Creştinismul a la BOR: "Iubeşte-te pe tine însuţi !"

„O societate nu poate exista fără inegalitatea averilor, iar inegalitatea averilor nu poate exista fără religie. Când un om moare de foame alături de unul care râgâie, îi este imposibil să suporte această diferenţă dacă nu există o autoritate care să-i spună: Dumnezeu vrea aşa, trebuie să existe bogaţi şi săraci, dar apoi în vecii vecilor această împărţire se va face altfel”, iată cum gândea Napoleon Bonaparte cel ce avea să consfinţească şi să codifice în modul cel mai lucid şi mai sistematic principiul proprietăţii şi al „laissez-faire-ul” – baza dominaţiei burgheze- în codul ce îi va purta numele în 1804.

Pierre Louis Roederer, în Memoriile sale, relatează această confidenţă.

De aceea acest ateu a ţinut să fie încoronat de Papă.

Iar Chateaubriand spunea în timpul Restauraţiei: „Un stat politic în care unii indivizi au venituri de miliarde, în timp ce alţii mor de foame, poate oare să supravieţuiască, atunci când religia nu mai este acolo, cu speranţele ei din afara lumii acesteia, ca să explice acest sacrificiu ?”

La mijlocul secolului al 19-lea, Louis Veuillot (1813-1883) proclama: „Când nu crezi în Dumnezeu, trebuie să fii proprietar ca să crezi în proprietate.”

Acesta este contextul în care trebuie plasată celebra formulă a lui Marx din 1845: „Religia este opiul poporului.”, ca şi critica naturalistă a religiei a lui Ludwig Feuerbach (1804-1872) izvorâtă din revolta filosofului faţă de atitudinea oficială a creştinismului, de cauţionare şi legitimare a asupririi şi nedreptăţii sociale.

Feuerbach arată în Esenţa Creştinismului că religia este o dedublare a omului, a raţiunii şi a sensibilităţii sale, este transferul calităţilor lui intelectuale şi afective asupra unei imaginare fiinţe divine, care îşi afirmă propria independenţă şi începe să-şi terorizeze creatorul. Înstrăinarea religioasă, „visul spiritului”, este nu doar o eroare, ci şi o sărăcire a omului, întrucât îi răpeşte acestuia toate calităţile şi facultăţile superioare, spre a le conferi divinităţii. Cu cât religia îmbogăţeşte esenţa lui Dumnezeu, cu atât devitalizează omul.Umanitatea trebuie neapărat umilită, degradată, despuiată de demnitate pentru ca zeitatea să poată fi înfăţişată în măreţia ei. „Omul afirmă în Dumnezeu ceea ce neagă în el însuşi.”

Dar religia se poate transforma şi într-o mare şi de neoprit forţă spirituală a eliberării insuflând curaj, demnitate şi eroism popoarelor subjugate de sute de ani de imperialismul occidental, aşa cum este cazul islamului sau al catolicismului sud-american. Datorită militantismului religios pozitiv lumea musulmană ca şi unele ţări ale Americii Latine se află în avangarda luptei pentru libertate şi independenţă. Cel mai bun exemplu este Venezuela unde biserica catolică sprijină regimul Chavez.

Există o teologie a asupririi dar şi o teologie a eliberării. Prima argumentează pentru a justifica individualismul capitalist, egocentrismul, inegalitatea „naturală” a oamenilor, împărţirea în stăpâni şi sclavi, a doua aşa cum se exprimă Roger Garaudy ne spune că „în raporturile noastre cu celălalt trebuie să regăsim,în afară de micul nostru „EU”, centru şi măsură a tuturor lucrurilor, simţul comunităţii, adică al unei totalităţi umane în care fiecare se simte răspunzător pentru destinul tuturor celorlalţi.”

Din păcate, în ţara noastră, nici astăzi ca şi ieri, religia majoritară, biserica ortodoxă, nu-şi aduce nici o contribuţie la ameliorarea vieţii celor defavorizaţi şi năpăstuiţi, legitimând prin tăcerea şi non implicarea sa ruina maselor populare.N-am auzit, până acum, nici un prelat ortodox de rang înalt să se ridice şi să ia poziţie împotriva inegalităţilor sociale cutremurătoare, strigătoare la cer ce sfâşie societatea românească, sau împotriva neocolonialismului căruia i-a căzut pradă România.

În schimb Biserica Ortodoxă s-a repezit să ia în stăpânire halca bănoasă a serviciilor de asistenţă socială făcute cadou de un guvern iresponsabil. Nu avem bani de spitale şi pensii, de şcoli şi de dascăli, populaţia geme sub povara datoriilor la băncile Vestului dar BOR are bani pentru Catedrala Neamului. În timp ce ţara se prăbuşeşte în mizerie şi pauperitate popii devin din ce în ce mai opulenţi.

Cât de departe este BOR de crezul părintelui Gustavo Guttierez  şi de esenţa creştinismului care s-a născut ca religie a sclavilor, afirmat în cartea sa Teologia eliberării şi exprimat astfel: „Vestirea Evangheliei înseamnă să lupţi împotriva oricărei nedreptăţi, spolieri, exploatări, să te angajezi în crearea unei societăţi mai frăţeşti şi mai umane, înseamnă să trăieşti iubirea aproapelui şi să depui mărturie despre ea”

În loc de asta BOR, aşa cum a făcut întotdeauna, pune Evanghelia în slujba celor puternici.