duminică, 17 iulie 2011

Lupta lui Stalin pentru democraţie 1

Lupta lui Stalin pentru democraţie
Partea întâi
Grover Furr
 
 
 Introducere

     1. Acest articol va descrie încercările lui Iosif Stalin, din 1930 până la moartea sa, de a democratiza guvernarea Uniunii Sovietice.
     2. Afirmaţiile din acest articol îi vor uimi pe unii şi ultragia pe alţii. De fapt, ceea ce m-a îndemnat să scriu acest articol a fost propria mea uimire la finalizarea cercetărilor mele. Am suspectat de mult timp că versiunea Războiului Rece a istorie sovietice conţine numeroase defecte. Totuşi, am fost nepregătit pentru numărul foarte mare de minciuni pe care am fost învăţat să le iau drept fapt reale.
     3. Această poveste este bine cunoscută în Rusia, unde respectul şi chiar admiraţia faţă de Stalin este răspândită. Yuri Jukov, figură marcantă a istoriografiei ruse, membru al Academiei de Ştiinţe a Rusiei,care susţine şi răspândeşte paradigma "Stalin un democrat", este prin numeroasele sale lucrări unica sursă principală, dar departe de a fi singura, a articolul de faţă. Lucrările sale sunt larg cunoscute.
     4. Orişicum, povestea şi faptele pe care se bazează sunt practic necunoscute în afara graniţelor Rusiei, în care paradigma Războiului Rece a lui "Stalin cel ticălos" şi-a pus amprenta pe ceea ce s-a publicat, astfel că lucrările menţionate aici sunt foarte greu de remarcat. Prin urmare, multe dintre sursele secundare folosite în acest articol, precum şi toate sursele primare, sunt, bineînţeles, disponibile doar în limba rusă. 1
     5. Acest articol nu îşi propune doar să informeze cititorii pur şi simplu despre noi fapte şi interpretări ale istoriei URSS. Mai degrabă, este o încercare de a aduce la cunoştinţa unui public non-rus rezultatele noilor cercetări, bazat pe arhivele sovietice, despre perioada lui Stalin şi despre Stalin însuşi. Faptele discutate aici sunt compatibile cu o serie de paradigme ale istoriei sovietice, aşa cum acestea ajuta pentru a infirma o serie de alte interpretări. Acestea vor fi complet inacceptabile - de fapt, scandaloase - pentru cei a căror perspectivă politică şi istorică se bazează pe motivaţiile ideologice eronate ale noţiunilor "Războiului Rece" de "totalitarism" sovietic şi "teroare" stalinistă.2
     6. Cu privire la interpretarea lui Hruşciov la adresa lui Stalin ca un dictator avid de putere, trădător al moştenirii lui Lenin, aceasta a fost creată pentru a servi nevoilor nomenclaturii Partidului Comunist în anii 1950. Dar prezintă similitudini apropiate, şi împărtăşeşte multe asumpţii, cu discursul canonic despre Stalin, moştenit din Războiului Rece, care a servit dorinţelor elitelor capitaliste să argumenteze că luptele din societatea comunistă şi în special luptele pentru puterea politică la vârf, trebuie să conducă în mod inevitabil la un fel de teroare.
     7. De asemenea, se potriveşte cu nevoia troţkiştilor de a argumenta că înfrângerea lui Troţki, "adevăratul revoluţionar", ar fi putut veni doar de la un dictator, care, se presupune, a încălcat orice principiu al revoluţiei pentru care a luptat. Hruşciovismul, paradigma anticomunistă a Războiului Rece, precum şi paradigma troţkistă a istoriei sovietice sunt similare în eforturile lor de demonizarea a lui Stalin, a conducerii sale, şi a URSS-ului din timpul său.
     8. Punctul de vedere, cu privire la Stalin, prezentat în acest eseu este compatibil cu o serie de alte paradigme contradictorii ale istoriei oficiale. Interpretările comuniste anti-revizioniste şi post-maoiste ale istoriei sovietice văd în Stalin un continuator logic şi creativ, chiar dacă în unele privinţe a acţionat eronat, al moştenirii lui Lenin. Deocamdată, mulţi naţionalişti ruşi, deşi nu prea înghit realizările comunistului Stalin, îl respectă pe Stalin ca figura cea mai responsabilă pentru impunerea Rusiei ca mare putere industrială şi militară mondială. Deşi în moduri foarte diferite, Stalin este o figură fundamentală pentru ambele orientări.
     9. Acest articol nu este nici o încercare de "reabilitare" a lui Stalin. Sunt de acord cu Yuri Jukov atunci cînd scrie:
Pot să vă spun sincer că mă opun  reabilitării lui Stalin, pentru că mă opun reabilitării în general. Nimic şi nimeni în istorie nu ar trebui să fie reabilitat - noi trebuie să descoperim adevărul şi să spunem adevărul. Oricum, în timpul lui Hruşciov singurele victime ale represiunilor lui Stalin, de care s-a vorbit sunt cei care au luat parte la ele însele, sau care le-au facilitat sau care au eşuat să li se opună. (Jukov, KP 21 noiembrie 02)
Nici nu vreau să sugerez că problemele multiple ale construirii socialismului sau comunismului în URSS ar fi fost rezolvate numai dacă Stalin şi-ar fi urmat drumul.
     10. În timpul perioadei pe care acest eseu o tratează, conducerea lui Stalin a fost preocupată nu numai pentru a promova democraţia în guvernarea statului, ci şi pentru a promova democraţia în interiorul partidului. Acest subiect important şi conex necesită un studiu separat, iar acest eseu nu se referă în principal la el. Oricum, conceptul de "democraţie" este înţeles, ar trebui să aibă un înţeles diferit, în cadrul unui partid organizat pe baza centralismului-democratic şi a voluntariatului, decât într-un stat cu un număr uriaş de cetăţeni între care nici un acord politic nu poate fi presupus. 3
     11. Acest articol se bazează pe surse primare ori de câte ori este posibil. Dar se bazează mai mult pe lucrări academice ale istoricilor ruşi care au acces la documente nepublicate sau recent publicate din arhivele sovietice. Multe documente sovietice de mare importanţă sunt disponibile numai pentru oamenii de ştiinţă ce beneficiază de acces privilegiat. Un mare număr de alte documente rămân complet sechestrat şi "clasificate", inclusiv o mare parte din arhiva personală a lui Stalin, materialele investigaţiilor pre-procesuale în Procesele de la Moscova din 1936-1938, materialele investigaţiilor cu privire la epurările militare sau ale "Afacerii Tukhachevski" din 1937 şi multe altele.
     12. Yuri Jukov a descrie situaţia arhivelor în acest fel:
La începutul perestroikăi, una dintre lozinci a fost "glasnost ". . . arhiva Kremlinului, anterior închisă pentru cercetători, a fost lichidată. Documentele sale au început să fie mutate în [diverse arhive publice - GF]. Acest proces a început, dar nu a fost finalizat. Fără nici o explicaţie de nici un fel sau publicitate în 1996, cele mai importante, esenţiale materiale au fost reclasificate din nou, ascunse în arhiva Preşedintelui Federaţiei Ruse. Curând, motivele pentru această operaţiune de secretizare au devenit clare, ea a permis învierea unuia din cele două mituri vechi şi foarte ponosite. (6)
Prin aceste mituri Jukov se referă la "Stalin personajul negativ" şi "Stalin marele conducător." Numai primul dintre aceste mituri este familiar cititorilor istoriografiei occidentale şi anti-comuniste. Dar ambele şcoli sunt bine reprezentate în Rusia şi în Comunitatea Statelor Independente.
     13. Una dintre cărţile lui Jukov, care stă la baza unei mari parţi a acestui articol, este intitulată Inoi Stalin - "un alt Stalin," "diferit" de mit, mai aproape de adevăr, scrisă pe temeiul documentelor de arhivă recent declasificate. Coperta sa prezintă o fotografie a lui Stalin care se confruntă cu aceeaşi fotografie în negativ, cu opusul său. Numai rareori se Jukov utilizează surse secundare. Pentru cea mai mare parte el citează materiale inedite de arhivă, sau doar documente de arhivă recent declasificate şi publicate. Imaginea pe care el o creionează Biroului Politic în intervalul 1934 - 1938 este foarte "diferită" şi nu are nimic în concordanţă cu oricare din "miturile" pe care el le respinge.
     14. Jukov încheie Introducere sa cu aceste cuvinte:
Nu reclam nici o pretenţie de finalitate sau de incontestabilitate. Mi-am propus doar o singură sarcină: să evit ambele puncte de vedere preconcepute, ambele mituri, pentru a încerca să reconstruiesc trecutul, o dată bine cunoscut, dar acum în mod deliberat uitat, în mod deliberat considerat nedemn de a fi amintit, ignorat de către toţi.
Păşind pe urmele lui Jukov, acest articol, de asemenea, încearcă să se delimiteze în mod clar de ambele mituri.
     15. În aceste condiţii toate concluziile trebuie să rămână preliminare. Am încercat să folosesc toate materialele în mod judicios, fie primare,fie secundare. Pentru a evita întreruperea textului am pus referinţa sursei la sfârşitul fiecărui paragraf. Am folosit notele de subsol doar în cazul în care am considerat că mai multe explicaţii sunt necesare.
     16. Cercetarea pe care acest articol o rezumă are consecinţe importante pentru aceia dintre noi interesaţi în analiză de clasă a istoriei, inclusiv a istoriei Uniunii Sovietice.
     17. Unul dintre cei mai buni cercetători americani a perioadei lui Stalin, în URSS, J. Arch Getty, a numit cercetarea istorică întreprinsă în timpul perioadei războiului rece "produse de propagandă" - "cercetare", care nu are nici un sens să fie criticată sau corectată în părţile sale individuale, dar care trebuie să fie făcută peste tot din nou, de la început. 4 Sunt de acord cu Getty, dar aş adăuga că astfel de "cercetări" tendenţioase, încărcate politic, şi lipsite de onestitate încă se mai produc şi astăzi.
     18. Paradigma hruşciovistă şi a războiului rece-a constituit până acum opinia dominantă în privinţa istoriei "anilor lui Stalin". Cercetarea întreprinsă aici poate contribui la o "curăţire a terenului", un "început al reluării întregii problematici de la început" Adevărul rezultat astfel va avea, de asemenea, o mare semnificaţie pentru proiectul marxist de înţelegere a lumii în scopul de a o schimba, de a construi o societate fără clase a justiţie sociale şi economice.
     19. În secţiunea de concluzii a eseului am subliniat anumite domenii de cercetare ce sunt sugerate de rezultatele acestui articol.

O nouă Constituţie

     20. În decembrie 1936, Congresul Extraordinar al sovietelor a aprobat proiectul noii Constituţii sovietice. Acesta introducea votul secret şi contestarea alegerilor. (Jukov, Inoy 307-9)
     21. Candidaţii urmau să fie permişi nu numai de la Partidul Bolşevic - numit la acel moment Partidul Comunist al Uniunii Sovietice(bolşevic) 5 - dar şi de la alte grupuri de cetăţeni, precum cele constituite pe bază de reşedinţă, afiliere (cum ar fi grupuri religioase) sau organizaţii la locul de muncă. Această ultimă dispoziţie nu a fost niciodată pusă în aplicare. Contestarea alegerilor nu s-a făcut niciodată.
     22. Aspectele democratice din Constituţie au fost introduse la insistenţa expresă a lui Iosif Stalin. Împreună cu susţinătorii săi cei mai apropiaţi în Biroul Politic al partidului bolşevic, Stalin s-a luptat cu tenacitate pentru a menţine aceste dispoziţii. (Getty, "stat") El, şi ei, au dat înapoi numai atunci când s-au confruntat cu refuzul complet al Comitetului Central al Partidului şi cu panica ce a înconjurat descoperirea conspiraţiilor grave, în colaborare cu fascismul japoneze şi german, ce aveau drept ţel răsturnarea guvernului sovietic.
     23. În ianuarie 1935, Biroul Politic a atribuit sarcina de a cerceta conţinutul unei noi Constituţii lui Avel Yenukidze 6 care, câteva luni mai târziu, a revenit cu o sugestie pentru alegeri deschise şi necontestabile. Aproape imediat, la 25 ianuarie 1935, Stalin a exprimat dezacordul său cu propunerea lui Yenukidze, insistând asupra alegerilor secrete. (Jukov, Inoy 116-21)
     24. Stalin a făcut publică această neînţelegere într-un mod dramatic într-un interviu datat martie 1936, acordat magnatului american al presei Roy Howard. Stalin a declarat că constituţia sovietică va garanta faptul că toate procedurile de votare vor fi prin vot secret. Votul va fi pe o bază egală, votul unui ţăran fiind egal cu votul unui muncitor 7 , teritorială, aşa cum este şi în Occident, nu în ​​funcţie de statut (aşa cum era în timpul regimului ţarist) sau de loculul de muncă, şi directă - toate Sovietele vor fi alese de cetăţenii înşişi, nu indirect, prin reprezentanţi. (Stalin-Howard Interviu, Jukov, "Repressii" 5-6)
Stalin: Vom adopta, probabil, noua noastră constituţie la sfârşitul acestui an. Comisia numită pentru a întocmi constituţia este la lucru şi ar trebui să-şi termine munca în curând. Aşa cum sa anunţat deja, în conformitate cu noua constituţie, votul va fi universal, egal, direct şi secret. (Stalin-Howard Interviu 13)
     25. Cel mai important, Stalin a declarat că toate alegerile vor putea fi contestate.
Sunteţi nedumeriţi de faptul că doar un singur partid va participa la alegeri. Nu puteţi vedea cum concursul alegerilor poate avea loc în aceste condiţii. Evident, vor putea prezenta candidaţi nu numai Partidul Comunist, dar şi toate organizaţiile publice ce nu au nimic de a face cu Partidul. Şi noi avem sute de astfel de organizaţii. Nu avem partide care luptă între ele cum nu avem nici o clasă capitalistă care luptă împotriva unei clase muncitoare exploatate. Societatea noastră este formată exclusiv din lucrători liberi de la oraş şi de la ţară - muncitori, ţărani, intelectuali. Fiecare din aceste straturi are interesele sale speciale şi le exprimă prin intermediul numeroaselor organizaţii publice care există. (13-14)
Organizaţiile diferite ale cetăţenilor vor fi libere să stabilească candidaţi care să concureze împotriva candidaţilor Partidului Comunist. Stalin i-a spus lui Howard că cetăţenii vor putea tăia de pe buletinul de vot numele tuturor candidaţilor, cu excepţia celor pe care doreau să-i voteze.
     26. El a subliniat, de asemenea, importanţa contestării alegerilor în lupta împotriva birocraţiei.
Credeţi că nu vor exista concursuri electorale. Dar ele vor fi, şi eu prevăd campanii electorale foarte pline de viaţă. Nu sunt numai câteva instituţii din ţara noastră care lucrează prost. Cazuri de disfuncţii apar atunci când un organism sau altul al administraţiei locale nu îndeplineşte satisfăcător unele din cerinţele foarte variate şi în continuă creştere a lucrătorilor de la oraşe şi sate. Ai construit o şcoală bună sau nu? Ai îmbunătăţit condiţiile de locuit? Eşti un birocrat? Ai ajutat şi te-ai implicat pentru a face munca noastră mai eficientă şi viaţa noastră mai apropiată de cultură? Acestea vor fi criteriile cu care milioanele de alegători vor măsura candidaţii, îi vor respinge pe cei necorespunzători, ştergând numele lor de pe listele de candidaţi şi îl vor promova şi numi pe cel mai bun. Da, campaniile electorale vor fi pline de viaţă, acestea vor gravita în jurul variatelor şi numeroaselor probleme foarte acute, în principal de natură practică, de o importanţă de primă clasă pentru oameni. Noul nostru sistem electoral va consolida toate instituţiile şi organizaţiile şi le va obliga să-şi îmbunătăţească activitatea. Votul universal, egal, direct, secret în URSS va fi un bici în mâinile populaţiei împotriva organelor guvernamentale care lucrează prost. În opinia mea, noua noastră constituţie sovietică va fi constituţia cea mai democratică din lume. (15)
     27. Din acest moment, Stalin şi asociaţii săi cei mai apropiaţi din Biroul Politic Viaceslav Molotov şi Andrei Jdanov au vorbit în favoarea alegerilor secrete şi contestabile în toate discuţiile din cadrul conducerii partidului. (Jukov, Inoy 207-10; Stalin-Howard Interviu)
     28. Stalin a insistat, de asemenea, ca multor cetăţeni sovietici care au fost lipsiţi de drepturile electorale să li se restituie aceste drepturi. Aici au fost incluşi foştii membri ai claselor exploatatoare, cum ar fi fost foştii proprietari, cei care au luptat împotriva bolşevicilor în timpul războiul civil din 1918-1921, cunoscuţi sub numele de "Gardiştii albi", precum şi cei condamnaţi pentru anumite crime anumite (ca în Statele Unite ale Americii de azi ). Cele mai importante, şi probabil cele mai numeroase, au fost două grupuri printre lishentsy ("deposedaţi") : "chiaburii", principalele ţinte în timpul mişcării Colectivizării de câţiva ani mai înainte , şi cei care au încălcat "legea celor trei urechi" din 1932 8 - care au furat proprietatea de stat, de multe ori de cereale, uneori pur şi simplu pentru a evita lipsa de hrană. (Jukov, Inoy 187)
     29. Aceste reforme electorale ar fi fost inutile în afara cazului în care conducerea lui Stalin a vrut să schimbe modul în care Uniunea Sovietică era guvernată. Au intenţionat să scoată Partidul Comunist din afacerea guvernării directe a Uniunii Sovietice.
     30. În timpul Revoluţiei ruse şi anii critici care au urmat, URSS a fost administrată legal printr-o ierarhie electivă a sovietelor (= "consilii"), de la nivel local la nivel naţional, cu Sovietul Suprem ca organism legislativ naţional, cu Consiliul (= sovietul) Comisarilor Poporului în calitate de organ executiv şi cu preşedintele acestui Consiliu ca şef al statului. Dar, în realitate, la fiecare nivel, alegerea acestor funcţionari a fost întotdeauna în mâinile Partidului bolşevic. Alegerile au avut loc, dar propunerea de numire directă de către liderii Partidului numită "cooptare", a fost, de asemenea, o practică curentă. Chiar şi alegerile au fost controlate de partid, deoarece nimeni nu ar fi putut candida pentru un loc în birou fără acceptul liderilor partidului.
     31. Pentru bolşevici, acest lucru a avut sens bine determinat. A fost forma pe care dictatura proletariatului a luat-o în condiţiile istorice specifice ale Uniunii Sovietice revoluţionare şi post-revoluţionare. În cadrul Noii Politici Economice, sau NEP-ului 9 , a existenţei exploatării forţei de muncă, a foştilor şi noilor exploatatori, aceste măsuri erau necesare. Ele erau menite să nu permită reconstruirea relaţiilor capitaliste dincolo de anumite limite, şi să împiedice burghezia să-şi recâştige puterea politică.
     32. De-a lungul anilor 1920 şi începutul anilor 1930 Partidul Bolşevic a recrutat agresiv membrii din rândul clasei muncitoare. Până la sfârşitul anului 1920 cei mai mulţi membri de partid erau muncitori şi un procentaj ridicat de muncitori erau în partid. Această recrutare masivă şi eforturile uriaşe de educaţie politică care au însoţit-o au avut loc în acelaşi timp cu revoluţia extraordinară a primului plan cincinal,cu industrializarea intensivă şi cu colectivizarea forţată pe scară largă a fermelor individuale în ferme colective (colhozuri) sau sovietice (sovhozul). Conducerea bolşevică a fost sinceră, atât în ​​încercarea sa de a "proletariza" partidul, cât şi în raportarea succesului operaţiunii. (Rigby, 167-8, 184, 199)
     33. Stalin şi sprijinitorii săi din Biroul Politic aveau o serie de motive pentru care doreau democratizarea Uniunii Sovietice. Aceste temeiuri reflectă convingerea conducerii lui Stalin a faptului că o etapă nouă a socialismului a fost atinsă.
     34. Cei mai mulţi ţărani erau de acum în fermele colective. Cu mai puţine ferme ţărăneşti individuale în fiecare lună, conducerea lui Stalin credea că, în mod obiectiv, ţăranii nu mai constituie o clasă socio-economică separată. Ţăranii erau mult mai asemănători muncitorilor decât diferiţi de ei.
     35. Stalin a argumentat că, odată cu dezvoltarea rapidă a industriei sovietice, şi în special datorită faptului că clasa muncitoare deţinea puterea politică prin intermediul Partidul Bolşevic, cuvântul "proletariat" nu mai constituia o descriere exactă a realităţilor sovietice. "Proletariatului," argumentează Stalin, se referă la clasa muncitoare aflată sub imperiul exploatării capitaliste, sau care lucrează în cadrul relaţiilor de tip capitalist de producţie, cum ar fi cele care au existat în timpul primei decade de existenţă a Uniunii Sovietice, în special în cadrul NEP-ului. Dar, cum exploatarea directă a lucrătorilor de către capitalişti pentru profit a fost abolită, clasa muncitoare nu ar mai trebui să se numească "proletariat".
     36. Conform acestui punct de vedere, exploatarea forţei de muncă nu mai există. Muncitorii, conduc acum în ţara în propriul lor interes, prin Partidul bolşevic, ei nu mai sunt acum clasicul "proletariat". Prin urmare, nici "dictatura proletariatului" nu mai este un concept adecvat. Aceste condiţii noi cer un nou tip de stat. (Jukov, Inoy 231, 292; Stalin, "Proiect" 800-1)

Lupta anti-birocraţie

     37. Conducerea lui Stalin a fost, de asemenea, preocupată de rolul partidului în această nouă etapă a socialismului. Stalin însuşi a pornit lupta împotriva "birocraţiei" cu multă vigoare cât mai curând cu putinţă în raportul său al 17-lea Congres al Partidului, în ianuarie 1934 10. Stalin, Molotov şi alţii au numit noul sistem electoral o "armă împotriva birocratismului."
     38. Liderii de partid controlau guvernarea, atât prin determinarea celor care intrau în soviete, cât şi prin exercitarea diferitelor forme de supraveghere sau control asupra activităţii ministerelor guvernului. Vorbind la Congresul al 7-lea al Sovietelor pe data de 06 februarie 1935, Molotov a declarat că alegerile secrete "vor lovi cu o mare forţă împotriva elementelor birocratice cărora le vor furniza un şoc util." Raportul Yenukidze nu a recomandat, sau nici măcar nu a menţionat, alegeri secrete şi extinderea dreptului de vot. (Stalin, Raport la a 17-a P.C. , Jukov, Inoy 124)
     39. Miniştrii guvernului şi personalul lor trebuiau să ştie ceva despre afacerile peste care erau responsabili, ei se aflau acolo în slujba producţiei. Acest lucru a însemnat educaţie de obicei, cultură tehnică, în domeniile lor. Dar liderii Partidului au urcat ierarhia partidului cu alte mijloace. Nu de expertiză tehnică a fost nevoie pentru acest tip de avansare. Mai degrabă, criteriile politice au fost solicitate. Aceşti oficiali exercitau controlul, dar ei înşişi nu aveau adesea cunoştinţe tehnice necesare, care conform teoriei i-ar fi calificat şi îndreptăţit la supraveghere. (Stalin-Howard Interviu; Zhukov, Inoy 305, Jukov, "Repressii" 6)
     40. Acest lucru desemnează în mod evident ceea ce conducerea lui Stalin înţelegea prin termenul "birocraţie". Deşi toţi marxiştii au prevăzut şi au indicat pericolul birocratizării, ei nu l-au considerat inevitabil. Mai mult, au considerat că ar putea fi depăşit prin schimbarea rolului partidului în societatea socialistă.
     41. Conceptul de democraţie pe care Stalin şi suporterii lui din conducerea partidului au dorit să-l inaugureze în Uniunea Sovietică implica în mod necesar o schimbare calitativă a rolului jucat în societate de partidul bolşevic.
Aceste documente care au fost accesibile cercetătorilor ne-au permis să înţelegem. . . că deja până la sfârşitul anilor 1930 încercări determinate au fost întreprinse pentru a separa Partidul de stat şi pentru a limita într-o manieră substanţială rolul Partidului în viaţa ţării. (Jukov, Tayny 8)
Stalin şi suporterii au continuat această luptă, împotriva opoziţiei celorlalte elemente din Partidul Bolşevic, cu hotărâre dar cu şanse diminuate de succes, până la moartea lui Stalin în martie 1953. Determinarea lui Lavrentii Beria de a continua această luptă pare să fie motivul real pentru care Hruşciov şi ceilalţi l-au asasinat, fie judiciar prin intermediul unui proces bazat pe acuzaţii false, în decembrie 1953, sau - aşa cum mai multe dovezi sugerează - prin asasinat propriu-zis, anterior în iunie.
    42. Articolul 3 din Constituţia din 1936 prevede, "În URSS toată puterea aparţine oamenilor muncii de la oraşe şi sate reprezentaţi de către Sovietul Deputaţilor Poporului Muncitor." Partidul Comunist este menţionat în articolul 126 ca "avangardă a oamenilor muncii în lupta lor de a consolida şi dezvolta sistemul socialist şi este nucleul de conducere al tuturor organizaţiilor oamenilor muncii, atât publice, cât şi de stat." Aceasta este, rolul Partidului era de a conduce organizatiile, dar nu şi organele legislative sau executive ale statului. (1936 Constituţia; Zhukov, Tayny 29-30)
     43. Stalin pare să fi crezut că, odată ce Partidul a fost îndepărtat de la controlul direct asupra societăţii, rolul său ar trebui să se limiteze la agitaţie şi propagandă, şi participarea la selecţia cadrelor. Ce ar fi însemnat acest lucru? Poate ceva de genul asta.
Partidul va reveni la funcţia sa esenţială de a câştiga oamenii la idealurile comunismului.
Acest lucru ar însemna sfârşitul posturilor comode tip sinecură, precum şi o revenire la stilul de munca şi devotamentul altruist, care i-a caracterizat pe bolşevici în perioada ţaristă, a revoluţiei şi a războiului civil,a NEP-ului, precum şi în perioada foarte grea a industrializării intensive şi a colectivizării. În timpul acestor perioade, pentru majoritatea membrilor de partid, apartenenţa la Partid a însemnat muncă grea şi sacrificiu. A însemnat necesitatea asigurării unui suport real în rândul maselor. (Jukov, KP 13 noiembrie 02; Mukhin, Ubiystvo)
     44. Stalin a insistat asupra faptului că comuniştii ar trebui să fie harnici, oameni educaţi, capabili să-şi aducă o contribuţie reală la producţie şi la crearea unei societăţi comuniste. Stalin însuşi a fost un cercetător neobosit. 11
     45. Pentru a rezuma, dovezile sugerează că Stalin intenţiona ca noul sistem electoral să realizeze următoarele obiective:
Să se asigure că doar persoanele instruite din punct de vedere tehnic vor conduce producţia şi societatea sovietică în general;
Să stopeze degenerarea Partidului Bolşevic, şi să întoarcă membri de partid, mai ales liderii, la funcţia lor principală: de pol spiritual politico-moral şi exemplu pentru restul societăţii.
Să consolideze munca maselor Partidului.
Să câştige sprijinul cetăţenilor ţării pentru guvern;
Să creeze bazele pentru societatea fără clase, comunistă.
Înfrângerea lui Stalin

     46. În cursul anului 1935, sub egida lui Andrei Vîşinski, procurorul şef al URSS, mulţi cetăţeni care au fost exilaţi, închişi, şi - cel mai semnificativ pentru scopurile noastre prezente - lipsiţi de drepturile electorale, au fost repuşi în drepturi . Sute de mii de foşti culaci, agricultori bogaţi, care au fost principala ţintă în timpul colectivizării, cei care au fost închişi sau exilaţi pentru că într-un fel sau altul s-au opus colectivizării, au fost eliberaţi. Vîşinski a criticat sever NKVD-ului (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne), pentru "o serie din cele mai crude erori şi greşeli de calcul" în deportarea aproape a 12.000 de persoane din Leningrad, după asasinarea lui Kirov în decembrie 1934. El a declarat că de atunci înainte NKVD-ul nu va nai putea aresta pe oricine, fără consimţământul prealabil al procurorului. Populaţia ce şi-a recăpătat astfel drepturile număra cel puţin sute de mii de oameni care aveau un motiv întemeiat să simtă că au avut parte de un tratament dur din partea statului şi partidului. (Thurston 6-9; Zhukov, KP 14 noiembrie şi 19 noiembrie 02; Zhukov, Inoy 187; Zhukov, "Repressii" 7)
     47. Propunerea iniţială a lui Stalin pentru noua constituţie nu a inclus contestarea alegerilor în litigiu. Mai întâi,el a anunţat acest lucru în interviul său cu Roy Howard pe 1 martie 1936. În 1937 în iunie la Plenara Comitetului Central Yakovlev - unul dintre membrii CC, care a lucrat îndeaproape împreună cu Stalin cel mai mult la proiectul noii constituţii (cf. Jukov, Inoy 223) - a declarat că sugestia pentru contestarea alegerilor în litigiu a fost făcută de însuşi Stalin. Aceasta sugestie pare să fi întâlnit pe scară largă, deşi tacit, opoziţia liderilor regionali de Partid, a primilor secretari, sau a "partocraţilor", cum îi numeşte Jukov. După interviul lui Howard nu a existat nici un sprijin pentru declaraţia lui Stalin cu privire la contestarea alegerilor în litigiu în ziare centrale - cele mai multe aflate sub controlul direct al Biroului Politic. Pravda a publicat numai un singur articol, pe 10 martie, şi nu a menţionat deloc contestarea alegerilor în litigiu.
     48. Din acest Jukov conchide:
Aceasta ar putea însemna doar un singur lucru. Nu numai "conducerea largă" [a primilor secretari ai regionalelor ], dar cel puţin o parte a aparatului Comitetului Central, comisia de propagandă condusă de Stetskii şi Tal, nu a acceptat inovaţia lui Stalin, nu a vrut să aprobe, chiar şi într-o manieră pur formală, contestarea alegerilor în litigiu, periculoasă pentru multi, care, astfel aşa cum reiese din cuvinte lui Stalin pe care Pravda le-a subliniat, ameninţa în mod direct poziţiile şi puterea reală a primilor secretari ai Comitetele Centrale ale partidelor comuniste naţionale, ai comitetelor regionale, orăşeneşti şi zonale. (Inoy 211)
     49. Primii Secretari de Partid nu puteau fi înlăturaţi din funcţiile lor prin înfrângerea în alegerile pentru sovietele în care ar fi candidat. Dar imensa putere locală pe care o deţineau deriva în principal din controlul Partidului asupra fiecărui aspect al economiei şi al aparatului de stat - colhozul, fabrica, educaţia, armata. Noul sistem electoral i-ar fi privat pe primii secretari de alegerea lor automată ca delegaţi ai sovietelor, şi de capacitatea lor de a alege pur şi simplu alţi delegaţi. Înfrângerea lor proprie sau a candidaţilor "lor" (candidaţii Partidului), la alegerile pentru soviete ar fi, de fapt, un referendum cu privire la munca lor. Un prim-secretar ai cărui candidaţi ar fi fost învinşi la vot de către candidaţi ce nu aparţin partidului ar fi fost expus ca cineva având legături slabe cu masele. În timpul campaniilor, candidaţii opoziţiei în mod sigur şi-ar fi axat discursul asupra problemelor de corupţie, autoritarism, sau incompetenţă pe care le-ar fi observat la oficialii partidului. Candidaţii învinşi ar fi indicat că au deficienţe serioase ca comunişti, şi acest lucru ar conduce probabil la înlocuirea lor. (Jukov KP 13 noiembrie 02; Inoy 226; cf.. Getty, "Excesele" 122-3)
     50. Lideri Partidului, de obicei, erau membri ai Partidului de mulţi ani, veterani ai zilelor cu adevărat periculoase ale ţarismului, ale Revoluţiei, ale Războiul Civil, şi ale colectivizării, când a fi comunist însemna o viaţă plină de pericole şi dificultăţi. Mulţi aveau puţină educaţie formală. Spre deosebire de Stalin, Kirov sau Beria, se pare că cei mai mulţi dintre ei nu doreau să se "remarce" prin auto-educaţie. (Mukhin, Ubiystvo 37; Dimitrov 33-4, Stalin, Zastol'nye 235-6).
     51. Toţi aceşti oameni erau de mult timp susţinători ai politicilor lui Stalin. Ei au pus în aplicare colectivizarea dură a ţărănimii, în care sute de mii de oameni au fost deportaţi. Pe parcursul anilor 1932-1933 mulţi oameni, poate în jur de trei milioane, au murit de o foamete care a fost mai degrabă naturală decât datorată intervenţiei umane, dar care a fost mai aspră pentru ţărănime datorită colectivizării şi exproprierii cerealelor în scopul hrănirii muncitorilor din oraşe, sau datorită rebeliunilor armate ţărăneşti (în care au murit, de asemenea, mulţi bolşevici). Aceşti lideri ai Partidului au fost responsabili de industrializarea intensivă, din nou, în condiţii dure, precare de locuit, hrană şi îngrijire medicală insuficientă, salarii mici şi penurie de bunuri ce puteau fi cumpărate cu ele. (Tauger; Anderson & Argint; Zhukov, KP 13 noiembrie 02).
     52. Acum ei se confruntau cu aceste alegeri în care foştii cetăţeni lipsiţi de drepturi electorale deoarece fuseseră de partea greşită a baricadei aveau acum dintr-o dată dreptul de vot restaurat. Este probabil că ei se temeau că mulţi ar vota împotriva candidaţilor lor, sau împotriva oricărui candidat bolşevic. Dacă da, se temeau să nu fie retrogradaţi, sau mai rău. Ei ar fi primit încă unele poziţii de Partid, sau - în cel mai rău caz- un fel de loc de muncă. Noua Constituţie a lui Stalin garanta fiecărui cetăţean sovietic un loc de muncă ca un drept, alături de asistenţă medicală, pensie, educaţie, etc. Dar aceşti bărbaţi (aproape toţi au fost bărbaţi) ce se bucurau de privilegiile puterii se simţeau cu toţii ameninţaţi de înfrângerea candidaţilor lor la urne. (Jukov, KP 13 noiembrie 02, 1936 Const, Cap X,.. Cf.. Getty, "Excesele" 125, cu privire la importanţa sentimentul religios la sate).

Note

1 Versiunea Leon Troţki a istoriei sovietice a precedat-o pe cea a lui Hruşciov, şi s-a îmbinat cu ea ca un fel de versiune de "stânga" a celei din urmă, deşi este puţin creditată în afara cercurilor troţkiste. Atât versiunile hruşcioviste cât şi cele troţkiste îl portretizează pe Stalin într-o lumină extrem de negativă, cuvântul "demonizare" ar fi cu greu o exagerare. Pentru Troţki, a se vedea McNeal.
2 Utilizarea pe scară largă a termenului de "teroare" pentru a caracteriza perioada istoriei sovietice de la aproximativ mijlocul lui 1937 până în 1939-1940 poate fi atribuită printr-o acceptare necritică lui Robert Conquest autor al tendenţioasei şi controversatei lucrări publicate în 1973, The Great Terror. Termenul este atât inexact cât şi polemic. A se vedea Robert W. Thurston, "Frica şi credinţa în " Marea Teroare " din URSS: Respose To Arrest, 1935-1939." Opinia slavă 45 (1986), 213-234. Thurston a răspuns, şi a criticat, încercarea lui Conquest de a apăra termenul în lucrarea sa "Imobilism provincial, perspective comune, şi dovezi jalnice:un răspuns lui Robert Conquest" Opinia slavă 45 (1986), 238-244. A se vedea, de asemenea, Thurston, "Dimensiuni sociale ale guvernării staliniste:. Umorul şi Teroarea din URSS, 1935-1941" Revista de istorie socială 24, No. 3 (1991) 541-562; Viaţă şi teroare.Capitolul 5, 137-163.
3 Gândirea politică marxist-leninistă respinge "democraţia reprezentativă" capitalistă pe care o consideră în esenţă o perdea de fum pentru controlul elitelor. Mulţi dintre gânditorii politici non-marxişti sunt de acord. Pentru un exemplu, a se vedea Lewis H. Lapham (editor al revistei Harper), "Lumini, Camere de luat vederi, Democraţie! Despre convenţiile ce fac o republică credibilă, "Revista Harper, august 1996, 33-38.
4 Citat de Yuri Zhukov, "Zhupel Stalina," Komsomolskaia Pravda noiembrie 5 2002. Prof. Getty a confirmat acest lucru într-un e-mail pentru mine.
5 Numele partidului a fost schimbat în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1952.
6 Yenukidze, un vechi revoluţionar, coleg şi prieten al lui Stalin din Georgia, a ocupat mult timp o poziţie înaltă în guvernul sovietic şi nu a fost niciodată asociat cu oricare din grupurile de opoziţie ai anilor '20. În acel timp el era, de asemenea, responsabil cu Garda Kremlinului. Timp de câteva luni el a fost unul dintre primii suspecţi în calitate de membru al planului pentru o "lovitură de palat" împotriva conducerii lui Stalin. Jukov (KP 14 noiembrie 02), notează că aceasta trebuie să fi fost deosebit de îngrijorător pentru Stalin.
7 Partea II, capitolul 3, articolul 9 din Constituţia sovietică din 1924, în vigoare la acel moment, a dat locuitorilor din mediul urban o influenţă mult mai mare în societate - un delegat sovietic la 25.000 de alegători la oraş, şi un delegat sovietic la 125.000 de alegători la sate. Acest lucru a fost în conformitate cu grad mult mai mare de sprijin pentru socialism în rândul muncitorilor de la oraşe, precum şi cu conceptul marxist al statului organizat ca dictatură a proletariatului.
8 Aceasta este de fapt, nu o lege, ci o "decizie a Comitetului Executiv Central şi a Consiliului Comisarilor Poporului" - adică a puterii legislative şi executive a guvernului. Faptul că aceasta este de obicei numit "lege", chiar şi în mediul academic arată simplu că majoritatea celor care se referă la ea nu au citit-o de fapt de loc. Este tipărită în Tragediia Sovetskoy Derevni.Kollektivizatsiia I Raskulachivanie. Documenty I Materialy. 1927-1939. Tom 3. Konets 1930-1933 (Moscova: ROSSPEN, 2001), nr 160, pp. 453-4, în Sobranie zakonov i rasporiazhenii Raboche-Krest'ianskogo Pravitel'stva SSSR, "chast I, 1932, pp. 583-584. . Mulţumirile mele pentru Dr. T. Rittersporn pentru această ultimă citare.
9 Pentru a construi economia cât mai repede posibil după devastatorul Război Civil şi foametea ulterioară, bolşevicii au permis înflorirea capitalismului şi au încurajat afacerile private, deşi sub controlul de statului. Aceasta a fost numită Noua Politică Economică.
10 Stalin, "Raport la al 17-lea P.C.," 704, 705, 706, 716, 728, 733, 752, 753, 754, 756, 758.
11 Acest lucru nu este foarte cunoscut, şi nici nu s-a înţeles semnificaţia sa. Imaginea noastră despre Stalin a fost în mare parte modelată de cei care-l urau (McNeal 87). Stalin a fost un elev excelent la seminarul din Tbilisi, Georgia, la care mama sa l-a trimis. Dedicându-si viaţa încă din anii adolescenţei mişcării muncitoreşti revoluţionare, nu a avut niciodată posibilitatea de a urma cursurile învăţământului superior. Dar el a fost un individ dotat cu o inteligenţă extrem de mobilă şi vie, un cititor avid, a cărui învăţare a variat de la filozofie la discipline tehnice cum ar fi metalurgia. Dovezi contemporane atestă atenţia pe care o acorda detaliilor şi cunoaşterea sa aprofundată a mai multor domenii tehnice. Un savant rus care a studiat biblioteca lui Stalin dă cifre impresionante: 20.000 de volume la dacha lui Stalin după război, multe din ele, în jur de 5.500, luate de Institutului de marxism-leninism după moartea sa sunt adnotate şi subliniate. (Ilizarov). Roy Medvedev, antistalinist notoriu admite şi el,forţat fiind de evidenţă, largile lecturi ale lui Stalin. (Medevedev, "Lichnaia")
     Mulţi dintre oamenii pe care i-a ales ca asociaţii săi cei mai apropiaţi reflectă şi ei această dedicare spre auto-perfecţionare. Serghei Kirov, liderul Partidului din Leningrad şi aliat apropiat al lui Stalin, care a fost asasinat în 1934, s-a remarcat prin vastele sale lecturi literare. (Kirilina 175). "Când Kirov a fost ucis, experţi care desfăşurau ancheta au fotografiat tot ce ar putea ajuta cercetarea, inclusiv partea de sus a biroului de lucru a lui Kirov. La dreapta se afla un manual de inginerie, pe partea stângă o grămadă de reviste ştiinţifice şi tehnice, primul titlu ce se vedea fiind "Şisturi combustibile." Largă, într-adevăr a fost sfera de interese ale acestui muncitor al Partidului - la fel ca şi cea a lui Stalin". (Mukhin Ubiystvo 625)
     În 1924, Lavrenti Beria, neobosit după mai mulţi ani de muncă foarte periculoasă în subteranele revoluţiei, o parte din ea ca infiltrat bolşevic în violentele grupuri caucaziene naţionaliste şi anti-comuniste, şi-a scris autobiografia pentru Partid. Scopul lui în înşirarea faptelor sale - el a fost distins cu gradul de general la vârsta de 20 de ani ! - a fost de a pleda, nu pentru un loc de muncă confortabil, ca cei mai mulţi din "vechii bolşevici", care aşa au cerut şi de obicei au obţinut, ci să i se permită să se întoarcă la studiile de inginerie, considerând că doar aşa ar putea aduce o contribuţie la construirea societăţii comuniste. (Beria: Konets Kar'ery, 320-325)

Lupta lui Stalin pentru democraţie 2.

39 de comentarii:

bobby spunea...

Beneficiari ai "democratiei" lui Stalin: Ecaterina Arbore, Imre Aladar, Tudor Diamandescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Elena Filipovici, David Fabian, Dumitru Grosu, Jacques Konitz, Elek Koblos, Leon Licthblau, Marcel Leonin, Ghita Moscu, Alexandru Nicolau, Marcel Pauker, Eugen Rozvan, Petre Zisu, Timotei Marin, Ion Dic-Dicescu, Cristian Racovski. Si acestia sunt doar o infima parte a implinirilor staliniste...

Florian Liviu spunea...

@bobby

Vă rog să veniţi cu temeiuri şi dovezi care să combată argumentele prezentate aici de către Grover Furr, nu cu lozinci şi ironii care nu-şi au locul într-o cercetare ştiinţifică.

bobby spunea...

Cum teza nu este abordata stiintific, nu merita o combatere prin mijloacele logicii formale. Tot articolul se bazeaza pe axioma ca Stalin era mereu sincer, iar tot ceea ce a spus el trebuie luat ca atare. Multi dintre cei numiti in primul mesaj au crezut in asta, si stiti cum au sfarsit (sau ar trebui sa stiti). Faptele sunt clare: proletariatul nu a disparut nicicand din URSS (caci maiestuoasele case de pe canalele Moscovei erau locuite numai de birocratie, pe cand muncitorii trebuiau sa se inghesuie in locuinte comune microscopice), criteriul politic a primat in fata cunostintelor (Stalin se credea mare lingvist, desi nu a avut nici un studiu in domeniu, iar protejatul sau Lysenko a adus mari pierderi economiei sovietice prin teoriile sale non-stiintifice), partidul era statul (in perioada despre care se vorbeste, anii 1930, singura calitate a lui Stalin era cea de secretar general al partidului, dar eseul il prezinta ca fiind conducatorul statului sovietic).

Eseul este contradictoriu, multe din punctele numerotate nu reprezinta argumente nici formal, nici ideatic, vina este aruncata asupra tuturor, iar Stalin este prezentat drept infailibil. Pe scurt, este o prezentare apologetica (chiar in sensul propriu, religios al cuvantului). Fata de textul dumneavoastra, pana si "Mein Kampf" are o structura mai bine fundamentata din punct de vedere logic, dar n-o sa ma vedeti niciodata aparand aberatiile acelea.

Béranger spunea...

Tov. Ivanov,

Foarte interesant studiul de mai sus, dar este pe undeva pieziş faţă de ce mă interesează pe mine.

În speţă, aştept o explicaţie documentată cu privire la epurările din 1937-1938.

Atenţie! Deşi nu ader la ideile lui Виктор Суворов, ceea ce contest nu este faptul că nu ar fo trebuit să existe o epurare în sensul înlăturării din funcţii a unor cetăţeni, dar de ce a trebuit ca aceştia să fie condamnaţi la moarte? Nu existau doar lagăre de muncă?

Am mai menţionat undeva ca un defect al acestui regim această asprime anormală. Revanşard sau doar punitiv, recursul la glonţ a fost exagerat în epocă (anii 30...50).

Hai să nu mă refer la vreun general, dar ca să dau un exemplu totuşi, unul celebru în Occident: de ce trebuia ucis Николай Иванович Бухарин?

Béranger spunea...

@bobby: Lysenko se scrie în engleză. Pa rumunski este Lîsenko.

Béranger spunea...

Ăăăă... eu sunt cu repetir. Mă obsedează un lucru.

Cum poate un tovarăş de drum să fie excelent vreme de 20 de ani, avansat mereu, poate chiar medaliat, cu premii de stat, etc., iar după aceea, brusc, să fie executat ca trădător?

Da, oamenii se mai schimbă, ştiu, dar nu poate fi vorba de un fenomen (1) de masă şi (2) atât de radical.

Sute de generali, un tovarăş Beria, şi mulţi, mulţi alţii care, ca şi Buharin, orice ar fi făcut, nu erau cu siguranţă agenţi anglo-americani, nazişti sau în slujba Japoniei imperiale. De ce nu puteau primi pedepse non-capitale?

Nu mai ştiu cine spunea (cred că nepotul lui Beria îl cita pe Beria însuşi) că Stalin chiar credea sincer că ar fi existat o conspiraţie orchestrată împotriva lui de unii apropiaţi. Chiar şi aşa, Stalin ştia bine că acuzaţiile aduse erau inventate (pentru că de fapt nu erau agenţi ai puterilor străine respective, sau dacă erau, nu existau dovezi certe), iar condamnările în masă nu fac decât să creeze (a) un climat de teroare, care nu e propice dezvoltării economice şi sociale (b) o dezamăgire în rândul comuniştilor sinceri (c) o impresie de slăbiciune: un regim care nu-şi poate întemniţa elementele negative şi se vede nevoit să-i ucidă se vede treaba că e nesigur. De ce totuşi i-a trimis pe toţi la moarte?

Asta a lipsit regimurilor de tip sovietic: compasiunea faţă de cei care au greşit (sau s-a considerat la momentul istoric respectiv că au greşit). Greşelile, oricît de grave, nu includeau crima, deci ar fi fost normale pedepse mai umane, nu condamnarea la moarte.

Sângele se justifică doar în vremuri revoluţionare la propriu -- 1789, 1917... -- dar nu şi în etape în care nu este vorba de nici un război civil, iar societatea, nu-i aşa, merge înainte...

Florian Liviu spunea...

@Béranger

Întrebările dvs. sunt întemeiate.Poate că a curs prea mult sânge în timpul lui Stalin, sau poate că este doar o falsă imagine construită cu bună ştiinţă de celor patru filoane ale propagandei anti Stalin care s-au împletit: anti-stalinismul nazist, anti-stalinismul occidental al războiului rece, anti-stalinismul hruşciovist sau revizionist şi anti-stalinismul trotskyst. Ele au creat în conştiinţa publică imaginea Stalin "tiranul însetat de sânge".

Datorită acestui lucru, datorită mormanului de literatură aşa-zis ştiinţifică ce tratează subiectul, dar care este de fapt propagandă deghizată, ne este atât de greu să ne orientăm şi să ne pronunţăm.

Trebuie luat totul de la zero, fără prejudecăţi, nici pro nici contra Stalin, şi cercetat fiecare caz în parte.

În partea a doua a acestui eseu pe care o voi publica în curând, autorul,Grover Furr, aruncă o lumină puternică asupra celebrelor procese staliniste de la Moscova şi asupra a ceea ce Robert Conquest a numit "Marea Teroare".

Eu personal, în mod subiectiv, am început să mă îndoiesc de teza "Stalin-tiran sângeros" atunci când am reflectat mai bine asupra istoriei Rusiei şi în special asupra istoriei Rusiei din secolul 20.În 1917 Ţarul era mult mai puternic decât Stalin, deoarece dinastia imperială avea în spate o tradiţie de sute de ani, iar situaţia frontului era departe de a fi catastrofală, şi cu toate acestea a fost răsturnat de revoluţia din 1917 pe care nimeni n-a prevăzut-o cu adevărat. Păi dacă Ţarul a fost răsturnat în 1917, la fel s-ar fi întâmplat şi cu Stalin în 1941. Faptul că, din contră, poporul rus s-a unit în jurul său, atenţie Stalin era georgian, nu poate fi explicat prin nimic, în viziunea mea, decât prin puternicele legături care existau între Stalin şi mase.

Iată punctul slab al paradigmei "Stalin-tiran sângeros"

Béranger spunea...

Da, totul e de reevaluat, totuşi nu poate fi negat faptul că unii cetăţeni au încetat să mai respire. Şi, pur sociologic, cum e posibil ca atâţia şi atâţia cetăţeni de nădejde (şi cu funcţii de răspundere, başca realizări anterioare) să devină brusc duşmani ai poporului?

bobby spunea...

Domnule, e pacat sa ne amagim. De ce tarul a cazut, si nu Stalin? Simplu: katorga nu avut niciodata amploarea GULAG-ului, iar comunistii, desi urmariti de Ohrana si deseori supusi la torturi, nu erau asasinati in masa. Stalin a stiut foarte bine ce face: a distrus toti marii comunisti aflati in acel moment in Uniunea Sovietica pentru a-i preveni sa demaste despotismul oriental care se asternea asupra statului.

A murit atunci ceea ce pentru multe tari era prima generatie de activisti comunisti (numele de romani prezentate in primul comentariu le veti gasi in lista activistilor de baza si participantilor neobositi la primele 5 congrese PCdR), pionieri ai marxismului care au sperat ca in Uniunea Sovietica pot scapa de persecutiile de acasa. Multi dintre cei prezentati de mine, specialisti in domeniile lor, au ajutat la cresterea si stabilizarea URSS, multi dintre ei ajungand sefi de institute (Arbore in sanatate, Lichtblau in statistica). Ei au contribuit de asemenea la traducerea operei lui Lenin in limba romana (comitetul condus de David Fabian), deschizand maselor de aici drumul spre socialism. Rasplata? Au fost toti trimisi la moarte pentru ca erau prea comunisti, prea convinsi de marxism incat sa se supuna fara sa crasneasca toanelor lui Stalin.

Situatia era identica pentru sute de buni comunisti din centrul si estul Europei, si mai ales pentru mii de de cetateni sovietici, care aparasera cu arma in mana revolutia de armatele albe si aliatii lor occidentali. Oameni care crezusera in Lenin, si vedeau cum mesajul sau este calcat in picioare, si inlocuit cu aberatii staliniste. De ce nu s-a revoltat poporul? Pentru ca "partea cea mai hotărîtă a partidelor muncitoreşti din toate ţările, partea care împinge mereu înainte" a fost decimata de Stalin, toti cei care aveau "superioritatea de a înţelege limpede condiţiile, mersul şi rezultatele generale ale mişcării proletare" au fost pusi la zis si executati. Marii activisti, oratori inascuti, dedicati trup si suflet cauzei, au cazut secerati. In partid mai ramasesera doar lasi si slugi, care nu indrazneau sa iasa din cuvantul lui Stalin. O astfel de sluga resentimentara a fost de altfel si Hrusciov. Concluzia: pur si simplu nu mai era nimeni sa conduca o revolutie.

Decat sa induceti in eroare putinii comunistii romani, promovand neadevaruri istorice in contra dialecticii marxiste, mai bine v'ati face fan CZC si ati flutura steagul verde. Ati fi mai putin nociv miscarii socialiste.

bogdan spunea...

Apropo de lista aceea de români, majoritatea lor par să fie evrei. Probabil sunt și eu o dată de acord cu Iosif Visarionovici. Asta nu pentru că am ceva cu evreii, ci pentru că sunt naționalist și pentru că acei evrei au fost cei mai mari dușmani ai statului național unitar român.

bobby spunea...

@bogdan:

Hitler ar fi mandru de dumneavoastra! Atentie totusi la legislatia romaneasca, ca s'ar putea sa va treziti cu un proces.

bogdan spunea...

Dacă Stalin a luptat pentru democrație, atunci lupta asta a fost atât de pașnică, încât s-a soldat, după unii istorici, cu 20 de milioane de victime din rândul poporului rus.

Cristian Rakovscki, unul dintre liderii proeminenți bolșevici, era bulgar ca origine, stabilit în România. El a fost unul dintre marii ”prieteni” ai poporului român, acesta s-a străduit din răsputerii în 1918 să împiedice Unirea Basarabiei cu Regatul, iar în 1919 a încercat să declanșeze o ofensivă comună împotriva României, împreună cu bolșevicii maghiari.

Maghiarii bolșevici chiar au declanșat o ofensivă în 1919, care a avut atât demult succes încât ungurii s-au trezit cu o opincă românească agățată de port-drapelul din fața Paarlamentului maghiar.

bogdan spunea...

Dragă domnule Bobby,

Eu nu am nimic cu evreii, ci doar cu dușmanii statului român, Rakovski nu era evreu.

Să vă mai spun ceva, la ce ați scris până acum, dvs. sunteți pasibil de 10 procese.

Eu nu am nimic cu evreii, dar Stalin, de exemplu, a avut, la începutul anilor '50.

Și să vă mai spun ceva, probabil deja sunteți în baza de date a SRI-ului, asta așa, ca o informație prietenească, apropo de scrierile dvs. antiromânești. Probabil într-o zi o să vă salte. Deja cred că s-a ajuns demult la dvs. pe baza IP-ului.

bogdan spunea...

… Și domnule Bobby, în caz de ceva, aveți un loc rezervat în pivnița casei bunicilor, din Dâmbovița, măcar atâta să fac și eu în cinstea trecutului comunist al familiei mele, cred că am cei mai mulți comuniști naționaliști în familie, dintre cei de pe aici.

bobby spunea...

@bogdan

In cartier la mine aveam o vorba despre nationalisti de teapa dumneavoastra: pe asta il bateau tiganii cand era mic. Natiunea si nationalismul sunt o inventie burgheza de secol 19. A fi "roman" (in sens etnic, nu cetatenesc) nu este cu nimic mai important decat a fi rocker sau manelist, ori vegetarian. Este pur si simplu un ansamblu de valori si simboluri pe care fiecare om si-l alege, din considerente personale sau de anturaj. Nationalismul este o boala grea, care incetoseaza privirea si creeaza un mit al sangelui pur imposibil de atins, iar in forma acuta se cheama nazism. De aceea nu va condamn, ci simt un sentiment de mila pt dumneavoastra pentru suferintele pe care singur vi le provocati (i.e. frustarea ca nu exista o "Romanie Mare", invidia pentru evrei, ura pentru "dusmani").

Basarabie e atat de "romaneasca" incat in 1994, prima data cand poporul a avut ocazia sa-si voteze soarta, a decis cu o majoritate covarsitoare independenta. Desigur, regimul burghez romanesc a avut grija sa nu-i dea ocazia, iar cand poporul a vrut sa ia problema in propriile maini (vezi Hotin, Bender, Tatar-Bunar), a avut grija sa-l nimiceasca.

Oricat de nenorocit este sistemul burghezo-corporatist modern, totusi acesta nu poate sa nu recunoasca ca ideea comunista este un ideal legitim, si de aceea nu si-a permis sa incrimineze aderarea la aceasta idee. Pe de alta parte, nazismul si caracteristicile sale, xenofobia si rasismul, au fost condamnate la unison de toate sistemele lumii moderne, atat de capitalisti cat si de comunisti. De aceea, potrivit Legii nr. 107/2006, sunteti pasibil de o amenda de minim 2500 RON. Cat despre SRI, cred ca dumneavoastra ar trebui sa manifestati mai multa consideratie, prietenii stiu de ce...

bogdan spunea...

Domnule Bobby, și noi avem vorbe în legătură cu cei ca dvs., dar mă abțin să le spun.

Florian Liviu spunea...

Domnu Bogdan,

1.N-aţi înţeles nimic din spiritul articolului tradus de mine care face apel la renunţarea la prejudecăţile de orice fel şi reluarea de la zero a tuturor capitolelor istoriei deformate de ideologia şi paradigmele războiului rece. V-aţi şi aruncat repede, în stilul dvs. personal, cu sloganul Stalin = 20 de milioane de victime. Cine i-a numărat, i-aţi numărat dvs?

2.Naţionalismul fiind o creaţie burgheză, inclusiv naţionalismul românesc, s-a hrănit din nevoia burgheziilor naţionale de a-şi apăra interesele economice şi piaţa internă în faţa pretenţiilor hegemonice ale străinilor.

Dar în clipa de faţă noi nu mai avem burghezie românească care să conteze, care să aibă forţa economică şi politică de a avea un cuvânt de spus în faţa capitalului străin.Avem doar burghezie compradoară lipsită de independenţă ce trăieşte exclusiv pe seama relaţiei cu capitalul străin, facilitându-i acestuia exploatarea mai profitabilă a României.

Pe de altă parte piaţa unică europeană este un alt factor care erodează temeliile vechilor naţiuni europene şi creează premisele pentru formarea unei noi naţiuni europene, pe modelul naţiunii americane.

Aşa că domnule Bogdan, naţionalismul este un cal de bătaie mort, care nu poate coagula în jurul său nimic din punct de vedere politic. Cea mai elocventă dovadă este că Partidul România Mare, care a făcut tot ce se putea face în sprijinul ideii naţionale, eu nu ştiu ce s-ar fi put face mai mult, a părăsit parlamentul cu coada între picioare.

Nu ne rămâne decât să luptăm, în noile condiţii istorice ale integrării europene, nu pentru o "Românie mândră şi frumoasă ca soarele de pe cer", ci pentru o Europă Socialistă în care România să aibă şi ea locul ei.

bogdan spunea...

Domnule Liviu, comunismul românesc a fost de un naționalism pe care cred că puține sisteme comuniste l-au egalat. Și succese au fost, mari.

Vreau să subliniez că, indiferent de ce doctrină vorbim, pentru mine importantă, extrem de importantă, este componenta naționalistă.

Nu putem avea, de exemmplu, o Românie socialistă de succes fără un națioanalism puternic.

Florian Liviu spunea...

Noi în România în loc să avem un comunism îmbrăcat în haină naţională am avut un naţionalism îmbrăcat în haină comunistă.

Acum, din perspectivă istorică, socotesc naţional-comunismul o deviere doctrinală extrem de periculoasă şi de nocivă pentru socialismul autentic, deoarece pe lângă faptul că are darul fragmenteze şi să desolidarizeze mişcarea comunistă internaţională, este un mediu deosebit propice pentru naşterea unei burghezii roşii- nomenclatura- complet străină de idealurile comuniste.

O Românie Socialistă independentă aşa cum a fost cea a lui Ceauşescu nu va mai exista niciodată şi nici nu este de dorit.Prăbuşirea ei este elocventă.Ea a fost creaţia unui context istorico-politic singular, irepetabil bazat pe ascensiunea Uniunii Sovietice şi pe "lupta lui Stalin pentru democraţie". Lumea s-a schimbat, nu neapărat în bine.

Repet idealul meu este o Europă Socialistă organizată sub forma unei federaţii, dacă vreţi o nouă Uniune Sovietică extinsă a secolului 21, în care şi România să-şi câştige locul său..

bogdan spunea...

Domnule Liviu, am înțeles ce doriți. Vom vedea ce va aduce timpul. :)

bobby spunea...

"Telul proletariatului european nu este perpetuarea granitelor, ci dimpotriva, faramarea lor revolutionara, nu status quo-ul, ci Statele Unite ale Europei socialiste!"
Trotki in "Revolutia tradata" ;)

Stalin a spus-o clar ca singura cale de urmat este constructia socialismul intr-o singura tara. Pai tov. Liviu, ce e cu deviationismul acestea de stanga la dumneavoastra? :))

Florian Liviu spunea...

@bobby

1.Sunt curios cum aţi ajuns dvs. la trotskysm. Care a fost itinerarul dvs intelectual şi politic care v-a condus la Trotsky. Aţi avut un mentor, părinţi sau rude care v-au îndreptat în această direcţie ? Daţi-mi, vă rog câteva repere biografice, în interesul lămuririi poziţiilor noastre şi în interesul dezbaterii.

2. Doctrina "socialismului într-o singură ţară" se referă la cu totul altceva şi nu se opune citatului din Trotsky pe care l-aţi adus în discuţie.

Foarte pe scurt formula "socialism într-o singură ţară" provine de la Lenin, iar Stalin a preluat-o pentru a intitula doctrina sa cu privire la posibilitatea construirii socialismului în Uniunea Sovietică în ciuda eşecului "revoluţiei mondiale" şi în ciuda încercuirii capitaliste. Cei care se opuneau acestei doctrine, printre care şi Trotskzy, cereau reinstaurarea capitalismului în Uniunea Sovietică pe motiv că, susţineau ei, socialismul este o construcţie politico-economică posibilă doar la scară globală şi imposibilă în condiţiile izolării şi înapoierii Uniunii Sovietice în perioada imediat următoare războiului civil.

Béranger spunea...

Tov. Ivanov, mă dezamăgiţi.

Uniunea Europeană este o catastrofă pentru Europa! Dacă nu vă daţi seama de acest lucru... e foarte grav.

Nu doar că UE promovează interesul unor corporaţii, dar ineficienţa şi caracterul contradictoriu al birocraţiei acesteia nu a mai fost egalat până acum! Nici în URSS, nici în CAER, niciunde!

Europa moare, şi dvs. credeţi că o Europă Socialistă organizată sub forma unei federaţii ar fi posibilă! Nu se mai poate, e prea târziu. S-a dus dracului totul.

Cât despre ce a spus Troţki, tovarăşe bobby...

Ah, apropo, naţionalismul este cretinism în altă formă. Aşa să ştiţi.

Florian Liviu spunea...

@Béranger

Actuala Europa a corporaţiilor este într-adevăr o catastrofă, dar este totuşi un pas înainte faţă de situaţia divizării antebelice.

Corporaţiile sunt cele care au concentrat în mâinile lor, în dauna oamenilor, toată puterea economico-politică în Europa, ele au creat piaţa unică europeană şi nu vor renunţa cu nici un chip la ea pentru că le aduce beneficii considerabile.

Din acest motiv motiv, al beneficiilor uriaşe pe care piaţa unică le aduce corporaţiilor, nu cred că Europa se va descompune. În ciuda dificultăţilor de moment, a datoriilor suverane, a crizelor economice, etc. se vor găsi întotdeauna soluţii în favoarea intereselor capitalului.

Iar interesul major al Capitalului, este în opinia mea, păstrarea pieţei unice paralel cu transferul tot mai accentuat de suveranitate a statelor mai slabe către un centru de putere instituţionalizat sau nu.

Ne vom afla la un moment dat, Europa se va afla la un moment dat în situaţia imperiului ţarist dinaintea revoluţiei din 1917.

O eventuală revoluţie socialistă izbucnită în inima Europei ar putea transforma dintr-o dată tot continentul într-o federaţie de state socialiste la care s-ar putea adăuga şi Rusia şi Turcia, pe modelul fostei Uniuni Sovietice.

Un vis frumos pentru care toţi ar trebui să luptăm, inclusiv dvs.

bobby spunea...

Nu a trebuit sa ma indrume nimeni. Cautand motivul marilor dificultati intampinate de "blocul comunist" si apoi a caderii sale, singurul autor care a reusit sa(-mi) explice convingator situatia (si chiar sa prevada corect sfarsitul) a fost Trotki. Mai mult, din punct de vedere intelectual, discursul lui Trotki este mult superior contemporanilor, intrand in galeria marilor marxisti ai primei parti ai secolului 20, alaturi de nume precum Gramsci sau Lukacs. Nici nu incape comparatia cu Stalin. De altfel se stie ca insusi Lenin, in testamentul pe care Stalin a avut grija sa-l ascunda, il considera pe Trotki cel mai capabil dintre liderii sovietici. Cu toate acestea nu inseamna ca sunt intr-un totul de acord cu pozitiile Trotki, avand rezerve in unele cazuri, si chiar considerand ne-fezabile unele puncte.

Este extrem de amuzanta descrierea dumneavoastra a pozitiei lui Trotki. Daca imi aratati mie unde Trotki a spus ca URSS trebuie sa se intoarca la capitalism, imi voi pune chipul lui Stalin la avatar si voi recunoaste ca sutele de mii de victime ale Iejovscinei erau toti tradatori si spioni fascisti.

Béranger spunea...

Tov. Ivanov, nu vă împărtăşesc optimismul. Ca urmare a cretinismului UE, vom trăi decenii de naţionalism feroce, renăscut în diverse ţări europene. Este inevitabil, veţi vedea.

Artistic Communism spunea...

Reportajul luat de S. Hartsizov lui Grover Furr/ Poate va intereseaza tov. Liviu

Artistic Communism spunea...

Şi aici ceva material despre Mareşalul Tuhaçevski

Artistic Communism spunea...

Tov. bobby,chestia cu prevederile lui Trotki e cum
ai spune unei fetite de patru ani ca peste ani va deveni mama,iar aceasta copila cand ajunge la varsta de 20 de ani o sa spuna ca ea ştia deja.. :)

Artistic Communism spunea...

Pe Trotki ıl puneti dv.ı galeria lui Antonio Gramsci dar daca ar mai fi trait oare Gramsci ar fi fost de acord? Binenteles ca nu!

Gramsci a spus despre memoriile lui Trotki şi teoria continuitati ca "nu a fost adevarata nici cu 15 ani ın utma şi nici 15 mai tarziu.."
A.Gramsci-Revolutia Permanenta

bobby spunea...

@A.C.:
Degeaba luati in bataie de joc pozitia mea. Continuand metafora dumneavoastra, fetita acea putea sa moara, sa aiba o boala genetica care s-o impiedica sa dea nastere, sau pur si simplu sa nu aiba parte de un partener care sa-si aduca semnificativa contributie. Situatia este clara: la mai putin de 40 de ani de la moartea lui Stalin nu mai exista nici o Uniunea Sovietica.. pe scara istorica acest interval inseamna o clipa... Trotki a subestimat puterea hidrei fasciste, si nu si-a imaginat niciodata efectul bombei atomice asupra politicii mondiale, aceasta din urma fiind principalul motiv al "intarzierii" caderii "blocului comunist"... ce a facut Stalin: a omorat cateva sute de mii de oameni pentru asa-zisa "tradare", iar imediat dupa moartea lui alti "tradatori" au venit la conducerea sovietelor... halal lider al miscarii muncitoresti.


Cat despre marii ganditori marxisti, este normal sa existe diferente de opinie intre acestia. Pana la urma democratia nu poate exista fara diferente de opinie (de altfel atat Trotki cat si Gramsci au sustinut necesitatea unei permanente discutii ideologice in partid pentru a face fata provocarilor mereu noi), de aceea incercarea autorului acestui blog de a'l prezenta pe Stalin mare democrat este sortita esecului. Sa nu uitam de asemenea ca Gramsci nu avea acces in inchisorile fasciste la scrierile lui Trotki, deoarece singura sa legatura cu lumea exterioara era PCI-ul stalinist (i.e. anti-Trotki).

Artistic Communism spunea...

Imi cer sıncer scuze daca aşa credeti, nu am avut o asemenea intentie.

"la mai putin de 40 de ani de la moartea lui Stalin nu mai exista nici o Uniunea Sovietica.."

De ce nu mai exista a publicat Ludo Martens eseul Trotkismul şi serviciul CİA ımpotriva tarilor socialiste la data de 20 octombrie 1992 pe Etudes Marxistes.

aici traducerea ın tc
Puteti cauta şi originalul,daca nu se traduce bne ce v-am dat eu.

Artistic Communism spunea...

"ce a facut Stalin: a omorat cateva sute de mii de oameni"

Aceşti oameni au fost uçişi de grupurile Mandeliste-Trotkiste şi care au cazut ın carca lui Stalin,sorry tov.boby.

Artistic Communism spunea...

De ce sa fie sortita eşekului acesta traducere? blokatii de genul dv. cred doar ın tezele pline de provocari şi anti-communiste ale fascistului Trotki!

bobby spunea...

Ai perfecta dreptate... Trotki a omorat sutele de mii de oameni acuzati de trotkism, si, pentru ca nu era inca multumit de isprava sa, a angajat si un asasin platit sa vina sa-i crape capul... si desigur, Mandel, la deplina maturitate a celor 15 ani cat avea in 1938 l-a ajutat cu sarg pe Trotki ca sa omoare avangarda partidului comunist... esti pur si simplu ridicol bre... sa pui prabusirea blocului comunist, detinator al bombei atomice, cel care a dus primul om in spatiu si a tinut piept hidrei hitleriste, pe seama unui grup restrans, cum au fost din pacate trotkistii dupa al doilea razboi mondial, si sa ignori gravele probleme sistemice denota faptul ca ratiunea a incetat sa functioneze la parametrii normali... cine emite astfel de contorsiuni logice nu se poate numi comunist, ci doar fanatic religios stalinist.

Florian Liviu spunea...

@bobby

Trotsky a făcut un mare rău mişcării comuniste internaţionale prin faptul că a contribuit la sfâşierea ei într-un moment socio-istorico-politic în care unitatea trebuia să fie mai presus de orice interese.

Doar vanitatea nemăsurată şi dorinţele revanşarde alimentate de ură şi invidie personală contra lui Stalin sunt sigurele motivaţii ale acţiunilor lui Trotsky după debarcarea sa din Biroul Politic în anul 1925.

Dacă el şi-ar fi păstrat funcţiile în Partid, eventual ar fi acces la şefia sa, totul ar fi fost foarte bine, n-ar mai fi acuzat birocraţia, deformarea statului proletar, dictatura personală etc.

La moartea lui Stalin comunismul stăpânea o treime din populaţia şi suprafaţa globului.A fost vârful, apogeul mişcării comuniste, iar generaţiile de comunişti care au făcut acest lucru posibil merită omagiul şi recunoştinţa noastră eternă. Declinul şi decăderea au început după Stalin, ca o consecinţă directă şi nemijlocită a atacurilor la adresa lui Stalin şi a moşteniri sale politice şi economice lansate de revizionişti. Acest adevăr cu greu poate fi negat, domnule Bobby.

Trotskysmul este un sectarism dăunător mişcării comuniste care pe lângă faptul că nu reuşeşte din punct de vedere teoretic să explice nimic şi nici să contureze direcţii noi de acţiune, se bazează pe o viziune intenţionat mistificată a istoriei Uniunii Sovietice, negând marile realizări ale regimului sovietic pe plan politic şi economic în perioada 1925-1953, făcând astfel jocul şi îngroşând cu o voce proprie corul denigratorilor burghezi occidentali.

Artistic Communism spunea...

Trotkist-Mandelist am vrut sa spun ın comentul de mai sus şi am scris pe dos.

'prabuşirea blokului comm?'

Despre starul Trotkist Catherine Samary ati auzit? Eh aceasta fanatica Trotkista a spus ne silita de nimeni ca mesia Gorbaçiov a pus ın aplicare programul aplicat de L.Trotki...

'Pe seama unui grup restrans' legat ombilikal de CİA tov.boby.

Cu scuzele de rigoare dar tre' sa va spun ca sunteti un luminat ıntunecat de la kare no prea am ce ınvata...

Artistic Communism spunea...

programul dezvoltat de Trotki .
iar am scris greşit:)

bobby spunea...

@Florian

Credinta in Stalin se pare ca va impiedica sa vedeti starea de fapt... Lenin recomanda in 1923 inlaturarea lui Stalin din posturile de conducere, considerand acest lucru necesar pentru a preveni luptele factioniste. Desigur ca in disputa Stalin-Trotsky au intervenit si orgoliile personale, doar erau oameni, nu masini, totusi opozitia lui Trotki fata de politicile staliniste nu scuza cu nimic faptul ca Stalin a deturnat revolutia de la idealurile sale, a calcat in picioare recomandarea lui Marx la o revolutie globala, si a pactizat cu capitalistii pe care Armata Rosie in frunte cu Trotki cu greu i-a invins doar pentru a castiga un ragaz spre a-si elimina inamicii comunisti si a initia monstruoase campanii de epurari sub scuza de-kulakizarii. Poate ar trebui sa va amintiti ca cel care a fost aruncat de tara la a carei nasteri contribuise si pe care o aparase de armatele aliate nu a fost Stalin (care de altfel a avut un rol minor in revolutie, de unde si invidia sa pentru vechii bolsevici), ci Trotki.

Tin sa va contrazic, perioada de varf a miscarii comuniste a fost cea a anilor 60, cand socialismul era adoptat din Europa de Vest si America pana la fostele colonii acum eliberate. A fost de altfel si perioada maxima de bunastare a URSS, cand Uniunea trimitea primul om in spatiu, si inregistra cresteri in economie contra previziunilor capitaliste. (Desigur, birocratia intarita de Stalin nu putea ramane nepasatoare la noile bogatii, si prin sustragerea acestora de la cetatenii de rand sovietici, a devenit o adevarata burghezie, blocand incepand cu anii 70 evolutia sistemului, ducand iremediabil la caderea sistemului la sfarsitul anilor 80). Aceasta perioada de splendoare a urmat eliminarii aberatiilor ideologice staliniste dupa moartea acestuia. In comparatie cu anii de "glorie" ai lu Stalin (1936-1940), URSS-ul anilor 60 era un paradis.

De altfel este sugestiv indicarea celor care au continuat ideologie lui Stalin: Albania, o tara tribala in care violenta era un mod de viata, si niste mici gherile in Africa sub-sahariana. Mao a folosit cartea stalinismului in lupta sa cu pretentiile de superioritate sovietice in cadrul conflictului sino-sovietic, dar ideologia stalinista si diamatul nu au permeat niciodata maoismul, care de la inceput s-a dovedit o componenta originala a miscarii socialiste.

Va pun cateva intrebari simple: de ce Stalin a preferat sa plateasca un asasin sa-i faca felul lui Trotki, care avea deja 60 de ani, si nu avea nici o forta majora politica care sa-l sustina, in loc sa incerce sa taie din radacina hitlerismul prin asasinarea liderului sau? De ce Stalin trimitea "trotkistii" inarmati cu arme de epoca in prima liniei in Spania ca sa serveasca drept carne de tun, in loc sa-i inarmeze si sa creasca sansele revolutiei spaniole? De ce a preferat Stalin alianta cu social-democratii si liberalii (care cu mai putin de un deceniu erau calificati drept fascisti), in loc sa se alature "trotkistilor" si sa lupte pentru revolutia mondiala?

Oare nu pentru ca trotkistii si "trotkistii" aceia, tinand sus steagul revolutiei, si neagreand acapararea acesteia de catre birocratie, puneau in pericol dominatia sa asuprea sovietelor? Nu cumva trotkismul era mai aproape de ideile leniniste, si, netinut in frau, ar fi dus iremediabil la ridicarea poporului impotriva burgheziei rosii si punerea in practica a ideilor marxiste?

@A.C.:
Imi pare rau, nu ader la astfel de teorii ale conspiratiei care contravin celei mai elementare logici.