miercuri, 28 aprilie 2010

Despre rolul clasei muncitoare

Se discută mult în ultima vreme  în cercurile marxiste şi oamenii îşi pun întrebări dacă nu cumva ar trebui reconsiderat rolul clasei muncitoare în cadrul doctrinei socialiste.Este capabilă clasa muncitoare, azi, din punct de vedere intelectual, cultural şi politic să constituie vectorul răsturnării burgheziei şi deci al capitalismului în scopul instaurării regimului socialist ?

Pentru a aduce mai multă lumină asupra acestei  probleme ce frământă multă lume voi trece în revistă tezele clasice ale marxismului, luând drept ghid  “manualul” lui Kolakowsky, cu privire la proletariat şi la rolul său pe scena istoriei,  precum şi cele ce privesc teoria claselor sociale în scopul de a desprinde în final propria noastră concluzie.

In introducerea la Critica filosofiei hegeliene a dreptului Marx exprima pentru prima dată ideea unei misiuni istorice a proletariatului şi interpretează revoluţia nu ca pe o violare a istorie, ci ca pe o împlinire a tendinţei ei inerente.

El pune aici un accent deosebit pe reformarea conştiinţei proletariatului – constând numai în a face lumea proletară să devină conştientă de propria ei conştiinţă, în a o trezi din visul său despre sine însăşi –care ar permite să fie convertită o tendinţă istorică inconştientă în una conştientă, un trend obiectiv într-un act de voinţă care să ducă astfel la acţiuni de transformare socială şi la eliberarea proletariatului.

Aceasta este baza a ceea ce K.Marx avea ulterior să numească socialism ştiinţific, ca opus variantei utopice de socialism care se mulţumea să propună un ideal social creat în mod arbitrar.

Preconizând revoluţia socială ca urmare a înţelegerii de către oameni a propriului lor comportament, se ajunge la concluzia că ea nu poate fi înfăptuită decât de o clasa al cărei interes particular coincide cu cel al întregii societăţi şi ale cărei revendicări constituie nevoi universale, iar această clasă este proletariatul, care are:
“ un caracter universal ,datorită suferinţelor lui universale, şi care nu reclamă un drept anumit, pentru că fată de el nu se comite o anumită nedreptate, ci nedreptatea pur şi simplu…El nu se poate emancipa fără să se emancipeze de toate celelalte clase ale societăţii şi, prin aceasta, să emancipeze toate clasele societăţii…El reprezintă completa pierdere a omului şi, prin urmare, nu se poate dobândi pe sine decât prin completa redobândire a omului”

Întrucât în concepţia lui Marx munca este caracteristica fundamentală a umanităţii , condiţia întregii activităţi umane spirituale în care omul se crează deopotrivă pe sine şi natura, şi constatând că în capitalism ea a devenit o marfă ca oricare alta, că muncitorul însuşi a devenit o marfa, că cu cât munca creste valoarea lucrurilor, cu atât se depreciază mai mult fiinţele umane, Marx  ajunge la bine cunoscuta teorie a înstrăinării muncii - în loc să devină un act de autoafirmare munca devine un proces distructiv, o sursă de nefericire şi umilinţă- , ca principiu al dezumanizării muncitorului redus astfel la o condiţie animalică.

Înstrăinarea muncii are drept consecinţă reificarea muncitorului – faptul că atributele personale ale creierului şi muşchilor săi, capacităţile şi năzuinţele sale sunt transformate în “lucruri” în obiecte de vânzare şi cumpărare pe piaţă -, transformarea  esenţei  sociale a omului într-un simplu instrument de existentă, deci alienarea omului faţă de esenţa sa. Dar în societatea capitalista toate formele de aservire şi de înstrăinare sunt cuprinse în relaţia muncitorului cu producţia; de unde urmează că emanciparea muncitorilor nu este doar o emancipare a lor ca o clasă cu interese particulare, ci este totodată emancipare a societăţii şi a omenirii în ansamblu.

In Sfânta Familie, 1845, Marx şi Engels exprimă mai direct decât pană atunci teza inevitabilităţii mişcării istoriei spre comunism. Proprietatea privată asupra surselor de bogăţie şi asupra mijloacelor de producţie îşi crează propriul antagonist, proletariatul. El reprezintă dezumanizarea extremă, dar şi conştiinţa acestei dezumanizări şi a inevitabilităţii revoltei. Din acest punct de vedere nu exista în fapt o  contradicţie dintre necesitatea istorică şi acţiunea conştientă a proletariatului, nici o forţă impersonală independentă de activitatea liberă a omului nu poate declanşa revoluţia, deoarece conştiinţa de clasă a proletariatului nu este numai o condiţie de baza a revoluţiei, ci este ea însăşi un proces istoric în care revoluţia ajunge la maturitate.

Germenele socialismului în societatea capitalista constă în conştientizarea de către clasa muncitoare a dezumanizării nu a sărăciei, asa cum considerau socialiştii utopici. Această conştientizare survine atunci când dezumanizarea ajunge la extrem şi este o conştientizare revoluţionară - clasei muncitoare ii devine limpede faptului că nu se poate elibera decât prin propriile ei eforturi. Proletariatul nu poate desfiinţa pe calea reformelor paşnice sistemul muncii salariate şi al concurentei, deoarece conştiinţa burgheziei, determinată la rândul sau de rolul acesteia în procesul productiv, o împiedică să-şi abandoneze de buna voie poziţiile dominante. Dezumanizarea, deşi într-o forma diferită, afectează şi clasa capitaliştilor- care se văd reduşi numai la dimensiunea lor băneasca- dar privilegiile de care această clasă se bucură o împiedica să conştientizeze cu acuitate propria situaţie alienată de care se simte ataşată în loc sa o deteste.  

Ca discipol al lui Hegel, Marx ştia că adevărul nu este doar un rezultat ci şi o cale.După el socialismul nu era un tel arbitrar, nici un simplu rezultat al unei istorii ce lucrează în maniera legilor naturale, ci este rezultatul luptei conştiente a omului dezumanizat pentru redobândirea propriei umanităţi şi pentru reumanizarea lumii, apropierea lumii de către subiectul uman. Proletariatul, vârful de lance al acestei lupte, nu este o simplă unealtă a istoriei, ci este un agent conştient; asa se face că în mişcarea revoluţionară a muncitorilor necesitatea istorică se exprimă ca acţiune liberă.

In Manifestul Comunist se spune :”Proletarii nu au nimic propriu de apărat; ei au de nimicit tot ce pană acum ocrotea şi asigura proprietatea privată”
Comuniştii nu au interese deosebite de cele ale proletariatului şi nu diferă de celelalte partide proletare decât prin aceea că reprezinta interesele proletariatului în întregul lui, indiferent de deosebirile naţionale.Ei sunt în avans fată de masele proletare datorită faptului că poseda înţelegerea teoretică a lumii în care se desfăşoară lupta acestora. Scopul lor este de a conduce proletariatul la cucerirea puterii politice, în vederea distrugerii sistemului de proprietate burghez care le permite capitaliştilor să-şi însuşească munca altora şi în vederea abolirii burgheziei şi a proletariatului ca clase sociale.

In scrisoarea sa din 5 martie 1852 către Joseph Weydemeyer, Marx precizează că nu el a descoperit existenta claselor sau a luptei de clasa: el a dovedit doar că existenta claselor se leagă de anumite faze istorice de dezvoltare a producţiei, că lupta de clasă duce la dictatura proletariatului şi că aceasta dictatură constituie trecerea la o societate fără clase.

Conceptul de clasa are un caracter polar, adică o clasă există numai în opoziţie cu alta.O colectivitate umană devine clasă dacă ea se află în conflict cu o alta în chestiunea  împărţirii veniturilor. In consecinţă, avem, pe de o parte clasele posedante care deţin mijloacele de producţie şi, ca atare, îşi însuşesc plusvaloarea creată de munca muncitorilor, iar pe de alta parte clasa celor exploataţi, care nu poseda decât propria forţă de munca şi care sunt nevoiţi sa o vândă pentru a putea supravieţui. Potrivit criteriului deţinerii mijloacelor de producţie mai putem distinge clase intermediare cum ar fi ţăranii şi micii meşteşugari care posedă anumite mijloace de producţie dar nu folosesc munca salariată; aceştia nu se bucura de rezultatele muncii neplătite a altora, ci crează valori prin munca proprie sau cea a familiilor lor. Capitalismul tinde constant să deposedeze aceste clase de mijloc de mijloacele lor de trai şi să le coboare la nivelul clasei muncitoare, oferind doar unei infime minorităţi posibilitatea de a ajunge în rândul exploatatorilor.

O condiţie esenţială pentru existenta unei clase este existenta măcar incipientă a conştiinţei de clasă, a unei percepţii fie şi elementare a interesului comun şi a opoziţiei colective fată de alte clase.Ce-i drept, o clasă poate exista şi numai “în sine” fără a fi clasă “pentru sine”, adică conştientă de rolul sau în procesul de producţie şi de repartiţie.

Marx privea împărţirea în clase drept împărţirea esenţială, dar nu singura, în toate societăţile unde există clase. Înăuntrul fiecare clase există grupuri care se află în conflict, de pildă capitaliştii industriali şi cei bancari. Clasa muncitoare este împărţită după ramuri industriale şi după gradele diferite de calificare şi nivelurile de salarizare. Liber-profesioniştii şi angajaţii permanenţi sunt, iarăşi, categorii separate. Intelectualitatea în cadrul acestei viziuni nu este ca atare o clasă, ci este divizata în funcţie de clasele în serviciul cărora lucrează.

Marx ne-a arătat ca de-a lungul întregii istorii a societăţilor antagoniste împărţirile in clase au fost principalul factor determinant al schimbărilor sociale. Întreaga sferă a suprastructurii-viata politică, războaie şi conflicte violente, sistemele constituţionale şi juridice, precum şi producţia artistică şi intelectuală de orice fel – a fost dominată de împărţirea în clase şi consecinţele ei.

Ce concluzie putem desprinde de aici ?  Dacă ne uitam la burghezia romanească  constatăm că este corupţia personificată. Reacţionară, lipsită de cultură şi de legitimitate-a ajuns în fruntea ierarhiei sociale prin furtul avuţiei socialiste-, obtuză, aservită total intereselor burgheziei occidentale, incapabilă să aducă ţara pe orbita modernităţii şi progresului, ea constituie o clasă mai rea şi mai nefastă decât nomenclatura roşie trădătoare de unde îşi trage obârşia; lăsată de capul său va ruina şi mai rău ţara, ruinându-se inclusiv pe sine. Într-un cuvânt  este coaptă şi merită să fie răsturnată de la putere.Cu cât se va menţine mai mult la cârmă cu atât poporul va suferi inutil şi se va confrunta cu fenomene ca sărăcia extrema și deșertificarea spirituală. Însăși existenta statalității romanești va fi pusă sub semnul îndoielii. Din nefericire nu are cine să o facă. In acest moment istoric proletariatul există doar ca clasă “în sine” încetând să se mai manifeste în sensul unei existente “pentru sine”. Supus unui atac mediatic concertat după o rețetă gândită și experimentată în occident, fără precedent în istorie, având drept scop principal spălarea creierelor membrilor săi prin cultivarea în rândul său a unui  individualism agresiv indus în subconștientul colectiv prin cultul vedetelor și al pornografiei-menit să prăbușească eșafodajul valorilor morale- precum și prin mistificarea istoriei astfel încât să reiasă legitimitatea condamnării comunismului ca regim de esență criminală și a marilor sale figuri , proletariatul nu este în acest  moment capabil de acțiune conștientă asa cum cere teoria marxista. Ceea ce face diferența intre azi și ieri, mărind dificultățile în calea militanților socialiști, este că burghezia și-a adăugat în arsenal arma mass-mediei, mai periculoasă și mai perfidă decât gloanțele și baionetele pe care s-a sprijinit în mod tradițional, deoarece are puterea să ucidă conștiința și sufletul lăsând în viata trupul.
Sarcina retrezirii conștiinței adormite a proletariatului revine deci celor mai avansate și mai înaintate elemente ale intelectualității care asimilând creator doctrina marxistă și aflându-se în contact nemijlocit cu membri clasei proletare își vor asuma această misiune apostolica.Demersul lor este și va fi unul salutar fără de care riscăm să ne prăbușim cu toții înapoi în bezna barbariei.

marți, 20 aprilie 2010

Crimele capitalismului

Senatorul Iulian Urban publică pe site-ul  său articolul intitulat Necrologul celor care s-au sinucis din cauza datoriilor (http://www.urbaniulian.ro/2010/04/19/necrologul-celor-care-s-au-sinucis-din-cauza-datoriilor/) în care nu face altceva decât sa juxtapună articole publicate în presa centrală și locală, culese prin intermediul internetului, având ca subiect relatarea fotografică, seacă, reportericească a evenimentului trist al sinuciderii unor oameni disperați copleșiți de datorii, epuizaţi psihic şi fizic de lupta cu un sistem economic inuman şi necruţător.

Enumăr în continuare titlurile acestor articole, în ordinea dată de autor, cu linkurile aferente,  pentru că au puterea să zugrăvească înaintea ochilor noştri realitatea crudă şi nemiloasă a epocii pe care o traversăm.

1.Un taximetrist s-a sinucis din cauza datoriilor, Hunedoara  4 noiembrie 2009 
http://www.adevarul.ro/locale/hunedoara/taximetrist-datoriilor-sinucis-cauza-din_0_146985535.html
2.Un şomer s-a sinucis din cauza datoriilor pe care le avea,  Galaţi 16 martie 2010
http://www.adevarul.ro/locale/galati/Un_somer_s-a_sinucis_din_cauza_datoriilor_pe_care_le_avea_0_226177715.html
3.S-a sinucis din cauza datoriilor 17 Martie 2010
http://www.kaysha.ro/2010/03/17/s-a-sinucis-din-cauza-datoriilor/
4.Un bărbat s-a sinucis din cauza datoriilor, Vaslui  17 martie 2010
http://www.bizchannel.ro/lifestyle/vaslui-un-barbat-s-a-sinucis-din-cauza-datoriilor
5.Sinucidere din cauza datoriilor la banca, Oradea 17 martie 2010
http://www.ziare.com/oradea/actual/sinucidere-din-cauza-datoriilor-la-banca-1213184
6.S-a sinucis din cauza datoriilor, 05 martie 2010
http://www.cugetliber.ro/1270155600/articol/57677/sa-sinucis-din-cauza-datoriilor/
7.Un muncitor de la Daewoo Mangalia a atârnat în ştreang două săptămâni într-o hală a şantierului, Mangalia  30 ianuarie 2010
http://www.cugetliber.ro/1270155600/articol/55696/un-muncitor-de-la-daewoo-mangalia-a-atarnat-in-streang-doua-saptamani-intro-hala/
8.S-a sinucis din cauza datoriilor, Năvodari  1 decembrie 2009
http://www.telegrafonline.ro/1260396000/articol/105588/sa_sinucis_din_cauza_datoriilor.html
9.Un fost angajat la SNIF Constanta s-a sinucis din cauza datoriilor la bănci ,Constanta 25.februarie.2010
http://www.zf.ro/zf-24/un-fost-angajat-la-snif-constanta-s-a-sinucis-din-cauza-datoriilor-la-banci-5625539/
10.Un patron iesean s-a sinucis din cauza datoriilor, Iaşi 2 octombrie 2009
http://www.e-transport.ro/Un_patron_iesean_s_a_sinucis_din_cauza_datoriilor-i136-news40193-p82.html
11.S-a sinucis din cauza datoriilor, Piteşti 23.aprilie 2009
http://www.ziare.com/cluj-napoca/actual/s-a-sinucis-din-cauza-datoriilor-850110
12.Cei doi soţi găsiţi morţi în Trivale s-au sinucis din cauza datoriilor, Piteşti 8 aprilie 2010
http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/cei-doi-soti-gasiti-morti-in-trivale-s-au-sinucis-din-cauza-datoriilor.html
13.Un bărbat şi-a pus capăt zilelor pentru ca nu mai avea bani de rate, Medgidia 1 aprilie 2010
http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/un-barbat-si-a-pus-capat-zilelor-pentru-ca-nu-mai-avea-bani-de-rate.html
14.Un afacerist din Năvodari s-a sinucis din cauza datoriilor, Năvodari 10 decembrie 2009
http://www.replicaonline.ro/un_afacerist_din_navodari_s-a_sinucis_din_cauza_datoriilor_8632.html
15.Un tânăr de 30 de ani s-a sinucis din cauza datoriilor, Picior de Munte 12 ianuarie 2010
http://www.meme.ro/modul/stiri/Un-tanar-de-30-de-ani-s-a-sinucis-din-cauza-datoriilor./citeste,15301.meme
16.S-a sinucis din cauza datoriilor, Leordeni  20.04.2010
http://www.ziarultop.ro/fapt-divers/5209-s-a-sinucis-din-cauza-datoriilor
17.Patronul difuzării presei din Mangalia s-a sinucis din cauza cămătarilor, 4 iulie 2009
http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/eveniment/patronul-difuzarii-presei-din-mangalia-s-a-sinucis-din-cauza-camatarilor-14985.html
18.A încercat să se sinucidă din cauza datoriilor de la bancă, Iasi 25 octombrie 2009
http://www.mediafax.ro/social/a-incercat-sa-se-sinucida-din-cauza-datoriilor-de-la-banca-5043669
19.Soții Richiţeanu s-au sinucis din cauza datoriilor, Piteşti
http://www.olt-news.ro/stiri/social/so-ii-richi-eanu-s-au-sinucis-din-cauza-datoriilor/
20.Un tânăr de 25 de ani s-a sinucis din cauza unei datorii la banca,  Buzău Noiembrie 2008
http://stirileprotv.ro/locale/30/un-tanar-de-25-de-ani-s-a-sinucis-din-cauza-unui-credit.html
21.Criza face victime şi la Giurgiu. Patronul firmei Ovira Invest s-a sinucis din cauza datoriilor! Giurgiu, 12 Ianuarie 2010
http://anuntfm.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=418:criza-face-victime-i-la-giurgiu-patronul-firmei-ovira-invest-s-a-sinucis-din-cauza-datoriilor&catid=42:stiri-giurgiu-prima-pagina&Itemid=112
22.Criza face victime. Un patron de magazin din Galaţi s-a sinucis din cauza datoriilor, Galaţi 25 august 2009
http://www.antena3.ro/stiri/romania/criza-face-victime-un-patron-de-magazin-din-galati-s-a-sinucis-din-cauza-datoriilor_78711.html
23.O actriţă pensionară din Galaţi s-a sinucis din cauza datoriilor la întreţinere, Galaţi 04 martie 2008
http://2008.informatia.ro/O_actrita_pensionara_din_Galati_s_a_sinucis_din_cauza_datoriilor_la_intretinere-239514
24.Doi iubiţi au decis să se sinucidă din cauza datoriilor,Piatra Neamţ 17 februarie 2009
http://www.mediafax.ro/social/doi-iubiti-au-decis-sa-se-sinucida-din-cauza-datoriilor-3940167
25.Jocurile de noroc fac victime
http://www.bestpoker.ro/ro_articles.php?type=1
26.Si-a luat viata din cauza banilor, Cluj 19 Noiembrie 2007
http://old.clujeanul.ro/cotidian/nocache/articol/Cluj/Si_a_luat_viata_din_cauza_banilor.html
27.Poveste de criza cu ieşeni faliţi, Iaşi 10 martie 2010
http://ziaruldeiasi.ro/local/poveste-de-criza-cu-ieseni-faliti~ni675t
28.A încercat sa se sinucidă din cauza datoriilor 04 Septembrie 2009
http://www.presaonline.com/stiri/stiri-locale/a-incercat-sa-se-sinucida-din-cauza-datoriilor-699827.html
29.Criza şi creditele te bagă în mormânt. Datorii criminale. Moldova 30 martie 2010
http://www.evenimentul.ro/articol/datorii-criminale.html

Fireşte, aici nu este vorba de o înşiruire exhaustiva a tuturor celor ce s-au sinucis din pricina dificultăţilor financiare generate de colapsul economic, de buna seama ca ei sunt mult mai numeroşi.
Lor li se alătură şi cei ce şi-au pus capăt zilelor din lipsa de şanse sau lipsa de perspectiva.

Pana mai ieri capitalismul romanesc distrugea la comanda Vestului baza tehnico-materiala a socialismului, mai nou a început sa distrugă destine, sa-şi ceara tributul în vieţi omeneşti.
Dar aceste sărmane victime, ce merita toată compasiunea noastră,  ne dezvăluie cu forţa şi tragismul morţii, natura cu adevărat criminala a sistemului instituit după 1989. Banii rezultaţi din creditare, pătaţi la propriu cu sânge nevinovat,  nu se scurg nici măcar în conturile  unor capitalişti romani, ci merg direct sau pe cai ocolite în visteria marii finanţe internaţionale.

Cum e posibil în aceste condiţii de haos economic şi prăbuşire fără precedent a nivelului de trai al întregii populaţii nişte filistini ridicoli sa încaseze tainuri grase din condamnarea comunismului. Cum poţi vorbi de „crimele comunismului” când acesta din urma a reuşit sa angreneze în producţie întreaga populaţie a tarii, sa sporească neîncetat numărul de intreprinderi industriale şi agricole, şi chiar sa exporte capital în tarile lumii arabe şi ale Americii Latine.
Să vină aceşti „cercetători” îmbibaţi de fariseism  cu un singur exemplu de om care şi-a luat viata în socialism pentru că avea datorii la bănci sau la stat, sau pentru că nu avea locuinţă, sau loc de muncă, sau hrană.

Izolaţi în turnul de fildeş al Institutului pentru cercetarea crimelor comunismului, îmbătaţi de gloria unor titluri academice nemeritate, sacerdoţii minciunii, aşezaţi în fotolii comode şi stipendiaţi cu milioane de dolari de stăpânii lor de la Washington, sunt pe cale să nu observe că riscă sa fie înecaţi în sângele proaspăt al celor ucişi de capitalism.

miercuri, 14 aprilie 2010

Masacrul de la Katyn

Cine caută adevărul asupra unei crime, trebuie sa înceapă întotdeauna prin a se întreba: qui prodest? cui ii folosește? ... Orice teorie explicativă trebuie sa vină cu un răspuns clar la această chestiune cheie, altfel chiar și cele mai serioase și indubitabile dovezi cad sub semnul întrebării și al îndoielii.
Al doilea element care este necesar să fie luat în calcul este explicarea credibilă a ceea ce se numește modus operandi, modul de operare.

Trebuie cercetat dacă felul în care a fost săvârșită crima se înscrie în modul de operare al criminalului, se potrivește cu profilul său psihologic, sau cu istoria fărădelegilor sale, iar în cazul în care a acționat în mod inedit avem de demonstrat care a fost motivul care l-a îndemnat la aceasta.

O teorie a Katynului va sta în picioare dacă va reuși sa explice cum folosește crima făptuitorului, care este temeiul sau logico-rațional , cum se potrivește cu alte demersuri similare ale acestuia din trecut sau din viitor, cu alte cuvinte cum se circumscrie ea profilului psihologic, ideologic și actional al autorului.

La sfârșitul primului război mondial granița dintre Rusia și Polonia a fost stabilită de-a lungul a ceea ce s-a numit linia Curzon, după numele omului de stat britanic care a propus-o. Această linie de demarcație nu a fost pe placul polonezilor care au declanșat un război împotriva Uniunii Sovietice pentru a împinge  granița cu mult mai spre est. Împotriva sfaturilor lui Stalin, care a avertizat că proaspăt descătușatul naționalism polonez nu va putea fi înfrânt, Armata Roșie aflată sub comanda lui Tuhacevsky și Trotsky a ripostat cu un contraatac având dublul scop: de autoapărare și de eliberare a întregii Polonii de sub dominația albilor.

In 1920 un sir de victorii bolșevice însemnate i-au împins pe polonezi de la Kiev tocmai către Varșovia.
Puterile imperialiste au intrat în panică și au fost gata sa riposteze, dar solidaritatea internațională a muncitorilor a funcționat ca un scut protector pentru tânărul stat sovietic.
În iulie 1920, britanicii au anunțat că sunt gata să trimită echipamente militare din surplusurile rămase după încheierea primului război mondial dar, în fața amenințărilor cu greva generală a Trades Union Congress, care se opuneau sprijinului britanic pentru "Polonia Albă", nici un fel de armă sau de muniție nu a părăsit porturile englezești.
( http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_polono-sovietic )

In cele din urmă, animați de naționaliști și profitând și de neînțelegerile dintre liderii sovietici, polonezii au învins în bătălia decisivă a Varșoviei forțând trupele roșii sa se retragă și sa cedeze teritorii aflate la est de linia Curzon. Au fost remise Poloniei, prin Tratatul de la Riga 1921, Bielorusia de Vest și vestul Ucrainei, teritorii populate în mare majoritate de bieloruși și ucrainieni și într-o foarte mică măsură de polonezi.

Pe 1 Septembrie 1939, Germania nazistă a invadat Polonia. Pe 17 septembrie, în mod legitim, Uniunea Sovietica a intervenit pentru a-și recăpăta teritoriile cedate în 1921 aflate la est de linia Curzon. Cu acest prilej, Armata Roșie a capturat în jur de 10.000 de ofițeri polonezi ce au devenit prizonieri de război. Aceștia  au fost încazarmați în zona disputata și puși sa lucreze la drumuri, clădiri, etc.

Doi ani mai târziu, pe 22 iunie 1941, naziștii au atacat prin surprindere Uniunea Sovietica. Armata sovietelor a fost forțată sa se retragă în grabă, Ucraina căzând în mâinile invadatorilor. Precipitarea evenimentelor a făcut imposibilă evacuarea prizonierilor polonezi spre interiorul Rusiei. După cum a dovedit maiorul Vetoshnikov, șeful lagărului de prizonieri nr.1, cererilor sale insistente la adresa superiorilor săi pentru aprovizionarea sa cu trenuri în vederea evacuării deținuților, li s-a răspuns negativ.Inginerul Ivanov care a fost șeful traficului rutier în zona în acel timp  a confirmat și el ca nu mai erau vagoane suficiente.”In plus, a declarat el, noi nu puteam trimite garnituri pe linia Gussino, unde se aflau majoritatea ofițerilor polonezi, pentru ca ea se afla deja sub focul inamic”. Din nefericire, polonezi au încăput pe mâinile naziștilor germani.

In aprilie 1943, hitleriștii anunță lumii întregi ca Wehrmacht-ul a descoperit câteva morminte de masă în pădurea Katyn lângă Smolensk ce conțineau trupurile a câteva mii de ofițeri polonezi , zice-se  asasinați de către rusi.

Faptul ca incidentul de la Katyn a fost folosit de propaganda nazistă pentru a rupe relațiile sovieto poloneze este de notorietate. După invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă nu numai ca guvernul polonez în exil la Londra a refăcut relațiile diplomatice cu guvernul sovietic dar s-a ajuns la un acord pentru formarea unei armate poloneze finanțate de sovietici. In 25 Octombrie 1941 aceasta armata număra 41.000 de oameni, incluzând 2.630 de ofițeri. Ea a luptat contra Germaniei naziste. Acuzațiile lui Sikorski, șeful guvernului polonez în exil, bazate pe propaganda germana, la adresa sovieticilor în privința masacrului de la Katin au dus la ruperea legăturilor dintre acesta și sovietici. Privitor la acest fapt iată ce scrie Goebbels, șeful propagandei naziste în jurnalul sau: "Aceasta ruptura reprezinta suta la suta o victorie a propagandei germane și a mea personal... noi am fost în stare sa transformam incidentul Katyn într-o înalta chestiune politica." Dar germanii nu s-au mulțumit numai cu atât, ci au încercat sa-i dea întregii povesti și o turnura anti-semita afirmând ca pot oferii numele ofițerilor NKVD responsabili de masacru, toți purtând nume evreiești. Iată dar răspunsul la întrebarea qui prodest ?  Propaganda nazista reușește trei lovituri de forța: ruperea relațiilor sovieto-poloneze, culpabilizarea rușilor, culpabilizarea evreilor.

Dacă pana acum nu reiese cu claritate ca masacrul de la Katyn a fost o mașinațiune criminala nazista și o crima înfăptuită de naziști pentru a fi folosita în scopuri politice josnice, iată și o dovada în plus : același Goebblels scrie în jurnalul sau în 8 Mai 1943 "Din păcate muniție germană a fost descoperită în mormântul de la Katyn. Dacă acest fapt ajunge la cunoștința inamicului întreaga afacere Katyn se va prăbuși."

Din punctul de vedere al modului de operare practica eliminării elitelor este o inovație nazistă și derivă din însuși miezul doctrinei sale rasiste.In cadrul expansiunii pentru cucerirea lebensraum-ului rasele inferioare, în special slavii, întâlnite în cale urmau sa fie emasculate prin eliminarea fizica a elitelor  și transformate în animale de povara sub biciul noilor stăpâni arieni. In scopul îndeplinirii acestor misiuni murdare Himler a înființat comandouri SS speciale ce au acționat în teritoriile ocupate vremelnic din est.

Se știe ca în est crimele de război naziste au fost nenumărate, vocația criminală a sceleraților hitleriști s-a dezlanțuit împotriva slavilor și evreilor. Ticăloșia de la Katyn nu a fost nici primul nici ultimul genocid înfăptuit de naziști. In comparație cu genocidul evreilor Katynul pare o nimica toată. Pentru un regim care a dezvoltat mijloace pentru exterminarea a milioane de evrei, a ucide zece mii de polonezi este o provocare minoră. Masacrul de la Katyn se pliază foarte bine pe logica regimului criminal hitlerist care nu s-a ferit de nici un mijloc infracțional pentru a-și atinge scopurile politice de dominație și dictat.

Nu același lucru se poate spune și despre sovietici.Nu exista nici un motiv plauzibil sau rațional pentru care NKVD-ul lui Beria,  la ordinul lui Stalin, sa-i fi asasinat pe ofițerii polonezi. Dacă ar fi dorit sa scape de ei, i-ar fi deportat foarte ușor în lagărele siberiene, ar fi avut tot timpul din lume să o facă. Cine vrea sa arunce vina în cârca lui Stalin trebuie să ofere o teorie plauzibila la întrebarea, de ce Stalin dacă urmarea să scape de polonezi a preferat sa-i împuște unul câte unul, acționând atât de riscant și de prostește, în loc sa-i trimită în îndepărtata și înghețata Siberie. La ce i-ar fi folosit lui Stalin uciderea ofițerilor polonezi ? La nimic. 
Si încă un argument, de ce nu a procedat la fel Stalin și cu ofițerii români și germani căzuți prizonieri ?

Documentele scoase din arhive în perioada Gorbaciov - Eltin și publicate de cercetătorul Zaslavsky încearcă să demonstreze teoria absurdă ca NKVD a efectuat o epurare bazată pe criterii de clasă în rândul prizonierilor polonezi selecționând cu premeditare pentru execuție ofițeri și oameni cu pregătire, ingineri, profesori, avocaţi, funcţionari înalţi, latifundiari, aristocraţi, preoţi. Potrivit acestuia Ordinul de execuţie, a fost emis de NKVD la 5 martie 1940 şi a fost semnat şi de Nikita Hruşciov, potrivit unei mărturii documentate din partea şefului NKVD-ului, Lavrenti Beria. Numai ca cei doi notorii dușmani ai sovietelor și ai socialismului, trădători ai propriei patrii, Gorbaciov și Eltin nu au nici o credibilitate. Este bine știută ura feroce a amândurora fata de Stalin și fată de realizările acestuia provenită din filistinism și aservire fata de imperialiștii anticomuniști americani.Asa zisa de secretizare a arhivelor KGB, manipulată politic după interesele vremelnicilor diriguitori ai Rusiei de azi sau de ieri nu a răspuns la nici o întrebare majoră ridicata de istorie.Nu se știe de pilda cu certitudine cum a murit Beria, sau Stalin. A fost oare Stalin asasinat ? De ce s-ar știi ce s-a întâmplat la Katyn ?

În noiembrie 1945, şapte ofiţeri ai Wehrmachtului: K. H. Strueffling, H. Remlinger, E. Böhm, E. Sommerfeld, H. Jannike, E. Skotki şi E. Geherer au fost judecaţi de un tribunal al aliaţilor victorioşi - americani, englezi, francezi şi sovietici. Ei au fost condamnaţi la moarte pentru rolul pe care l-ar fi jucat în masacrul de la Katyń şi în cele din urmă au fost executaţi prin spânzurare. Încă alţi trei germani au fost judecaţi pentru acelaşi capete de acuzare: E. P. Vogel, F. Wiese, A. Diere. Ei au primit sentinţe de 20 de ani de muncă grea corecţională.

Cu ce este mai puțin legitimă sau credibilă decizia acestui tribunal internațional bazată și pe mărturiile acuzaților și pe alte dovezi aduse de procurori la cald , decât un document ușor de falsificat, scos la lumina din "arhive", în epoca Gorbaciov-Eltin de o ancheta a unui istoric anticomunist pentru a lovi în Stalin și implicit în socialism.

Președintele american Roosevelt a declarat în 1944 că este convins de responsabilitatea germanilor în problema Katynului.
Winston Churchill în memoriile sale precizează ca masacrul de la Katyn a fost opera germanilor iar ancheta rusească din 1944 a fost concludentă. Ce interes ar fi avut marele om politic britanic să-l acopere pe Stalin la ani buni de la terminarea războiului ?

Pentru a sesiza nuanța politică trebuie sa precizam ca acuzațiile naziste împotriva sovieticilor au fost scoase de la naftalina pentru întâia data în perioada războiului Coreii, 1951-1952, de către americani pentru a discredita socialismul. Apoi teza a fost vehiculata de-a lungul războiului rece în încercarea de a culpabiliza întreaga mișcare comunista internațională ca mișcare criminala autoare de asasinate în masa.

Dar, asa cum am arătat mai sus, acuzațiilor lansate de dușmanii regimurilor proletare le lipsește rațiunea suficientă, temeiul, nu pot răspunde convingător la întrebarea qui prodest, nu ne dau o explicație logică pentru modus operandi, susținându-se doar pe niște documente a căror autenticitate este mai mult decât îndoielnică  numai și pentru faptul ca ele provin din tăbăra demolatorilor și inamicilor neîmpăcați ai socialismului.

Florian Liviu

joi, 8 aprilie 2010

Campionii spălării creierelor

Învățământul universitar cu profil umanist, căzut aproape în totalitate sub dominația unor forte ostile României compuse din intelectuali fără conștiința, sau străini de vibrația romanească a ființei, corupți de carierism, oportunism, sete de parvenire, dispreț fata de adevăr şi dreptate, lașitate și relativism etic s-a transformat într-o uriașă mașină de spălare a creierelor tinerei generații, de negare în bloc a valorilor tradiționale ale neamului și de indoctrinare anticomunista.

In loc sa-şi facă cinstit meseria de dascăl de universitate, pentru care încasează salarii enorme în raport cu valoarea lor intrinseca – dacă s-ar face un inventar serios al lucrărilor cu aport adevărat creator publicate de universitarii noștri în ultimii douăzeci de ani am fi martorii unei săracii intelectuale cutremurătoare - ei folosesc catedra ca instrument politic dictatorial, propovăduind ca niște lachei liniile politice ale marii finanțe internaționale.

Studenții care manifesta cea mai mica opoziție –a-ți afișa vederi radicale de stânga echivalează cu o sinucidere din punctul de vedere al carierei- sunt imediat puși la punct, înfierați fata de ceilalți colegi ai lor, aduși cu forța pe linie.Se cauta și se cultiva  inhibarea oricărei păreri personale, oricărei încercări de a gândii liber și neșablonard , oricărei îndoieli legitime cu privire la  drumul pe care merge societatea.

Adevărurile care nu mai convin astăzi sunt escamotate fără nici un scrupul, istoria este falsificata cu buna știință de acești farisei ce acționează de la înălțimea catedrelor și titlurilor academice obținute prea adesea prin servilism, fals intelectual, impostura  și predata astfel unei generații tinere, lipsita de repere, dezorientata și supusa presiunii unor probleme economice și sociale insolubile.

Plecând din școala superioara cu o imagine falsa despre lume și viata, cu o concepție inversata despre valorile morale la a cărei adâncire contribuie din plin și mass-media, eviscerați sufletește și intelectual de orice sentiment de solidaritate și altruism, de orice gând de revolta împotriva injustiției și inegalității sociale, tinerii sunt condamnați la schizoidie.

Înțeleg prin schizoidie aceea rupere în doua, aceea cedare şi sfărâmare, a unei constituții psihice nesudate corespunzător de un mănunchi de idei și convingeri având darul sa mențină unitatea conștiinței prin forța sa morala superioara, sub presiunea unei vieți din care a fost alungat sensul și idealul.

Sarcina de a mutila sufletește și intelectual noile generații de cărturari umaniști, frământate de problema găsirii unui drum propriu într-o lume ostila, a deznaționalizării , a cultivării unei atitudini disprețuitoare fata de orice principiu etic, a îndrumării pe drumul greșit al părăsirii tarii pentru a-și dizolva identitatea în super societatea occidentala , a eradicării rezistentei intelectuale la fenomenul predării statalității României în mâinile marilor carteluri și monopoluri transnaționale, a fost fixata de către structurile supranaționale, învățământului universitar.

Modul în care sistemul se achita de aceasta sarcina, zelul cu care se lucrează în direcția arătată , risipa de energia a celor implicați direct este în același timp înspăimântătoare și cutremurătoare.Nu lipsa de patriotism este dureroasa ci ura plia de frustrare a unor indivizi parveniți în poziții sociale însemnate contra propriului popor din care își trag rădăcinile.

Pana când tinerii nu vor reuși printr-o revolta de masa dusa pana la capăt, născută din sentimentul curat al setei de dreptate și adevăr, sa-i identifice și sa-i alunge pe campionii spălării creierelor din înaltele lor demnități universitare, viitorul lor împreună cu cel al tarii va fi grav primejduit și amenințat de spectrul unei sclavii fără nici o scăpare.

Florian Liviu