O însoţeau doar trei ostaşi cu automatele. Malinovski a ordonat să oprească lângă unul dintre ei - un tip voinic, cu
două ordine „Slava” pe tunică.
   - Nu crezi că sunteţi cam putini însoțitori la toată adunătura asta, tovarăşe sergent?
   - Suntem putini, da buni. tovarăşe general de armată!
Nu fug ei. Şi unde să se ducă, că nu poţi să te ascunzi cale de o suta de kilometri. Că în Carpaţi drumurile au fost blocate de cavaleria noastră.
   - Bravo, tovarăşe sergent, gândiți foarte logic!
   - Da, numai că îmi pare rău...
   - Ce s-a întâmplat?
   - Pai, ce să fie, sunt ghinionist. Până mă târăsc cu paraziţii ăştia până la locul de destinaţie, compania mea ajunge la Bucureşti şi eu, când mai lupt?
   - Nu-i nimic, tovarășe sergent, ajungi tu compania din urmă şi mai primeşti şi alte decoraţii.
   - Dar nu lupt pentru decoraţii, tovarăşe general de armată, s-a supărat sergentul. Nu vreau să ratez asaltul asupra Bucureștiului!
   - Nu-l ratezi, nu-ţi fie teamă, dar până atunci fii cu ochii în patru şi ai grijă de protejaţii tăi.
   - Am înţeles, voi fi cu ochii în patru, tovarășe general de armata! a strigat din răsputeri sergentul, mândru nevoie mare că a avut cinstea sa stea de vorba cu mareșalul și cu comandantul de armată. Va avea ce să le povestească celor din plutonul lui, numai să-l creadă, să nu zică: ia nu ne mai turna gogosi, Serioja Kudreavţev!
   Abia au reușit Timosenko si Malinovski să se instaleze la noul post de comanda ca Zaharov le-a şi adus o noutate: pe 23 august, la ora 23,30, Mihai, regele României, a anunţat la radio formarea unui nou guvern, în frunte cu Sănătescu. Şi a mai declarat că România întrerupe acţiunile militare şi că noul guvern trebuie să încheie pace cu ţările coaliţiei antihitleriste. In plus, România accepta condițiile armistiţiului, impuse de guvernul sovietic încă pe data de 12 aprilie I944.
   - Hitler a dat ordin să fie arestat regele Mihai, iar în România sa fie format un guvern care să colaboreze cu Germania, a mai spus Zaharov.
   - Prea bine, acum drumul spre România este liber, a remarcat Timoşenko.
   - Asta cam aşa-i, dar mă îndoiesc că nemţii ne vor lăsa România aşa, de florile mărului, a obiectat Malinovski.
   - Comandamentul ne cere să acordăm o atenție deosebita Ploieștiului şi, bineînţeles, Bucureştiului, a continuat Timoşenko. Asta-i de înțeles, pentru că Ploieştiul înseamnă petrol, iar fără petrol Hitler e ca şi mort. După informaţiile primite, în Ploieşti sunt circa 25.000 de nemţi și vreo suta de avioane. Să nu uitam că Ploieştiul este și cel mai mare nod de cale ferată pentru direcţia Transilvania.
   - Si este la numai șaizeci de kilometri de Bucureşti. Noi putem să izolăm Ploieştiul. Pentru asta este nevoie de o lovitură simultană a forţelor noastre mobile. Cred că ar trebui să aruncăm asupra Ploieştiului și Bucureştiului armata 6 de tancuri a lui Kravcenko. Poate să direcţioneze două corpuri spre Bucureşti, iar cu unul să lovească Ploieştiul.
   - Bine gândit, a încuviinţat Timoşenko. A început etapa a doua a ofensivei Frontului 2 și Frontului 3 ucrainean. Trebuia ca o parte a trupelor Frontului 2, înaintând spre vest, să traverseze Carpaţii Orientali, iar forţele principale, trecând de zona Focşani, să urmărească spre sud trupele în retragere ale inamicului. Şi împreuna cu Frontul 3 ucrainean să lichideze trupele inamice aflate în încercuire.
   Pentru a transpune în practica cele hotărâte, Malinovski a ordonat lui Trofimenko să iasă cu armata 52 la râul Prut, pentru a împiedica trupele inamice să treacă dincolo. Iar corpul 18 de tancuri, să nu le permită să se îndrepte spre Cahul. Un rol aparte ii revenea armatei 4 de garda a generalului Galanin, care avansa pe malul estic al Prutului. Aceasta, împreună cu Frontul 3 ucrainean, trebuia să lichideze trupele inamice din zonele Cotu Morii, Leuşeni si Lozova. Aici se duceau lupte crâncene şi a fost nevoie să arunce în aer podul de peste Prut pentru a-i împiedica pe nemți și români să mai treacă dincolo. In cursul luptelor armata 4 de garda a nimicit peste 6000 de soldați și ofiţeri ai inamicului și a luat prizonieri circa 10.000 de oameni.
   În timpul acestei operaţiuni s-a petrecut și un lucru neplăcut, întâlnit nu o dată în asemenea situaţii: colaborarea deficitară dintre cele doua fronturi. Planurile arată ideal pe hârtie, dar pe câmpul de lupta fronturile vecine pot să intre unul în raza de acţiune a celuilalt, ceea ce s-a întâmplat şi acum. Preocupată de urmărirea trupelor inamice ce se retrăgeau în debandadă, Armata 4 de garda a lui Galanin a intrat pe câmpul de ofensivă al Armatei 5 a generalului Berzarin, din frontul 3 ucrainean. Acesta i-a raportat imediat lui Tolbuhin, adăugând ca armata 4 de gardă îl împiedică sa înainteze. În loc să clarifice situaţia cu Malinovski, Tolbuhin ,,s-a plâns" la Comandament că s-a întâmplat un lucru scandalos şi a cerut să se facă ordine, iar ,,anarhiştii" să treacă imediat pe malul vestic al Prutului... Si Antonov, care a primit plângerea lui Tolbuhin, s-a arătat  indignat, drept care l-a sunat imediat pe Malinovski, cerându-i să facă ordine în trupele sale. Comandantul frontului 3 ucrainean a încercat să-l convingă pe locţiitorul şefului Marelui Stat Major:
   - Alexei Inokentievici, asta este practic foarte greu de realizat în timpul acţiunilor de luptă. În plus, poate avea urmări neprevazute, pentru că trupele inamice se vor îngrămădi la trecerile de peste Prut și se vor îndrepta prin spatele frontului meu spre Carpaţi. Nu văd nimic grav în situaţia creată. Mai mult decât atât, armata 4 întăreşte flancul drept al frontului lui Tolbuhin, împiedicând retragerea spre nord a trupelor inamice încercuite şi nedându-le posibilitatea să se apropie de trecerile de peste Prut.
   Dar Antonov nu a cedat:
   - Tovarase Malinovski, Comandamentul vă ordonă să retrageți armata 4 de gardă pe aliniamentele ei de acţiune. Să raportaţi de îndeplinire!
   Si Malinovski a trebuit să se supună. Nu-l mai recunoștea acum pe Antonov: îl știa un intelectual reţinut, care acționa totdeauna cu tact. Se vedea că Tolbuhin l-a ,,prelucrat" bine. Emoţiile întunecă mintea și nasc ambiţii. Şi din această cauză treaba nu mai iese cum trebuie.
   Aşa s-a întâmplat și acum. A trebuit ca Malinovski să oprească ofensiva armatei a 4, lăsând inamicul să-şi mai tragă sufletul. Armata lui Berzarin n-a putut sa reţină singură trupele inamice care au intrat imediat în breşa creată după retragerea armatei 4. Câteva zeci de mii de oameni au reuşit să iasă din încercuire şi au trecut pe malul drept al Prutului, împreună cu tancuri și cu alte tipuri de armament. Aceştia s-au regrupat în raionul Husilor, unde au dus lupte cu unitățile din spatele frontului ale armatei 52. A început dezordinea, nu se ştia cine e încercuit, sovieticii sau nemţii. Ca rezultat frontul 2 a avut de suferit pierderi imense. În una din aceste lupte neprevăzute a murit generalul-maior Polozkov, comandantul corpului 18 de tancuri.
   Era limpede că principalul vinovat pentru cele întâmplate era marele stat major,  dar Malinovski nu putea să-şi ierte lipsa de fermitate:
   “E numai vina ta, dragă tovarăşe. Ai fost prea docil. Trebuia să-i demonstrezi lui Antonov că asemenea fapte “curajoase” în timpul luptei pot compromite întreaga operaţiune. Războiul nu e joacă şi capriciile nu-şi au locul aici. Ordinul e ordin, dar puteai să nu-l execuți,  pretextând apoi ca nu s-a mai putut. Ce, Rodion, ai uitat ce spunea Suvorov?  „Dacă ți se spune să o iei la dreapta, dar în lupta tu vezi că trebuie să o iei la stânga, atunci fa-o stânga.“ Comandamentul e la mii de kilometri depărtare, dar tu ai totul în fata ochilor. Asta să-ţi fie învățătură de minte...”
   Cu eforturi disperate frontul a reușit să iasă din situaţie şi şi-a continuat ofensiva. Pe 26 august corpul de tancuri a pătruns în Focşani şi în curând întăriturile de la Focşani au căzut. La ordinul lui Malinovski tanchiştii lui Kravcenko s-au îndreptat spre Ploiești. Acolo s-au remarcat și infanteriştii. În decurs de o zi brigada 6 motorizata a colonelului Osadei a parcurs distanta de șaptezeci de kilometri de la Buzau la Ploiesti. Imaginea Ploieştiului era terifiantă: peste tot ruine și fum. Nemţii în retragere au aruncat în aer rafinăriile și rezervoarele de petrol. Geniştii s-au apucat să stingă focurile, munca era periculoasa. Au fost puşi la treabă şi prizonierii nemţi.
   Două corpuri de tancuri din armata lui Kravcenko s-au îndreptat spre Bucureşti. În ajun Malinovski îi ordonase lui Kravcenko:
   “Intrarea în București se va face in mod organizat. Convoaiele vor rămâne în afara oraşului. Infanteria se va deplasa în marş însoţită de orchestră. Comandanții de regimente și de divizii vor merge călare, fiecare în faţa unității sale.”
   Şi iată ca pe 31 august 1944 trupele frontului 2 ucrainean au intrat în București. Soarele strălucea orbitor, zeci de mii de locuitori ai capitalei române ieşiseră în stradă. Trupele mărşăluiau printr-un coridor viu de oameni entuziasmaţi care aclamau Armata Rosie, armata eliberatoare si aruncau cu buchete de fiori. Tancuri cu gardişti pe blindaj, instalaţii autopropulsate de artilerie, tunuri, obuziere, treceau in ordine pe strazi, îndreptându-se spre centrul orasului.
   Aceasta a fost o victorie minunată, rezultatul operaţiunii Iaşi-Chişinău. În cinstea ei Moscova a tras din nou douăzeci și patru de salve din 324 de tunuri.

81 de comentarii:

Anonim spunea...

İnteresant, am citit cu placere şi sper sa fac şi eu rost de ea ınsa ce mi-a atras foarte tare atentetia este coperta tov. Liviu. Secerea şi ciocanul sunt ıntoarese pe dos asemeni inter-4 trrotskista?
Toate cele bune..

Florian Liviu spunea...

Este o carte cu adevărat impresionantă, Stalin este redat în chip luminos, este subliniat rolul extrem de important, al său, de comandant suprem, care nu ştiu prin ce miracol s-a publicat la noi. Dacă doreşti te pot ajuta să o obții, trimiţându-ţi-o prin poştă. Costă în jur de 12 Euro plus taxe de expediţie. Nu este deloc o carte trotskistă.

Anonim spunea...

Ok, multumesc anticipat.
Adrsa este:
Sinan Aydoğdu
Merkez Mh. Gümüşsuyu Cd No:73 D:14 Yeni Kapı 34050
Eyüp/İstanbul/Turkey

Anonim spunea...

Tov. Liviu, mi-a venit o alta idee..Sa aşteptam pana apare şi cartea dv. şi sa le trimeteti pe amandoua odata e mai indicat iar pentru bani o adersa va rog sa-mi dati pe gabiaydogdu@hotmail.com. Numai bine şi va multumesc ınca odata.

Anonim spunea...

pentru Western Union,

bogdan spunea...

Dacă zic că trebuie vorbit şi de furtişagurile şi violurile Armatei Roşii, ziceţi după aceea că sunt al dracu’.

Nu neg, faptele de eroism ale Armatei Roşii au existat, au fost reale, dar reale au fost şi furtişagurile şi violurile.

Nu se poate vorbi de Ceauşescu, fără să spui de marile realizări ale epocii sale, dar nici fără să vorbeşti de cultul personalităţii şi de politica de plată accelerată a datoriilor, prin care s-a luat mâncare de la gura oamenilor şi s-a dat în străinătate.

Nu se poate vorbi de Elena, mătuşi-mea, Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi!, ea şi cu maică-mea sunt verişoare de-a doua (familia mea nu a profitat cu nimic, tata fost un om mândru, independent – nu îmi pare rău că s-a întâmplat aşa, din contră, sunt mândru de taică-meu), fără să pomenim de aşa-zisa ei influenţă asupra lui Nicolae sau fără să vorbim de faptul că s-a amestecat nepermis de mult în vieţile lui Zoia şi Nicu.

Istoria cu Mareşalul Malinovski e romanțată. Valorează din punct de vedere istoric mai mult de o grămadă.

Trebuie să începem să ne gândim la ceea ce înseamnă adevărul istoric. Istoria nu este așa cum o vrem noi, ci așa cum au stat lucurile în realitate.

Anonim spunea...

Maica precista ce bazaconii ne mai spui Bogdan:))
Pai furtişagurile erau invers, dupa ce ıi omarau pe ruşi le scoteau dinti de aur din gura...

bogdan spunea...

Ia să vorbești cu femeile în vârstă din Dâmbovița, Gabi, să-ți spună cum le ascundeau părinții de frica rușilor.

La noi încă a fost nimic. La nemți a fost ceva îngrozitor.

În Germania, rușii au violat peste două milioane de femei, asta se spune în statisticile legate de faptele negre ale sovieticilor, în majoritatea cazurilor fiind vorba de violuri în grup (peste 50%), multe victime fiind violate în mod repetat, numai în săptămânile de după căderea Berlinului au fost violate peste 100.000 de femei. În Berlin, a existat un fenomen de sinucidere în masă, înainte de intrarea ruşilor, peste 10.000 de femei s-au sinucis auzind de atrocităţile comise de sovietici, în înaintarea lor. Au fost violate nu numai femei, dar şi fete, fetiţe, unele foarte mici, cele mai mici aveau opt ani.

Totuși, se pare că nu toți soldații, din toate regiunile rusești procedau la fel, se pare că tartorii erau siberienii.

Cât despre dinți și toate cele, aici dăm în Hassel. Cert este că Wermachtul nu viola și nici nu fura. Vorbește tot cu bătrânii din Dâmbovița.

Anonim spunea...

Bunicul a luptat pe front şi a venit şi casatorit de acolo ınsa nu a pomenit nimic,din cate ştiu eu Nemti violau rusoaicele de'aia le-a şi dat Hitler papuşile alea gomflabile mai apoi numite Barbyemare marca astazi..

bogdan spunea...

Mă tem, Gabi, că ai fost informat greșit cu violurile nemților. Wermachtul nu viola și nici nu fura. Asta e povestea cu păpușile gonflabile: http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/hitler-comanda-papusi-gonflabile-pentru-solda-ii-s-i-pentru-a-i-tine-departe-de-prostituate-34505.html, o știu de ceva timp.

Vorbește, după cum spuneam, cu bătrânii din Dâmbovița.

bogdan spunea...

Și mai cercetează și ce a fost cu Sovromurile, apropo de "tovărășia" româno-sovietică. După cum spuneam, nu putem crea o istorie după preferințele noastre, nu ar fi corect.

bogdan spunea...

Problema centrală, Gabi, pe care o avem noi, românii,legată de perioada în care a condus Stalin, se referă la Basarabia. Basarabia a fost pământ românesc până în 1812, când a fost furată prima dată de către ruși, inițial Ţarul a vrut ambele principate dunărene. Trec rapid peste deznodămânul războiului din Crimeea, care s-a terminat în 1856, când am primit înapoi sudul Basarbiei, urmare a înfrângerii suferite de Rusia. Trec rapid și peste deznodământul războiului de independență, din 1877-1878, când rușii ne-au luat din nou sudul Basarabiei – era să intrăm atunci în război cu ei, ținând cont de gradul de epuizare al armatelor rusești, care ocupaseră Bucureștiul, Carol I, cu armata masată în Oltenia, ar fi putut fi victorios. Atunci am primit Dobrogea, prin Tratatul de pace de la Berlin, din 1878.

Am ajuns astfel la reconquista lui Stalin, care a vrut să recreeze imperiul lui Nicolae al II-lea. În acest scop, a atacat statele care s-au format după încheierea primul război mondial în baza principiului autoderminării naţiunilor, prin desprinderea unor teritorii din cadrul fostului imperiu ţarist, Finlanda, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia şi pe noi, care devenisem România Mare, creată prin unirea tuturor ţinuturilor româneşti, inclusiv prin alipirea Basarabiei la Regat, prin voinţa populaţiei sale, Basarabie care nu este o entitate separată, ci doar o parte din Moldova. România Mare a însemnat realizarea visului drag al tuturor românilor.

Stalin a dus în Basarabia cotropită o politică de deznaţionalizare, prin acţiunea de distrugere a elementului românesc majoritar, au existat în acest sens deportări masive, crime, precum şi o foamete indusă, după modelul celei din Ucraina.

Anonim spunea...

Fara sa mai intru ın aceaşi şi aceaşi polemice draga Bogdan am o ıntrebare. Au avut şansa sa se alature voua dar nu au dorit.Au ales independenta! Nu va vor ştiti asta şi va doare. De ce atata insistenta? In afara de o grupare anti-communista din moldova sponsorizata de la bucureşti sa tina propaganda tra la la basarabia pamantromanesc la oridnea zilei nimeni nu va vrea asta sa va intre ın cap.
In aceasta vara am fost pentru 10 zile la Yerevan Bogdan ımpreuna cu un prieten pentru a face( pe buzunarul nostru)un eseu despre limbile minoritatilor acum ın "democratie" dupa caderea SSCB-ului. Pe noi ne-a interesat fosta revista care se tiparea acolo pe vremuri RİA TEZE (noul drum) care dupa caderea SSCB-ului a fost ınchisa.
Aceasta revista ın limba kürda era tinuta pa picioare de stat şi aparea de doua ori pe saptamana, ıti dai seama?
Aşa a luat sfarşit nu numai Ria Teze ci şi tirajele ın limbile Avarca,Lezgice,Kumukça,Balkarca chiar şi Tatarca care a scazut tirajul de la saptamanal la lunar.
Aşadar dupa caderea SSCB-ului limbile minoritatilor au fost influentate negativ.
De la Yelovan am trecu la Chişinau draga Bogdan şi sincer ıti spun ca virgula cu cine am stat de vorba nimeni nu dorelte sa se uneasca asta e o nebunie natzionalista made ın romanya...

Florian Liviu spunea...

Domnul Bogdan când aude de succesele Armatei Roşii sare ca un drac picat cu tămâie.Ba că au violat, ba că erau beţivi, etc. Ce să-i facem domnu' Bogdan, războiul nu l-au câştigat fasciştii, aşa cum aţi fi dorit dvs.

Îl puneţi pe Gabi să întrebe babele din Dâmboviţa despre Wehrmacht, dar uitaţi sau mai bine zis treceţi sub tăcere în mod necinstit faptul că România era aliata Germaniei naziste, că armata hitleristă se afla pe teritoriul României în calitate de aliat, nu de ocupant, şi deci, căuta din motive politice să se comporte cât mai civilizat. Cât despre crimele nazismului în Uniunea Sovietică nu cred că merită să mai vorbim, sau din contră, ar trebui să vorbim din ce în ce mai mult pentru a fi cunoscute şi de noua generaţie, pentru a-i acoperi pe cei care caută să le minimalizeze sau să le nege chiar. Ar trebui să luăm exemplu aici de la evrei care nu încetează nici o clipă să vorbească despre holocaust. Uniunea sovietică a pierdut în timpul războiului 5 milioane de militari şi aproape 15 milioane de civili, toţi aceştia sunt victimele nazismului, deşi ştiu că dvs. veţi replica şablonard şi veţi spune că au fost ucişi de Stalin şi NKVD. Faţă de genocidul declanşat de nazişti în Uniunea Sovietică ocupată în cei aproape trei ani de ocupaţie comportamentul sovieticilor pe teritoriul Germaniei hitleriste a fost deosebit de civilizat. Spre deosebire de Hitler care n-a încetat niciodată să clameze că slavii sunt o rasă inferioară a căror unică menire pe lume este să servească drept sclavi poporului german aflat pe o treaptă superioară în ierarhia rasială, Stalin a subliniat în cuvântările sale că există o deosebire fundamentală între poporul german şi nazişti, că clasa muncitoare germană a fost înşelată de către nazişti, că cei care trebuie pedepsiţi sunt naziştii, nu poporul german, că Germania este vatra comunismului etc.

Iată cum se reflectă, fie şi numai la nivelul declarativ al celor doi lideri, diferenţa uriaşă între umanismul socialist sovietic şi bestialitatea, ferocitatea şi barbaria nazistă.

bogdan spunea...

"Domnul Bogdan când aude de succesele Armatei Roşii sare ca un drac picat cu tămâie.Ba că au violat, ba că erau beţivi, etc. Ce să-i facem domnu' Bogdan, războiul nu l-au câştigat fasciştii, aşa cum aţi fi dorit dvs."

Domnule Liviu,de ce minţiţi iar, punându-mi în seamă lucruri pe care nu le-am zis? Poate îmi arătaţi şi mie unde am zis eu că doream ca să câştige războiul fasciştii.

Wehrmachtul era o armată civilizată, în timp ce Armata Sovietică avea mari proobleme din acest punct de vedere. Nici nemţii, nici americanii şi nici englezii nu au făcut ce au făcut sovieticii.

Din cauza lui Stalin, au murit, pe lângă pierderile datorate războiului, multe milioane de oameni, unele statistici vorbesc chiar de 20 de milioane de victime.

Şi Armata Roşie ne era aliat pe când ţăranii mei din Dâmboviţa îşi ascundeau fetele de sovietici. Acum, ştiţi cum e, depinde de aliat.

Anonim spunea...

@bogdan:

Numarul victimelor civile in Uniunea Sovietica datorate agresiunii naziste este de 18 milioane la care se adauga 3,5 milioane de prizonieri de razboi omorati in lagarele germane. Numai in asediul Leningradului au murit de foame si de tifos 1 MILION de civili sovietici, la fel de multi oameni cum au murit la Auschwitz. Nu am auzit niciodata de Armata Rosie sa ucida 21, 5 milioane de germani non-combatanti. Nu inseamna ca ma bucur de nemtoaicele violate in grup dar nu incerc niciodata sa judec pe vinovatii de asta, care si-au pierdut de multe ori intreaga familie din cauza "nemtilor". Intre Wehrmacht si Armata Rosie nu incape nicio o indoiala care a fost mai "civilizata"

R Florian

bogdan spunea...

Aici nu vorbim de victimele Armatei Roşii, ci de victimele din rândul populaţiei URSS datorate foametei induse în Ucraina, de victimele deportărilor, de persoanele executate. Istoria vorbeşte de aceste victime, sunt atribuite regimului lui Stalin, aşa cum alte milioane au fost atribuite lui Mao sau lui Pol Pot.

Eu nu condamn comunismul, însă sunt pentru o istorie adevărată, corectă. În acest sens, întotdeauna o să recunosc atât realizările comunismului ceauşist, cât şi greşelile lui.

La Stalingrad, nu Leningrad, atât nemţii cât şi ruşii sunt vinovaţi de situaţia populaţiei de acolo. Cât despre partea rusă, menţionez că se putea evacua populaţia, dar nu s-a dorit acest lucru.

Să înţeleg că vorbesc cu alt domn Florian, nu cu domnul Liviu Florian, posesorul acestui blog?

bogdan spunea...

Ca o completare, niciunul dintre cele două regimuri totalitare, stalinist şi hitlerist, nu sunt în regulă. Există similitudini între cele două, ambele au avut un caracter imperialist, agresiv, cu desconsiderarea cetăţeanului, şi cu crime atât împotriva propriului popor, cât şi a altor popoare. În 1940, cele două regimuri şi-au dat mâna, prin Pactul Ribbentrop-Molotov, împărţind Europa şi pornind cel de-al doilea război mondial. Bine, nici americanii şi nici englezii nu erau nişte îngeraşi.

Nu se poate nega însă că după iunie 1941, URSS a dus greul războiului, război pe care nu l-ar fi câştigat totuşi fără sprijinul logistic masiv al Aliaţilor.

Până la urmă, învingătorii scriu istoria.

Noi însă trebuie să ne străduim să avem o istorie cât mai conformă cu realitatea (nu se poate trece peste subiectivitatea istoricului, ea va exista întotdeauna, ideea este ca ea să fie cât se poate de mică).

bogdan spunea...

Pentru domnul Liviu:

Dacă am studiat istoria, am studiat-o pentru plăcerea mea, istoria reprezintă o pasiune pentru mine. Nu sunt anticomunist, nici antisovietic şi nici orice altceva asemănător. Am observat că trăsătura regimurilor comuniste de a fi sau nu benefice pentru popor a depins de grupul de la conducere. Oricum, după ce s-a format blocul comunist din Est, perioada 45-53 a prezentat caracteristici comune în Est, urmare a conducerii autoritare a lui Stalin, conducere care s-a extins la întregul Bloc. Epurarea evreilor din aparatul partid şi de stat, din ultimii ani de viaţă ai lui Stalin, de exemplu, a început la Moscova şi s-a întins rapid în întregul Bloc Estic.

Dacă mă contrez cu dvs. sau cu TLC, mă contrez pe motiv de respect al adevărului istoric, şi nu că aş avea vreo preferinţă pentru vreo doctrină anume.

Eu sunt creştin, şi asta mi-e de ajuns. Cred în Dumnezeu şi în echilibrul pe care îl aduce Dumnezeu în lumea Lui.

Vă simpatizez, nu am aceeaşi credinţă cu dvs, însă apreciez faptul că nu luptaţi pentru bani sau onoruri, ci pentru un ideal.
Îl simpatizez şi pe TLC, nu am aceeaşi credinţă politică, însă apreciez faptul că TLC îşi iubeşte mult ţara. Ne întâlnim în domeniul credinţei ortodoxe.

Ce pot să vă spun dvs. este că nu trebuie să uitaţi zicala cunoscută: „scopul nu scuză mijloacele”. La acesta este bine să reflecteze oricine care este ancorat într-o anumită doctrină.

Am avut o istorie tumultoasă noi românii. Sper ca Dumnezeu să aibă grijă de noi şi să vină vremuri mai bune pentru acest popor al nostru, pe care îl iubesc atât de mult, un popor situat la graniţe de imperii.

Anonim spunea...

@bogdan:

Ajutorul aliat- ce reprezinta 16 000 de tancuri livrate de anglo-americani fata de 100 000 produse de sovietici sau 17 000 avioane livrate de Aliati pe langa 120 000 produse de sovietici? Pe langa faptul ca nu ai simtul proportiilor mai omiti si faptul important ca MAJORITATEA tancurilor si avioanelor livrate de anglo-americani au fost de mana a doua, adica in general inferioare celor produse de Stalin. IS-2, IS-3, La-5, La-7, Yak-3, sunt printre cele mai bune designuri de tancuri si avioane din WW2, nu doar de pe Frontul de Est ci de pe toate fronturile iar tara care le-a produs a inceput o industrializare adevarata abia in 1928. Realizarile lui Stalin- sau ale lui Mao,care a DUBLAT speranta de viata a poporului chinez- sunt fara egal in istorie, si daca a existat foamete in Ucraina a fost in foarte mare masura datorita SABOTAJULUI CHIABURILOR, asa cum arata Douglas Tottle in cartea sa "Fraud Famine Fascism".

R Florian

Anonim spunea...

Bogdan,

URSS-ul trebuia sa faca acel pas al colectivizari pentru ca era unica solutie. Burgezzia a fost cea care se opune.Timpul ne-a aratat cat de mare dreptate a avut Joseph Stalin. 10 ani mai tarziu Hitler ataca URSS-ul.
De foame cei mai multi au murit ın Ukraina deoarece mişcarea anti-sovietica acolo a fost cea mai puternica.Satenii bogati pentru a protesta ımpotriva colectivizari aici refuza sa cultive suficient cereale. Tot aci pe cand ın ıntreaga Rusie se folosea caii pentru praşit aceştia ıntrebuintau boii numai din rautate pentru a produce putin. Ba chiar foarte muti dintre ei tot ın semn de protest pentru a nu da boii colectivelor ıi taiau şi ıi mancau. Prin urmare şi-au facut singuri cu mana lor şi nu e Stalin de vina.

Totalul mortilor este de 50 miloane draga Bogdan.
25 Sovieti, 5 nemti, 2 japonezi , 500 mii frantzuzi, 400 mii englezi şi 500 mii italieni iar de moartea acestora nu Stalin ci Churchill e VİNOVATULL!
La 22 iulie-41 dupa ce nazişti au ınceput sa atace Sovietele Stalin personal a facut nenumarate convocari lui Winston Churchill prin care ıi cerea sa deschida vestul pentru a asedia din doua parti.Raspunsul lui Churchill a fost negativ.
Sa se omoare comunişti cu nazişti ca sa traiasca bine Marea Britanie, acelaşi sistem cu cel de astazii...
Deabia ın 43 cand au realizat ca Sovieti ınving au deschis vestul...
Aşa ca taiatii mai putin chitantele lui Stalin.

Florian Liviu spunea...

@Bogdan,

"Oboseşti să te aperi şi să lupţi cu tîmpenii."
Maiakovski- De vorbă cu Lenin.

Cred că acest vers spune tot. M-am săturat să mă mai lupt cu tâmpeniile dvs., cu ignoranţa dvs.,cu reaua credinţă, etc.

bogdan spunea...

Stimate domnule R Florian (v-am mai întrebat, sunteţi sau nu una şi aceeaşi persoană cu dl Liviu Florian?),

Atât timp cât eu mă adresez dvs. cu pluralul de politeţe, am rugămintea să procedaţi într-un mod similar, nu de alta, dar indiferent că nu se împărtăşesc aceleaşi concepţii, este mai mult decât recomandabil ca adresarea să fie una politicoasă.

Eu am alte cifre pentru ajutorul aliat, o să vi le prezint în curând. Nu sunt un expert în tehnica militară, dar atâta ştiu şi eu - cel mai bun avion de vânătoare a fost Spitfire-ul britanic.

Cât despre Stalin şi Mao, eu văd milioanele de victime, în primul rând. Nu neg, un succes al lui Stalin a fost reprezentat de politica de industrializare, care a avut la bază planurile cincinale, unde consultanţa americană a fost folosită intensiv, plata serviciilor realizându-se însă în dauna nivelului de trai al populaţiei.

Cu Ucraina nu a fost nici un sabotaj al chiaburilor, pur şi simplul statul a rechiziţionat în mod criminal grânele, care au ajuns la export, pentru a se plăti inclusiv cheltuielile de industrializare.

Recunosc însă că industrializarea a reprezentat un atu esenţial în războiul cu germanii.

Tottle este la fel de bun autor ca şi Furr. În fine, e democraţie, fiecare poate să scrie şi să mintă ce vrea.

Ca sugestie, aveţi grijă pe viitor cu acordul gramatical şi cu virgula între subiect şi predicat. „Realizarile lui Stalin- sau ale lui Mao,care a DUBLAT speranta de viata a poporului chinez- sunt fara egal in istorie” - corect este: „Realizarile lui Stalin sau ale lui Mao - care au DUBLAT speranta de viata a poporului chinez - sunt fara egal in istorie”.

bogdan spunea...

Domnule Liviu,,

Vă spun şi eu una: celor care mint le creşte nasul ca lui Pinnochio.

Eu găsesc minciunile dvs. amuzante, sper numai ca minţitul să nu fie o caracteristică des întîlnită la stalinişti. De când adevărul este tâmpenie, tovarăşe Liviu?

Florian Liviu spunea...

Bogdan,

Nu cred că poate exista minciună mai mare, dispreţ mai profund al adevărului, lipsă de onestitate şi chiar ticăloşie decât aceea de a pune semnul egal între Hitler şi Stalin, între nazism şi comunism.

Prin această egalitate, se urmăresc mai multe obiective detestabile, dar cel mai revoltător este că se încearcă justificarea agresiunii naziste împotriva Uniunii Sovietice, prezentată ca fiind lupta firească pentru supremaţie între cele două întruchipări "egale" ale răului secolului XX.

E regretabil totuşi că dvs. un om care a mai răsfoit ceva cărţi, şi ai cărui părinţi au beneficiat în mod direct de revoluţia socialistă din România înfăptuită cu ajutorul nemijlocit al Uniunii Sovietice, susţineţi astfel de teze.

Anonim spunea...

@Bogdan:

Nu, nu sunt aceeasi persoana cu Florian Liviu, am un alt blog dar nu stiu din ce motiv nu reusesc sa postez aici cu el si de asta postez ca "Anonim"

Cifrele pentru ajutorul anglo-american sunt luate din cartea lui Jacques de Launey- "Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial", Bucuresti, 1988, Editura Stiintifica si Enciclopedica, pagina 287. Repet, e vorba de numai 17 000 de avioane si 16 000 de tancuri, comparativ cu 100 000 de tancuri si 120 000 de avioane produse de industria SOVIETICA in doar ultimii 3 ani de razboi, conform cuvantarii lui Stalin din fata alegatorilor sovietici din 1946, citata in Alexander Werth- "Un corespondent englez pe Frontul de Est", Editura Politica, Bucuresti, 1970, paginaa 496

Spitfire I era deja depasit in 1941 si, cu exceptia lui Spitfire IX, un avion de calitate medie, nici una din variantele tarzii, imbunatatite, nu a fost livrata URSS. Greul razboiului aerian in Est l-au dus tipurile sovietice aparute dupa 42 cum ar fi La-5FN, La-7, Yak-3. De altfel pilotul aliat cu cele mai multe victorii aeriene nu e nici englez nici american ci SOVIETIC, e vorba de Kojedub, care a folosit in special La-5FN si La-7 (cu ultimul reusind sa doboare chiar un Me-262 german cu reactie).

Referitor la Douglas Tottle, ai putea sa ne spui pe ce baza il consideri un istoric de proasta calitate? Atata timp cat nu citesti ce scrie un om nu prea ai cum sa il combati. Ca sa afli adevarul trebuie sa asculti ambele parti, asa am facut eu inainte sa devin comunist

bogdan spunea...

Domnule R. Florian, eu nu am zis de Tottle că este prost istoric, ci că este mincinos, ceea ce este mai mult mai grav. Am citit despre el, mi-a ajuns ce am citit. Dacă dvs. vreţi să credeţi în el, nu aveţi decât. Singura mea observaţie este că a fi comunist nu înseamnă în orice caz a îmbrăţişa minciuna.

Mai jos un text scris de un amic de-al meu, pasionat la fel de istorie, despre ajutorul primit de sovietici:

Din cartea “Hitler contra Iuda” de S. Fressanges, pseudonimul unui istoric belgian revizionist care a editat în 1998 o serie de dezvăluiri despre aspecte mai puțin stiute ale războiului 1939-1945, reieșite mai ales dupa desființarea URSS în 1991, când s-au desecretizat masiv arhivele moscovite ale KGB. Cartea tradusă, având un al doilea nume “Caracatița mondialistă este adevaratul Anticrist”, se mai poate găsi la anticari:

“Pe tot parcursul razboiului Armata Roșie a primit din SUA un total de 427.000 camioane, 5.000 blindate ușoare, 7.000 tancuri grele, 5.000 tractoare de artilerie, 2.000 ateliere autopropulsate, 14.000 avioane, 2.000 locomotive, 11.000 vagoane, 500.000 telefoane de campanie, 2.670.000 tone de produse petroliere, 4.478.000 tone de produse alimentare, 6 rafinării de petrol complete, o fabrică de pneuri enormă, mari cantități de arme portabile ușoare, materiale medicale, ateliere mecanice etc. De la Churchill, Stalin a primit în total 5.031 tancuri, 6.800 avioane, 4.600 tunuri antitanc și peste 150 milioane de proiectile de toate tipurile. Este cert ca fără acest ajutor substanțial, Armata Roșie ar fi sucombat rapid în pofida enormei sale superiorități numerice în oameni”.

bogdan spunea...

PS Domnule R. Florian, dacă ne spuneţi unde aveţi blogul, pe wordpress sau pe blospot, poate vă putem ajuta cu un sfat.

bogdan spunea...

Domnule Liviu,

Eu nu pun semnul egal între Hiler şi Stalin, am spus doar că sunt mari similitudini între cele două regimuri, ambele de un imperialism agresiv, exact după cum spuneam mai sus. Nu ştiu, zău, să spun care a fost mai rău, Mustaţă Mare sau Mustaţă Mică. Nu, nu pot pune egal între comunism şi nazism. Nu se poate pune el semnul egal nici măcar între regimuri comuniste. De exemplul, regimul ceauşist nu are deloc puncte comune cu stalinismul, în afară de proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie, aşa după cum regimul ceauşist nu are nimic comun cu regimul hitlerist (poate doar cultul personalităţii).

A fost justificată agresiunea germană nazistă asupra URSS? Nu mi-am pus niciodată problema asta. Nu cred că a fost justificată. Este vreo agresiune vreodată justificată? Nu cred nici asta.

Domnule Liviu, câteodată mă simt stânjenit. Eu nu sunt un om rău. Vă supăr pe dvs. criticând stalinismul, vorbind de crimele lui, îl supăr pe TLC spunând că legionarii au greşit când l-au ucis pe Duca – nu poţi face renaştere naţională şi să ucizi, îi supăr pe capitalişti spunând că NATO a devenit un instrument opresiv fascist.

Cu istoria, eu mi-am găsit propriile mele răspunsuri. Pe măsură ce trece timpul devin din ce în ce mai apropiat de Dumnezeu, caut să fiu cât mai aproape de biserică.

Pentru dvs. soluţia ar putea fi una simplă. Moderaţi comentariile. Lăsaţi numai comentariile comuniştilor adevăraţi. Citaţi din Tottle şi din Furr. Veţi fi astfel cu toţii fericiţi. Veţi crea doar o istorie alternativă, însă există şi romane SF bune. Veţi fi o mică societate veselă.

Anonim spunea...

@Bogdan:

Deci citeste ce ai scris tu singur si vei vedea ca rezulta 17 000 de tancuri si 20 800 avioane primite de la anglo-americani ceea ce inseamna APROXIMATIV LA FEL cat am zis eu. Pune 17 000 de tancuri in loc de 16 000 si 21 000 de avioane in loc de 17 000 si pe urma intreaba-te ce inseamna 17 000 de tancuri livrate de Aliati pe langa 100 000 produse de URSS si 21 000 de avioane livrate de Aliati pe langa 120 000 produse de URSS. In jur de 15% cel mult, FARA sa luam in calcul criteriul calitatii la care materialul produs de sovietici s-a dovedit in general superior celui primit de la anglo-americani.

Ce anume de la Douglas Tottle te-a deranjat? Ca eu am citit cartea pe net, in special capitolul 8, si mi s-a parut destul de in tema omul.

Blogul meu e pe wordpress si se numeste pentrucomunism


R Florian

Anonim spunea...

Vreau şi eu sa citesc tov R. Florian, un linck va rog.
Furr e mincinos şi toti sun mincinoşi...

bogdan spunea...

Păi, Gabi, am demonstrat pe blogul meu de ce Furr este mincinos. Te-am şi invitat mai demult să citeşti acea postare.

Poţi să fii un comunist "adevărat", complăcându-te în a crede minciunile unuia sau altuia, pentru că se potrivesc cu imaginea ta despre comunism sau poţi să gândeşti critic şi să încerci să vezi adevărul, dar atunci nu mai rămâne mare lucru din imaginea pe care o ai acum.

Până acum nu a existat cu adevărat niciodată comunism, dacă ne gândim la comunism ca exprimarea voinței clasei muncitoare. Întotdeauna un grup a luat conducerea, chipurile în numele clasei muncitoare, însă substituindu-se acesteia, rezervându-i clasei muncitoare doar rolul de executant fidel și aplaudac.

Mă amuză când aud pe câte unul care spune cum l-a lovit inspirația și a devenit comunist, fără ca el să știe prea bine ce și cum cu comunismul – persoanele de față se exclud. Da, înțeleg comunismul la dl Valerius, care a studiat doctrina și fenomenul, dar nu la cineva care nu are o bază de cunoștințe.

Tu știi, Gabi, că ai fi fost executat ca deviaționist pe vremea lui Stalin, cu anarho-comunismul tău? Dl Bobby, cu toate lipsurile lui, știe cu ce se mănâncă stalinismul, când ți-a spus asta, ți-a spus-o bine.

Am mai mult eu de-a face cu catolicismul, decât a avut de-a face Stalin cu comunismul. Regimul stalinist a fost o despoție asiatică.

bogdan spunea...

Tovarășe R Florian, nu mai merge să postezi de pe wordpress în blogspot. O soluție ar fi să vă faceți un blog pe blospot, cum mi-am făcut eu (dați click pe linkul reprezentat de nick-ul meu), unde să postați un anunț că blogul principal este cel din wordpress, cu menționarea linkului respectiv.

Anonim spunea...

Ce ai demostrat pe blogul tau Bogdan? Cu propaganda capitalista Wikipedia?
Culmea e ca toti sunt mincinoşi. Vezi prin posturile mai vechi ce comenturi ai. Cum se posteaza cate ceva gata tu cu eticheta:mincinos! Cum pune cate un cititor sursa ori da exemplu hop din nou: mincinos.
Pe vreme lui Stalin nu aş fii avut de anarşizm.Anarşizmul este un concept necesar astazi ın vremuri imperialste şi astazi este doar coaja ca miezul e communismul, fara communism nu poate da roade.
Eu vreau adevarul nu propaganda fascista.

Florian Liviu spunea...

Domnule Bogdan,

ştiu că este un consum inutil de energie orice discuţie politică cu dvs. Mai repede poţi învăţa un catâr să vorbească decât pe unul ca dvs. să se mai uite şi la argumentele celor cu care dialoghează.
Dar cu toate astea, nu pot să mă abţin când văd scris de dvs. fraze ca aceasta: "Până acum nu a existat cu adevărat niciodată comunism, dacă ne gândim la comunism ca exprimarea voinței clasei muncitoare."

Deci să înţeleg că până în 1989 nu şi-a exprimat voinţa politică clasa muncitoare, ci Dumnezeu din grădina Edenului prin vocea dvs. sau cine?

Deci după dvs. Ceauşescu nu era muncitor era moşier, Elena soţia sa şi ruda dvs. nu era muncitoare, ci ducesă de Petreşti. Dincă, Bobu, Postelnicu, Găinuşă, etc. şi tot comitetul executiv nu erau muncitori, ci bancheri şi putem extinde la tot Comitetul Central. Înaintea lor Gheorghiu Dej a fost mare capitalist industriaş, nu CFR-ist, etc.

Cum dracului puteţi să susţineţi aberaţia aceasta revoltătoare cum că clasa muncitoare nu şi-a exprimat voinţa politică. Păi ce Ceauşescu guverna în interes personal, de socialism nu beneficia clasa muncitoare, de învăţământ, sănătate, locuinţe, locuri de muncă, etc, cine beneficia, burghezia?

Ce Ceauşescu a făcut blocurile şi toată industria şi agricultura României pentru profit? Nu le-a făcut să aibă clasa muncitoare unde muncii, să se bucure de condiţii cât de cât omeneşti de trai?

Bun veţi zice, dar Ceauşescu şi un grup minuscul din jurul său au confiscat partidul şi acţionau în interes personal sau de grup. Dictau partidului şi clasei muncitoare.

Şi ce-i cu asta? şi Băsescu este dictator şi marii capitalişti dictează, dar nici unul dintre aceştia nu au făcut nici cel mai mic gest în favoarea clasei muncitoare. Din contră, nu ştiu cum să o exploateze mai eficient, să o fărâmiţeze politic, să acționeze pentru diminuarea salariilor reale, să-i anuleze toate beneficiile sociale, etc.

Domnu' Bogdan, dictatura lui Ceauşescu a exprimat din punct de vedere politic cerinţele de bază, fundamentale ale clasei muncitoare.
Loc de muncă, locuinţă, sănătate, şcoală asigurate. De asta are nevoie clasa muncitoare în primul rând, iar restul, libertăţile aşa zis democratice sunt nevoi ale intelectualităţii, mai bine zis ale rămăşiţelor fostelor clase deposedate de putere pentru a-şi organiza şi a-şi duce rezistenţa împotriva clasei muncitoare, împotriva socialismului.

Acum puteţi spune, da, că clasa muncitoare a fost exclusă cu brutalitate din viaţa politică, iar din punct de vedere economic este sângeros exploatată. Comparaţi situaţia clasei muncitoare de acum cu situaţia clasei muncitoare înainte de 1989 şi veţi ajunge la concluzia corectă. Clasa muncitoare s-a exprimat politic în intervalul 1947-1989 prin reprezentantul ei, Partidul Comunist. Partidul Comunist cu toate greşelile sale grave a fost organul clasei muncitoare, nu al burgheziei, nu al bisericii, nu al Papei de la Roma.

Mergeţi în mediile proletare să vedeţi tragedie, cum suferă în tăcere clasa muncitoare, cum îşi creşte copiii, în ce condiţii de chin şi mizerie, apoi vorbiţi.
Sigur că din Dorobanţi, cartier exclusivist al capitaliştilor dâmboviţeni, lucrurile se văd altfel.

bogdan spunea...

Domnule Liviu, eu nu-mi permit să vă fac catâr sau alte animale nobile de povară.

După cum spuneam, mă amuzaţi. Nu exprimarea voinţei clasei muncitoare, nu socialism, ca să fiu mai precis.

Vorbind de perioada ceauşistă, dictatura lui Ceauşescu a fost benefică, până în 1979, şi negativă, după, când politica lui a impus mari privaţiuni populaţiei şi s-a instaurat cultul personalităţii preşedintelui. Ştiţi foarte bine că se formase o burghezie roşie, care era peste clasa muncitoare. Vârful ei era nomenclatura. La noi a fost o dictatură naţionalistă cu elemente socialiste.

Când vor exista alegeri democratice, când clasa muncitoare îşi va putea alege cu adevărat conducătorii, când se va putea implica în elaborarea şi corectarea politicilor, atunci vom vorbi de socialism, până atunci vorbim de dictatura unui grup. Dictatura aceasta a unui grup poate fi benefică pentru populaţie – cehii, de exemplu, au dus-o foarte bine până la căderea regimului comunist sau negativă pentru aceasta, cazul nostru în anii ’80.

V-am mai spus, dvs. staţi într-o zonă care nu este mai prejos de a mea.

Florian Liviu spunea...

Mie să-mi răspundeţi la următoarea întrebare şi lăsaţi speculaţiile de doi bani gen "dictatură naţionalistă cu elemente socialiste", au fost Ceauşescu Nicolae şi Elena Ceauşescu muncitori sau nu ?

Apoi după ce răspundeţi la această întrebare, vă rog să-mi spuneţi cine din fostul cepex (comitetul politic executiv) nu fusese muncitor, ci burghez, popă sau extraterestru.

Apoi vă rog să-mi spuneţi cine din actuala clasă politică- atenţie, acum am extins la toată clasa politică - a fost sau este muncitor ?

Încă o dată, cu greşeli sau nu, bună sau rea, dictatură sau nu, democraţie sau nu, ceea ce a fost înainte de 1989 a reprezentat exprimarea politică a clasei muncitoare, aşa cum astăzi guvernarea bună sau real, dictatorială sau "democratică" aparţine clasei burgheze, dar nu româneşti cum credeţi dvs., ci clasei burgheze occidentale.

Din nou poate înţelegeţi, Ceauşescu a fost expresia politică a clasei muncitoare. Clasa muncitoare i-a încredinţat puterea lui Ceauşescu iar acesta a folosit-o bine sau rău, dar asta e altă poveste.Ceauşescu a guvernat în numele şi în interesul clasei muncitoare, mă rog, în ceea ce înţelegea el prin interesul clasei muncitoare.

bogdan spunea...

Domnule Liviu,

Socialismul reprezintă orânduirea socială bazată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare.

Când este uzurpată această exercitare, când mecanismul democratic prin care clasa muncitoare ar putea să-şi exercite voinţa este blocat, nu avem socialism.

În primul rând, întrebarea dvs. nu are legătură cu problema existenţei sau nu a socialismului. Atât timp cât grupul de la conducere transformă clasa muncitoare în simplu executant şi aplaudac, un membru al grupului poate să fie orice.

Şi eu am fost muncitor, am făcut facultatea şi apoi masteratul. Ceauşescu, după ce a făcut o şcoală în Rusia, a devenit general. Ce-l iei, muncitor sau ofiţer? Elena Ceauşescu a făcut Facultate de Chimie şi şi-a dat doctoratul.

„ceea ce a fost înainte de 1989 a reprezentat exprimarea politică a clasei muncitoare”

Repet: care exprimare, d-le Liviu? Existau alegeri democratice reale? Puteau fi schimbaţi conducătorii de către clasa muncitoare? Participa ea la stabilirea politicilor guvernamentale, putea ea introduce modificări în aceste politici?

Domnule Liviu, eu v-aş aştepta cu alte argumente, mă tem însă că altele nu mai există. V-am ascultat, dar nu pot să vă dau dreptate. Adevărul e unul singur.

Şi extrema stângă şi extrema dreaptă au persoane care prezintă un obicei amuzant pentru mine, încearcă să schimbe istoria ca să se potrivească cu convingerile lor. De ce dvs. şi alţii ca dvs. nu puteţi fi sinceri în primul rând cu dvs. înşivă şi apoi cu ceilalţi? Parcă aţi fi copii mici, care se încăpăţânează uneori să nu vadă adevărul, deşi îl au în faţă, mergând pe varianta lor subiectivă. Sus, pe cer, nu e luna, e un talger de aur.

Florian Liviu spunea...

Bogdan,

Ca de obicei în capul dvs. se află o confuzie.
Dvs. confundaţi socialismul, marxismul cu clasa muncitoare.

Aflaţi de la mine că cele două sunt complet distincte, nu unul şi acelaşi lucru cum credeţi dvs. Dacă nu ar fi aşa, ar însemna că toată clasa muncitoare este marxistă, lucru care fie vorba între noi nu mi-ar displace deloc.

Din nefericire pentru noi marxiştii şi chiar pentru ea însăşi, şi spre satisfacţia dvs., clasa muncitoare mai are mult până la a fi marxistă.

Deci, chiar dacă s-a îndepărtat de marxismul ortodox, pentru mine a fost revizionist, Ceauşescu a fost exponentul clasei muncitoare, nu al burgheziei, nu al popilor, nu al altei clase sau pături.

Cucerind puterea politică clasa muncitoare poate instaura o dictatură sau o democraţie. Nu înseamnă că dacă avem dictatură clasa muncitoare nu este la putere sau invers, pricepeţi?

bogdan spunea...

Stimate d-le Liviu,

Eu nu fac nicio confuzie, dvs. nu ţineţi însă cont de definiţia socialismului: “Socialismul reprezintă orânduirea socială bazată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare”.

„Cucerind puterea politică clasa muncitoare poate instaura o dictatură sau o democraţie.”

Domnule Liviu, chiar îmi place ce aţi scris mai sus, este poetic. Poate îmi exemplificaţi, cu câte un exemplu concret, fiecare dintre situații.

Hai să dau definiţia completă a socialismului: „Orânduire socială bazată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare în alianţă cu celelalte clase şi categorii sociale de oameni ai muncii, pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie, care generează relaţii de colaborare şi ajutor reciproc între membrii societăţii şi pe realizarea retribuţiei potrivit principiului „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după munca depusă“”.

Domnule Liviu, chiar dacă Ceauşescu a fost muncitor la un moment dat, asta nu însemnă că în momentul când el şi grupul lui a luat orice putere clasei muncitoare mai avem socialism. Ca să existe socialism, clasa muncitoare trebuie să-și exercite efectiv voința Pe scurt și ca o condiție obligatorie: clasa muncitoare își exprimă voinţa prin mecanisme democratice, avem socialism, nu, nu. Dictatura unui grup şi proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie nu înseamnă socialism, înseamnă pur şi simplu dictatura unui grup, nu a clasei, cu elemente de socialism.

Mai departe cu socialismul:

„În socialism se realizează egalitatea oamenilor în domeniul proprietăţii asupra mijloacelor de producţie, dar se menţine, în anumite limite, inegalitatea repartiţiei produsului social ca rezultat al faptului că în socialism se foloseşte o parte din legile economice ale orînduirii capitaliste din care s-a structurat (de ex., legea valorii). Socialismul asigură însă premisele realizării treptate a egalităţii reale între oameni din punctul de vedere al drepturilor lor economice, politice, sociale şi culturale, egalitate care se desăvîrşeşte în comunism.”

Dacă grupul anexează toată puterea, în detrimentul clasei muncitoare,care este cea care de fapt ar trebui să exercite puterea, prin reprezentanţii ei aleşi prin mijloace democratice, tot procesul de mai sus, prin care se realizează trecerea la faza superioară a orânduirii comuniste, comunismul propriu-zis, se fosilizează. Dispar toate premizele „realizării treptate a egalităţii reale între oameni din punctul de vedere al drepturilor lor economice, politice, sociale şi culturale, egalitate care se desăvîrşeşte în comunism”.

Deci, socialism = clasa muncitoare, ca element esențial + exercitarea de către aceasta a puterii prin mecanisme democratice + proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie + relaţii de colaborare şi ajutor reciproc între membrii societăţii şi realizarea retribuţiei potrivit principiului „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după munca depusă”. Dacă lipsește un singur element aflat în partea dreaptă a egalității, nu mai avem socialism, ci altceva.

bogdan spunea...

Domnule Liviu, noi am vorbit până acum, mai sus, de socialism ca ideal. Ar trebui să ne aplecăm mai mult atenția spre vechii greci, spre experiența lor, când vorbim de democrație, indiferent de faptul că vorbim de implementarea ei în socialism sau în altă orânduire.

În vremuri tulburi, război, de exemplu, democrația trebuie să prevadă mecanisme de mobilizare a populației, prin care libertățile sunt restrânse, necesitatea primează, pentru a se putea face față situației. Când însă pericolul a trecut, după maximum un an, doi sau trei, ea trebuie să prevadă și mecanisme de revenire la situația anterioară.

Dacă ar fi existat pe bune democrație la noi în anii ’80, dacă posibilitatea de alegere ar fi existat cu adevărat, probabil Ceaușescu ar fi fost dat jos din primii doi-trei ani ai perioadei. Noi am fi dus-o mai bine sub cineva mai înțelept, iar el nu și-ar fi pierdut viața. În schimb, Ceaușescu a mers înainte cu scăderea nivelului de trai al populației - se făcea economie la sânge, iar o bună parte din mâncare pleca la export, ca să ne plătim rapid datoriile, și cu cultul personalității.

Da, Ceaușescu a fost un mare patriot, dar a și greșit. Eu îl regret, a fost un român patriot care a avut parte de un sfârșit crunt, cu el s-a comis în mod clar o fărădelege.

Bine ziceau latinii: "Est modus in rebus!”, ”Trebuie să fie o măsură în toate”. De asta nu au ținut cont mulți împărați romani, nu a ținut nici Ceaușescu seama (de Stalin nu mai vorbesc!), și, față de Ceaușescu, mai mult, chiar mult mai mult, cei care ne împilează de douăzeci de ani încoace.

bogdan spunea...

Deci, până acum, putem vorbi de dictaturi cu tentă socialistă, care nu fost întotdeauna rele, ba din contră (Cehia, Ungaria), dar nu de socialism, dacă ținem cont de concept.

bogdan spunea...

Respect însă opțiunea unui om care ar alege o dictatură benevolentă, ca mai sus, în dauna unui capitalism sălbatic, ca la noi astăzi.

Florian Liviu spunea...

Bogdan,

Cum vine aia "...că în socialism se foloseşte o parte din legile economice ale orînduirii capitaliste..." ? Dvs. luaţi aşa pasajele de pe internet ca pe vitamina C?

Iată definiţia corectă a orânduirii socialiste aşa cum a fost formulată de către Stalin:

Orânduirea socialistă este o orânduire socială şi de stat bazată pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie, pe lichidarea exploatării omului de către om, pe colaborarea tovărăşească şi ajutorul reciproc socialist între oamenii muncii din societatea socialistă. Orânduirea socialistă ia naştere ca urmare a desfiinţării capitalismului pe calea revoluţiei socialiste şi a instaurării dictaturii proletariatului.( definiţia lui Stalin )

De aici trebuie plecat.
Din păcate timpul nu-mi permite să continui, voi reveni.

bogdan spunea...

Definiția este corectă. Nu se mai folosesc banii? Nu se mai plătesc serviciile și produsele? Nu se mai plătește forța de muncă?

Asta însă nu împietează asupra a ceea ce am scris despre socialism, despre existența și respectiv non-existența lui.

PS Vă aștept cu cele două exemple.

Anonim spunea...

Romania e complice la crima cu Germania Nazista a lui Hitler. Asta nu va convine voua. Ata vreme ce negati adevarata istorie şi voi sunteti complici la crima cu ei.

bogdan spunea...

Gabi,

În 1939, cele două regimuri, hitlerist şi stalinist, au încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov. Cele două puteri s-au înţeles foarte bine, în baza acestui pact şi-au împărţit Polonia, iar Stalin a invadat şi anexat Estonia, Letonia şi Lituania, a invadat Finlanda, smulgând, după o rezistenţă glorioasă a finlandezilor în faţa unei forţe sovietice mult superioare, o bucată din această ţară, a cotropit Basarabia, pământ românesc, anexând această regiune românească.

Cele două regimuri, prin cotropirea şi împărţirea Poloniei, sunt co-autoare a declanşării celui de-al doilea război mondial.

În Basarabia, regimul stalinist a dus o politică de deznaţionalizare, au fost comise crime la adresa populaţiei româneşti, au existat deportări masive, a fost indusă o foamete, de exterminare, după modelul celei din Ucraina.

Ce mă deranjează la tine, Gabi, după cum ţi-am mai spus, este precaritatea cunoştinţelor tale istorice. Ţi-am recomandat, dacă mai ţii minte, „O istorie sinceră a poporului român”, de Florin Constantiniu, poate ţi-o trimite cineva din ţară.

Este inadmisibil să înveţi câteva chestii şi apoi să le redai ca robotul telefonic.
Spui că noi (care noi? ) negăm adevărata istorie. Asta poate să o spună numai cineva cu un nivel minim de cunoştinţe istorice.

Trecem la „crima cu Germani nazistă”. Antonescu poate fi acuzat de anumite lucruri, dar nu şi de recuperarea Basarabiei, care a fost furată de Stalin.

Deci, pune mâna pe istorie, Gabi. Furr şi Tottle nu sunt istorie.

Anonim spunea...

Polonia a fost ımpartita ınaintea razboiului de Geramnia, İtalia, Franta şi Marea Britanie, aceleasi tari care i-au bagat baionetele ın fund lui Kaddafi zilele trecute. prin tradarea de Münhen 1938. Ştiu eu pe ce istorie sa pun mana, roagal te rog pe dumnezeul tau sa nu ma ınfunde ın groapa fascista ın care ati intrat şi nu mai puteti ieşi sau nu doriti ieşi, asta nu mai ştiu...

Anonim spunea...

Pentru mine nationalismul este tot o masca a fascismului.İar ce faceti voi e crima. Asta e parerea mea cu minimul meu de cunoştinte.Nu ştiu de ce te deranjeaza ti-am spus eu ca sunt academician? Nu, am spus ca sunt un om normal şi de rand.Decat fascist cu diploma mai bine de rand...

bogdan spunea...

Gabi, faci confuzie cu Cehoslovacia, ea a pierdut în 1938 Regiunea Sudetă în favoarea Germaniei, prin Acordul de la Munchen, o încercare nereușită a Marilor Puteri de a îmblânzi Germania și de a opri izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Ai venit cu o altă eroare gravă.

Deci, te rog, pune mâna pe istorie și documentează-te. Ți-am recomandat o carte bună.

Dacă ne referim la regimurile din țările Blocului Estic din epoca post-Stalin, toate aceste regimuri socialiste au fost naționaliste. Cel al lui Stalin nu numai că a fost naționalist, el a fost de-a dreptul imperialist. Dacă e să ne luăm după ceea ce spui tu, ar însemna că toate aceste regimuri socialiste au fost fasciste.

După cum spuneam mai sus, Stalin și cu Hitler s-au înțeles foarte bine cu ocazia Pactului Ribbentrop-Molotov.
Sunt imagini arhicunoscute cu defilarea comună din Polonia a trupelor germane şi sovietice, după împărţirea acestei ţări.
Se mai ştie şi de situaţia evreilor refugiaţi în URSS şi predaţi de NKVD SS-ului. Şi cu această acţiune sunt imagini.

Ce facem noi care? Încă o dată întreb: Care noi? Şi, care crime?

Gabi, ca să închei, o să spun că acum eşti un om cu mari lacune în domeniul istoriei, care spune că este anarho-comunist. Pentru mine nu contează ce eşti din punct de vedere social, şi eu am fost muncitor opt ani de zile, însă, ceea ce spui trebuie să aibă o justificare. Eu am toată simpatia pentru tine. Pune mâna, studiază, şi alege apoi ceea ce vrei să fii.

bogdan spunea...

Dacă aş fi întrebat dacă este rău comunismul, nu aş şti ce să răspund. Eu sunt mai curând un pasionat de istorie, un iubitor al adevărului istoric, decât un judecător.
La fel, dacă aş fi întrebat de capitalism.

Dacă ne gândim la capitalismul de la noi, atunci capitalismul e al dracului de rău. Dacă ne gândim la capitalismul aşa-zis social, din ţările nordice, atunci acela e bun. Impozitare progresivă şi alte măsuri de stânga pentru populaţie.

Până la urmă, eu, un credincios, sunt un om care e din ce în ce mai apropiat de Biserică pe an ce trece.
Istoria rămâne o pasiune, însă polemica, mă refer la cea având legătură cu politica, îmi este din ce în ce mai îndepărtată.

Vanitas vanitatum omnia est.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

tratatul de neagresiune se cheama, nu paktul Molotov –Libebertrop.
marea tradare de la München 1938 este actul complicitate europei cu Hitler, Bogdan.
ei da eroare la tine totul e eroare tu şti totul.
ıncercare? hai ca m,a bufnir rasul, la atatea diplome pe care le ai mi-ar fii ruşine sa dau un asemenea raspuns.
pai ın Südet traiau 3.5 milioane de nemti, marle puteri nu ştiau asta?
spune mai bine ca prin semnarea acelei tradari nu au avut ce face dacat sa priveasca. ın martie 1938 Germania se uneşte cu Austria ( Anschluss) şi rupe Südet-ul de Cehoslovacia nu Cehoslovacia "a pierdut?":))
URSS-ul a sustinut OFİCİAL Cehoslovacia dar problema a fost GRANİTA iar ROMANİA FASCİSTA nu a oferit tranzit.
Aşadar ROMANYA E LA FEL DE CRİMİNALA CA Şİ GERMANİA İAR ANTONESCU ESTE EGAL CU HİTLER!!

Anonim spunea...

Draga Bogadan, nu am studiile tale şi nici ale domnului Liviu şi nici nu ascund acest lucru.
Domnul Lviu a studiat, e om cu carte sa zic aşa pe romaneşte. In cee privinta ati fost deacord cu dumnealui ın care articol? Ca mai prin toate comenturile spuneti propaganda, minciuna şi tra la la.. Domnule Bogdan, Lenin cand spunea ca İNTELEGENTİA este datoare sa ındume, ınvete, educe,informeze proletariatul etc. ,nu se referea la Florin Constantiniu. Oi fi io prost dar nu cuofund İNTELİGENTİA cu PROPAGANDA NATİONALİSTA o masca a fascismului şi cel mai mare duşman al COMMUNİSMULUİ!

bogdan spunea...

Gabi, pune mâna pe carte şi mai vorbim după aceea. Nu te mai corectez, am făcut-o până acum. Trebuie să mişti şi tu ceva. Eşti lipsit de cunoştinţe de bază de istorie, faci nişte confuzii îngrozitoare.

Un comunist sau anarho-marxist nu trebuie să fie un om ignorant, ci din contră. Cum să fii bun în lupta ta când tu nu au nişte noţiuni minime? Când iei de bune anumite minciuni pentru că nu ştii care este adevărul?

Ţi-am recomandat o carte. Mai ai şi wikipedia, te poţi uita şi acolo.

Anonim spunea...

Mai vorbim Bogdan, mai vorbim dupa ce vei ıntelege diferenta dintre Komünizm şi Marksizm. Şi dupa ce vei pricepe, o saa-ti dai seama ca nu exista anarkho-marksizm...

Florian Liviu spunea...

Foarte bine Gabi, ai spus-o foarte nimerit. Naţionalismul este masca fascismului. Muncitorii nu patrie, în Spania, în România, în Turcia ei sunt exploataţi la fel. Capitaliştii au patrie atunci când interesele economice îi determină să o aibă, altminteri deviza lor este ubi bene ubi patria.
În rest demagogie, demagogie patriotardă de doi bani. Domnul Bogdan ar face bine dacă ar abandona politica şi s-ar retrage la mânăstire. Acolo ar trăi pentru tot restul vieţii într-o formă primitivă de comunism, comunismul monahal, care i-ar crea posibilitatea să mediteze în linişte la deşertăciunea modului de producţie capitalist precum şi să se apropie aşa cum doreşte de cele sfinte.Biserica ar câştiga un adept credincios, iar noi am fi scutiţi de corvoada măcinătoare de nervi de a demonstra de fiecare dată că unu şi cu unu fac doi.

Felicitări pentru postarea cu Frida Kahlo.Faci bine că nu laşi să cadă pradă uitării marile personalităţi ale artei care au îmbrăţişat doctrina dreptăţii sociale, comunismului.În ciuda lui Trotsky care i-a fost în preajmă Frida a fost convinsă că stalinismul este calea adevăratului comunism.

Anonim spunea...

Tovaraşe Liviu am ın mana acum cartea lui İuriy Jukov - İnoy Stalin, Un alt Stalin aparuta la editura Varius de la Moskova ın 2003 iar 90% din acest material se bazeaza pe arhivele prafuite deschise dupa 89' sa nu mai spun ca este unul din istorici de frunte ai Academiei Ruse de Ştiinte, İnstitutul de İstorie Rusa. Multe din scrierile lui Fürr sunt luate din cercetarile istorice ale lui Yuriy Nicolayeviç Jukov dv. ştitia asta. E deranjant la bogdan ca face pe tot ştiutorul şi s-a blocat pe Basarabia şi Stalin e criminal iar cand spui cate ceva binenteles bazandute pe istorie te face prost. Da am probleme cu gramatica limbii romane dar asta nu ınseamna ca tre sa renunt sa caut adevarul ca nu scriu corect ın limba romana ori ca aşa vrea Bogdan.

Anonim spunea...

@Bogdan

Care e problema dom'le cu Pactul Ribbentrop-Molotov? Nu ne invata Lenin insusi ca poti sa te faci frate si cu dracul daca te ajuta sa treci podul? Nu a facut Lenin INSUSI un pact cu Germania la Brest-Litovsk la inceputul lui 1918? Compromisurile cu dusmanii sunt parte INTEGRANTA din ideologia noastra, crezi ca daca ne vorbesti de Stalin si Hitler ranesti pe cineva? Nu ai cum sa ne bati obrazul pentru ca ideea compromisurilor cu dusmanii e parte integranta din ideologia noastra, bineinteles CU CONDITIA sa le faci CU CAP, ceea ce Stalin a cam facut pentru ca in 1939 URSS pur si simplu nu era PREGATITA de razboi cu Hitler, industrializarea masiva a URSS parca incepuse abia in 1928, nu?

In legatura cu Polonia: Lenin a recunoscut independenta Poloniei in 1917 si Polonia burgheza ce-a facut in 1919? A atacat Rusia si Ucraina, ocupand, in aprilie 1920, chiar Kievul. Polonia a GRESIT FATA DE RUSIA in 1919-1920, acest lucru cum se face ca nu l-ai subliniat? Ce era sa faca Stalin in 1939 cu o tara care GRESISE fata de a lui in 1919-1920 si care, in plus, ocupa teritorii ucrainene si bieloruse?


Radu Florian

bogdan spunea...

Stimate d-le R. Florian,

Dvs. aţi scris pe blogul dvs. că sunteţi maoist. Câţi maoişti sunt acum în România?

Cu Pactul Ribbentrop-Molotov şi cu Polonia şi URSS lucrurile sunt altfel decât cum le vedeţi dvs. şi ceva mai complexe.

După cum arătam mai sus, cele două regimuri, stalinist şi hitlerist, au fraternizat până la atacul lui Hitler. Nu s-a pus problema ca până în 1941 Stalin să vadă un duşman în Hitler, ci un aliat apropiat. De fapt, deşi, se pare, Stalin fusese informat de iminenţa atacului lui Hitler, Stalin, ceva timp după atac, nu a dat crezare veştilor cum că Germania a atacat URSS, atât de mare era încrederea lui Stalin în Hitler.

Stalin, imperialistul, a avut de câştigat de pe urma pactului cu amicul lui, Hitler, imperialistul. În plină reconquista, Stalin a invadat şi a împărţit Polonia cu Hitler, a invadat şi anexat Estonia, Letonia şi Lituania, a invadat Finlanda, smulgând, după o rezistenţă glorioasă a finlandezilor în faţa unei forţe sovietice mult superioare, o bucată din această ţară, a cotropit Basarabia, pământ românesc, anexând această regiune românească.

Mai sus m-am referit şi la defilarea comună din Polonia a trupelor germane şi sovietice, după împărţirea acestei ţări şi la situaţia evreilor refugiaţi în URSS şi predaţi de NKVD SS-ului. Sunt imagini şi înregistrări care le atestă pe ambele.

După ce bolşevicii au ajuns într-o poziţie avantajoasă în războiul cu ruşii albi, ei au început să înainteze spre Vest. Pentru Lenin, Polonia era podul care trebuia trecut pentru ca revoluţia comunistă să se răspândească mai departe în Europa.

În faţa avansului spre Vest al sovieticilor, Simon Petliura, liderul Republicii Populare Ucraina de Vest a iniţiat şi încheiat o alianţă militară cu Polonia lui Pilsudski, care, împreună cu Ucraina, erau cele două obstacole împotriva pătrunderii sovieticilor în centrul Europei. În plus, sovieticii doreau Ucraina pentru ei. Aşa a început războiul ruso-polonez, unde polonezii au câştigat o victorie pe atât de mare, pe cât de neaşteptată.

Domnule Florian, ar trebui să vă mai flexibilizaţi. Nu mai suntem acum aproape 100 de ani. Înainte de toate trebuie să fiţi român (dacă nu cumva R. Florian nu e un pseudonim şi dvs. sunteţi de altă naţionalitate decât cea română) şi de abia apoi orice altceva, maoist, titoist, troţkist sau hodgeaist. Nu este compatibilă chestia pe care aţi scris-o cu românismul şi anume că în primul rând Stalin a făcut bine că a cotropit Basarbia, pentru că a adus comunismul acolo şi că faptul că nu l-a mai dat înapoi este o chestiune secundară. Furtul rămâne furt şi morala morală în comunism şi în oricare altă orânduire.

bogdan spunea...

Stimate d-le Liviu Florian,

Problema cu cei ca dvs. este că unu plus unu fac trei.

Faptul că, pe măsură ce trece timpul, mă apropii mai mult de Dumnezeu, nu înseamnă că trebuie neapărat să intru la mânăstire.

Dacă vreţi să minţiţi între dvs, cei doi-trei de pe aici care susţineţi lucruri care nu sunt adevărate, eu nu vă pot împiedica. Pot doar să vin, din când în când, cu adevărul.

Anonim spunea...

@bogdan:

Iar eu am mai amintit ceva si de ocuparea Kievului de catre polonezi in aprilie 1920, cand nici piciar de soldat Rosu, Bolsevic, Imperialist, cum vreti sa-l numiti, NU era pe teritoriu polonez. E o problema de fapt foarte simpla dar Dvs refuzati sa o vedeti. Cine au intrat primii pe teritoriu strain, bolsevicii pe teritoriu polonez sau cumva INVERS, polonezii pe teritoriu sovietic? Lenin nu a dorit sa atace pe nimeni in 1920 dar cum pe polonezii in rodeau visuri de marire, de restaurare a Poloniei Mari de inainte de Bogdan Hmielnitki In plus, E Poloniei, "cotropit de Stalin" in 1939 era UCRAINEAN SI BIELORUS, deci care erau cu adevarat imperialistii nu doar in 1920 ci si in 1939?

Radu Florian

Anonim spunea...

Numele meu real e Radu Florin si din cate stiu parintii bunicii si strabunicii mei tot nume romanesti au avut. Oare cine se considera comunist inainte de a fi roman trebuie sa fie neaparat "alogen"? In Turcia sunt foarte multi oameni care se considera intai musulmani si abia pe urma turci, sa insemne asta ca ei sunt kurzi sau arabi deghizati in turci? E drept ca din anumite motive de ordin istoric spatiul romanesc a fost destul de putin receptiv fata de ideologii universaliste dar sa nu facem din asta o virtute

Radu Florian

Anonim spunea...

Traiasca Leaganul Communismului URSS, Traiasca Stalin!! Şi pe urma restul..

Masaj erotic Arad spunea...

foarte bun articolul , pser sa am sansa de a face rost de carte

bogdan spunea...

Stimate domnule R. Florian,

Lenin credea că numai o Germanie socialstă putea să sprijine URSS. După ce bolşevicii au repurtat o serie de victorii asupra albilor, ei au început să se deplaseze spre Vest, respectiv au invadat Ucraina, revendicând teritoriul acestui stat. După cum am spus mai sus, Lenin vedea în Polonia podul care trebuia trecut pentru a împrăştia mai departe revoluţia în Europa. Astfel, trebuia cucerită Ucraina, apoi Polonia şi, în final, s-ar fi intrat în Germania, unde existau condiţii pentru ca o revoluţie bolşevică, cu sprijin rusesc, să aibă succes.

Hai să discutăm de Kiev. Până în vara lui 1919, bolşevicii au cucerit cea mai mare parte a Republicii Populare Ucraina, alungând din Kiev, în februarie, guvernul condus de Simon Petliura, Simon Petliura la care m-am referit mai sus.
La data Ofensivei Kiev, a forţelor poloneze şi ucrainene, din 24 aprilie 1920, Kievul era oraş sub ocupaţie bolşevică. Forţele poloneze şi ucrainene s-au luptat pentru eliberarea Ucrainei, pentru existenţa unei Ucraine independente. O Ucraină independentă, la graniţa cu URSS, ar fi însemnat un obstacol în calea expansionismului imperialist sovietic.

bogdan spunea...

Domnule R. Florian,

Cineva v-a dat în mod evident informaţii falsificate despre URSS-ul lui Stalin şi despre Ofensiva Kiev. Rugămintea mea este să verificaţi dvs. înşivă o informaţie înainte de a o posta. Sunt atâtea moduri de a verifica informaţiile, în ziua de azi.

Deşi mi-a făcut plăcere să discut în legătură cu subiectele pe care le-aţi propus, nu am întotdeauna timpul pe care aş vrea să-l am ca să pot comenta despre absolut orice subiect.

bogdan spunea...

Ca o completare, pot să spun că înţeleg pe oricine care vrea să schimbe ceva, în condiţiile în care regimul de după 1989 a împins poporul român în plin proces de genocid.

bobby spunea...

Domnu bogdan,
Dumneavoastra stiti istorie cat stiu eu sa lucrez la strung... degeaba stiti cateva fapte punctuale, daca le relationati complet aiurea... De la apararea proto-fascistului Petliura, la fanteziile cu "Basarabia era pamant romanesc" (idei in evidenta contradictie pentru orice student mediocru al istoriei acelor ani), dumneavoastra reusiti sa concentrati intr-un discurs unic toate ineptiile debitate vreodata de miscarile fasciste din lumea asta.

bogdan spunea...

Domnule Bobby, nici măcar nu mă căznesc să vă răspund la prostia de mai sus.

Anonim spunea...

La multi ani şi ımplinirea tuturor dorintelor va doresc tov. Liviu.

bobby spunea...

@bogdan

(din fericire) nu ai nici cunostiintele istorice, nici virtuozitatea retorica a sofistilor pt a-mi putea raspunde

Anonim spunea...

@Bogdan:

Eu te-am intrebat cine a atacat primul in 1919-1920, bolsevicii teritoriul polonez sau polonezii teritoriul bolsevic si tu mi-ai raspuns ca Polonia lupta de fapt contra "anexarii" de catre bolsevici a Ucrainei care ameninta chipurile securitatea Poloniei, asa ca pot sa te intreb si eu: a fost corect ca America sa atace Iraqul in 1991 doar pentru ca Iraqul anexase un stat prieten al americanilor? Conform logicii tale raspunsul ar fi DA, a fost corect pentru ca "maleficul" Saddam putea sa foloseasca Kuwaitul impotriva "securitatii SUA", fie direct fie indirect, prin atacarea altor aliati ai SUA. Daca esti de acord ca Polonia sa atace Rusia Sovietica de dragul Ucrainei atunci e corect si ca USA sa atace Iraqul de dragul Kuwaitului, sau USA sa atace Coreea de Nord de dragul Coreei de Sud, in 1950, astept de la tine sa fii consecvent cu tine insuti.

Motivul REAL al atacarii Rusiei si ocuparii Kievului in aprilie 1920 este, fireste, GRANDOMANIA liderilor polonezi care doreau sa refaca Polonia Mare de dinainte de Bogdan Hmielnitki si care, dupa "miracolul de pe Vistula" si pana in "fatidica" data de 17 septembrie 1939 a ASUPRIT pe ucrainenii si bielorusii din Polonia Rasariteana LA FEL de rau ca si Polonia Mare de dinainte de Hmielnitki. De faptul ca Polonia dupa ce s-a refacut DATORITA LUI LENIn ca stat a cerut Ligii Natiunilor sa-i dea COLONII, de faptul asta aveti Dvs cunostinta? Nu mai luati apararea unor oameni care numai democrati si patrioti nu erau! Singurii democrati si patrioti adevarati in Europa Interbelica au fost Lenin si Stalin.


Radu Florian

Anonim spunea...

@tot Bogdan:

Ca sa nu mai amintesc de faptul ca razboiul Poloniei "renascute" cu ucrainenii PRECEDE alianta polono-ucraineana pentru "eliberarea Kievului" din 1920, polonezii s-au grabit sa FURE cat mai mult au putut de la ucraineni (si de la bielorusi) si abia pe urma, cand au vazut ca nationalistii polonezi sunt batuti de bolsevici, abia atunci au decis sa "elibereze Polonia". Sa mai amintesc, in plus, de dorinta lui Pilsudski ca "Ucraina Eliberata" sa devina o parte a unei FEDERATII DOMINATE DE POLONEZI? Polonezii, draga Domnule Bogdan, au gresit nu doar fata de Rusia Bolsevica dar si fata de UCRAINENII INSISI, carora le-au FURAT TERITORII in 1918-1919 si pe care, chiar si in 1920 s-au gandit sa-i fure si sa-i jecmaneasca.

"Ocuparea Poloniei Rasaritene" de catre sovietic in 1939 a fost de fapt ELIBERAREA UCRAINEI APUSENE SI A BIELORUSIEI APUSENE, Poloniei nu i s-a furat absolut nimic, din contra, i s-a luat inapoi ceea ce ea insasi furase de la ucraineni si bielorusi imediat dupa WW1.


Radu Florian

Anonim spunea...

Cînd citesc astfel de articole, înţeleg perfect de ce România (Regatul Român) a scos pecereu' îm afara legii, imediat după înfiinţare. Du-te nene în Coreea de Nord, acolo e de tine!

Florian Liviu spunea...

@Anonim

Deci credeţi că burghezia din România a procedat "democratic" interzicând în perioada interbelică PCdR? Ok, dar atunci trebuie să admiteți că şi comuniştii au avut dreptate când au interzis şi ei la rândul lor, atunci când roata istoriei s-a învârtit, partidele burgheze.

Anonim spunea...

Pecereu' a fost interyis pentru propagandă şi acţiune antinaţională.
Ce părere aveţi despre masacrul de la Katyn? E manipulare, minciună, realpolitik? Sau unul mai aproape, geografic vorbind, cel de la Fântâna Albă?

Florian Liviu spunea...

Comunismul este o doctrină ce are la bază internaţionalismul proletar. Comunismul nu este anti-naţional, ci doar internaţionalist ceea ce este altceva. Desigur că duşmanii, burghezia ipocrită, au deformat această realitate. De fapt burghezia este perfidia în persoană, când naţionalistă când internaţionalistă, după cum o cer interesele ei comerciale lipsite de scrupule.

Luaţi drept pildă burghezia americană. Când produsele şi capitalurile americane inundau pieţele lumii burghezia americană era campioana globalismului şi a libertăţii comerciale absolute, astăzi când chinezii încep să ameninţe din ce în ce mai periculos hegemonia americană în materie de industrie şi comerţ burghezia americană şi-a adus brusc aminte de protecţionism, de taxe vamale, s-a apucat să reînvie naţionalismul american, etc.

Despre masacrul de la Katyn ne-am expus părerea chiar într-un articol pe acest blog.

anticapitalism2.blogspot.com/2010/04/masacrul-de-la-katyn.html

ddanilov spunea...

@bogdan,sa fim drepti in fata istoriei.Cunosc o marturie a unui batran din Faurei care spunea ca in aniul 1944 un grup de 4 sau 5 militari sovietici,s-au dedat la o femeie care pastea oile pe un imas.Au fost judecati si executati acolo de un complet de judecata al Armatei Rosii,ca exemplu ca Armata Rosie NU promoveaza si NU tolereaza astfel de comportamente. Cazuri singulare,or fi fost,dar ele nu au avut caracter de masa si mai ales au fost interzise si aspru sanctionate de conducerea Armatei Rosii.
Aceste cazuri au fost mult exagerate de propaganda neofascista care urmarea sa asmuta populatiile tarilor eliberate de sovietici impotriva sovieticilor si astfel sa puna bazele unui nou conflict.
Sa nu uiti niciodata:socialism nu inseamna crima.

sniper ss spunea...

plosnite socialiste nu sunteti altceva decat excrementele rosii ale unui bolsevism prapadit si gaunos.la dracu cu voi si cu dumnezeii vostri bolsevici,siktir...

Anonim spunea...

Vreau si eu un exemplar,,,nu mai am hartie de sters la cur !!...am fost sufocata in copilarie si tinerete de vitejia violatorilor si criminalilor din aramata rosia ca focul iadului..Ma cac pe istoria si monumentele rusesti.