duminică, 2 octombrie 2011

Nokia parafează falimentul politicilor economice post 1989

Protest anti Nokia în Germania
Inaugurată cu surle şi trâmbiţe, fabrica Nokia de la Jucu, la a cărei deschidere au fost prezente cele mai înalte oficialităţi ale  statului în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, vrând probabil să sublinieze înalta cinste, consideraţie şi preţuire pe care o acordă capitalului străin, se va muta în China până la sfârşitul anului în curs lăsând pe drumuri peste 2.200 de muncitori. Şi mai mult ca sigur, capitaliştii finlandezi de la Nokia nu vor fi singurii care vor schimba România cu Asia în goana lor după consolidarea profiturilor.

Retragerea capitalului străin, lăsând în urmă subdezvoltare, şomaj, frustrare, mizerie socială este expresia cea mai elocventă şi clară a falimentului şi a eşecului politicilor economice gândite şi aplicate în România post decembristă de către clasa capitalistă.

Aceste politici au prins viaţă şi s-au tradus în fapt sub acoperirea artilerie verbale a unor flecari prezentaţi ca mari guru, specialişti în macroeconomie, politologie, sociologie, ce umplând canalele radioteleviziunilor de dimineaţă până seara, explicând şi propovăduind poporului ca nişte destoinici apostoli ai capitalismului binefacerile pieţei libere, ale privatizării fie şi pe un dolar, ale demantelării economiei socialiste - morman de fiare vechi -, ale preluării de către capitalul străin a tuturor pârghiilor de comandă ale economiei naţionale au contribuit decisiv la frânarea oricărei opoziţii din partea maselor.

Aş fi curios dacă unul din aceşti vorbeţi de serviciu, de pildă Mircea Coşa - înverşunat apologet al privatizării pe un dolar - , ar avea curajul să se ducă acum la Jucu şi să reia în faţa  muncitorilor de la Nokia balivernele cu care şi-au câştigat pâinea albă din 1989 încoace, catedrele universitare, scaunele parlamentare, sinecurile, etc.

Ultima mare minciună a acestor ofiţeri ai propagandei capitaliste a fost susţinerea cu neruşinare a tezei absolut false, cu rolul de a amăgii clasa muncitoare, că prin noul cod al muncii, care restrânge drastic drepturilor muncitorilor şi simplifică procedurile de concediere colectivă, întărind cu putere privilegiile şi libertatea de mişcare şi de acţiune a capitalului, se vor crea noi locuri de muncă.  

Dar  iată că practica ne-a arătat cum stau de fapt lucrurile. Prin reducerea drastică a costurilor cu concedierile colective, capitalul străin departe de a fi atras, este mai degrabă încurajat să părăsească spaţiul economic românesc.

Desigur, Emil Boc s-a simţit dator să îndruge câteva braşoave despre tratativele în care s-ar afla guvernul cu alţi investitori care chipurile vor veni în locul lui Nokia la Jucu. Basme de adormit copiii.

Dar ce este mai îngrijorător, în opinia mea, faptul că la nivel naţional mişcarea sindicală a rămas până acum indiferentă la drama salariaţilor de la fabrica de telefoane. Mă aşteptam măcar la declaraţii de solidaritate, dacă nu la altceva.

Ce este de făcut ? Aş dori pe acestă cale să adresez un îndemn către muncitorii de la Nokia-Jucu să abandoneze atitudinea de umilinţa şi de servilism faţă de patronat. Să-şi aducă aminte că nu sunt sclavi, ci muncitori salariaţi şi că România a fost până în 1989 un stat al clasei muncitoare. Să-şi ridice fruntea din pământ şi să-şi privească şefii cu tărie în ochi spunându-le cu glas răspicat că dreptul la muncă este drept fundamental şi inalienabil al omului, că dreptul lor la muncă este superior raţiunii capitaliste a profitului. Să protesteze cu hotărâre, să ceară conducerii Nokia anularea deciziei de  relocare. Să declanşeze greva până la contramandarea hotărârii de strămutare, iar în caz că nici acest mijloc nu ar fi de folos, să treacă la ocuparea fabricii, alungarea conducerii şi reluarea producţiei sub controlul muncitorilor. Să fie convinşi că în acţiunile lor vor fi sprijiniţi şi ajutaţi de toate forţele progresiste din ţară.

Oricum vor evolua lucrurile în viitor, clasa muncitoare trebuie să înţeleagă că sistemul capitalist nu-i poate oferi un viitor, că soarta şi viaţa muncitorilor nu face doi bani în ochii patronatului fie român, fie străin, că singura raţiune de a fi a capitalului este maximizarea profitului prin exploatarea cât mai eficientă a muncitorilor, că muncitorii români nu se află în concurenţă cu cei chinezi, la fel sau poate mai crunt exploataţi, ci că o viaţă mai bună, demnă şi decentă nu poate fi obţinută decât pe calea luptei sindicale şi politice cu exponenţii capitalului, pentru răsturnarea capitalismului, pentru socialism.

10 comentarii:

Valerius spunea...

Aţi făcut o analiză corectă, din perspectivă marxistă.

Cu permisiunea dv., adaug nişte detalii, din emisiunea "Q&A cu Alessandra Stoicescu", din 1 oct. 2011.

http://inregistrari.antena3.ro/view-01_Oct-2011-Q&A_cu_Alessandra_Stoicescu_si_Floriana_Jucan-18.html

"Vadim:

Ei vroiau să plece, aşa au făcut şi din Germania, dau lovitură după lovitură şi e regretabil că asta se numeşte în limbaj mai plastic, argotic, „ţeapă”, e o firmă de „ţepari”, firmă mare, multinaţională, sau colonială, sau cum vreţi să-i spuneţi, dar nu se face aşa ceva la nişte oameni atât de nefericiţi.
Statul român a făcut investiţii colosale (..)
Spunea acea doamnă, pe care eu am poreclit-o „Caracatiţa Paul”, Andreea Paul Vass, că nu pleacă investitorii cu drumurile, cu clădirile în spate. Ne subestimaţi inteligenţa, domnişoară Vass, sigur că nu pleacă nimeni, că nici ungurii nu pleacă cu Ardealul în spate, dar îţi fac viaţa imposibilă.
S-au investit acolo sume mari, de peste un miliard de euro, ştiu eu. Au produs cât n-au produs în alte părţi, acum îşi iau jucăriile şi pleacă. Au beneficiat de scutire de taxe şi impozite, conform înţelegerilor anterioare, de 5 ani şi aproape 3 ani cât au produs aici n-au plătit nimic. (…)
În aprilie-mai s-a modificat, în Parlament, Codul muncii. Conform acestor modificări aberante, aiuritoare, un patron nu poate fi tras la răspundere dacă face concedieri în masă, ori asta a fost concediere în masă, peste 2000 de angajaţi. Deci, nemaifiind pedepsiţi, au plecat.

Alessandra Stoicescu :

Ajutor de la statul român pentru Nokia: 90 hectare, cu titlu gratuit, 3 milioane de euro în lucrări de infrastructură, 33 de milioane introducerea utilităţilor şi scutire de la plata impozitelor pe teren şi clădiri. Ei, în schimb, promiteau 15000 de locuri de muncă, niciodată n-au fost mai mult de 2500. (…)
Sindicatele n-au fost capabile să reacţioneze în acest caz, promit că o vor face în săptămâna viitoare.

Vadim :

Aveţi evidenţa plăţilor compensatorii date în Germania ?

Alessandra Stoicescu :

Am această informaţie. În Germania au fost 200 milioane de euro plăţi compensatorii şi s-au restituit subvenţiile primite în ’98 şi ’99. 60 de salarii compensatorii au fost pentru germani.

Vadim :

Şi la noi 3 !

Alessandra Stoicescu :

Asta e informaţia în acest moment, dar potrivit noului Cod al muncii, mă întreb…

Vadim :

… cine l-a măsluit în halul acesta, ce muncă mai e asta ? Ăsta-i Codul sclavagismului, nu e Codul muncii !

Alessandra Stoicescu :

Nu e aberant, revenind la salariile compensatorii, faptul că la Agenţia pentru domeniile statului s-au dat câte 18000 de euro plăţi compensatorii pentru cei care au plecat din sistem, ca după aia să fie reangajaţi tot acolo, tot la stat, iar la Nokia-Jucu le dăm 3 salarii compensatorii ?"

Florian Liviu spunea...

Mulţumesc pentru link. Da, Vadim a avut o prestaţie meritorie, curajoasă, a spus lucrurilor pe nume.

Referindu-se la ţigani Vadim a subliniat un adevăr dureros care ne priveşte pe toţi, distrugerea economiei naţionale, cauza tuturor relelor şi suferinţelor noastre atât actuale cât şi viitoare, având drept consecinţă transformarea României într-o republică bananieră fără banane legată ombilical de Washington.

Vadim:
... Oamenii ăştia trebuie să trăiască. S-a distrus economia naţională şi voi vă miraţi că cerşesc?
Voi sunteţi de vină! Voi cerşiţi la Washington!

Cu ce-i mai vinovată o ţigancă amărâtă cu copil, care trebuie şi el hrănit pentru că este creaţia lui Dumnezeu, care cerşeşte la Notre-Dame de Paris, decât voi care cerşiţi la Washington?

Legat de Vadim pot să spun că l-am admirat mult la începutul anilor 90, îl mai admir şi acum pentru cultura sa, pentru talentul literar şi oratoric, pentru curaj dar ceea ce nu-mi place la Vadim este faptul că nu "vede" legătura dintre suferinţele societăţii româneşti şi chiar europene, şi sistemul capitalist mondial.

Pentru Vadim de "vină" nu este sistemul capitalist, în viziunea sa "sistemul" poate fi îmbunătăţit, îmblânzit prin mila şi înţelegerea creştină, prin cultivarea sentimentului românesc al fiinţei, cum ar spune Noica, prin curăţirea de corupţi, paraziţi şi hoţi.

Vadim militează pentru îndepărtarea din fruntea bucatelor a lui Băsescu şi a camarilei sale, are dreptate, dar doreşte în acelaşi timp şi menţinerea actualului sistem capitalist bazat pe clase antagoniste şi exploatare.

Aici mă despart de Vadim. Scopul luptei, în viziunea mea, nu este schimbarea unui grup de capitalişti condus de Băsescu cu altul condus de Becali sau Vadim, ci răsturnarea puterii politice a capitalului şi trecerea ei în mâinile clasei muncitoare.

Valerius spunea...

Aveţi dreptate, trăsăturile principale ale orientării politice a lui Vadim sunt naţionalismul (patriotismul) şi creştinismul (religiozitatea). Dar, chiar dacă nu şi-a numit formaţiunea sa politică „Partidul Comunist Român”, chiar dacă nu declară ca scop fundamental desfiinţarea capitalismului, totuşi, să fim drepţi până la capăt, majoritatea acţiunilor lui Vadim şi ale PRM-ului au fost mult mai apropiate de programul comunist decât cele ale aşa-zisului partid de stânga, PSD, care a primit voturi pentru programe de stânga şi a făcut guvernare de dreapta. Vadim, în fapt, criticând nedreptăţile care s-au petrecut în societatea românească, a criticat capitalismul şi, de asemenea, a combătut lozincile nihiliste referitoare la epoca socialistă. Să ne amintim, doar, protestul vehement din parlament, în şedinţa de condamnare a comunismului. În opinia mea, a fost un act de curaj, mai comunist decât toate sloganurile comuniste ale unor formaţiuni politice care se încaieră pentru înhăţarea denumirii de „partid comunist”.

Ipoteza mea este că dv. nu-l simpatizaţi pe Vadim pentru naţionalismul lui.

După cum ştiţi, în problema comunism-naţionalism, tacticile noastre (nu şi strategiile) sunt diferite. Dv. vreţi o solidarizare internaţională, din start, a proletariatului, în vederea revoluţiei anticapitaliste. Care proletariat ? Care mişcare comunistă ? Au fost transformate în ţăndări. Valorile comuniste au fost aruncate în noroi de către contrarevoluţionarii care au dinamitat sistemul socialist. Nici chiar proletarii nu mai au conştiinţa de clasă. Programul comunist nu trebuie abandonat, dar trebuie să ne folosim şi de valori care pot determina solidarizări. Şi sentimentul patriotic, aşa cum îl trăia Tudor Vladimirescu („Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor”) poate determina solidarizări. Riscul major este manipularea popoarelor către războaie, tocmai pentru a fi dezbinate şi stăpânite. Oamenii trebuie educaţi, simultan, în spiritul conştiinţei de clasă, al patriotismului şi al respectului inter-etnic.

Valerius spunea...

Aveţi dreptate, trăsăturile principale ale orientării politice a lui Vadim sunt naţionalismul (patriotismul) şi creştinismul (religiozitatea). Dar, chiar dacă nu şi-a numit formaţiunea sa politică „Partidul Comunist Român”, chiar dacă nu declară ca scop fundamental desfiinţarea capitalismului, totuşi, să fim drepţi până la capăt, majoritatea acţiunilor lui Vadim şi ale PRM-ului au fost mult mai apropiate de programul comunist decât cele ale aşa-zisului partid de stânga, PSD, care a primit voturi pentru programe de stânga şi a făcut guvernare de dreapta. Vadim, în fapt, criticând nedreptăţile care s-au petrecut în societatea românească, a criticat capitalismul şi, de asemenea, a combătut lozincile nihiliste referitoare la epoca socialistă. Să ne amintim, doar, protestul vehement din parlament, în şedinţa de condamnare a comunismului. În opinia mea, a fost un act de curaj, mai comunist decât toate sloganurile comuniste ale unor formaţiuni politice care se încaieră pentru înhăţarea denumirii de „partid comunist”.

Ipoteza mea este că dv. nu-l simpatizaţi pe Vadim pentru naţionalismul lui.

După cum ştiţi, în problema comunism-naţionalism, tacticile noastre (nu şi strategiile) sunt diferite. Dv. vreţi o solidarizare internaţională, din start, a proletariatului, în vederea revoluţiei anticapitaliste. Care proletariat ? Care mişcare comunistă ? Au fost transformate în ţăndări. Valorile comuniste au fost aruncate în noroi de către contrarevoluţionarii care au dinamitat sistemul socialist. Nici chiar proletarii nu mai au conştiinţa de clasă. Programul comunist nu trebuie abandonat, dar trebuie să ne folosim şi de valori care pot determina solidarizări. Şi sentimentul patriotic, aşa cum îl trăia Tudor Vladimirescu („Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor”) poate determina solidarizări. Riscul major este manipularea popoarelor către războaie, tocmai pentru a fi dezbinate şi stăpânite. Oamenii trebuie educaţi, simultan, în spiritul conştiinţei de clasă, al patriotismului şi al respectului inter-etnic.

bobby spunea...

"Să declanşeze greva până la contramandarea hotărârii de strămutare, iar în caz că nici acest mijloc nu ar fi de folos, să treacă la ocuparea fabricii, alungarea conducerii şi reluarea producţiei sub controlul muncitorilor."

:)))
Si cu ce o sa continue productia? O sa inceapa sa asambleze telefoane mobile din scoarta de brad si foaie de alun? La Cluj nu s-a produs nici o componenta, doar se asambla... de cumparat componente de catremuncitori nici nu se pune problema... Nokia are contracte cu discount-uri mari cu producatorii de componente, precum si clauze de exclusivitate... sa nu mai vorbim de patente... orice telefon mobil scos de muncitori ar costa de cel putin 10 ori mai mult decat un telefon Nokia (asta daca vreo banca ar accepta sa-i imprumute, putin probabil)

Cu idei nastrusnice din'astea vreti sa convingeti poporul sa vi se alature? :))

Florian Liviu spunea...

Da ce trebuie făcut domnule Bobby, în viziunea dvs, să ne facem că plouă când 2,200 de muncitori industriali îşi pierd pâinea. Să stăm pasivi şi să ne mulţumim cu pomana salariilor compensatorii şi să jucăm pinguinul în curtea uzinei. Să defilăm cu tablourile lui Trotsky, prin Bucureşti?

Vă invit, daţi dvs. soluţia !

geomarz spunea...

Din nefericire nu mai are cine sa-i apere pe muncitorii romani. Sindicatele au fost emasculate de mult.
Si ce sa faca muncitorii de a Nokia? Daca fac greva, cui ii mai pasa. Tot se opreste productia.
Iar plecarea lor inainte de a se implini 5 ani inseamna ca nu au platit nici un fel de impozit statului roman. Probabil de aici se trage beneficiul.
Pleaca in alta parte unde vor face la fel.

bobby spunea...

nu poti face nimic acum... si nici n-o sa poti face in viitor, atat timp cat nu exista o miscare de stanga veritabila puternica... iar idolatria fata de un criminal sangeros cu siguranta nu ajuta la construirea acelei miscari

dintr-un anumit punct de vedere, concedierile in masa sunt oarecum utile, deoarece ajuta la refacerea solidaritatii muncitoresti (spre deosebire de disponibilizarile cu taraita de dupa 89, cand muncitorii se sapau unii pe altii pentru a mai ramane cateva luni in plus in intreprindere)

bogdan spunea...

Vă propun să facem pace. Ați fost injust, m-ați acuzat de lucruri care nu sunt adevărate, de glorificări pe care nu le-am făcut și de o nepolitețe de care nu am dat dovadă. Nu mai pun la socoteală faptul că m-ați atacat pe toate blogurile unde scriu.

Cu toate acestea, pentru echilibru, consider că este bine să vă avem printre noi. Am o simpatie pentru dvs şi aveți calitatea de a crede sincer, deşi trebuie să nu uitaţi niciodată că scopul nu scuză mijloacele. Pe de altă parte, am şi o anumită simpatie, pe care o consider totuşi morbidă, față de modelul dvs., Stalin, deoarece acesta a terminat grupul de “români” din care făceau parte Rakovski şi Pauker, făcând un serviciu involuntar statului român, pe care l-a scăpat de nişte duşmani, şi deoarece ne-a sprijnit până la urmă, dar pe merit însă, în problema Ardealului.

Valerius spunea...

Frumos gestul, domnule Bogdan, aş zice chiar necesar.