duminică, 4 decembrie 2011

70 de ani de la bătălia pentru Moscova

Radu Florian şi Florian Liviu depunând o coroană de flori la cimitirul eroilor sovietici


Astăzi, 04 Decembrie 2011, am depus o coroană de flori la cimitirul eroilor sovietici căzuţi în lupta apărării civilizaţie împotriva barbariei naziste. Am considerat de cuviinţă să facem acest gest de pioasă recunoştinţă faţă de cei îngropaţi aici deoarece pe 6 decembrie 2011 se împlinesc fix 70 de ani de la lansarea ofensivei sovietice din faţa porţilor Moscovei, ofensivă ce încheiată cu succes a marcat sfârşitul bătălie pentru Moscova, un triumf pentru sovietici şi în acelaşi timp prima înfrângere severă suferită de nazişti în cel de al doilea război mondial.

Redau mai jos discursul pe care l-am rostit cu acest prilej.

Bătălia pentru Moscova de la care se împlinesc 70 de ani şi a cărei ne-ștearsă amintire o reînviem prin depunerea acestei coroane de flori, aducându-ne astfel modestul nostru omagiu de gând şi simţire pioasă în cinstea şi onoarea celor care şi-au jertfit viaţa în lupta contra fascismului, tumoarea spirituală şi politică ce ameninţa târârea umanităţii înapoi în epoca sclaviei,  a fost prima piatră de hotar, prima bornă în drumul lung şi anevoios presărat abundent cu sângele eroilor sovietici care trecând prin Stalingrad, Kursk, Varşovia, Budapesta s-a încheiat la Berlin cu sinuciderea dictatorului nazist Adolf Hitler.

Iată cum relatează mareşalul K. G. Jukov unul din artizanii  victoriei militare din faţa Moscovei, în cartea sa de memorii Amintiri şi Reflecţii, acest episod din finalul războiului, citez:

„Apoi i-am telefonat imediat lui Stalin.Era la vilă. A răspuns generalul de serviciu, care mi-a spus:
-Stalin abia s-a culcat.
-Rog să fie trezit. Este ceva urgent şi nu se poate aştepta până dimineaţa.
Stalin a venit la telefon foarte repede.I-am raportat comunicarea despre sinuciderea lui Hitler [..]. Am cerut indicaţii din partea sa.
Stalin răspunse:
-A dat de dracu, ticălosul. Păcat că nu am reuşit să-l prindem viu.”

Da, în sfârşit, după ani şi ani în care terorizase Europa, presărase Uniunea Sovietică, pe care o invadase mişeleşte, cu milioane de morţi nevinovaţi, bombardându-i cu cruzime oraşele, fabricile, jefuind şi prădând totul în cale,  ridicând spânzurători până şi în cele mai obscure sate, dând dovadă de un barbarism greu de descris în cuvinte şi care nu face deloc cinste speciei umane, dictatorul nazist nu a avut bărbăţia să înfrunte amărăciunea şi umilinţa înfrângerii, nu a avut curajul să răspundă în faţa istoriei, în faţa popoarelor Europei şi mai ales în faţa popoarelor rus şi german de faptele şi acţiunile sale alegând calea facilă şi dezonorantă a sinuciderii.

Trezit din somn, Stalin l-a caracterizat pe Hitler cu un singur cuvânt: ticălos. Da, nazismul, fascismul a însemnat ticăloşia ridicată la rang de politică de stat, ticăloşia ridicată la rang de virtute universală, ticăloşia ridicată la rang de lege şi normă supremă de comportament şi faptă. Căci cum altfel ar putea fi numită, cu un singur cuvânt, încercarea de lichidare a unor întregi etnii, şi aici mă refer în primul rând la evrei, dar nu trebuie neglijaţi nici ţigani, de târâre în robie a popoare întregi, în numele unei ideologii, pretins ştiinţifice, a superiorităţii rasiale, decât ticăloşie.

Dar trebuie să fie clar pentru toată lumea că nazismul, fascismul nu s-a născut din neant, „ex nihilo” cum le place teologilor să explice apariţia lumii. Fascismul este creaţia politică a celor mai reacţionare cercuri ale burgheziei imperialiste, care confruntate cu cerinţele tot mai radicale ale maselor populare, cu valul revoluţionar în continuă creştere al claselor dominate, cercuri aflate în primejdie de a-şi pierde puterea economică şi influenţa politică, recurg la această soluţie extremă deoarece paravanul tot mai şubred şi străveziu al democraţiei burgheze nu mai poate constitui o pavăză sigură şi durabilă a hegemoniei lor.

Deci fascismul nu este decât forma pe care o îmbracă orânduirea capitalistă când se află în primejdie de moarte. În faţa prăbuşirii eminente capitalismul aruncă deoparte masca democratică şi odată cu ea  toată maşinăria birocratică şi inutilă a parlamentarismului burghez, lăsând la iveală chipul său hâd de sclavagism modern impus popoarelor prin forţa baionetelor.

Cinstind memoria celor căzuţi la datoria de apărători ai valorilor egalităţii şi libertății  şi îngropaţi aici nu vreau să închei acest scurt discurs fără a releva un aspect pe care eu îl consider important.

Victoria Uniunii Sovietice asupra fascismului este şi victoria omului simplu, a omului de de jos, a omului marginalizat şi exclus, a ţăranului şi a muncitorului, care ajungând datorită unei epoci istorice excepţionale, care s-a deschis larg maselor în 7 noiembrie 1917 odată cu revoluţia leninistă, să îmbrace uniforma de general sau de mareşal al Uniunii Sovietice şi aici mă refer la Jukov, Malinovski, Rokossosvsky, Vatutin, Ciuikov, Vasilievsky, Tolbuhin, Apanasenko şi alţii poate la fel de importanţi,a izbutit să se opună cu succes, să depăşească şi chiar să-i umilească în arta conducerii militare pe aroganţii şi trufaşii reprezentanţi ai nobilimii militare prusace, care jurând credinţă hitlerismului se băteau cu pumnul în piept şi făceau atâta caz de invincibilitatea lor după ce trecuseră prin foc şi spadă Europa Apuseană şi o forţaseră să îngenuncheze la picioarele lor.

Nu ar fi bine încheiat acest discurs dacă nu a-şi rosti şi câteva cuvinte despre cel ce a îndeplinit cu brio funcţia de comandant suprem al armatei roşii, despre cel ce i-a comandat de la cel mai înalt nivel inclusiv pe cei ce se odihnesc aici.

Dar cine ar fi mai nimerit să vorbească despre Stalin decât G.K.Jukov, genialul starteg al armatei roşii, mareşalul care în tinereţeşe fusese ajutor de blănar, în mâinile căruia s-a predat Berlinul, omul ale cărui merite excepţionale au fost recunoscute de toţi inclusiv de duşmanii pe care i-a învins. Iată ce spune el, am ales aceste pasaje din cartea sa intitulată Amintiri şi reflecţii.

"Pentru noi toţi, Stalin era cea mai mare autoritate, nimănui nu-i trecea prin cap să pună la îndoială raţionamentele lui şi aprecierile pe care le făcea asupra situaţiei."

"Stalin producea o impresie puternică. Fără a poza, el cucerea interlocutorul prin simplitatea cu care comunica cu acesta. Maniera liberă de a discuta, capacitatea de a-şi formula cu claritate ideile, gândirea analitică nativă, erudiţia şi o memorie cum rar se întâlneşte îi obliga chiar şi pe oamenii importanţi şi versaţi să se mobilizeze în timpul convorbirilor cu Stalin şi să fie în gardă."

"Vorbea cu un pronunţat accent gruzin, dar cunoştea la perfecţie limba rusă şi îi plăcea să folosească comparaţii literare plastice, exemple, metafore."

"Citea mult şi era un om cu cunoştinţe vaste în domeniile cele mai diferite. Uluitoarea sa capacitate de lucru, talentul de a pricepe rapid informaţia îi permiteau să vadă şi să-şi însuşească în cursul unei zile un material faptic variat într-un volum accesibil numai unui om neobişnuit.
Meritul lui Stalin în domeniul militar a constat în aceea că a fost receptiv la sfaturile specialiştilor militari de seamă, le-a completat şi le-a dezvoltat şi, generalizate sub formă de instrucţiuni, directive şi dispoziţiuni, le-a transmis fără întârziere trupelor spre a fi puse în practică."

Glorie eternă eroilor sovietici căzuţi în lupta contra barbariei naziste !

9 comentarii:

bobby spunea...

Sunt sigur ca asistenta formata din eroii sovietici v-a aplaudat zgomots... pacat ca cei 2 metri de pamant i-au impiedicat sa se faca auziti...

Apropo, cum se impaca maoismul cu stalinismul?

Florian Liviu spunea...

Sunt bucuros că ne urmăriţi cu atenţie. În ce priveşte întrebarea dvs. răspunsul este extrem de simplu. Toate facţiunile comuniste ar trebui să se unească în lupta lor comună contra fascismului.

Nu înţeleg ce incompatibilitate este între maoism şi stalinism, la care dvs. faceţi ironic referire, din moment ce Mao, precum se ştie, a repudiat revizionismul hruşciovist.

bogdan spunea...

Mi-a plăcut articolul. Aceea a fost într-adevăr o victorie mare.

bobby spunea...

Pai asta e problema, eu cred ca lupta principala trebuie sa fie impotriva capitalismului, nu a fascismului, o ideologie caduca care mai supravietuieste inca pentru ca cei ce se considera de stanga ori se rezuma la a teoretiza intr-un limbaj inaccesibil maselor (vezi baietii de la CA) ori cad in adulatie fata de criminali notorii, producand o repulsie reflexa din partea aceloras mase. Astfel, miscarile fascistoide ajung sa monopolizeze imaginarul muncitorilor, pe cand stangistii se aduna pe la agape sa dezbata despre cati ingeri pot dansa pe un cap de ac ori despre ce bine ar fi fost daca era sa fie.

Cat despre maoism si stalinism, depinde care consideri ca e stalinismul adevarat, ca Stalin schimba directia in functie de partea patului pe care se scula dimineata...

geomarz spunea...

Baieti,
Chiar imi pare rau ca nu am putu veni.
Pentru la anul, tinem legatura.

Florian Liviu spunea...

@bobby

Am luat notă de părerea dvs.Pe jumătate aveţi dreptate, în privinţa celor de la CA, deşi sunt necesare şi nişte nuanţe altfel am fi nedrepţi, iar în cealaltă jumătate sunteţi în eroare.

Dovada că noi avem dreptate sunt ultimele alegeri legislative din Rusia care au avut loc ieri şi în care partidul comunist al lui Ghennadi Ziuganov a obţinut 20% din voturi pentru că a condamnat şi s-a delimitat explicit de revizionismul hruşciovist.

Noi nu ne bazăm afirmaţiile pe o credinţă mistică, ci pe studiul atent şi analitic al istoriei, iar acesta arată că toate încercările mişcării comuniste care s-au abătut de la linia marxist-leninistă au suferit eşecuri usturătoare.

Când Hruşciov a transformat partidul bolşevic într-un cerc oligarhic roşu, când acesta s-a rupt de popor renegându-şi liderul ce îi
conferise strălucirea maximă atunci visul socialist, visul unei noi ere în care omul trebuia să urce pe piedestalul pe care tot el îl urcase pe Dumnezeu a început să se spulbere.

Această lecţie dură a istoriei şi profund nedreaptă noi o afirmăm răspicat să se audă până în străfundurile cerului.

Idle spunea...

Felicitări pentru inițiativă. Cred că exemplul vostru va fi urmat și de alții, inclusiv de mine, în celelalte orașe din România în care se mai păstrează monumente sovietice.
Țineți-o tot așa. „Oricît de puțini am fi trebuie să ținem steagul sus”.

Florian Liviu spunea...

@Idle

Vă mulţumim pentru aprecieri ! Dacă cumva veţi trece prin Bucureşti daţi-mi un semn pe mailul afişat pe acest site poate ne putem vedea la un ceai sau la o cafea. Mi-ar face deosebită plăcere.

humanist spunea...

@Florian: unde dracu'i mailu' afișat? :)