marți, 1 martie 2011

Stalingrad

Monumentul victoriei de la Stalingrad
Vrem să mergem înainte, dorim să ne regrupăm  forţele, acum risipite, pentru a pune bazele unei mişcări socialiste cu adevărat însemnate, vrem să privim cu încredere spre viitor. Dar preocuparea pentru a construi, de a aşeza cu răbdare şi temeinicie cărămizile unui nou edificiu politic al maselor muncitoare, nu trebuie să ne distragă sau să ne abată atenţia de la datoria de a cinsti lupta şi jertfa de sânge a înaintaşilor noştri, căci ea este piatra unghiulară de la care trebuie să pornim.

Fiecare din noi, cei ce ne considerăm animaţi de ideile şi idealurile comuniste, trebuie să avem până la cer conştiinţa faptului că nu venim din neant, că avem în spate o istorie glorioasă plină de momente înălţătoare în care milioane şi milioane de oameni şi-au pus în joc destinele,viaţa, speranţele pentru cauza nobilă a socialismului.

În istorie sunt puţine momente cruciale unde drumul întregii omeniri se bifurcă în două, de a căror deznodământ depinde pe ce ramură va merge istoria viitoare, bătălia de la Stalingrad începută în vara lui 1942 şi terminată în februarie 1943, piatra de încercare a tăriei şi vigorii revoluţiei proletare declanşate în 1917, unde poporul sovietic liber de asuprirea capitalistă a făcut zid viu şi zid de foc împotriva năvălirii barbariei naziste, este un astfel de moment de cumpănă al cărui final a pus capăt definitiv speranţelor fasciste de hegemonie mondială. La Stalingrad invazia fascistă şi-a sleit şi epuizat forţele într-o atât de mare măsură încât nu s-a mai refăcut niciodată. Aici maşina de război nazistă a fost atrasă în capcană, încercuită şi apoi distrusă prin lupta, abnegaţia, spiritul de sacrificiu al proletariatului sovietic înarmat. În vreme ce o parte din proletariat se afla pe front luptând nemijlocit cu duşmanul, administrându-i lovituri necruţătoare, cealaltă, lucrând neîncetat în industria de război, îi făurea armele. Arme mai moderne, mai eficiente, mai fiabile, mai multe decât ale hitleriştilor. Industria socialistă sovietică, fără capitalişti, şi-a dovedit superioritatea faţă de industria germană întregită cu industriile celorlalte state fasciste.

Planurile cincinale, agricultura cooperativizată, energiile întregului popor sovietic descătuşate de lanţurile robiei capitaliste turnate în formele economiei socialiste, într-un cuvânt economia sovietică clădită cu efort, sacrificii şi privaţiuni a fost factorul decisiv care a înclinat balanţa victoriei în favoarea proletarilor liberi. Dar această puternică industrie şi agricultură sovietică capabilă să asigure spatele frontului şi să susţină întregul efort de război nu a apărut de la sine. Este rodul dezbaterilor interne de partid, luptelor pe viaţă şi pe moarte între partizanii creării ei şi cei ce i se opuneau cu îndârjire şi care creaseră un front unic de la Chamberlain până la Trotsky. Este meritul lui Stalin că a reuşit să orienteze partidul către opţiunea industrializării în ritm susţinut în dauna blocului trotskysto-zinovievist, punând în centrul întregului proces industria grea, industria constructoare de maşini şi utilaje pentru celelalte ramuri ale industriei. Dar industrializarea ar fi eşuat poate fără avansul şi pătrunderea revoluţionară a socialismului la sate. Învingând reacţiunea din partid întruchipată de grupul lui Buharin-Rikov se iniţiază grandioasa operaţiune de colectivizare a agriculturii: unirea micilor gospodării ţărăneşti în mari gospodării socialiste, capabile să întrebuinţeze în măsură largă tractoare şi alte maşini moderne spre a ridica rapid producţia agricolă. În efortul de a crea o bază industrială pentru aprovizionarea satului cu maşini şi tractoare se înscrie şi înfiinţarea uzinei de tractoare din Stalingrad la 17 iunie 1930. Adresându-se muncitorilor uzinei Stalin a scris: „… Cele cinzeci de mii de tractoare, pe care trebuie să le daţi anual ţării, sunt cinzeci de mii de obuze, care aruncă în aer vechea lume burgheză şi croiesc drumul noii orânduiri socialiste la sate.” 

Socialismul a început să producă o schimbare radicală în felul oamenilor de a privi munca. Încetând să o mai vadă ca pe o povară umilitoare şi anevoioasă aşa cum era socotită înainte, a devenind în conştiinţa lor o chestiune de onoare, de glorie şi de eroism.  Această schimbare a făcut posibilă recuperarea decalajelor  economice existente între Uniunea Sovietică şi puterile occidentale până la izbucnirea războiului, în unele domenii tânărul stat proletar obţinând chiar un avans însemnat.
În fruntea construcţiei industriei grele s-a aflat G.S. Ordjonichidze încercat discipol al lui Lenin şi Stalin, unul dintre creatorii şi organizatorii, în anii războiului civil, ai Armatei Roşii, iubit şi respectat  de către constructorii de întreprinderi, supranumit de aceştia „comandantul suprem al industriei grele”.

Hitleriştii visau să folosească uriaşele resurse ale Ţării Sovietelor- petrolul, cărbunele, produsele alimentare- pentru realizarea viitoarelor lor planuri de cuceriri. Sperând să zdrobească în scurt timp Uniunea Sovietică, Hitler proiecta să-şi arunce apoi toate forţele pentru a subjuga întreaga lume.
La baza strategiei lor, naziştii au pus planul agresiunii militare şi a zdrobirii fulgerătoare a Rusiei,elaborat încă în primul război mondial de către generalul Hoffmann. Acest plan prevedea concentrarea unor armate uriaşe la frontierele apusene ale Uniunii Sovietice, cucerirea în câteva săptămâni a centrelor vitale ale ţării şi înaintarea rapidă în interiorul Rusiei, până la Urali. Mai târziu planul a fost completat şi aprobat de comandamentul hitlerist sub numele de „Planul Barbarossa”.
În noaptea de 22 Iunie 1941, armata hitleristă a atacat mişeleşte şi prin surprindere Uniunea Sovietică, în ciuda pactului de neagresiune dintre Germania şi URSS. Totodată Germania a încheiat în secret tratate cu guvernele Italiei, Ungariei, României şi Finlandei, relativ la un război comun împotriva statului proletar şi le-a dat ordin să-şi concentreze forţe la frontierele Uniunii Sovietice în vederea încălcării acestora. Hitler socotea să câştige războiul în 2-3 luni. Calculele sale se bazau pe considerabila superioritate numerică a armatei germane, mobilizată demult, bine înarmată şi care avea deja experienţa războiului.Hitler se bizuia de asemeni pe lipsa de trăinicie a spatelui frontului sovietic: el îşi închipuia că, în urma eşecurilor militare, regimul sovietic va sucomba, vor apărea conflicte între muncitori şi ţărani şi se vor ivi disensiuni naţionale între popoarele Uniunii Sovietice.

Dar lucrurile nu aveau să decurgă aşa cum îşi imaginase dictatorul nazist.

În vara anului 1942, după ce au creat o mare superioritate de forţe în direcţia sud-vest a frontului sovieto-german, naziştii au obţinut importante succese tactice, pătrunzând în sectoarele Voronej, Stalingrad şi Novorossiisc. Hitler continua să considere cucerirea Moscovei drept principalul său scop. De astă dată el intenţiona să cucerească Moscova dinspre Est, izolând-o de spatele ei, Volga şi Uralul. În noile planuri ale lui Hitler se atribuia un rol deosebit cuceririi Stalingradului, care avea o uriaşă importanţă strategică.
Fiind la intersecţia celor mai mari căi fluviale şi feroviare, Stalingradul lega centrele ţării cu Caucazul şi Transcaucazia, cu Astrahanul şi Bacu, cu regiunea Volgăi şi cu regiunile de răsărit ale URSS. De asemeni, Stalingradul mai era un foarte însemnat arsenal, care aproviziona Armata Roşie cu tancuri şi alt armament.

Comandamentul hitlerist a aruncat asupra Stalingradului armata a 6-a, de sub comanda feldmareşalului von Paulus.Peste 1500 de tunuri bombardau oraşul. Multe mii de avioane aruncau asupra sa în fiecare zi bombe incendiare şi explozive.
Stalingradul respingea cu tărie şi bărbăţie atacurile înverşunate ale inamicului. Muncitorii uzinei de tractoare din Stalingrad şi muncitorii de la celelalte întreprinderi continuau să lucreze sub focul duşmanului, aprovizionând pe apărătorii oraşului cu tancuri şi muniţii.
Au participat activ la apărarea Stalingradului eroii războiului civil, foştii participanţi la eroica apărare a Ţariţânului.
După o lună de lupte înverşunate nemţii au reuşit să se apropie în unele locuri de Volga. oraşul a fost tăiat în mai multe părţi dar nu s-a predat. Armata a 62-a a generalului Ciuicov, care apăra Stalingradul, lupta pentru fiecare stradă, pentru fiecare casă.Astfel sergentul major erou Iacov Pavlov cu o mână de ostaşi, a apărat luni de zile casa ocupată de el transformând-o într-un punct bine întărit.Cei din Stalingrad au denumit această casă „casa lui Pavlov”.
Au dat dovadă de dârzenie de fier şi de vitejie ostaşii diviziei generalului Rodimţev, care au jurat „să stea pe poziţii până la moarte”.  Trăgătorii de elită din Stalingrad, în frunte cu Vasili Zaiţev, scoteau din luptă pe soldaţii şi pe ofiţerii fascişti, trăgând fără greş din adăposturile lor. Dârzenia şi eroismul ostaşilor sovietici se manifesta în mod deosebit în timpul luptelor de tancuri.La sfârşitul lui Iulie 1942, în cursul uneia din aceste lupte, patru ostaşi trăgători antitanc au primit misiunea să oprească înaintarea a douăzeci de tancuri inamice.Cu toate că tranşeele acestor viteji erau întruna împroşcate cu exploziile obuzelor, iar din cauza focului continuu li se încingeau armele antitanc, trăgătorii sovietici n-au contenit nici o clipă lupta. Ei au nimicit 15 tancuri nemţeşti iar pe celelalte le-au silit să se retragă.
Cu alt prilej, la Stalingrad, 33 de ostaşi trăgători antitanc sovietici, în frunte cu comuniştii Covaliov şi Evtifeev, au angajat lupta împotriva a 70 de tancuri fasciste.Nimicind 27 de tancuri, ei n-au lăsat nici un tanc să străpungă linia de apărare sovietică. Întreaga istorie a apărării Stalingradului este plină de asemenea pilde de vitejie şi eroism.
În ajunul sărbătorii celei de a 24-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, ostaşii frontului Stalingradului i-au scris lui Stalin un mesaj în care se angajau să împiedice duşmanul să ajungă la Volga: „La Stalingrad- scriau ei- noi ne apărăm Patria, apărăm tot ce ne este scump şi fără de care nu putem trăi. Aici la Stalingrad se hotărăşte dacă poporul sovietic va fi sau nu liber…Trimiţând această scrisoare din tranşee, vă jurăm că vom apăra Stalingradul până la ultima picătură de sânge, până la ultima suflare, până la ultima bătaie a inimii, şi că nu vom lăsa pe duşman să ajungă la Volga.”

Toată ţara sovietelor a venit în ajutorul Stalingradului. Toţi înţelegeau că soarta Patriei, a socialismului, depinde de rezultatul luptei pentru Stalingrad. Apărarea eroică a Stalingradului a permis Comandamentului Suprem al Armatei Sovietice să pregătească rezervele şi să elaboreze şi să realizeze planul de zdrobire a nemţilor la Stalingrad.

În zorii zilei de 19 Noiembrie 1942, după o puternică pregătire de artilerie, trupele celor trei fronturi au străpuns apărarea duşmanului şi au trecut la ofensivă. Nimicind flancurile inamicului, Armata Roşie a încercuit trupele de elită ale fasciştilor şi a procedat la lichidarea grupării încercuite.La începutul lui Februarie 1943, două armate germane cu un efectiv de 330 mii soldaţi, au încetat să mai existe. Cam o treime din din efectivul acestei armate, în frunte cu feldmareşalul von Paulus, a fost luată prizonieră.

Operaţiunea de încercuire de la Stalingrad, efectuată după planul mareşalului sovietic Jukov nu are seamăn în toată istoria militară mondială. Pentru prima oară în istoria războaielor a fost încercuită şi lichidată o masă atât de uriaşă de trupe duşmane.

video
Victoria de la Stalingrad, stropită din belşug cu sânge proletar a produs o cotitură radicală în toată desfăşurarea celui de al doilea război mondial, ea demonstrând lui Hitler şi întregii lumi că regimul sovietic nu era cu nici un chip o dictatură personală sau a unei pături subţiri de birocraţi, ci un stat al proletarilor liberi -toţi ofiţerii superiori ai Armatei Roşii în frunte cu marele Jukov erau fii de ţărani sau muncitori- de tăria, duritatea şi strălucirea diamantului.

30 de comentarii:

Valerius spunea...

Problema care mă preocupă de mai mulți ani încoace este: cum e posibil ca traseul istoric al unor popoare întregi, dintre care unele, precum rușii, au făcut mari sacrificii în istorie, să fie stabilite, discreționar, de indivizi precum Gorbaciov, Elțîn ?

Idle spunea...

Fără îndoială că rușii au luptat cu eroism. Eu știu însă, o poveste mult mai umană, așa cum s-a văzut ea de la nivelul soldatului simplu. Am auzit-o cu urechile mele, povestită ani de zile la rând de către un om care a trăit acele clipe. Este însă prea lungă pentru a fi povestită într-un comentariu.

Florian Liviu spunea...

Domnule profesor,

Întrebarea la care faceţi referire este tulburătoare şi în acelaşi timp dureroasă. Tragedia ruşilor, care este în egală măsură şi a noastră şi poate chiar a întregii omeniri ne arată că istoria nu este un parcurs liniar, aşa cum credeam marea majoritate dintre noi, hrăniţi fiind cu un marxism simplificat şi hiper-optimist îmbrăţişat şi de Ceauşescu în logica căruia epocile istoriei se înşiruiau una după alta într-o ascendenţă triumfală ca mărgelele pe sârmă de la comuna primitivă şi până la socialism.
Credulitatea şi reacţiile unor popoare sunt uneori inexplicabile cu aparatul conceptual pe care îl avem astăzi.

Stalin spunea undeva, dacă nu mă înşel la congresul 18, citez din memorie, că socialismul nu a învins definitiv în Uniunea Sovietică, că este posibilă oricând o revenire a capitalismului, iar partidul aidoma lui Anteu, gigantul grec care îşi recăpăta forţele în contact cu pământul, adică cu trupul matern, comparaţia îi aparţine lui Stalin, va fi invincibil câtă vreme va fi în contact cu masele. Dacă partidul se va depărta de mase, avertiza Stalin, atunci se va prăbuşi cu socialism cu tot.

Valerius spunea...

Este adevărat, suntem martorii unei tragedii mondiale, în sensul propriu al termenului tragedie. Sunt pedepsite popoare întregi (sârbii, irakienii, afganii etc.), prin mijloacele militare ori economice. Prin arme sau prin instrumentele perfide ale crizei economice capitaliste sunt uciși mii de oameni. Noi înșine, românii, am ajuns în țara noastră slugi. Iar asta se cheamă, în limbajul sadicilor care sunt vinovați de aceste crime, de aceste nedreptăți, instaurarea democrației, apărarea drepturilor omului sau… victime colaterale.

Războiul s-a mutat în conștiințe. Bietul om de azi este izbit în moalele capului cu uneltele eficiente ale manipulării încât devine tot mai mult un fel de robot, lipsit de funcția critică a minții. Mulți dintre cei care vin din școala lui Funerariu, pe cât îmi dau eu seama, ne dau un motiv în plus de îngrijorare, de pesimism. Ăștia nu vor fi capabili să protesteze decât, cel mult, aruncând cu pietre și incendiind autoturisme. De o organizare politică nu vor fi în stare. Totul se va reduce la o gâlceavă cu jandarmii, în stradă.

Trecutul istoric este răstălmăcit. Eroii sunt umiliți, trădătorii sunt considerați eroi.

bogdan spunea...

Puteți să-i mai adăugați și pe libieni, acum, pe lângă cei oropsiți, domnule Valerius.

Valerius spunea...

Așa-i.

bogdan spunea...

Domnule Liviu, eu sunt un om care doresc ca lucrurile să fie prezentate corect, fie că e vorba de capitalism, fie că e vorba comunism.
În spiritul corectitudinii la care mă refer mai sus, trebuie să admit că la noi acum e crimă, crimă împotriva națiunii, într-un stat capitalist din marea UE și nu pot accepta varianta dvs. propagandistică cu Stalingradul.

În Stalingrad, populația a fost tratată cu o duritate îngrozitoare atât de nemți cât și de către conducerea sovietică. În orice societate civilizată, populația ar fi fost evacuată, dar aici nu s-a făcut acest lucru, pentru că s-a vrut ca Stalingradul să fie un exemplu, și acesta chiar așa a fost, pentru populația de acolo Stalingradul a fost cel mai eficient abator posibil.

Da, a existat eroism, dar și NKVD-ul cu mitralierele în spatele celor care atacau. Speranța de viață a unui soldat proaspăt sosit pe front era de câteva ore. Și au fost executați, pentru lașitate, în stil NKVD, 14.000 de soldați ruși.

Pornind de la ceea ce s-a întâmplat cu populația Stalingradului, hai să ne luăm mâinile de la ochi și să vedem ce s-a întâmplat în majoritatea societăților marxiste: deși comunismul susține că omul este în centrul preocupărilor sale, un lucru frumos în teorie, în aceste societăți omul simplu a ajuns un număr, o statistică, un mijloc, un executant obedient și nu în ultimul rând un aplaudac. Într-o posibilă viitoare societate marxistă, dacă va mai exista așa ceva, trebuie trase învățămintele din ceea ce s-a întâmplat în trecut, ca greșelile de atunci să nu mai fie repetate.

bogdan spunea...

...Și faptul că bolșevicii, cu asentimentul nemților, ne-au furat Basarabia, a făcut ca recuperarea acestei părți din trupul sfânt al țării să fie o datorie de onoare pentru viteaza Armata Română. Un unchi de-al meu a luptat în Caucaz, acesta avea numai cuvinte de laudă în privința comportamentului civilizat al nemților.

bogdan spunea...

… Ca să îndulcesc ce am spus cu Basarabia, o să spun că dincolo de acest fapt, eu cred în colaborarea economică cu Rusia. La masterat, Rusia era prezentată ca bau-baul care vrea să distrugă UE, iar ca ”vecinul binevoitor” era prezentată SUA. Eu am fost singurul care am spus că noi trebuie să mergem pe partea economică cu Rusia, am avea numai de câștigat cu acest lucru.

În naivitatea mea, am crezut în apartenența noastră la mare familie UE. În timp, am văzut că UE este formată din punct de vedere al importanței din straturi diferite, noi suntem în al treilea, ultimul, primul este format din vechiul nucleu al țărilor CEE, iar al doilea din țări precum Ungaria și Polonia. Noi am fost jefuiți de tot ce aveam prețios de ”frații”noștri din UE și din țară neatârnată am ajuns o colonie mărginașă, condusă de guverne incapabile și corupte, pe care le poți intimida când vrei.

Să ne amintim că ceea ce produceam noi, pe vremea CAER, și aici mă refer în primul rând la produsele industriei ușoare, era înghițit cu aviditate și încă ca produse de lux de către Rusia.

Trebuie să învățăm, ca țară, că nimeni nu ne vrea binele, și că trebuie să negociem cu abilitate ceea ce e de negociat, ca să ne înălțăm din nou. Ceaușescu ne-ar fi putut da lecții din acest punct de vedere. Asta, dacă nu vine vreo revoluție marxistă, și totul se schimbă.

bogdan spunea...

... Deși problema Basarabiei îmi stă ca un spin înfipt în inimă, recunosc că poporul rus este un popor mare, deosebit, și afirm că oportunitățile de afaceri cu Rusia, care pentru mine sunt imense, trebuie exploatate, noi avem nevoie acum de bani, de petrol și de gaze naturale. Deja alte foste state din Blocul Estic ne-au luat-o înainte cu rușii.

Florian Liviu spunea...

@Bogdan,

"În Stalingrad, populaţia a fost tratată cu o duritate îngrozitoare atât de nemți cât și de către conducerea sovietică. În orice societate civilizată, populația ar fi fost evacuată, dar aici nu s-a făcut acest lucru, pentru că s-a vrut ca Stalingradul să fie un exemplu, și acesta chiar așa a fost, pentru populația de acolo Stalingradul a fost cel mai eficient abator posibil."

Nu este adevărat că populaţia civilă a fost tratată cu cruzime de către sovietici. Din contră, s-a făcut tot ce era omeneşte posibil pentru protecţia şi hrana locuitorilor oraşului chiar în condiţiile în care Stalingradul era aproape încercuit, iar aprovizionarea sa pe Volga era foarte, foarte problematică. Armata sovietică aproape că a fuzionat cu populaţia civilă astfel încât putem vorbi de lupta poporului înarmat sovietic din Stalingrad cu armatele regulate ale lui Hitler. Inclusiv femeile s-au implicat în lupta armată. Poveştile despre laşitatea trupelor sovietice care chipurile luptau cu baionetele NKVD-ului în coaste sunt scorneli ale propagandei naziste, pe care dvs. din păcate le reluaţi pe nemestecate.

Populaţia nu a părăsit oraşul din mai multe motive, dar cel principal a fost dorinţa ardentă de rezistenţă şi de luptă până la ultima suflare împotriva barbarului agresor fascist.

Fasciştii au bombardat oraşul cu o cruzime neomenească transformându-l într-un morman de ruine dar şi într-o fortăreaţă inexpugnabilă, deschizând astfel seria bombardamentelor devastatoare soldate cu zeci de mii sau sute de mii de morţi din rândul civililor care a culminat cu bombardamentul oraşelor Tokio, Hamburg, Hiroshima.

Apropo, ce dovadă de înalt umanism şi preţuire a fiinţei umane au dat şi britanicii şi americanii cu ocazia atacurilor pomenite mai sus.

Armata sovietică proletară spre cinstea ei nu a comis astfel de crime în masă care sunt o pată de ruşine de neşters pe obrazul civilizaţiei umane.

Capitaliştii imperialişti americani au arătat cu cinism la Hiroshima şi Nagasaki cât valorează pentru ei o viaţă de om.

Florian Liviu spunea...

Şi vă mai dau un motiv pentru care populaţia nu putea fi evacuată.
În acel moment al războiului iniţiativa tactică şi strategică aparţinea încă hitleriştilor care puneau în practică concepţia războiului fulger, blitzkrieg. Elementul principal al acestei strategii este lovitura masivă în punctul în care inamicul se aşteaptă mai puţin, surpriza.

Deci sovieticii nu ştiau în ce direcţie se va îndrepta principala lovitură a fasciştilor pentru a evacua populaţia civilă din calea acesteia. Când lovitura s-a produs era deja prea târziu sau imposibil pentru că oraşul a fost încercuit de fascişti iar contactul cu restul ţării sovietelor se făcea numai prin traversarea fluviului Volga printr-o ploaie de obuze şi bombe.

Dacă populaţia civilă ar fi încercat prin absurd să treacă fluviul pentru a se refugia din calea năvălitorilor, ar fi fost măcelărită cu uşurinţă de aviaţia şi artileria acestora, blocând în acelaşi timp şi eforturile de luptă şi aprovizionare ale celor ce apărau oraşul.

Tocmai pe un exod masiv al civililor care ar fi urmat să producă haos şi să paralizeze capacitatea de luptă şi de acţiune a Armatei Roşii au mizat şi criminalii nazişti când au luat decizia de a transforma oraşul într-un morman de ruine fumegânde.

Dar acest calcul a fost dat peste cap de eroismul populaţiei Stalingradului care a ales să-şi apere onoarea şi demnitatea cu arma în mână. Din acest motiv oraşul a primit înaltul titlul de Oraş Erou şi a fost decorat de către Stalin cu ordinul Steagu Roşu.

Îmi pare bine că aţi descoperit în sfârşit măreţia şi calităţile deosebite ale ruşilor.

Pe lângă cele bine ştiute vreau să vă mai semnalez una deoarece şi eu am fost un pasionat al "jocului regilor", şahul.
Ruşii au dat lumii cei mai renumiţi mari maeştrii şi şi-au adus o contribuţie covârşitoare, fără egal la dezvoltarea strategiei şi tacticii acestui nobil joc.

Pe undeva este firesc ca din acest mediu să răsară străluciţi şi chiar geniali strategi şi tacticieni militari ca Jukov, Ciuikov, Vasilievsky, Timoşenko, Tolbuhin, Rokossowski, etc. în stare să pună cu botul pe labe şi să scuture cu tărie visele vanitoasei aristocraţii militare prusace de dominaţie mondială. În aceşti mari oameni conduşi de Stalin şi-a rupt dinţii hidra fascistă, ei i-au năruit planurile şi speranţele de mărire, şi nu alţii.

bogdan spunea...

V-am răspuns la mine pe blog.

Adi spunea...

Sunt curios care este semnificatia versurilor din poezia lui Eminescu!

murdoc spunea...

lol dude.

zau, sunt destul de pro-rus, chiar pro-sovietic, si fara prejudecati cand e vba de stalin sau de cativa proletari sacrificati pt victoria finala :)

da' ce faci aici e mai rau ca-n pravda. sorry.

Florian Liviu spunea...

@murdoc

Asta sunt ideile mele, ce să fac, vorba lui @artisticcomunism, dacă nu vă plac am şi altele.

Scriitorul meu preferat, marele maestru al literelor, este Ilya Ehrenburg perioada până în 1953.

Adi spunea...

Zii, ba, care e semnificatia poeziei?!?

Florian Liviu spunea...

@Adi,

Bă, Adiţă, întâi trebuie să învăţăm să scriem corect gramatical, apoi să ne adresăm politicos şi abia apoi să ne ocupăm de filosofie, religie, etc. Dialogul se poartă după nişte reguli, este o artă nobilă ce cere rafinament şi exerciţiu, care în vechea Grecie purta numele de dialectică. Nu-i nimic dacă nu ştii, câtă vreme înveţi din greşeli este lăudabil.

1. imperativul verbului a zice se scrie cu un singur i.
deci corect este: "Zi, bă, care e semnificaţia poeziei?!?"
2. Unui necunoscut i te adresezi cu pronumele de politeţe, preferabil după o scurtă introducere de prezentare.

Respectă regulile de dialog şi îţi voi răspunde în limita timpului pe care îl am la dispoziţie.

Adi spunea...

Sal!
Asta a fost scurta formula politicoasa de introducere, pe care o solicitai :)
`Zii` scriu deliberat cu 2i, desi stiu ca e `corect` cu unul singur, in semn de protest fata de `reformele` imbecile din domeniul lingvisticii `contemporane`... ecouri ale ambitiilor personale ale dlor cacademicieni... de talia Ceauseascai.
Acum insa banuiesc ca ai timp suficient, daca te-ai intors de la Liturghie:>, si chiar si interes... mai ales ca te intreb `despre tine`!

Florian Liviu spunea...

@murdoc

“A fost o mare fericire pentru Rusia că în anii grelelor încercări a fost condusă de un asemenea geniu şi comandat neclintit ca Iosif Stalin. Stalin a fost un om de o energie neobişnuită, o erudiţie şi voinţă inflexibilă, un om tăios, aspru, necruţător în faptă şi în vorbă, căruia nici eu, educat în Parlamentul britanic, nu am putut să-i contrapun nimic.”

Winston Churchill

Florian Liviu spunea...

@Adi

Am ales această strofa din marele poet Mihai Eminescu pentru că este un îndemn, o chemare la libertate interioară, la emanciparea spiritului uman faţă de orice tutelă doctrinară fie laică, fie religioasă.

În viziunea poetului omul trebuie să rămână "în sinea sa", să nu se alieneze la chemarea de sirenă a dogmelor religioase:
"Eu rămân ce-am fost : romantic."

Eu cred în puterea şi menirea omului de a clădi o societate mai bună şi mai dreaptă, de a depăşi societatea capitalistă bazată pe sclavia proletarului, dar pentru a atinge acest ideal cred că omul trebuie să se elibereze mai înainte pe el însuşi din strânsoarea dogmelor de orice fel, să se scuture de prejudecăţi şi de clişee.

Strofa este un apel către cititorii acestui site, şi nu numai, de a-şi lăsa ideile preconcepute la uşă, pentru a intra în "templu" despuiaţi de dogme, în sinele gol.

Adi spunea...

Mda... foarte interesant. Dar am aratat pe blogul alaltul ca socialismul este transpunerea in sfera socio-politica a idealurilor religioase. Si a luat nastere tocmai ca reactie a coruperii acestor idealuri in sanul Bisericii.
Probabil o radiografie a statelor islamice precum si a celor orientale ne ilustreaza implementarea acelorasi idealuri... fara ca neaparat sa admita o vocatie comunista... ci mai degraba una traditionala.
Aceasta o vedem chiar din vietile intemeietorilor marilor religii... chiar Gorbaciov zicea ca Iisus a fost primul socialist, desigur, nu s-a uitat la Buddha...

In alta ordine de idei, am inteles de ce ai ales tu citarea, dar nu imi sunt clare intentile autorului insusi :) Nu stiu daca exista o presiune asupra lui din partea `dogmelor`... mai mult, din poeziile studiate de mine, Luceafarul, Scrisoare I, Rugaciunea unui dac... reiese cu totul alta tendinta fata de trairea religioasa... decat cea evidentiata pur si simplu de Eu nu cred nici in Iehova...

Florian Liviu spunea...

După cum se ştie Eminescu a fost influenţat de filosoful german Arthur Schopenhauer.

După el:

1. lumea exterioară există numai în măsura în care este percepută şi prezentă în conştiinţa omului, deci ca reprezentare.Lumea poate fi un vis.

2. susţine că Voinţa stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forţă lipsită de raţiune şi de scop.
De aici consideră că lumea şi istoria sunt lipsite de sens şi de o ţintă finală.

Eminescu spune:

Visuri sunt şi unul şi-altul,
Şi totuna mi-este mie
De-oi trai în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.

ceea ce ar putea fi într-o exprimare poetică transfigurată teza 1.

În condiţiile tezei 2, a lumii lipsite de sens şi ţel, singura soluţie ce-i rămâne omului ar fi în viziunea poetului "libertatea interioară " obţinută prin negarea credinţelor religioase -strofa 1- şi păstrarea spiritului într-o stare pasiv contemplativă:

Nu ma încântati nici cu clasici,
Nici cu stil curat si antic –
Toate-mi sunt de o potriva,
Eu rămân ce-am fost : romantic.

După mine poezia se poate interpreta foarte bine în cheia filosofiei shopenhauriene.

Adi spunea...

Desigur, si Schopenhauer a fost influentat de filosofia vedica, ecourile transferandu-se in frecventele motive budiste din poeziile mentionate ale lui Eminescu :)
Cred ca trebuie totusi mers si mai in profunzime... altfel rezulta ca Eminescu zice ca ideea religioasa a iluzoriului realitatii... e insasi iluzorie! Ceea ce nu stiu daca cam are sens :)
Au mai ramas si cateva puncte neatinse din comentariul meu precedent...

Florian Liviu spunea...

Da, ai dreptate, ideea dreptăţii sociale, se regăseşte în toate marile religii universale.

Adi spunea...

Ai pus virgula intre subiect si predicat :)
Si conceptul de lege morala autoritativa... nu e ca morala liberalista, consensuala, adaptiva la evolutia societatii... ci e impusa de ideologie.
De fapt ideologia ghideaza evolutia societatii...
Desigur... preocuparea pentru satisfactia nonmaterialista a vietii individuale... descurajarea consumerismului si a cresterii cu orice pret.
Descurajarea imbogatirii o gasim fara precedent de puternic enuntata in spusele lui Iisus, `mai lesne trece o camila prin urechile acului decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu`...

Florian Liviu spunea...

1. Ai dreptate cu virgula.
2. Sunt de acord şi cu ce ai scris mai departe.

Adi spunea...

Ma cam dezavueaza sa fie lumea de acord cu mine... sunt complet neobisnuit cu aceasta perspectiva :)
Dar mai spune, totusi, de Eminescu... ca asta ma interesa cel mai tare!!

Florian Liviu spunea...

DEZAVUÁ, dezavuéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer. Sursa: DEX '98

ai folosit verbul a dezavua în mod eronat.
Corect era: "Mă cam surprinde să fie lumea de acord cu mine..."

Principiul meu este următorul: discuţiile care se poartă pe acest blog trebuie să fie în legătură cu postările sub care se desfăşoară.

Îţi sugerez să scrii pe blogul tău un articol despre ceea ce te frământă în legătură cu problematica eminesciană şi voi comenta cu plăcere.

Adi spunea...

Bine, uite un exemplu: http://adrianarvunescu.wordpress.com/2010/08/29/rugaciunea-unui-dac-de-mihai-eminescu-niste-idei/
Incercamsem sa zic ca ma contrariaza... sau ma dezumfla :)