miercuri, 19 ianuarie 2011

Autobiografia lui Ceauşescu, de Andrei Ujică

Afişul filmului
Nu ştiu ce a intenţionat regizorul Andrei Ujică, dizident comunist auto declarat a părăsit România în 1981 pentru a se stabilii în  Germania de Vest, vizavi de acest film al său, probabil aidoma ucenicului vrăjitor a scăpat demonii mistificării de sub control sedus fiind de personalitatea lui Ceauşescu, ori poate de nevoia subliminală de a rosti un adevăr istoric ce începe să prindă contururi din ce în ce mai precise în conştiinţa neamului, sau poate aşa cum a declarat s-a lăsat condus de imperativul de a-l cunoşte mai profund pe secretarul general al Partidului trecând peste clişeele propagandei oficiale, dar pelicula se constituie în una din cele mai luminoase, calde şi emoţionante evocări ale lui Nicolae Ceauşescu şi ale epocii sale.

Deşi filmul este construit prin simpla juxtapunere în ordine cronologică a unor imagini, unele fără sunet, selectate dintr-un bogat material de peste 1000 de ore de bandă video aflată la Arhiva Naţională de Filme sau la Televiziunea Română, inexplicabil ai senzaţia că urmăreşti un film de acţiune.

Documentarul debutează cu secvenţe de la martiriul de la Târgovişte când Ceauşescu bătrân şi bolnav aflat în faţa sfârşitului iminent, condamnat la moarte şi execuţie neîntârziată de un tribunal ilegitim, ilegal şi absurd, începe să-şi „rememoreze” viaţa, ce s-a împletit şi s-a identificat cu o cariera  politică la cel mai înalt nivel timp de 25 de ani, închinată  dezvoltării economice a României, construcţiei socialismului.
Brusc cadrul se schimbă, ne aflăm la înmormântarea lui Gheorghiu Dej  şi îl vedem pe Ceauşescu tânăr, zâmbitor plin de energie şi vitalitate.

De aici înainte porneşte aventura scorniceşteanului transfigurată artistic de selecţia materialelor operată de Ujică către cucerirea unei notorietăţi extraordinare pe marea scenă politică a lumii şi a istoriei. Pas cu pas, eveniment politic după eveniment, firul istoriei se desfăşoară şi odată cu el Ceauşescu ni se dezvăluie, ni se arată nefabricat atât ca om cât şi ca om politic, înţelegem raţiunea actelor sale, impulsurile lăuntrice ce l-au animat dar mai presus de orice pătrundem o epocă redată prin imaginea vie, veselă a străzii, prin muzica ei, prin party-urile ce o însufleţeau, în care poporul construia pentru sine fără capitalişti, căreia prinşi în vâltoarea ei nu i-am înţeles atunci copleşitoarea însemnătate istorică.

Cadrele cu Nicolae Ceauşescu primit cu mare fast în China de către Mao, în SUA de către Nixon, în Marea Britanie de către regină, în Coreea de Nord de către Kim Ir Sen sau aiurea au darul de a picura în sufletul privitorului otrava amară a regretului pierderii independenţei şi suveranităţii ţării în epoca ce a urmat contrarevoluţiei din decembrie 1989.

Secvenţele cu Bucureştiul împânzit de macarale, sau de la construcţia canalului Dunăre- Marea Neagră, sau de la cea a Transfăgărăşanului, sau de la cea a Casei Poporului, sau de la atâtea şi atâtea altele subliniază încă o dată dacă mai era nevoie cât de ridicole şi caraghioase, cât de stângace şi penibile sunt încercările guvernărilor postceauşescu de a întreprinde ceva pe baze capitaliste.

Iată în câteva cuvinte concluziile ce se desprind din acest film:

Ceauşescu a fost întâi ţăran apoi muncitor-aşa se auto caracterizează el într-o alocuţiune rostită cu prilejul acordării titlului de doctor honoris causa al Universităţii Bucureşti-, un om de acţiune, un practician, mai puţin un teoretician al marxismului sau al construcţiei socialismului. A gândit şi a acţionat ca un talentat director de producţie al uzinei numită România şi a obţinut rezultate pe care guvernele postdecembriste nu le vor obţine nici în o mie de ani.

Pe plan extern a fost un lider respectat ce a ştiut să speculeze în interesul României întărindu-i independenţa şi suveranitatea cu o şiretenie moştenită din vatra satului oltenesc de unde îşi avea obârşia, conflictele antagoniste dintre cele două mari puteri ale vremii.

Prin acest lungmetraj Andrei Ujică face un serviciu involuntar mişcării socialiste şi muncitoreşti din ţara noastră ajutând-o să-şi regăsească reperele şi eroii, iar pentru acest lucru nu putem decât să îi mulţumim.

17 comentarii:

bogdan spunea...

Unde ați văzut filmul? Aș dori să-l văd și eu.

Sper că ați renunțat pentru totdeauna la caracterizarea regimurilor marxiste naționaliste post-Stalin (mai puțin Albania) ca fiind fasciste. :)

Articolul este bun. Ați scris nu ca un marxist-leninist, ci aproape ca un comunist naționalist român.

bogdan spunea...

”Prin acest lungmetraj Andrei Ujică face un serviciu involuntar mişcării socialiste şi muncitoreşti din ţara noastră ajutând-o să-şi regăsească reperele şi eroii, iar pentru acest lucru nu putem decât să îi mulţumim.”


Până la urmă, este Ceaușescu un erou al mișcării socialiste sau este doar un naționalist, de genul celor criticați de dl Liviu anterior, pe care d-sa i-a numit fasciști? El a fost mai înainte de toate un socialist sau un om care a creat și a perpetuat - cu voie sau fără voie - burghezia comunistă, care fost cea care a distrus socialismul de la noi?

bogdan spunea...

Am citit în Wikipedia că cele mai importante contribuții ale lui Stalin la teoria comunistă au fost:
- Socialism într-o singură țară
- Teoria ascuțirii luptei de clasă odată cu dezvoltarea socialismului

Puteți dvs., d-le Liviu și d-le Valerius, să-mi explicați cele două concepte?

Puteți să-mi spuneți care sunt diferențele esențiale dintre primul concept, ”socialism într-o singură țară” și cel al lui Troțki, ”Revoluția permanentă”?

Care sunt după dvs. principalele merite teoretice și practice ale stalinismului (marxism-leninismului), precum și principalele sale scăderi?

bogdan spunea...

... Și ultima întrebare, a crezut Nicolae Ceaușescu în socialism sau numai s-a folosit de el? Eu cred că a crezut în marxism.

Unknown spunea...

N-am văzut filmul. L-am cerut la info@autobiografia.ro, dar am primit următorul răpsuns: ”Filmul nu este deocamdata pe DVD, am vrea sa-l lansam in curand. Va tinem la curent! Multumim pentru interes.”

” Nu ştiu ce a intenţionat regizorul Andrei Ujică”

Ce a fost în mintea lui nu vom ști niciodată. Dar a făcut destule declarații. Presupun că din motivația lui a făcut parte și dorința de a oferi un produs care să intereseze un public mai larg (firește, din perspective diferite) și care să se ridice deasupra filmelor aflate la nivelul ”Balanței”.

” Documentarul debutează cu secvenţe de la martiriul de la Târgovişte”

Dacă nu mă înșel, Ujică a spus că acest film al lui nu-i un documentar. S-a spus, cred, că însuși numele filmului, care a stârnit nedumeriri (”autobiografia”), sugerează subiectivitatea (e ca și cum NC și-ar fi scris autobiografia). Dar cu siguranță, fie că vrea Ujică, fie că nu vrea, filmul are și o valoare documentară. Dreptul de a trage concluzii îl au spectatorii.

Repet, n-am văzut filmul, dar, din ceea ce s-a scris (spus) despre el am înțeles că nu cade în păcatul de a selecta, dintr-o motivație ideologică veninoasă, doar imagini nefavorabile lui NC.

Florian Liviu spunea...

Stimate domnule Bogdan,

Hm, mă uimeşte apetitul dvs. pentru cunoaşterea unor probleme teoretice ale construcţiei socialismului. Credeam că dvs. sunteţi mai repede preocupat de sexul îngerilor, dată fiind vocaţia dvs. metafizică.

Dar pentru că nu este politicos din partea mea să nu răspund promit că voi lămuri problema revoluţiei mondiale, căci de aici a pornit conflictul dintre Stalin şi Trotsky în chestiunea socialismului într-o singură ţară, într-un articol separat.

bogdan spunea...

Da, în afară de faptul că sunt un credincios, zic eu, normal, sunt pasionat de istorie, și, în cadrul acestei discipline, sunt interesat în mod special și de prefacerile și frământările suferite de marxism, cu deosebire în fosta URSS și România.

bogdan spunea...

... Căsuța de e-mail cu care v-ați înregistrat când ați scris la mine pe blog o mai folosiți? V-am scris ceva azi. E-mailul meu de contact apare acum pe banda din dreapta a blogului.

bogdan spunea...

Stimate d-le Liviu, am înțeles că un e-mail a ajuns la dvs., dar de următoarele două nu mai știu nimic. Se pare că are căsuța dvs. de e-mail un detector de mic-burghezi care îmi mănâncă mesajele. Oricum, nu vă faceți probleme, nu sunt de la ”servicii”. :) Pentru acelea cred că ar fi foarte ușor să vă găsească după IP. :)

bogdan spunea...

An scris și eu o cronică la ”Autobiografie”, pe blogul meu. Sper să vă placă.

bogdan spunea...

... D-le Liviu, parcă mi-ați promis că o să mă ajutați să îmi lămuresc nedumeririle pe care mi le-am exprimat mai sus, în potarea mea din data de 19 ianuarie, de la ora 17:29. :)

Florian Liviu spunea...

În 1917 Trotsky a formulat ideea „revoluţiei permanente”, ce presupunea că revoluţia rusă avea să treacă fără alte stadii intermediare în etapa socialistă, arzând etapa revoluţiei burgheze, dar că soarta ei avea să depindă de revoluţia mondială ce avea ca să izbucnească tot ca urmare a ei; mai mult, într-o ţară cu o imensă majoritate ţărănească, clasa muncitoare ar fi nimicită politic dacă nu ar fi sprijinită de proletariatul internaţional, a cărui victorie era singura în măsură să o consolideze pe cea a muncitorilor ruşi.

Stalin a luat poziţie împotriva acestor idei subliniind că trotskysmul este o teorie ce afirmă că socialismul nu putea fi definitiv construit într-o singură ţară.

În primăvara anului 1924 Stalin publică articolul “Bazele leninismului” în care arată că leninismul este marxismul epocii imperialiste şi al revoluţiei proletare; Rusia a devenit locul de naştere al leninismului, spune Stalin, deoarece era coaptă pentru revoluţie datorită relativei sale înapoieri şi multiplelor forme de opresiune de care suferea; iar Lenin prevăzuse transformarea revoluţiei burgheze în revoluţie socialistă.

Însă, sublinia autorul, proletariatul unei singure ţări nu poate obţine victoria finală.

În Problemele leninismului (1926) Stalin a criticat propria sa teorie din primăvara anului 1924, spunând că trebuie făcută între posibilitatea construirii până la capăt a socialismului într-o singură ţară şi posibilitatea apărării până la capăt a acesteia împotriva intervenţiei capitaliste.În condiţiile încercuirii capitaliste nu putea să existe o garanţie absolută împotriva intervenţiei, dar o societatea socialistă putea fi totuşi construită.

Acuzaţia de mai târziu a lui Trotsky, potrivit căreia Cominternul a lăsat să-i scape oportunităţi revoluţionare din pricina doctrinei staliniene a socialismului într-o singură ţară, este total lipsită de substanţă

Va urma.

bogdan spunea...

Da, interesant, după cum am spus și pe blogul meu, unde ați postat pentru prima dată textul și mulțumesc încă o dată.

Florian Liviu spunea...

Tot despre chestiunea construcţiei socialismului într-o singură ţară.

În Decembrie 1924 apare cunoscuta lucrare a lui Stalin Revoluţia din Octombrie şi tactica comuniştilor ruşi. În această lucrare Stalin dovedeşte şi argumentează teoria sa cu privire la victoria revoluţiei socialiste într-o singură ţară arătând totodată că teza îi aparţine lui Lenin.

Stalin deosebeşte două laturi ale problemei: cea internă şi cea internaţională. Latura internă este chestiunea relaţiilor reciproce între clasele dinăuntrul ţării care construieşte socialismul. Latura internaţională este chestiunea relaţiilor reciproce între URSS, deocamdată unica ţară socialistă, şi încercuirea capitalistă.

Greutăţile interne pot să le biruiască pe deplin muncitorii şi ţăranii URSS cu propriile forţe, ei pot pe deplin să învingă economiceşte propria burghezie şi să construiască societatea socialistă. Însă atâta timp cât va exista încercuirea capitalistă, există pericolul intervenţiei capitaliste împotriva URSS şi al restaurării capitalismului.

Pentru a înlătura acest pericol trebuie nimicită însăşi încercuirea capitalistă, ori încercuirea capitalistă nu poate fi nimicită decât prin victoria revoluţiei proletare în câteva ţări europene importante.

Numai atunci se va putea socoti că victoria socialismului în URSS este completă, definitivă.

Aceste teze ale lui Stalin au fost puse la baza rezoluţiei Conferinţei a 14-a a partidului (1925)

Anonim spunea...

VEZI MISCAREASOCIALISTA VREM NATIONALIZARE PARTID UNIC SI SALARIU MINIM 2000 LEI CITESTE SI DA MAI DEPARTE

Anonim spunea...

Salutari. Articol extraordinar tovarase! Pentru amatori, puteti vedea filmul online aici:
http://www.diasporaonline.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5882:autobiografia-lui-nicolae-ceausescu&catid=58:filme-romanesti&Itemid=83

Lucian Vâlsan spunea...

Am văzut filmul. Bun. Bun bun de tot.
Filmul chiar iese bine de tot din propagandele oficiale, atât pro-ceauşiste (specifice în finalul mandatului său, după întâlnirile cu Kim Ir Sen) cât şi anti-ceauşiste, specifice vremurilor post-decembriste, aşa-zis de "tranziţie".

Ah... şi sunt de acord cu tine în privinţa "tribunalului" care l-a "judecat" pe tovarăşul secretar de partid.

http://vilo13.blogspot.com/2009/12/jubileu-de-prostie.html