vineri, 24 decembrie 2010

Ne-aţi ucis viitorul !

Adrian Subaru aidoma meşterului Manole
Nu pot interpreta altfel gestul muncitorului Adrian Sobaru care s-a aruncat în gol de la balconul Parlamentului strigându-i premierului Boc: „Aţi luat banii copiilor, hoţilor !”  decât ca pe o faptă politică eroică, un act de curaj şi demnitate prin care autorul a dorit să atragă atenţia cu preţul vieţii sale asupra situaţiei de nesuportat şi a impasului în care a ajuns clasa muncitoare după două decenii de la destrămarea visului socialist.
Cred că eroul Adrian Sobaru era conştient în ziua când a îmbrăcat tricoul morţii că duşmanii socialismului, apologeţii bancherilor, corporaţiilor, „democraţiei” sărbătoriseră cu fast în urmă cu o zi, 21 de ani de la contrarevoluţia din decembrie 1989 ceea care a deschis larg porţile târârii în robie a celor ce trăiesc din sudoarea muncii proprii, şi mai ştia că Parlamentul nu este ceea ce se declară că este: un for destinat dezbaterii oneste a problemelor ţării, ci locul unde interesele clasei muncitoare sunt călcate sistematic în picioare de un reprezentant sau altul al burgheziei compradore.

Adrian Sobaru a fost şocat să afle că în data de 18 noiembrie un coleg şi prieten al său în vârstă de 45 de ani, tată a doi copii, tot muncitor electrician ca şi el, nemaiputând suporta situaţia mizerabilă în care ajunsese datorită lăcomiei şi cupidităţii băncilor, a nepăsării şi dispreţului autorităţilor faţă de soarta omului de rând, a decis să-şi pună capăt zilelor spânzurându-se  în subsolul clădirii TVR.
Adrian a deplâns desigur actul prietenului şi colegului său şi totodată meditând asupra lui a înţeles greşeala şi inutilitatea gestului acestuia. Ceea ce colegul său alesese să facă era la urma urmei un act de laşitate, de retragere din câmpul luptei, de fugă, menit să ofere satisfacţie puterii nelimitate a capitalului.
Marele merit al lui Subaru este că a reuşit să învingă sentimentul greu de vinovăţie personală pe care sistemul încearcă prin toate mijloacele sa-l inoculeze în muncitor ca pe o otravă paralizantă a sufletului şi a voinţei.
Colegul lui Subaru şi-a introdus capul în ştreang apăsat de o grea şi insuportabilă vinovăţie. Se simţea vinovat că se împrumutase la bănci, se simţea cumplit de vinovat că nu-şi mai poate întreţine familia, îi răsunau în urechi cu puterea unui dangăt de clopot reproşurile femeii şi ale copiilor. Alţii cum pot? Alţii cum sunt în stare?  Veninul individualismului, cultul scelerat al succesului, mizeria reperelor mass-mediei, manipularea ordinară cu care aceasta prezintă realitatea au reuşit să fărâme cu uşurinţă echilibrul fragil al unei familii proletare, al unui om apăsat de nevoi.
Dar Adrian Subaru s-a înălţat mai sus decât colegul său. A fost străfulgerat de gândul fecund al  propriei nevinovăţii, a reuşit să se smulgă luptând cu el însuşi din capcana clişeelor de gândire şi a înţeles cine sunt de fapt adevăraţii responsabili ai căderii sale, a clasei din care face parte, dar şi a întregii Românii. Ei singuri trebuie să plătească, aceşti blestemaţi de politicieni burghezi aflaţi în slujba unor interese străine de popor şi de ţară, aceşti capitalişti fără scrupule care prin jaful naţiunii şi-au clădit imperii, nu neamul
Dar pentru ca ei să fie traşi la răspundere, pentru ca cei ce au adus atâta şi atâta suferinţă să fie alungaţi din fruntea ţării şi pedepsiţi poporul trebuie să ştie, să afle, să cunoască, să metalizeze, să mestece, să conştientizeze ceea ce eroul Adrian Subaru avea acum clar în minte.
Dintr-o dată şi-a dat perfect seama de ceea ce avea de făcut, trebuia să comunice Adevărul poporului din care făcea parte. Viaţa sa nu mai conta, putea să se piardă cu condiţia ca ea să lumineze conştiinţa a câtor mai mulţi oameni aidoma lui.
A îmbrăcat un tricou alb pe care a scris cu negru: ”Ne-aţi ucis viitorul !”, a făcut schimb de tură cu un coleg pentru a fi prezent în locul unde Boc, Ponta, Antonescu, Geoană, Voiculescu, etc. batjocoresc interesele celor ce muncesc.A aşteptat ca Boc să-şi înceapă discursul apoi întocmai meşterului Manole, a deschis larg braţele într-un gest simbolic de îmbrăţişare a celor dragi, a ţării întregi, apoi s-a aruncat în gol neînfricat către moarte.
Tragem nădejde din tot sufletului ca jertfa  muncitorului Adrian Subaru înfăptuită pentru redeşteptarea conştiinţei maselor să nu rămână fără urmări şi să-şi atingă scopul său nobil.

Ca o dovadă a cinismului şi nepăsării guvernanţilor, a ipocriziei şi a fariseismului cu care sunt îmbibaţi, din dispoziţia lui Boc, lucrările plenului au fost reluate la aproximativ 15 minute după gestul eroului.

5 comentarii:

davidteodormarian spunea...

D-le Florian din pacate, realitatile sociale sunt asa cum bine le exprimati din punct de vedere Rationalist-Logic.Problema "redeşteptarii conştiinţei maselor" se pare a fi una imposibila, cel putin in conjunctura actuala in care fenomenul religios a luat o amploare cu totul PARANORMALA,inesplicabila prin mecanismul RATIUNII MINTII UMANE si explicabil doar prin perceptia GINDIRII SPIRITUALE.
Deci, opinia mea este ca o "redesteptare a constintei maselor" este posibila doar prin interventia PUTERII Spiritului Matern(originea vietii si a ideologiei Materne) care sa "scoata masele" din starea de hipnoza in masa în care a fost indusa de odiosul spirit patern (patriarhatul).
Daca aveti amabilitatea care este opinia dvs.?

Valerius spunea...

”Nu pot interpreta altfel gestul muncitorului Adrian Sobaru care s-a aruncat în gol de la balconul Parlamentului strigându-i premierului Boc: „Aţi luat banii copiilor, hoţilor !” decât ca pe o faptă politică eroică, un act de curaj şi demnitate prin care autorul a dorit să atragă atenţia cu preţul vieţii sale asupra situaţiei de nesuportat şi a impasului în care a ajuns clasa muncitoare după două decenii de la destrămarea visului socialist.”

Există aspecte în cazul cărora sunt în acord cu dv. Nu cunosc motivația gestului, în totalitatea ei. Dar, din informațiile obținute din presă, rezultă că gestul a fost (și) un protest față de deciziile guvernanților care afectează grav calitatea vieții multor oameni.
Din faptul că numărul gesturilor extreme de acest fel a crescut atât de mult putem deduce concluzia că sistemul e malign și că acești oameni nu (mai) au încredere în eficiența ”formelor legale, democratice de protest”, cum sunt mitingurile, marșurile, grevele.
Îngrijorător este faptul că nemulțumiții nu se organizează politic pentru a lupta pentru interesele lor. Acest fapt mi-l explic prin factori obiectivi și factori subiectivi. Un factor obiectiv este restructurarea economiei naționale, care a avut drept consecință descompunerea unor categorii socio-profesionale mari (minerii, muncitorii din marile platforme industriale etc.). Ca factor subiectiv menționez afectarea gravă, prin tehnici de manipulare, a conștiinței de clasă socială, extirparea ideii de luptă de clasă.

Există și aspecte în care nu sunt în acord cu dv., mai bine zis față de care am îndoieli. De exemplu, mă îndoiesc de adevărul acestui enunț: ”un act de curaj şi demnitate prin care autorul a dorit să atragă atenţia cu preţul vieţii sale asupra situaţiei de nesuportat şi a impasului în care a ajuns clasa muncitoare după două decenii de la destrămarea visului socialist.” Motivul îndoielii este tocmai neîncrederea mea în existența unei conștiințe de clasă a muncitorimii.

O discuție specială ar merita problema dacă aceste gesturi extreme, care pun în primejdie viața, pot fi acceptate la nivel de principiu ca având valoare constrângătoare în luarea deciziilor la nivel de societate. Altfel spus, putem renunța la democrația exprimată prin puterea voturilor în favoarea luării în considerare a acestor gesturi extreme ? Eu cred că nu. Semnificația acestor gesturi, aprobarea lor dintr-o perspectivă morală necesită o analiză concret-istorică. De exemplu gestul lui Adrian Sobaru îmi apare ca expresia individuală (dar neconștientizată) a unei tensiuni sociale majore, prin urmare acest gest mi se pare justificat moralmente. Dimpotrivă, când un individ face greva foamei, cerând schimbarea rezultatului alegerilor democratice, comportamentul acelui individ mi se pare abuziv, moralmente nejustificat.

Valerius spunea...

PS

Când am vorbit de democrație, de alegeri libere nu m-am gândit la acest sistem social, în care trăim. Este evident că nu este democratic, atât prin politica antipopulară pe care o duce, cât și prin fraudarea alegerilor.

Valerius spunea...

””Nu pot interpreta altfel gestul muncitorului Adrian Sobaru care s-a aruncat în gol de la balconul Parlamentului strigându-i premierului Boc: „Aţi luat banii copiilor, hoţilor !” decât ca pe o faptă politică eroică, un act de curaj şi demnitate prin care autorul a dorit să atragă atenţia cu preţul vieţii sale asupra situaţiei de nesuportat şi a impasului în care a ajuns clasa muncitoare după două decenii de la destrămarea visului socialist.”

Am văzut emisiunea lui Mihai Gâdea, cu Adrian Sobaru. Din cele spuse de AS am ajuns la concluzia că ați avut o bună ”intuiție”.

Florian Liviu spunea...

Nu am văzut emisiunea lui Gâdea, regret.Mă bucur totuşi de vestea ce mi-aţi dat-o că am anticipat corect intenţiile lui Adrian Sobaru. Mă gândesc că în jurul lui Adrian Sobaru s-ar putea constitui nucleul unei mişcări muncitoreşti independente de tentaculele caracatiţei sindicale.