joi, 4 august 2011

Şaizeci şi unu de neadevăruri ale lui Nikita Hruşciov

Grover Furr Mizeria antistalinismului

Literaturnaia Rossiia
Nr 24, 06.13.08 http://www.litrossia.ru/article.php?article=3003
"Şaizeci şi unu de neadevăruri ale lui Nikita Hruşciov"
 
Interviu cu profesorul Grover Furr, autorul cărţii "Mizeria anti-stalinismului".
Una dintre cele mai neobişnuite cărţi nou apărute în domeniul non-fictiunii este traducerea în limba rusă a lucrării istoricului Grover Furr, profesor universitar la Universitatea de Stat Montclair, intitulată "Mizeria anti-stalinismului  Antistalinskaia Podlost , Moscova: editura Algorithm, 2007 , în care celebrul raport secret al lui Nikita Hruşciov la cel de al 20-lea Congres al PCUS este disecat în detaliu.

Mii de cititori au făcut cunoştinţă cu ea în scurt timp de la publicarea ei. Din primele reacţii ale cititorilor-criticilor nu au lipsit atât blestemele cât şi laudele, reuşind să devină o raritate bibliografică, chiar şi în timpurile noastre orientate către piaţă.
Din acest motiv, am crezut ca ar fi instructiv să apelăm la profesorul Grover Furr însuşi, pentru a-l cunoaşte mai bine pe autor şi a lua astfel contact cu opiniile sale, cum se spune, la prima mână.

Întrebare-Domnule profesor, vă rugăm să ne spuneţi cum şi de ce dvs., doctor al Universităţii Princeton cu o dizertaţie consacrată Evului Mediu francez, aţi devenit interesat de istoria sovietică a epocii lui Stalin?

Răspuns - Primul meu câmp de specializare este istoria medievală. Încă nu am nici un certificat oficial care m-ar putea "califica" pentru a face cercetări cu privire la istoria Uniunii Sovietice în timpul lui Stalin.
Dar ca medievalist am fost pregătit pentru a face investigaţii istorice profunde. De exemplu, să mă folosesc de surse primare în alte limbi decât în engleză. Niciodată să mă bazez pe "cunoştinţele acceptate" sau pe "opiniile acceptate." Să nu am încredere în evaluările "autorităţii recunoscute." Să verific totul pentru mine.
Ca tânăr absolvent în perioada 1965 - 69 m-am opus războiului SUA în Vietnam. La un moment dat cineva mi-a spus că comuniştii vietnamezi nu pot fi "băieţii buni", pentru că ei sunt cu toţii "stalinişti", iar "Stalin a ucis milioane de oameni nevinovaţi."

Mi-am amintit această observaţie. Acesta a fost, probabil, motivul pentru care la începutul anilor 1970 am citit prima ediţie a cărţii lui Robert Conquest Marea Teroare atunci când a fost publicată. Am fost zguduit de ceea ce am citit!
Trebuie să adaug aici că puteam citi în limba rusă, deoarece studiasem deja literatura rusă în liceu. Aşa că am studiat cartea lui Conquest foarte atent. Se pare că nimeni altcineva nu a făcut vreodată acest lucru!
Am descoperit că Conquest nu a fost onest în folosirea surselor. Notele sale de subsol nu susţin concluziile sale anti-Stalin! Practic, el a folosit orice sursă, care era ostilă lui Stalin, indiferent dacă era de încredere sau nu.
În cele din urma am hotărât sa scriu ceva despre aşa-numita "Teroare". A fost nevoie de mult timp, dar în 1988 am publicat în cele din urmă lucrarea "O nouă lumină asupra vechii poveşti a mareşalului Tukhachevskii: reexaminarea unor documente" ... În acest timp am studiat cercetările întreprinse de noua şcoală de istorici cu privire la Uniunea Sovietică, printre care se numără Arch Getty, Robert Thurston, Roberta Manning, Sheila Fitzpatrick, Jerry Hough, Lewis Siegelbaum, Lynne Viola, şi alţii.

Întrebare - Aceste nume, cred eu, înseamnă puţin pentru un cititor rus. Este greu de imaginat, că după Conquest reprezentanţii oricărei noi "şcoli" occidentale ar putea contribui cu ceva diferit la concepţia despre istoria Uniunii Sovietice ...

Răspuns - De fapt, se petrece tocmai contrariul. Şcoala de care vorbesc a apărut ca antiteză la Conquest şi la concepţia totalitară a sovietologiei din perioada Războiului Rece.
Prin studierea atentă a dovezilor disponibile deja, şi - cel mai important - prin năzuinţa acerbă către obiectivitate - cercetătorii din această nouă şcoală au arătat până acum că toate "istoriile" Războiului Rece, troţkiste, hruşcioviste, şi mai târziu gorbaciovisto-elţiniste au fost fatal compromise de părtinire politică. Aceşti istorici şi-au compromis atât de mult munca cu prejudecăţile lor politice, astfel încât cărţile lor nu ar trebui să fie privite ca istorie, ci ca exemple de propagandă.

În lumea cercetării ştiinţifice a istoriei, cartea Originile Marii Epurări de J. Arch Getty, unul dintre fondatorii noii şcoli, a devenit o senzaţie autentică. În ea, Getty infirmă cu succes un număr mare de minciuni care au fost acceptate ca fiind adevărate. Printre altele, Getty demontează mistificarea că represiunile din anii 1930 au fost acţiuni planificate în prealabil de către Stalin.
 
Nenorocul acestui savant a fost că munca sa a fost publicată în SUA în anii "perestroikăi". În acest timp, sub acoperirea falsă de "glasnost" sau "deschidere", doar lucrările adversarilor lui Getty, adepţi ai paradigmei istorice a Războiului Rece, au fost publicate în Rusia în ediţii uriaşe. Cum ar putea cititorii ruşi să afle mai multe despre lucrările de pionierat ale lui Getty, dacă nici măcar una singură dintre cărţile sale despre istoria Rusiei nu a fost încă publicată în Rusia?

Acelaşi lucru este valabil şi în cazul celor mai mulţi dintre istoricii ale căror nume le-am menţionat mai sus. Dar, din fericire, există, de asemenea, mai multe exemple încurajatoare. Acum câteva luni o revistă de internet ucraineană a publicat una dintre lucrările excelente ale profesorului Mark Tauger de la Universitatea din Virginia de Vest. Munca lui Tauger infirmă cu totul mitul inspirat de nazişti că foametea din 1932-33 a fost un "Holodomor" sau "o manoperă criminală" planificată de către liderii sovietici.

Întrebare - Cum şi de ce aţi devenit interesat de raportul lui Hruşciov la al 20-lea Congres al Partidului?

Răspuns -Raportul "închis" sau cum este numit în Occident, "secret" al lui Hruşciov este fără exagerare, unul dintre discursurile politice cele mai influente ale secolului 20. Nu contează cum sau de către cine este evaluat raportul, cu semnul "plus" sau "minus", el a schimbat fundamental cursul istoriei Uniunii Sovietice şi al Rusei. Este semnificativ că acest discurs a devenit în mod precis unul dintre pilonii de susţinere ai concepţiei politice "anti-staliniste", sursa fundamentală pentru ceea ce poate fi numită "paradigma celui de al 20-lea Congres."
Pe scurt, nimeni interesat în istoria Uniunii Sovietice nu poate ignora un document de o asemenea importanţă.

Întrebare - Dar acesta este şi motivul pentru care acest subiect este o cale destul de bine bătătorită. Cum vă explicaţi cu toate astea interesul pentru cartea dvs. "Mizeria anti-stalinismului" (în limba rusă: Antistalinskaia podlost )?

Răspuns - E greu pentru mine să spun. Să lăsăm cititorii să judece pentru ei înşişi ... Eu pot vorbi doar despre ceea ce m-a zguduit ca cercetător.
Când mi-am format o concepţie a acestei lucrări scopul meu a fost modest. Am vrut să plasez "revelaţiile" raportului alături de sursele istorice, care au fost făcute publice graţie declasificării unor documente din fostele arhive sovietice. Acest tip de cercetare ar fi putut fi făcută de către un istoric rus sau, din acelaşi motiv, de unul chinez, pentru că în ultimii 10-15 ani un număr mare de surse noi au fost puse la dispoziţia oamenilor de ştiinţă, făcând astfel posibilă o evaluare obiectivă a uneia sau a altei din declaraţiile conţinute în discursul lui Hruşciov.
Şi la acest moment o imagine curioasă a început să prindă contur. Pentru că aşa cum s-a dovedit, din toate "revelaţiile" afirmate în raport, pe care le-am putut verifica, nici măcar una dintre ele nu s-a putut susţine ca fiind adevărată. Nici măcar una singură!

Câteva dintre minciunile lui Hruşciov au fost, desigur, cunoscute şi mai de înainte. De exemplu, în timpul sesiunii secrete câţiva dintre delegaţii la Congres au observat în mod evident că unele dintre "revelaţiile" lui Hruşciov, cum ar fi declaraţia lui absurdă că Stalin "planifica operaţiunile militare folosind în acest scop un glob pământesc", erau foarte departe de adevăr. Dar că întregul discurs a fost alcătuit din "revelaţii" ca aceasta - este ceea ce face ca lucrurile să fie cu desăvârşire uimitoare.

Întrebare - Sunteţi sigur că nu exageraţi? Este foarte greu de crezut că discursul nu constă în nimic altceva decât în minciuni. Dvs. îl apăraţi pur şi simplu pe Stalin, şi cu acest scop în minte îl denigraţi pe Hruşciov împreună cu raportul său făcător de istorie.

Răspuns - Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar eu nu îl "apăr" pe Stalin sau pe oricine altcineva. Ca savant şi cercetător mă ocup cu fapte şi cu dovezi. În cazul în care obiectul cercetării ar fi un discurs al lui Hrusciov, să zicem, referitor la spatiul cosmic sau la porumb sau la programul PCUS-ului, aş avea de studiat sursele referitoare la aceste domenii. În fapt, subiectul meu de cercetare l-a constituit aşa numită "revelare" a crimelor lui Stalin şi Beria, cuprinsă în raport.
Am izolat şaizeci şi unu de "revelaţii" sau afirmaţii acuzatoare. Am cercetat fiecare dintre ele în lumina izvoarelor istorice. Rezultatul final a fost că, în tot "Discursul secret" al lui Hruşciov, nici măcar o singură astfel de "revelaţie" nu s-a dovedit a fi adevărată. Nu se pune problema aici de a-l "apăra pe Stalin". Sarcina probei revine întotdeauna părţii care acuză - lui Hruşciov, în acest caz. Şi nici una din afirmaţiile "revelatoare" din "discursul secret" nu poate rezista la o confruntare cu elementele de probă.

Un cuvânt despre problema de "convingerilor". Nici un cercetător serios nu are dreptul de a accepta sau de a respinge vreo afirmaţie ca fiind adevărată sau falsă în temeiul puterii convingerilor sale sau ideilor sale preconcepute. Îţi place sau nu, având în vedere dovezile istorice prezentate în "Mizeria anti-stalinismului", este imposibil să continui să priveşti istoria Uniunii Sovietice prin oglinda deformatoare a "Discursul secret".

Întrebare - Apropo, nu credeţi că "Mizeria antistalinismului", nu este un titlu foarte potrivit pentru o lucrare de cercetare ştiinţifică?

Răspuns - Cartea a fost publicată cu indici bibliografici şi de nume, note de subsol şi anexe documentare - într-un cuvânt, în deplină conformitate cu toate cerinţele unei solide ediţii academice. Şi, de fapt, a fost publicată într-un tiraj considerabil. Se poate aştepta în mod rezonabil un autor de la mai mult?

Desigur, când eu lucram la manuscris am avut un titlu de lucru diferit. Am avut, de asemenea, un capitol original, în care am organizat lucrarea intr-o manieră narativă pentru a reflecta mai bine punctele sale esenţiale. Dar, din motive de lungime, presupun, sau pentru alte motive, nu a fost inclus în volumul final publicat.
Editorul a sugerat un titlu diferit de al meu, precum deseori se întâmplă. La urma urmei, misiunea editorului este de a organiza forţele editoriale, artistice, şi de altă natură, în scopul asigurării succesului de piaţă al lucrării.

Întrebare - Există încă ceva care ridică totuşi întrebări. Pe de o parte, aşa cum aţi scris, discursul lui Hruşciov este o înlănţuire de minciuni, în timp ce pe de altă parte, nici o singură persoană din conducerea URSS nu subliniat vreodată falsitatea oricărei dintre aceste revelaţii.

Răspuns - Aş merge chiar mai departe şi aş spune că, prin tăcerea lor, fiecare dintre ele a arătat o deplină solidaritate cu Hruşciov. Şi aici întâlnim una dintre chestiunile cele mai interesante.
În ciuda impresiei larg răspândite în sens contrar, obiectivul principal al "Discursul secret" nu a fost Stalin însuşi, ci cursul politic al lui Stalin, o anumită direcţie de dezvoltare, care a fost asociată cu numele său. Istoricul rus Iuri Jukov a arătat în mod clar: Obiectivul lui Hruşciov a fost de a pune capăt reformelor democratice începute, dar departe de a fi finalizate în timpul vieţii lui Stalin.
Astăzi - şi, trebuie spus, sub influenţa Discursul lui Hruşciov - "Stalin" şi "democraţia" sunt concepte diametral opuse în minţile celor mai mulţi oameni, concepte ce denotă două extreme incompatibile, fenomene care sunt total opuse. Dar acest punct de vedere este o eroare. Stalin a împărtăşit opiniile lui Lenin, cu privire la democraţia reprezentativă şi s-a străduit să înrădăcineze principiile sale în construirea statului sovietic.
Stalin însuşi s-a aflat în fruntea luptei pentru democratizarea societăţii sovietice, o luptă care s-a dat cu tărie în inima proceselor politice care au avut loc în URSS între anii 1930 şi 1950. Esenţa acestui program a fost următoarea: reducerea rolului partidului comunist în guvernarea satului la limite normale, cum ar fi cele din alte ţări, precum şi alegerea conducerii politice a statului nu pe baza listelor de partid, ci pe baza unor proceduri democratice, vot universal, secret, contestabil.

Nu numai Hruşciov, dar, evident şi alţi lideri sovietici repudiau astfel de reforme. În orice caz Malenkov, Molotov şi Kaganovici, cele mai importante personalităţi politice asociate cu Stalin, au acceptat, chiar dacă involuntar, subtextul secret al "discursul secret". Hruşciov a fost capabil să acceadă la putere, să-şi lanseze "Discursul secret" şi să-şi impună propriile sale idei numai pentru că el a fost capabil să câştige elita Partidului de partea lui.

Permiteţi-mi să profit de această oportunitate pentru a-mi exprima recunoştinţa faţă de Yuri Jukov (Rusia) şi John Arch Getty (Statele Unite ale Americii), doi istorici ale căror lucrări m-au inspirat în munca mea cu privire la "discursul secret", şi care au marele merit de a fi descoperit faptul profund ascuns începând încă cu timpul lui Hruşciov, al dedicării şi al luptei lui Stalin pentru principiile democraţiei.

Interviu de S. Khartsizov

19 comentarii:

Valerius spunea...

Domnule Florian Liviu,

Pentru a vă uşura înţelegerea atitudinii mele faţă de strădania dv. de a-l prezenta pe Stalin altfel decât este îndeobşte prezentat vă expun premisele mele.

Una dintre „obsesiile” mele este teama de prejudecăţi. Am scris şi pe frontispiciul „blogului” meu două idei relevante în acest sens: "Prejudecăţile sunt raţiunea proştilor" (Voltaire) şi "Se măgulea cu gândul de a fi un om fără prejudecăţi, când însăşi această pretenţie e o mare prejudecată" (Anatole France). Cândva, am scris şi un articol drag mie, „Perpetua eliberare de ’idoli’ ”.

La aceste premise epistemologice adaug constatarea mea tristă, de trăitor în restauraţia nedemocratică şi imorală a capitalismului în România (şi nu numai), că prejudecăţile, minciunile devin „istorie”. Aduc doar două exemple: industria României socialiste era un maldăr de fiare vechi; în timpul incidentelor din decembrie 1989 au fost ucişi, la ordinul lui Ceauşescu, peste 60 de mii de oameni.

Pe această bază se sprijină interesul meu pentru strădania dv. de a-l prezenta pe Stalin dintr-o altă perspectivă. „Războiul”, în sens heraclitean, este mama tuturor lucrurilor, este originea evoluţiei, a dezvoltării, inclusiv în domeniul ideilor. Nici „Omul-Ecou”, nici „Gică-Contra” nu ne vor călăuzi pe drumul asimptotic al apropierii prin adevăruri relative de Adevărul Absolut. Pe cât ne este omeneşte posibil, această apropiere se realizează prin polemică de bună calitate, prin pluralismul opiniilor trudnic-elaborate. Preţuiesc efortul dv., fără a mă converti instantaneu în stalinist şi fără a vă acorda un cec în alb.

Închei, rugându-vă, dacă mai este nevoie, să nu uitaţi niciodată cele două cugetări despre prejudecăţi, mai ales pe aceea a lui Anatole France, pe care o consider genială.

Foarte interesant interviul cu Grover Furr, mai ales prin ideile din domeniul epistemologiei istoriei pe care intervievatul le prezintă.

Artistic Communism spunea...

Did the Soviet Union Invade Poland in September 1939?

The Moscow Trials and the "Great Terror" of 1937-1938: What the Evidence Shows

Artistic Communism spunea...

KLİO

Artistic Communism spunea...

Evidence of Leon Trotsky’s Collaboration with Germany and Japan

Florian Liviu spunea...

@ArtComm

Mulţumesc pentru linkuri.

Artistic Communism spunea...

Aş dori şi eu daca aveti linck PDF sa descarc Originile Marii Epurări-Getty.

Florian Liviu spunea...

Domnule profesor Valerius,

Vă mulţumesc pentru aprecierea eforturilor mele. Nu mi-am propus să vă convertesc la stalinism, de fapt nu se pune problema convertirii cuiva la stalinism, ci a smulgerii noastre din anti-stalinism.

Eu nu vreau să impun un idol, Stalin, ci să demolez unul, anti-stalinismul, mă menţin în paradigma dvs. a eliberării permanente de idoli.

Am citit acel articol pe blogul dvs. şi am rămas profund impresionat de el, cu adevărat un text mare.

Valerius spunea...

În legătură cu Grover Furr şi scrierile lui despre Stalin şi stalinism:

- indubitabil, este un om curajos; pentru a lupta cu prejudecăţile, mai ales politico-ideologice, îţi trebuie mult curaj;
- înseamnă că acolo, la el acasă, totuşi, există un mediu intelectual mai tolerant decât pe aici, unde intoleranţii ar sări să-l taie pe cel care îndrăzneşte să iasă din corul anticomunist.

Artistic Communism spunea...

Are Charlie Chaplin o poveste referitor la mediu domnule profesor.

Pe vremurile acelea o familie de oameni intelectuali pentru a ıntelege mersul lumii s-au hotarat sa faca un tur prin sate şi oraşe. Omul nostru ışi pune pruncul pe magar iar el ımpreuna cu sotia pe langa pornesc la drum.
Cand au ajuns ın primul sat aud oamenii vociferand ın urma lor:" Vai ce copil nesimtit au aştia! el pe magari şi parinti lui pe jos..
Barbatul se ıntoarce catre sotie şi spune:" Lumea ne condamna fiul de nesimtire nevasta.Aşadar dupa gandirea lor normal ar fii eu sa merg calare pe magar fiind cel mai ın varsta iar voi pe jos."
Ajung ın al doilea sat. Oameni continua sa barfeasca ın spatele lor:"İ a uitati-va la asta fratilor!" El pe magar iar copilul ımreuna cu mama sa pe langa...
Omului ıi cade greu imoralitatea se da jos de pe magar şi ışi urca sotia ımprreuna cu fiul.
Ajung ın al 3-lea sat. "Oameni ın urma lor:" Vai ce ruşine!Printesa de nevastasa pe magar ımpreuna cu progenitura iar prapaditul de barbas-o pe langa. Asteia nu-i pasa de el!"
Femeia aude vociferarile şi ıi spune sotului sa ıncalece şi el pe magar şi sa continue calatoria ın felul acesta.
Cand ajung ın al-4-lea sat toti oameni ın cor ıncep sa strige dupa ei:"Bai monştrilor voua nu va e mila ma de animalul acela de v-ati urcat cu totii pe el?"

Nu se naşte nimeni socialist socialismul se traieşte şi Furr o face din plin fara sa-i pese de cor.

Artistic Communism spunea...

Şi de ce trebuie neaparat sa ascult de indicatoarele de circulatie puse la intersectiile vieti mele de fascişti?
E musai sa fim ın rand cu ei? E musai sa gandesc standard?
De ce cand se aduc dovezi se arunca cu rahat ın ele de unul şi de altul? E musai sa cred istorici "neamului" care daca ıi sapi la radacina gaseşti ca pe vremea lui Çeauşescu statea pitit prin glugine de coceni şi scria "istorie" sa-i treaca vremea ın aşteptarea americanilor sa,i scape de "communişti"?

Artistic Communism spunea...

Ha..Şi ınca ceva tovaraşe Liviu..Am ınvatat ceva forte important de un an de zile de cand umbu prin blogurile romaneşti:
Romanul are fascismul ın sınge!
Fiecare interpreteaza cum vrea !

bobby spunea...

Oricat de mult as vrea sa-l iau in serios pe Furr, modul in care se contrazice face acest lucru imposibil. Sa iau o afirmatie punctuala: In articolul precedent Furr afirma ca lipsa de reactie la discursul lui Stalin arata clar ca delegatii erau impotriva ideilor sale, pe cand in articolul de fata spune ca lipsa de reactie la discursul lui Hrusciov arata clar ca delegatii ii impartaseau ideile. Cum se zice in popor: ori e laie ori balaie... nu se poate si cu botu uns si cu slanina'n pod... Furr abuzeaza de ceea ce americanii numesc "special pleading" in tentativa de a-i scrie o apologie lui Stalin, de aceea scrierile sale pot servi doar ca lectura de duminica.

Florian Liviu spunea...

@bobby

Îmi pare rău dar nu văd nici o inconsecvenţă între cele două chestiuni care le aduceţi în discuţie. Şi în primul caz şi în al doilea, delegaţii erau împotriva lui Stalin, adică împotriva politicii de democratizare promovate de acesta.

Vă rog să mai reflectaţi.

bobby spunea...

Din pacate lunga istorie umana a demonstrat ca in batalia dintre ratiune si religie, ultima castiga mai mereu. Ignorarea unei vadite contradictii logice imi demonstreaza ca dvs aveti un cult pt Stalin, deci orice argumente logice as aduce acestea se vor lovi de zidul de neclintit al religiei. Traiam cu iluzia ca numai fascismul si curentele derivate din acesta pot crea o asemnea fervoare religioasa, dar discursul dumneavoastra despre infailibilitatea stalinista, precum si referintele misticiste la "imbracarea camasii mortii" imi demonstreaza ca simpatia fata de cauza proletariatului nu este o pavaza pentru caderea in idolatrie.

Florian Liviu spunea...

@bobby
Aţi face bine să vă dezvoltaţi afirmaţia, să vă demonstraţi teza, nu să polemizaţi cu mine, nu eu am scris articolul, ci Grover Furr.
Clarificaţi în ce constă contradicţia şi apoi mai vorbim.

Florian Liviu spunea...

@ArtComm

Dragă ArtComm,

din păcate România nu s-a smuls în pofida a aproape 45 de ani de regim socialist, din mentalitatea fascistă. E absolut îngrozitor.

Aproape că nu ştiu de ce au primit salarii, şi nu mici, cadrele partidului care s-au ocupat cu propaganda şi cu educaţia politică în tot acest timp.

În 1989 Ceauşescu a spus în ultima sa alocuţiune televizată că elemente fasciste la Timişoară pun la cale tulburări ale ordinii publice şi se dedau la provocări ale forţelor armate, etc. Am râs şi m-am întrebat în sinea mea de unde o fi scos Ceauşescu elementele fasciste, când numai cu o lună înainte la Congresul al 14-lea al partidului, s-a vorbit de succesul deplin al omogenizării societăţii socialiste în corpul social al "poporului unic muncitor".

Dar Ceauşescu, ştia el ce ştia. Imediat după contrarevoluţia din decembrie 1989 au răbufnit vii şi nevătămate toate coşmarurile epocii interbelice, fascismul, misticismul ortodox, cultul lui Antonescu, anticomunismul, etc.

Din unghiul meu de vedere de acum, acesta era falimentul previzibil al revizionismului hruşciovist, părăsirea liniei marxism-leninismului, a direcţiei indicate de către Stalin, şi adoptarea de către Gheorghiu Dej întâi şi apoi mult mai apăsat de către Ceauşescu a doctrinei aşa numite a naţional-comunismului, o struţo-cămilă în care lucrările lui Stalin figurau pe lista cărţilor interzise, publicându-se în schimb masiv literatură naţionalistă uneori cu accente şovine chiar.

Am mai spus-o şi o repet. Stalin a insistat deseori pe ideea că trebuie să fim comunişti în fond şi naţionalişti în formă. În România, în deosebi în perioada lui Ceauşescu a fost exact invers, naţionalismul a îmbrăcat haina comunistă. Rezultatul e cel pe care lesne îl putem observa.

Valerius spunea...

@Artistic Communism

„Povestea” are tâlc. Dar tâlcul ei nu trebuie transformat în dogmă, care ar suna cam aşa: „E o prostie să vrei să faci doar ce vrea lumea, căci nu există doar un punct de vedere al tuturor oamenilor”.

Cu geniul lui, Chaplin ar fi putut crea o „poveste” la fel de educativă al cărei tâlc să fie „E o prostie să vrei să fii (absolut) original, să nu ţii cont de punctul de vedere al celorlalţi”.

Valerius spunea...

Erată:

În loc de „căci nu există doar un punct de vedere al tuturor oamenilor” am vrut să spun „căci oamenii nu au întotdeauna acelaşi punct de vedere".

Anonim spunea...

normal ca oamenii nu au acelasi punct sau puncte de vedere intrucat adevarul trece prin alta sita numita duh sau suflet imposibil de cernut dar mai mult hrsciov nu emitea neadevaruri ci a sesizat ce se intampla in lumea zis capitalista ,era in prabusire ca acum ,insa brejnev a fost mai istet si l-a pacalit pe hrusciov amandoi fiind ucrainieni ,asa cum hrusciov l=a pacalit pe malenkov ,si pe beria ,cam prin 1955,s-a simtit si la bucuresti vara,deaceea a si fost festivalul tineretului in vara lui 1953,nici ca si-ar fi inchipuit stalin inainte de 5 martie 1953