 |
| Egiptul în Revoluţie |
Imperialismul american, european, israelian se confruntă în prezent cu cea mai mare şi grea provocare de la revoluţia iraniană din 1978, care odată cu înlăturarea regimului corupt şi impopular al şahului Reya Pahlavi a dus la evadarea Iranului din zona sa de influenţă. Pierderea Iranului, o ţară cu 74 de milioane de locuitori şi mari rezerve de ţiţei, a fost resimţită ca pe o grea lovitură, marcând de atunci covârşitor politica americană în Orientul Mijlociu. Toate manevrele Washingtonului îndreptate împotriva Teheranului vizând destabilizarea regimului islamic şi instalarea unui guvern marionetă pro occidental, începând cu aţâţarea războiului irakiano-iranian şi culminând cu invazia în Irak şi Afganistan au eşuat.
Importanţa şi însemnătatea revoluţiei din Iran, consecinţele sale pozitive în îngrădirea imperialismului vestic, se reflectă în succesul luptătorilor afgani şi pakistanezi de a se opune armat atât prezenţei militare americane şi europene în Afganistan cât şi occidentalizării forţate, dezrădăcinării culturale, înrobirii şi exploatării economice. Fără revoluţia iraniană întreaga regiune n-ar fi mişcat sub cizma dominaţiei yankee.
Adâncirea crizei globale a capitalismului, exploatarea grea neo colonială practicată de occidentali în ţările arabe, politicile neo liberale promovate de FMI care nu au alt scop decât împovărarea statelor cu datorii şi dezarticularea economiilor naţionale în vederea preluării lor de către capitalului occidental, au dus la declanşarea în cascadă a revoluţiilor foamei în Tunisia şi Egipt şi foarte probabil că ele se vor propaga şi în alte ţări arabe aflate sub tutela imperialismului vestic.
În Tunisia revoluţia a triumfat cu înlăturarea marionetei mânuită de la Washington, coruptul Ben Ali, cel ce a adus odată cu venirea sa la putere în 1987 aşa numitele „reforme de piaţă liberă”. Acestea nu au făcut decât să ducă la adâncirea inegalităţilor sociale, la creşterea explozivă a mizeriei maselor şi a şomajului.
Valul de scumpiri care a lovit Tunisia nu a fost "dictat" de Ben Ali şi guvernul său. El a fost impus de Wall Street şi de FMI, ce de douăzeci de ani otrăveşte ţara cu politicile sale economice având drept unic scop favorizarea până la cer a băncilor şi corporaţiile multinaţionale în vederea exploatării cât mai depline, cât mai acerbe a resurselor ţării şi a populaţiei.
Valul de scumpiri care a lovit Tunisia nu a fost "dictat" de Ben Ali şi guvernul său. El a fost impus de Wall Street şi de FMI, ce de douăzeci de ani otrăveşte ţara cu politicile sale economice având drept unic scop favorizarea până la cer a băncilor şi corporaţiile multinaţionale în vederea exploatării cât mai depline, cât mai acerbe a resurselor ţării şi a populaţiei.
În Egipt, Anwar el Sadat a inversat politicile socialiste ale lui Abdel Nasser ce au vizat naţionalizări şi măsuri în favoarea muncitorilor şi ţăranilor, transformând ţara într-un satelit al imperialismului american. Locotenentul său credincios, ce i-a urmat la şefia statului în urma asasinării sale, Hosni Mubarak, a continuat şi a adâncit aceste politici, în mod special după reforma economică din 1991 dictată de americani. Guvernul egiptean s-a supus cu obedienţă şi servilism ordinelor şi instrucţiunilor comandate de FMI exclusiv în interesul american şi european. Acest model a fost aplicat de imperialişti în numeroase alte ţări, toate se află acum în pragul revoluţiei.
Preocuparea reală la Washington, Londra, Paris şi Berlin, din spatele frazeologiei bine cunoscute despre drepturile omului, dreptul la liberă exprimare, democraţie, valori, bla-bla-bla, este de a întreprinde ceva în faţa prăbuşirii catastrofice a strategiei lor destinată controlului Orientului Mijlociu cu uriaşele sale rezerve de petrol.
Odată cu căderea inevitabilă a lui Mubarak, nu cred că mai există pe planetă o forţă care să-l poată salva, SUA şi Israelul pierd un aliat de o valoare incalculabilă. De aceea vor acţiona disperat pentru a salva ce mai poate fi salvat; atât CIA cât şi Mosadul sunt în alertă maximă, deorece soarta întregii regiuni se pare că se va decide în Egipt.
Teama imperialiştilor că situaţia poate scăpa de sub control este deplin întemeiată. Mişcările revoluţionare din Tunisia şi Egipt au zguduit lumea arabă din temelii. Cu siguranţă revoluţia se va răspândi mai departe conform principiului că aceleaşi cauze produc aceleaşi efecte. Întrebarea care se pune este: cine urmează ?
32 de comentarii:
E revoluție sau răscoală ?
Întrebarea este foarte utilă pentru că îndeamnă la reflecţie şi meditaţie asupra conceptul de revoluţie socială. Putem porni discuţia de la dicţionarul de termeni politici pus la dispoziţia noastră de către arhiva marxiştilor pe internet la adresa:
http://www.marxists.org/romana/dictionar/r/Revolutie_sociala.htm
Aici vedem că avem trei tipuri de revoluţii sociale:
1.burgheză
2.antiimperialistă de eliberare naţională din colonii şi ţările dependente
3.socialistă
Dacă lumea arabă se va smulge în urma acestor insurecţii din ghearele imperialismului occidental şi sionist, aşa cum Iranul a făcut-o deja, avem de-a face cu revoluţii în toată puterea cuvântul aşa cum sunt ele definite la punctul doi.
Dacă imperialismul va reuşi să-şi păstreze controlul şi dominaţia în aceste state, dacă va reuşi să înlocuiască vechile marionete uzate cu altele noi, putem vorbi desigur de răscoale ale foamei eşuate.
Eu sper din toată inima că marele popor al Egiptului va avea avântul, înţelepciunea şi puterea să ducă revoluţia până la capăt,să scutere jugul aservirii economice, al imperialismului.
Cred că dvs., d-le Liviu, faceți o eroare fiind suporterul mișcărilor revoluționare islamice, care au ca țel instaurarea teocrației.
Cele două dictaturi, socialismul și teocrația, sunt adversare. Nu există cale de înțelegere între cele două.
Teocrația pentru marxism este un dușman mai mare decât capitalismul. Mult mai ușor se poate trece din capitalism în socialism, decât din teocrație în socialism.
Mai e o problemă de consecvență, dvs. ați glumit la un moment dat în legătură cu spiritul meu religios, eu nefiind un bigot. Păi ce faceți atunci cu radicalismul islamic?
... Și mai sunt sigur de un lucru, că dacă islamul radical ar veni la putere prin revoluție într-un stat cu democrație de tip occidental, care permite existența unui partid marxist, printre primele gâturi luate s-ar număra cele ale comuniștilor.
Pentru mine caracterul ANTIIMPERIALIST este cel care contează. Ca un popor să ajungă să viseze la socialism trebuie ca mai înainte să-şi câştige independenţa, să fie suveran pe destinul său istoric, să fie neatârnat.
În ţările arabe singura forţă politică organizată, sprijinită de mase, capabilă de luptă cu şanse reale de succes este de sorginte islamistă. Nu este nimic rău în asta. Condiţii social-istorice obiective au condus la acest rezultat.
În ţările musulmane aflate sub dominaţia şi subjugarea imperialismul vestic atât economică cât şi culturală, islamismul este o forţă progresistă.În Iran, ţară ce s-a eliberat în 1979, sub guvernarea regimului islamic nivelul de viaţă al proletariatului s-a îmbunătăţit considerabil.
Cu multe alte prilejuri, începând din anii 80, stânga radicală şi mişcările islamiste s-au sprijinit reciproc în lupta contra marelui inamic comun: imperialismul americano-sionist. Un exemplu viu în acest sens este Roger Garaudy.
Cred că nu înțelegem, aici vorbim de dictatura preoților, de islamism radical, care este un dușman al marxismului. Aici nu merge chestia cu ”dușmanul dușmanului meu este prietenul meu”.
Pentru islamismul radical, capitalismul nu este dușman din punct de vedere ideologic - relațiile capitaliste rămân, dar pe o bază naționalistă - ci comunismul, ateismul, care este Șeitan, răul absolut.
Eu nu pot însă să vă rețin de la a vă glorifica principalul dușman, dictatura radicală a preoților.
Domnu' Bogdan,
Prins în mrejele şi farmecele Lorenei de care sunteţi cu siguranţă îndrăgostit, prizonier al unui monism de factură naţional-ortodoxă, nu mai puteţi sesiza subtilităţile şi realismul unei politici ce are la bază principiul dialectic.
Renunţaţi la clişee şi stereotipuri de gândire, eliberaţi-vă de prejudecăţi !
Domnule Liviu,
Sincer, eu cred că sunt cât se poate de realist.
... Apropo, lăsând un pic politica laoparte, cred că ați făcut o glumă cu Lorena, aceea e lesbiană în toate regula. Și, chiar dacă aș fi liber și s-ar pune problema să o convertesc la heterosexualitate, tot nu aș putea, este cam grasă pentru gustul meu, este isterică, nu este prea inteligentă, este incultă și frustrată, în rest, ce să zic?, ar fi perfectă.
Apropo, ca o glumă, cum credeți că ați fi primit acum în Iran, dacă v-ați duce acolo să faceți activism politic în favoarea marxismului?
Da,Curanul ın cea de'a 5-a porunca a islamismului accepta doar patru biblii astea fiind cele mai mari, ca ele ar fii 102 ori 104, daca nu ma ınşel oricum una din aceste cifre este varianta corecta asta sunt sigur.Prima este Tora dupa Moise, a doua Zebur dupa Davud, cea de-a treia Bibila dupa İsus, iar patru Curanul şi ultima dupa Muhammed.
O mare problema este ca decat Curanul este numit religie ın porunci iar restu "carti".De exemplu la Biblie spune ca este trimeasa doar ca o ştire.
Deci unde doream sa ajung este faptul ca materialismul este acceptat doar de adevarati comunişti, acestia ın tarile islamice fiind ın numar mic,vorbesc de Turcia, care este totuşi putin mai democrata decat İranul.
S'auzim de bine,
Şi da, Şeytan ınseamna Drak domnule Bogdan şi marea majoritate te huiduie Tövbe ıti spun. Mai dureaza pana orr sa accepte.Problema foarte mare cu care se confrunta tarile islamice este inkulturaşi spalarea de creer. Copii sunt trimeşi la cursuri de Curan nu la creşa ori gradinita ca ın Europa.Aici la noi pana anul trecut ın institutiile de stat era interzisa basmaua o lege ramasa de la Ataturk, regimul Tayyp a scos-o şi pe aia.Deci Turcia se ındreapta spre "şeryat" shara(cred ca se traduce) nicidecum spre demokratie.
Şi a-propos de independenta tovaraşe Liviu,
İranul e legat ombilical de Amerika şi Turcia la fel.Parerea mea este ka şi daca rastorni 100 de camioane de doctori psihologi cubanezi-gueverişti tot nu-i scoti din starea de coma ın care se afla:)
@artisticcomunism
Iranul este fără doar şi poate o dictatură religioasă, o ordine în esenţă capitalistă, temperată întru-câtva de legislaţia islamică care condamnă dobânda şi pune mare preţ pe zakat (cedarea între 2,5 şi 5 procente din avere comunităţii)
În Iran libertăţile democratice sunt suprimate, militanţii marxişti reprimaţi cu cruzime, desigur nu suntem de acord cu asta, condamnăm asta -în Iran au fost câteva gherile marxiste care spre cinstea lor s-au opus armat şi cu preţul vieţii regimului islamic-, dar Iranul se opune extinderii imperialismului american în regiune şi prin asta serveşte involuntar cauza proletariatului de pretutindeni, cauza revoluţiei mondiale.
Imperialismul american, datorită forţei sale militare uriaşe, datorită influenţei politice, financiare, economice este principalul şi cel mai de temut duşman al cauzei socialismului, oriunde s-ar ivi el pe glob.
Imperialiştii americani, au reuşit după decenii de luptă necurmată, sprijiniţi şi de coloana a cincea din interior, să sugrume primul stat al muncitorilor şi ţăranilor de pe planetă, speranţa proletarilor şi dezmoşteniţilor de pretutindeni: Uniunea Sovietică.
Tot imperialismul american a reuşit să deturneze China de pe drumul socialismului.
Acum se pregătesc să sugrume Venezuela şi odată cu ea toate mişcările socialiste autentice din America Latină.
Duşmanul cel mai mare al comunismului, al clasei muncitoare internaţionale este imperialismul american.
Slăbirea, îngrădirea s-a prin evadarea din lagărul imperialist a diverse state, a lumii arabe în particular cu imensele sale resurse financiare şi petroliere, nu poate fi decât un imens serviciu adus cauzei comuniste şi muncitoreşti internaţionale.
Încartiruit în propriile sale graniţe, fără putinţa de a exploata ale popoare sau resurse planetare ce nu îi aparţin, deposedat de sistemul său de spoliere neo-colonial, Occidentul s-ar îndrepta către o revoluţie socialistă în mai puţin de o decadă.
Concluzie:implozia lumii occidentale în revoluţie socialistă este nemijlocit legată de destrămarea sistemului neo-colonial.
Mulțumesc în primul rând domnului Aydoğdu (sper că am preluat corect numele de pe saitul d-sale) pentru precizările extrem de interesante cu care a venit.
Domnule Liviu, până la urmă, din ceea ce spune dl Aydoğdu, reiese că am intuit bine situația.
Islamismul radical și teocrația țin de Evul Mediu, d-le Liviu, suntem în urmă și nu suntem nici măcar aproape de faza revoluției burgheze, moment după care Partidul preia ștafeta.
Doar un lucru mai spun, să ne amintim cum talibanii i-au măturat pe comuniști în Afganistan.
Nu va contrazic, ka sa o pot face tre'sa am buzunarele pline de teoerie ori eu:(( mai am multe de ınvatat.
Ce ma roade este ca ce facem cu rasboiul acesta dintr-e comunişti, unul nu-l accepta pe Stalin, altul pe Mao altii pe Traçki etc...
De la cine pot ınvata corect?
Sara buna tuturor,
Domnu' Bogdan,
Ecuaţia este foarte simplă: avem de ales între două rele IMPERIALISMUL americano-sionist şi islamism, pentru că din păcate şi tot datorită imperialismului care nu a făcut nimic pentru ridicarea culturală şi economică a maselor, ba din contră le-a adâncit în mizerie şi obscurantism, populaţiile din aceste state, aşa cum a arătat şi "artisticcomunism" nu acceptă altceva.
Socialismul nu poate lua naştere în orice condiţii. Deoarece el se află în vârful piramidei evoluţiei social-istorice presupune în primul rând un grad de cultură relativ ridicat al maselor,un nivel al forţelor de producţie indispensabil.
Încercarea de a construi prematur socialismul în Afganistan a eşuat tocmai pentru că pornea pe un teren mental impropriu acestei construcţii.
Înapoierea şi obscurantismul sunt adversarii cei mai redutabili ai socialismului, nu întâmplător Marx s-a luptat cu bigotismul religios.
În aceste condiţii social-istorice obiective, aceste popoare se pot elibera măcar de exploatarea neo-colonială care le menţine în mizerie şi pauperitate absolută. Acest lucru le ajută să se dezvolte şi în plus îngrădesc şi imperialismul slăbindu-l.
Dezvoltându-se economic se vor dezvolta şi cultural, misticismul şi obscurantismul vor pierde teren, spiritul ştiinţei şi tehnicii va pătrunde în mase. Spiritul religios va slăbi iar ideile socialiste vor putea ieşi la lumină.
Pentru a vă da seama cât de important este pentru un popor de a se elibera de imperialism uitaţi-vă la China, care este ceea ce este azi datorită luptei lui Mao.
Deşi Mao a eşuat în încercarea sa de a construi socialismul a reuşit în demersul de a elibera China de sub dominaţia marilor puteri occidentale.
D-le Liviu, am în continuare o obiecție, nu cred că ideile marxiste se pot dezvolta într-un islamism radical.
Cât despre America, cred că ea va colapsa singură, sub propria-i greutate. Asta e soarta tuturor marilor imperii, până la urmă. Mult nu cred că mai are, cred că este vorba doar de maximum câteva decenii. Deja SUA pare să fi intrat pe o pantă descendentă.
Întrebarea este: ce vor face marxiștii ca să reintre în cursă?
@artisticcomunism
Ma bucur şi apreciez că sunteţi animat de convingeri comuniste. Comunismul nu este o mişcare a elitelor culturale, ci o mişcare de mase în care fiecare membru indiferent de pregătire îşi poate spune cuvântul, îşi poate argumenta şi susţine ideile.
Puteţi deci să mă criticaţi fără rezerve. Critica dvs mă onorează.
Comunismul pleacă de la teza că din confruntarea opiniilor, din dezbatere, din unitatea şi lupta contrariilor rezultă adevărul, noi numim asta dialectică.
Mă întrebaţi de la cine puteţi învăţa corect: de la Stalin, de la Mao sau de la Trotsky ?
Pentru a răspunde întemeiat trebuie să aruncăm o privire în istorie.
Rădăcina comuna a acestor lideri este Marx şi apoi Lenin.
Toţi recunosc marxism-leninismul ca bază de pornire a luptei lor.
Dintre toţi cele mai mari realizări le-a avut Stalin. A preluat şefia partidului la moartea lui Lenin şi a dus Rusia de la plugul de lemn la cea de-a doua forţă economică şi militară a planetei, depăşind în câteva decenii ţări capitaliste industrializate de sute de ani ca Marea Britanie, Germania, Franţa etc. A demonstrat ca nimeni altcineva forţa economică a socialismului.
Dar asta nu ar fi nimic pe lângă cea mai măreaţă realizare a sa înfrângerea barbariei naziste, într-un război epopeic, catalizând prin personalitatea sa efortul de voinţă a unui întreg popor decis să-şi apere cu armele în mâini şi cu preţul sângelui cuceririle revoluţionare şi construcţia socialismului.
Marşul armatei roşii, prin ruinele Europei produse de fascism, de la Moscova la Berlin este unul din cele mai înălţătoare momente ale istoriei umane.
Ridicarea steagului roşu cu secerea şi ciocanul pe Reichstagul hitlerist este simbolul triumfului civilizaţiei, al raţiunii omeneşti, al socialismului, plătit cu milioane de vieţi contra forţelor oarbe, barbare, inumane, reacţionare ale fascismului născut din disperarea unui capitalism muribund.
Toate acestea le datorăm lui Stalin.
Urmează apoi Mao care a reuşit să ridice marele popor al Chinei în majoritate covârşitoare ţărani, în ciuda teoriei marxiste care cerea ca mişcarea socialistă să fie condusă de muncitorii industriali, la luptă împotriva jugului şi asupririi marilor puteri şi pentru socialism.Deşi a eşuat în încercarea sa de construire a socialismului, a reuşit să obţină deplina independenţă a Chinei.
Modelul său de luptă este util în ţările înapoiate, unde muncitorii industriali sunt puţin numeroşi şi unde marea majoritatea a populaţiei este formată din ţărani. Mişcări maoiste active sunt în India şi Columbia.
Trotsky a luptat în războiul civil din Rusia alături de Lenin şi Stalin, fiind considerat creatorul armatei roşii. A fost decorat de Lenin cu cel mai înalt ordin al războiului civil Steagul Roşu, concomitent cu Stalin.
A intrat în conflict cu Stalin în chestiune teoretică a "socialismului într-o singură ţară", susţinând teoria că întrucât socialismul nu poate fi construit într-o Rusie înapoiată şi încercuită de capitalişti este preferabilă reîntoarcerea la capitalism.
În urma organizării unei contramanifestaţii ce urmărea o lovitură de stat a fost expulzat de către puterea sovietică în Turcia.
Având în vedere cele de mai sus linia corectă, în opinia mea, este: Marx, Lenin, Stalin, cu rezerva că şi maoismul se poate dovedi fecund în anumite condiţii social-politice.
Tovaraşe Liviu, cum vedeti dmnv. stanga ın Romania?
Exista?
Daca da, care ar fii aceasta?
Puteti spune da dom'ne acesta e un partid cu adevarat comunist?
Multumesc anticipat.
@artisticcomunism
Stânga românească se află în organizare, în căutarea unei identităţi şi a unei doctrine, dar în calea sa se află câteva obstacole importante pe care dacă nu le va depăşi va muri în stadiul de proiect
Semnalez mai jos două din cele mai importante.
O mare şi primă piedică în coagularea unei stângi autentice este social-democraţia de dreapta,PSD, trădătoare a intereselor celor ce muncesc, aliata de nădejde a burgheziei şi a imperialismului american. Ea seamănă confuzie şi derută atât în sânul clasei muncitoare cât şi în rândul oamenilor oneşti de stânga aflaţi în căutarea unui drum. Ea a blocat toată mişcarea muncitorească timp de 20 de ani prin manipulare, prin coruperea liderilor de sindicat, prin minciuni demagogice, prin exploatarea naivităţii maselor.
O primă sarcină a stângii revoluţionare în exprimarea identităţii proprii şi a clarificării doctrinare este ruperea de social-democraţie şi lupta împotriva acesteia.
A doua mare piedică este fascinaţia Occidentului. Stânga românească "uită" că socialismul a luat naştere în Est nu în Vest, că Uniunea Sovietică, primul stat al muncitorilor şi ţăranilor de pe planetă a cărui forţă şi vitalitate extraordinară s-a dovedit în confruntarea pe viaţă şi pe moarte cu barbaria nazistă, este o moştenire spirituală de o valoare inestimabilă. Toate răspunsurile la întrebările noastre de azi, inclusiv la întrebarea căderii, se regăsesc în tezaurul de experienţe, doctrine şi idei ce au luat naştere în creuzetul marii construcţii politice sovietice. Occidentul nu poate oferi modele pentru stânga, stânga vestică se află ea însăşi în derută, în lipsă de credibilitate în rândul maselor,în criză identitară şi ideologică.
Statul sovietic nu mai există dar marea s-a moştenire spirituală este darul de nepreţuit pe care l-a lăsat mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, întregii umanităţi.
A doua sarcină a stângii revoluţionare în plan doctrinar este recupera moştenirii sovietice pe linia Lenin-Stalin.
Nu putem vorbi încă de partide comuniste ci de nuclee comuniste care pot deveni credibile dacă depăşesc cele două obstacole expuse mai sus.
Aşa cum spunea şi Lenin un partid este comunist şi nu social-democrat atunci când combate doctrina social-democrată menită să inducă confuzie, să adoarmă conştiinţa maselor a împăcării, a armoniei claselor antagoniste, a pactului social pe care proletariatul trebuie să-l facă cu capitaliştii pentru sporirea productivităţii muncii chipurile în interesul proletariatului, cu cu doctrina luptei de clasă neîncetate ce trebuie să se sfârşească cu victoria politică a proletariatului asupra burgheziei şi cu instaurarea dictaturii sale.
Stalin spunea undeva că cea mai simplă definiţie a comunismului este victoria deplină şi definitivă asupra social-democraţiei.
Şi noi ne confruntam aici cu doua probleme foarte mari tovaraşe Liviu.Una este partidul kurzilor manuşa PKK-ului iar cea de-a doua şi cea mai periculoasa este CHP-ul stanga demokrata turka ınfiintata de Ataturk şi care astazi este confundata cu socialismul. Ori Ataturk n-a fost nici pe departe socialist ci nationalist.Sa nu uitam ınprumuturile luate de la Englezi de Ata cu kare a pus revolutia Kemalista pe picioare.Kemalişti de astazi sunt zic ei anti-imperialişti ori ala e un al doilea pas primul fiind anti-capitalismul.Cum poti sa spui ca eşti anti-imperialist daca nu eşti anti-capitalist?
Komedie americana peste tot tovaraşe Liviu.
Cu respect,numai bine
compradorii de stanga:)
Domnule Liviu,
La postarea mea ” PCR nepecerist dacic” (http://bogdanjournal.wordpress.com/2011/02/03/1134/#comment-621 ) a scris un domn de la PC(N) al domnului Ungureanu, inițial domnul respectiv a avut două mesaje, unul adresat mie și unul d-lui Valerius, apoi domnul respectiv a mai scris și alte mesaje, ca răspunsuri la întrebările mele. Cred că aceste mesaje ar putea cădea în aria dvs. de interes.
Domnule Bogdan,
Sfatul meu este să faceţi o cerere scrisă către Comitetul Naţional al PC(N) pentru a obţine de la acesta distincţia de marxist onorific, pentru înalte merite în apărarea pe bloguri a marxismului, a regimului socialist şi a lui Ceauşescu, perioada 1947-1980, etc.
În ce mă priveşte voi face un referat scris către Biroul Executiv al Partidului Naţional Liberal, contrasemnat şi de Lorena Lupu, pentru a vă fi înmânat în cadru festiv, la locul de muncă, Titlul de Mic-Burghez.
Se pare că ați citit mesajele, stimate domnule Liviu. Cred că v-a supărat ceva, de sunteți așa glumeț, probabil ori referirea critică cu privire la stalinism, făcut de domnul de la PC(N), ori s-a întâmplat ceva mai grav, de exemplu, v-a părăsit Natașa.
Și da, eu chiar am luat apărarea realizărilor epocii ceaușiste. Acesta e un fapt.
Eu, dacă aș fi fost marxist-leninistul care sunteți dvs., i-aș fi comunicat punctul meu de vedere d-lui de la PC(N), în loc să vin cu glume copilărești, cum ați procedat dvs.
Sau sunteți supărat și pentru că eu consider poziția dvs. față de Islam inoportună, total greșită, opinie care a fost întărită de domnul grafician din Turcia?
Deși eu sunt proletar în toată regula, nu sunt posesor de mijloace de producție și îmi vând forța de muncă pe un salariu,țin să subliniez că și gândirea unui mic-burghez o poate depăși în chestiuni esențiale pe cea a unui dogmatic marxist-leninist.
@pai mei,
Rămâne să vedem dacă imperialiştii vor prelua din nou controlul sau nu. Desigur, ei încearcă în acest moment să aducă la putere oamenii lor. Imperialiştii au de regula pregătite dinainte mai multe scenarii pentru astfel de situaţii. În mod cert,la CIA, Mosad, etc. alarmele nu se mai opresc.
Dar nici forţele progresiste care dus revoltele arabe până în aceste puncte relativ victorioase nu sunt de subestimat.
Eu sper ca lumea arabă şi alte ţări printre care şi a noastră să se scutere într-o bună zi de jugul imperialist.
Mulţumesc pentru site-ul semnalat.
VEZI MISCAREASOCIALISTA VREM NATIONALIZARE PARTID UNIC SI SALARIU MINIM 2000 LEI CITESTE SI DA MAI DEPARTE
V-am adresat o întrebare deschisă, dvs. și d-lui Valerius, la ultima mea postare, cea despre Orientul Mijlociu, de pe blogul meu. O seară bună! :)
Şi eu cred că "pai mei" are dreptate.
În primul rând, menţionez din capul locului că nu sunt un susţinător al dialecticii marxiste ci doar, cel mult, rezonez cu anumite aspecte din această doctrină.
În al doilea rând, ca un susţinător al marxism-leninismului ce vă consideraţi, ar trebui probabil să ştiţi că regimurile teocratice (şi deci propovăduitoare de obscurantism religios - atât de detestat de Marx) sunt principalul duşman al socialismului. Mai pe scurt, vă spun sincer că nu pricep de ce sunteţi atât de entuziasmat de perspectiva înlocuirii unei guvernări cvasi-independente cu una pur teocratică.
Şi, în al treilea rând, vă atenţionez că armata, cea care a preluat puterea acum în Egipt, este fix marioneta FMI-ului.
În plus Israelul a intervenit în Libia pentru Ghaddafi (http://www.salem-news.com/articles/march152011/israel-libya-gd.php ) ceea ce cam contrazice teoria dv. cu conspiraţia imperialistă americano-sionistă.
Atenţie! Sunt de acord cu dv. că politica externă a SUA este de mare porc târâit prin parcarea cu vidanje pline. Sunt de acord cu dv. că prea multă democraţie strică. Însă nu sunt de acord cu dv. că ar trebui să cădem (din nou) în extrema cealaltă, a democraţiei cvasi-inexistente.
Spuneţi că aşa se construieşte socialismul, prin discuţii şi critici (dialectică) însă realitatea ne cam contrazice. Cam mulţi critici au fost reduşi la tăcere de comunişti. Aşa se construieşte socialismul, oare?
Ideile marxist-leniniste sunt în esenţă destul de în regulă. Problema? Ele nu pot fi implementate decât în societăţi aproape perfecte! Or... nu prea eixistă aşa ceva.
De pildă, în Norvegia s-ar putea implementa cu succes comunismul AZI şi ACUM. Ar mai putea fi implementat cu succes în Finlanda, Danemarca şi Suedia. Dar cam atât! În rest, nicio ţară nu e pregătită de comunism.
De altfel nici URSS-ul şi nici România nu erau pregătite.
S-auzim de bine.
@ Lucian Vâslan, I
În primul rând felicitări pentru articolul http://vilo13.blogspot.com/2009/12/jubileu-de-prostie.html care pe lângă justeţea celor afirmate de dvs. acolo dovedeşte că putem avea o bază comună de discuţie şi schimb de opinii.
1.Afirmaţi, "sunteţi atât de entuziasmat de perspectiva înlocuirii unei guvernări cvasi-independente cu una pur teocratică."
Regimurile de putere din lumea arabă nu sunt cvasi-independente (nu mai era nimic de comentat) ci regimuri marionetă ale Vestului imperialist.
Bineînţeles că ştiu că un regim teocratic nu înseamnă socialism, dar problema tratată de mine este aceasta: ce este de preferat pentru lumea arabă,ţinând cont de condiţiile obiective social-istorice, din perspectiva luptei mondiale pentru comunism: islamism sau imperialism americano-sionist ? E vorba de a alege între doi duşmani ai socialismului. Dintre aceştia îl prefer pe primul, teocraţia islamică, pentru că oricât ar părea de paradoxal în comparaţie cu imperialismul american reprezintă un factor de progres istoric. Marea naţiune arabă trebuie să lupte mai întâi şi întâi pentru independenţă, să se smulgă odată pentru totdeauna de sub tutela înrobitoare a Vestului pentru a putea visa mai apoi la socialism, vezi în acest sens şi Roger Garaudy.
2."Sunt de acord cu dv. că prea multă democraţie strică"
Nu sunt adversarul democraţiei în sine care înseamnă impunerea voinţei majorităţii, liber consimţite şi în deplină cunoştinţă de cauză, în probleme ce privesc o societate.
Sunt adversarul pseudo-democraţiei burgheze care nu este decât paravan, un instrument rafinat de manipulare a maselor prin care o pătură subţire de oligarhi îşi impun voinţa şi interesele lor meschine în dauna marii majorităţi. Apoi democraţia burgheză este grav distorsionată de prezenţa proprietăţii private asupra principalelor mijloacelor de producţie din care decurge o inegalitatea adâncă, funciară, a şanselor individului de a se exprima politic.
Numai socialismul înlăturând bariera proprietăţii de care aminteam mai sus creează premisele unei democraţii cu adevărat autentice.
@ Lucian Vâslan, II
3."Cam mulţi critici au fost reduşi la tăcere de comunişti. Aşa se construieşte socialismul, oare?"
Socialismul s-a construit pretutindeni în regim de cetate asediată.Încă de la naşterea sa în 1917 a fost atacat de o coaliţie armată de 17 state conduse de Anglia, Franţa, Canada, Statele Unite. Socialismul sovietic s-a legitimat politic şi istoric în urma unui sângeros război civil soldat cu milioane de morţi. Deşi victorios în interiorul ţării sovietelor, socialismul a fost înăbuşit în sânge în afara graniţelor, şi mă refer aici îndeosebi la Germania, de forţele reacţiunii.
Aşa cum a arătat Stalin nimic nu putea garanta
existenţa socialismului în Uniunea Sovietică câtă vreme se menţinea încercuirea capitalistă.
Întărirea unităţii partidului, interzicerea dezbaterilor în afara partidului şi a facţiunilor în interiorul acestuia, restrângerea democraţiei la formula "centralismului democratic" a fost dictată de situaţia politică creată de încercuirea capitalistă şi de atmosfera de ură şi suspiciune întreţinută de elementele capitaliste declasate ce luptau pentru recuperarea fostelor privilegii, de presiunea constantă la care marile puteri capitaliste au supus Uniunea Sovietică culminând cu barbara invazie nazistă din 1941. Desigur că în acest climat de semi-război nu se poate organiza o democraţie deplină. Situaţia descrisă este valabilă şi după 1945 când socialismul s-a extins atrăgând o şi mai intensă activitate a imperialiştilor împotriva sa, de data aceasta, cu largul concurs al trădării interne, încununată din păcate de succes.
4."Ideile marxist-leniniste sunt în esenţă destul de în regulă. Problema? Ele nu pot fi implementate decât în societăţi aproape perfecte! Or... nu prea eixistă aşa ceva."
Socialismul a învins în Rusia pentru că aşa cum a arătat Lenin, lanţul capitalist s-a rupt în veriga sa cea mai slabă. În 1917 proletariatul rus dublu exploatat atât de către burghezia rusă cât şi de capitalul străin la care s-a adăugat şi setea de dreptate socială specifică poporului rus, a declanşat o mişcare revoluţionară ce avea să zguduie lumea din temelii.
Doctrina socialistă nu face doi bani dacă ea nu este îmbrăţişată de mase.
Socialismul învinge şi se instaurează acolo unde masele nu mai pot îndura exploatarea capitalistă, acolo unde contradicţiile capitalismului sunt mai evidente , mai dureroase, provoacă mai multă suferinţă ca oriunde, acolo unde masele conştientizează forţa colosală de care dispun, sunt conştiente de poziţia lor socială la care capitalismul le condamnă şi ajung la concluzia logică că răsturnarea orânduirii bazate pe exploatare este unica soluţie în avantajul lor.
Trimiteți un comentariu