sâmbătă, 11 iunie 2011

Apel urgent al muncitorilor portughezi către muncitorii tuturor naţiunilor şi popoarelor din Europa

Tovarăşi,

Naţiunea portugheză şi fraţii voştri – muncitorii portughezi – trăiesc o situaţie extraordinar de gravă. Întreaga populaţie care trăieşte din munca sa – salariaţii, ţăranii, tinerii, şomerii – adică imensa majoritate a populaţiei portugheze, se confruntă cu o ameninţare teribilă. Niciodată Portugalia – cea mai veche naţiune din Europa – n-a cunoscut, ca astăzi, pericolul dispariţiei ca naţiune suverană. Niciodată populaţia muncitoare a sa, cultura sa, civilizaţia sa, toate drepturile sociale şi democratice – cucerite prin revoluţia din Aprilie 1974 – n-au fost puse în cauză în acest fel.

Ştim că împărtăşiţi cu noi extrema preocupare care afectează astăzi ţările noastre, de la nord la sud, de la est la vest.

Ne adresăm către voi, mai întâi pentru a vă informa şi mai apoi, pentru a vă face o propunere de măsuri şi de acţiuni, de luat împreună, pentru a rezista ofensivei distrugătoare a capitalului financiar, a marilor bancheri şi capitalişti, a instituţiilor lor (Fondul Monetar Internaţional – FMI, Comisia Europeană – CE şi Banca Centrală Europeană - BCE).

La 4 mai, delegaţia aşa-numitei ”Troici” (FMI, CE, BCE) a anunţat un Memorandum în acord cu Guvernul care ”gestionează” Portugalia – Memorandum, care a fost aprobat de către conducerea Partidului Socialist (CS), a Partidului Social Democrat (PSD, burghez) şi al Centrului Democratic Social – Partid Popular (CDS – PP, dreapta burgheză).

Acest Memorandum pretinde să fie un autentic program de guvernare, pentru 3 ani, pe care indiferent ce partid (sau înţelegere de partide) va fi majoritar la următoarele alegeri legislative, va trebui să le aplice.
Acest Memorandum prevede în particular:

  1. Creşterea impozitelor directe şi indirecte
  2.  Privatizarea TAP, a Casei Generale de Depuneri (”a tot ceea ce nu este activitate bancară a CGD”- Publico, 4/5/2011), a Poştei şi telecomunicaţiilor, a ceea ce a rămas din reţeaua electrică naţională, a Telecomului, a Galp (gaze)… 
  3.   Închiderea altor şcoli, primării, consilii municipale şi alte servicii publice 
  4.   Continuarea scăderii salariilor şi pensiilor care depăşesc 1500 de euro, îngheţarea celorlalte.
  5. Creşterea tarifelor la gaz şi electricitate, ceea ce va provoca falimente în masă 
  6.   Liberalizarea concedierilor şi dereglementarea orarelor de lucru.
Toate acestea în schimbul preţului a 78 de miliarde de euro. Între ”creşteri” şi ”reduceri” ale cheltuielilor, ei pretind să fure muncitorilor şi populaţiilor din Portugalia 12 miliarde de euro! Aceste 12 miliarde vor servi la ”recapitalizarea băncilor” – care, să ne amintim au fost recapitalizate în 2 rânduri anul trecut cu capitaluri care au fost vărsate în ”puţurile fără fund ale speculaţiei”.
Acest Memorandum va fi supervizat – la fiecare 3 luni – de către Delegaţia ”Troicii”, minister cu minister, pentru a se garanta realizarea obiectivelor sale.

Tovarăşi, 

Nimeni nu se poate lăsa amăgit. Acest Memorandum – care promite 2 ani de recesiune şi creşterea corespondentă a şomajului de la 11 la 13,5% (printre numeroase alte atacuri) – este un veritabil plan de jefuire şi de distrugere a ţării noastre, el pune naţiunea portugheză şi instituţiile sale (în particular Adunarea Republicii, Guvernul şi ministerele si toate direcţiile sale) sub controlul organismelor internaţionale străine ţării noastre.

Acest Memorandum a fost prezentat de către ”Troică” ca fiind diferită calitativ de planurile care au fost aplicate in Grecia şi Irlanda. Diferenţa ar fi ”introducerea de reforme structurale” , adică reducerea sau suprimarea instituţiilor şi serviciilor sociale ale Statului. Noi ştim cu toţii că ”planurile de salvgardare” ale Greciei şi Irlandei, nu fac decât să afunde şi mai profund aceste ţări… în Portugalia va fi altfel­?

            Tovarăşi, trebuie să ştiţi că:           

  •    Poporul portughez, muncitorii portughezi, nu vor şi nici nu pot accepta aceste planuri destructive care vor elimina Portugalia ca naţiune suverană! 
  •      Muncitorii nu vor şi nici nu pot să accepte ca salariile lor să fie diminuate, concedierile să fie liberalizate, iar drepturile lor să fie batjocorite! 
  •    Pensionarii nu vor şi nici nu pot accepta reducerea pensiilor lor, nu vor să accepte – după zeci de ani de muncă – să-şi petreacă restul vieţii lor cerşind! 
  •     Profesorii nu vor şi nici nu pot accepta ca zeci de mii dintre ei să rămână fără loc de muncă, ca Şcoala obţinută o dată cu 25 Aprilie să fie distrusă! 
  •     Tinerii nu vor şi nici nu pot să accepte ca singurul lor viitor să fie emigrarea sau mizeria!
Singura soluţie pozitivă: Retragerea planului de distrugere impus de ”Troică”!

Fraţi din toate ţările Europei, fiţi siguri că: 

Poporul portughez se va răscula, el nu va accepta asta! Mai devreme sau mai târziu, poporul portughez o va lua din nou pe drumul din Aprilie 1974! Atunci când, după ce-a înfrânt o dictatură care dura de 48 de ani, băncile, uzinele şi pământurile au fost ocupate când s-a reuşit impunerea unei Adunări constituante, Comisiile alese de muncitori şi de gestiune s-au constituit peste tot în ţară, iar Portugalia a început să-şi construiască viitorul!

Dacă dictatura lui Salazar – Caetano a fost înfrântă, dictatura FMI şi a Uniunii Europene va fi de asemenea înfrântă!

Instituţiile marelui capital şi ale agenţilor săi din Portugalia ne spun că alegerile din 5 iunie nu pot servi decât la numirea unui guvern care va aplica Memorandumul semnat cu ”Troică”.
Poporul portughez nu vrea şi nici nu poate accepta ca instituţiile sale să se transforme în curele de transmisie ale deciziilor luate de către puteri străine Portugaliei, istoriei sale, culturii sale, existenţei sale ca naţiune!

Nici un partid, nici o organizaţie, nu poate avea pretenţia de a vorbi în numele muncitorilor, în numele naţiunii portugheze şi să permită aplicarea Memorandumului ”Troicii”.

Noi, subsemnaţii – muncitori, militanţi, tineri, pensionari, sindicalişti – facem parte activă, chiar din campania electorală, dintre toţi aceia care organizează rezistenţa, pornind de la sindicatele şi asociaţiile noastre, până la adunările muncitoreşti pentru a respinge Memorandumul şi ca să fie luate măsurile de care poporul muncitor şi naţiunea portugheză au nevoie, şi mai ales: 
  1.   Renaţionalizarea băncilor, fără indemnizare şi nici răscumpărare, sub controlul muncitorilor! 
  2.    Naţionalizarea tuturor sectoarelor strategice ale Portugaliei! 
  3.    Restabilirea tuturor serviciilor publice de sănătate, de învăţământ, de transport…! 
  4.   Anularea tuturor legilor antisociale! 
  5.    Recucerirea suveranităţii Adunării Republicii!

Nimeni să nu vină la noi să ne spună că nu ne putem salva, că vom fi izolaţi în ţara noastră.
Noi ştim asta mai bine decât oricine. De aceea, noi adresăm acest apel tuturor muncitorilor din Europa.
Muncitorii spanioli ştiu că – după Grecia, Irlanda şi Portugalia – ei sunt următorii pe listă. Muncitorii francezi şi germani ştiu că exigenţele băncilor lor naţionale, exigenţele capitalului financiar le ameninţă, de asemenea, în mod direct.

Dacă poporul portughez se răscoală din nou, el va avea de partea sa pe muncitorii şi popoarele din Europa pentru a înfrânge dictatura capitalului financiar şi a reprezentanţilor săi – instituţiile Uniunii Europene şi FMI – pentru a deschide calea Uniunii libere a naţiunilor suverane din Europa, emancipaţi de exploatare şi de opresiune.

            Tovarăşi din toată Europa,

Noi avem nevoie de voi, aşa cum şi voi aveţi nevoie de noi!
Noi vă cerem să citiţi scrisoarea noastră şi să o faceţi cunoscută altor muncitori şi organizaţiilor noastre.
Noi propunem organizarea împreună a unei Conferinţe muncitoreşti europene de urgenţă, la Lisabona, pe 18 şi 19 iunie a.c., pentru a putea discuta şi hotărî asupra acţiunilor comune.
Cerem Comitetului de legătură european al Acordului Internaţional al muncitorilor şi popoarelor să difuzeze această scrisoare deschisă.

Apel către muncitorii, tinerii şi poporul portughez
Retragerea Memorandumului distructiv al ”Troicii”

Nimeni nu este autorizat să vorbească în numele poporului portughez – cum o fac Socrate, Passos, Coelho sau Paulo Portas – pentru a accepta acest plan de distrugere al Portugaliei, elaborat de ”Troică” şi impus de capitalul financiar şi de bănci, cu obiectivul de a fi aplicat de către guvernul care va rezulta din alegerile de la 5 iunie. Nimeni nu este autorizat să vorbească în numele muncitorilor, aşa cum fac partidele, care condamnă planul ”Troicii”, dar care nu propun altă soluţie decât o ”renegociere”.

CGTP condamnă planul ”Troicii” şi cheamă la manifestare împotriva lui. Această luare de poziţie poate fi un punct de sprijin pentru mobilizarea care se va face în respingerea acestui plan. Însă, muncitorii aşteaptă o poziţie clară: RETRAGEREA PLANULUI ”TROICII”!

Poporul portughez, muncitorii portughezi, nu vor şi nici nu pot accepta aceste planuri destructive care vor elimina Portugalia ca naţiune suverană!

Muncitorii nu vor şi nici nu pot să accepte ca salariile lor să fie diminuate, concedierile să fie liberalizate, iar drepturile lor să fie batjocorite!

Pensionarii nu vor şi nici nu pot accepta reducerea pensiilor lor, nu vor să accepte – după zeci de ani de muncă – să-şi petreacă restul vieţii lor cerşind!

Profesorii nu vor şi nici nu pot accepta ca zeci de mii dintre ei să rămână fără loc de muncă, ca Şcoala obţinută o dată cu 25 Aprilie să fie distrusă!

Tinerii nu vor şi nici nu pot să accepte ca singurul lor viitor să fie emigrarea sau mizeria!
Muncitorii din bănci, nu vor şi nici nu pot accepta ca şefii băncilor lor să inunde  mass media cu minciuni despre traficul de conturi pentru a ţine ascunsă deturnarea în profitul lor a bogăţiei create prin munca poporului.

Muncitori, tineri, pensionari,

Există astăzi altă soluţie realistă, în afara cererii de retragere a planului ”Troicii”?
Există astăzi un alt mijloc de a obţine această retragere, dacă nu se lansează un apel către toate sectoarele muncitoreşti pentru ca ele să se reunească în adunări generale pentru a hotărî respingerea tuturor măsurilor antimuncitoreşti şi antipopulare, care decurg din acest plan?

Există astăzi un alt mijloc pentru a obţine unitatea cu organizaţiile noastre sindicale – în toate întreprinderile, oraşele, locurile de muncă şi de studii – care să nu fie pe baza angajamentului solemn de opunere, prin toate mijloacele democratice (inclusiv greva), la toate concedierile, la scăderea salariilor, la reducerea pensiilor, la închiderea şcolilor şi spitalelor?

Există astăzi un alt mijloc de a obţine acest angajament solemn al conducerilor naţionale ale organizaţiilor noastre, în afara solicitării împreună de a retrage pur şi simplu acest plan – primul pas pentru recucerirea suveranităţii noastre naţionale împotriva dictatelor ”Troicii”?

Iată calea pentru a reînnoda legătura cu Revoluţia din Aprilie 1974!

PS. Am primit acest apel pentru a-l face public prin amabilitatea domnului Marian Tudor membru fondator al Asociaţiei pentru Emanciparea Muncitorilor şi editor al revistei Tribuna Socială.
www.tribunasociala.org, e-mail: redactor@tribunasociala.org

Totodată îmi exprim deplina adeziune şi solidaritatea cu apelul muncitorilor portughezi.
Invit pe toţi cititorii acestui blog, pe toţi susţinătorii noştri  să-şi exprime  la rândul lor sprijinul şi solidaritatea cu lupta muncitorilor portughezi. 

Doamna Ana Bazac spunea nu fără temei că cea mai faimoasă dar şi cea mai plină de substanţă lozincă din ultimii 500 de ani este cea care încheie Manifestul Comunist, iată ultimul său paragraf:

Comuniştilor le repugnă să-şi ascundă vederile şi intenţiile. Ei declară făţiş că ţelurile lor pot fi atinse numai prin doborîrea violentă a întregii orînduiri sociale de pînă acum. Să tremure clasele dominante în faţa unei Revoluţii Comuniste. Proletarii n-au de pierdut în această revoluţie decît lanţurile. Ei au o lume de cîştigat.

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ!

6 comentarii:

bogdanjournal spunea...

Domnule Liviu,

Domnul Nicolae Nicu, care are blog în cadrul sistemului blogspot, nu mai poate comenta nici la dvs. și nici la dl Valerius. Dvs., de exemplu, cum comentați la dl Valerius, cum postați acolo? Puteți să-i dați un sfat d-lui Nicolae Nicu?

bogdanjournal spunea...

D-le Liviu,

Am citit apelul de la sfârșitul Manifestului. El este în contratimp cu ce e acum, când se pare că avem un guvern mondial și este aproape de finiș construcția unui imperiu mondial, până la urmă, revoluțiile arabe de fapt, ca la noi, în decembrie 1989, au dat jos dictaturile naționale ca să le înlocuiască cu cea a guvernului mondial.

În 1917, Lenin a fost sprijinit de prusaci, acum nu mai există sprijin pentru o revoluție comunistă, fără un sprijin subtanțial e greu de crezut că va mai fi vreuna. Ceva speranțe pentru stânga ar fi în America de Sud, unde există antiimperialiști ca Chavez.

Florian Liviu spunea...

Personal nu cred în teoria conspiraţiei cu corolarul său numit guvern mondial.Dacă doriţi, există deja un "guvern mondial" la Washington în sensul că tot ce se petrece pe planetă se întâmplă într-un fel sub auspiciile sale.

Capitalismul mondial, marii actori ai capitalului (includ aici capitalul industrial şi cel bancar) au, desigur, nevoie de un instrument politic şi militar care să le protejeze şi să le promoveze interesele la nivel global, la scara planetei. El există deja, se numeşte NATO.

Nu putem ştii dacă revolta sau revoluţia arabă va duce la ieşirea marii naţiuni arabe de sub tutela imperialismului occidental. Eu sper ca aşa să fie.

Faptul că Lenin a fost sprijinit de prusaci este foarte marginal în noianul de evenimente ce a precedat şi a constituit Revoluţia Rusă de la 1917.

Cine cunoşte bine istoria Rusiei, cine aprofundează problema îşi dă seama că revoluţia rusă de la 1917 era inevitabilă, o fatalitate istorică.

Ceea ce se întâmplă în aceste zile în Spania şi în Grecia dovedeşte că ideea revoluţionară nu s-a stins, ci din contră este foarte vie, puternică, capabilă să cuprindă masele.

Un punct de vedere interesant are filosoful marxist G.M. Tamaş care susţine într-o conferinţă ce a avut loc la Bucureşti că creşterea enormă a productivităţii în economie, începând cu finele celui de al doilea război mondial, a dus la un salt calitativ în ceea ce priveşte conflictului din societate.

Vechiul conflict dintre muncă şi capital a devenit marginal, iar locul său a fost luat de conflictul dintre continuum-ul capital-muncă şi marea majoritatea a excluşilor de-legitimaţi social, care nu au ce să lucreze şi nici nu vor avea, pentru că prima oară în istoria umanităţii creşterea de productivitate a permis ca întreaga activitate de producţie şi acumulare să fie realizată de o minoritate.

Ideea este interesantă, nu sunt în totalitate de acord, dar pare fecundă.

Iată şi linkul: http://www.criticatac.ro/8178/g-m-tamas-noul-razboi-european-videoconferinta/

bogdanjournal spunea...

Da, ar fi fost bine să fi ieșit țările arabe de sub tutela imperialismului american, însă se pare că au ieșit din cadrul dictaturilor naționale ca să intre sub dictatura marii finanțe.

Ce spune Tamaș e o evidență, problema e însă cum se va adapta marxismul la noile condiții.

Anonim spunea...

Liviu,
Guvernul mondial exista chiar deca multi nu-l cred posibil. El este structurat pe scheletul celor care au coordonat Planul Marshal imediat dupa al doilea razboi si este recunoscut in occident. Am gasit aceasta informatie intr-o revista anglosaxona de economie si politica internationala la care am fost abonata cu ani in urma.Aveam si numele acestui consilui care continua sa functioneze si sa dea indicatii la nivel mondial. Nu stiu daca voi mai reusi sa-l gasesc...
Geomarz, vgerogicas

Artistic Communism spunea...

Deacord cu dumneavoastra,Singurul Stat exista de mult sau mai bine spus temeliile ıi sunt puse cu multa vreme ın urma.. Mai sunt ınsa tari de acaparat, deci mai dureaza iar noi ceilalti, suntem perfect contienti de acest lucru şi atata vreve ce suntem contienti chiar daca suntem putini punem destul de mari piedici...
Nu ne pierdem curajul deoarece cladirile nou construite sunt vizibile şi multe din nume-rele capitaliste nu prea le convin ca perdelele nu se trag nici atunci cand se face sex şi sunt revoltati ...Deci mai de vreme ori mai tarziu ni se vor alatura o parte din ei. Nevoia de libertate ın iubire le vor schimba gandirea unora...şi or sa caute atunci cai de ieşire, ıncep atuncii sa se "ınbolnaveasca"aşa sunt diagnosticati de sistem.
Binenteles ca s-a gandit el Singurul Stat şi la asta ca doar asta e rolul tehnologiei...Omoara speranta, şterge realitatea ınsa nu cu totii putem fii ınghititi.Ce nu o sa reuşeasca nicioadta şeful Singurului Stat, Big Brother, este ca nu poate şterge istoria iar aceasta capsula va aduce cu picioarele pe pamant nume-rele iar programele de ştergere a realitati nu vor mai functiona corespunzator!