Partidul Alianţa Socialista şi-a schimbat denumirea in Partidul Comunist Roman, in cadrul unui Congres extraordinar ce a avut loc sâmbăta 03 iulie 2010. Liderii formaţiunii susţin ca noul PCR este un partid modern, adaptat vremurilor noastre, şi speră că în 2012 acesta să fie reprezentat şi în Parlament. HotNews.ro
A fost publicat pe site-ul partidului un document în care se face o încercare, de nivel modest, premarxist spunem noi, de a explicita acest gest şi totodată de a schiţa foarte sumar, în grabă, programul noii formaţiuni comuniste.
http://www.pasro.ro/m/news/view/Pozitia-Partidul-Alianta-Socialista
Iată ce se afirmă in document:
“În esenţă , obiectivul nostru este dezvoltarea unui nou model de societate – social, democratic, naţional, ecologic – care să garanteze cu adevărat siguranţa şi pacea socială, pe temeiul unei dezvoltări economice susţinute ca ritm, menite a contribui la apropierea de nivelul mediu al statelor Uniunii Europene.”
Am mai spus-o şi o vom repeta până ce se va înţelege foarte clar că ceea ce desparte social-democraţia de comunism este in primul rând poziţia faţă de lupta de clasă. In vreme ce social-democraţia crede in mod fals că se poate ajunge la „împăcarea claselor”, la „pacea socială”, la convieţuirea lor in „armonie” înşelând astfel proletariatul, comuniştii afirmă răspicat că soluţia la problema claselor este desfiinţarea acestora, prin expropierea expropriatorilor, prin încetarea existenţei noii nomenclaturi a capitalului ca şi clasă socială.
Expropierea expropriatorilor are o dubla justificare în ţara noastră, chiar triplă. Prima vine din teoria marxistă şi se află explicată acolo, a doua vine din faptul ca acum douăzeci de ani toată avuţia naţională se afla în mâinile poporului de unde a fost smulsă prin înşelăciune şi fraudă, prin urmare ea trebuie să revină firesc înapoi făuritorilor săi, şi trei, se ştie că toate marile afaceri private înfloritoare s-au făcut in România cu statul, prin urmare pe banii contribuabililor care le-au creditat, credite ce se cuvine a fi stinse prin expropriere fără compensaţii sau prin returnarea banilor cu dobânzile aferente.
Mai departe in ceea ce se vrea a fi miezul documentului se spune :
“ Statul va deveni instrumentul prin care vom asigura o viaţă demnă pentru toţi cetăţenii, de la copii şi tineri până la pensionari, de la muncitori şi ţărani la cercetători şi artişti, pentru toţi cei ce trăiesc din rezultatele muncii lor.”
De parcă statul ar fi înzestrat cu puteri divine. Statul burghez aşa cum a arătat Lenin in lucrarea "Statul şi revoluţia" trebuie demontat din temelii, noului stat proletar revenindu-i misiunea de a apăra şi consolida democraţia proletară, atât, nimic in plus, nimic in minus.
Nu statul trebuie să asigure bunăstarea cetăţenilor in socialism, ci societatea civilă şi economia trebuie organizate în aşa fel încât să se asigure celor ce muncesc posibilitatea afirmării depline a întregului potenţial uman pe care îl deţin.
Întregul document face impresia că a fost elaborat de o persoană fără cunoştinţe de marxism, in stil amatoristic, după ureche. Rostit de la tribuna partidului de liderul său, constituie pentru noi o decepţie, căci un astfel de text ce se doreşte fondator şi întemeietor trebuie să ia ca reper Manifestul lui Marx şi Engels, încercând pe cât cu putinţă să se ridice la nivelul ideologico-literar al acestuia.
Deşi in linii generale bună, analiza critică pe care domnul Rotaru o face situaţiei din România are şi unele greşeli sau inexactităţi de exprimare pe care le semnalăm mai jos:
„…România este o ţară la discreţia capitaliştilor naţionali în cârdăşie cu capitalismul multinaţional…”
Corect este asa : România este o ţară la discreţia capitalului multinaţional in cârdăşie cu capitalul autohton, deoarece principalele ramuri ale economiei inclusiv întregul sector bancar se afla in proprietatea capitalului străin, capitalului românesc ne-revenindu-i decât sectoare din ce in ce mai neînsemnate.
“În consecinţă, se poate afirma răspicat că, în România numai socialiştii au construit cu şi pentru popor, au asigurat ridicarea nivelului de viaţă şi instrucţie al întregii populaţii.”
Aceasta exprimare „cu poporul pentru popor” folosita şi înainte de 1989 este greşită deoarece lasă să se înţeleagă că socialiştii se situează în afara poporului undeva deasupra lui, conducând la ideea ca socialiştii se constituie într-o nouă clasă dominantă.
“Pieţele globale sunt deja dominante şi nu par a fi ameninţate de nici un proiect politico–social. Democraţia vestică şi socialismul european au trecut şi trec prin mari dificultăţi de acţiune şi identitate, iar neoliberalismul, cu ocazia recentei crize mondiale, dă dovadă că se prăbuşeşte.”
Democraţia vestica nu suferă de nici o criză de identitate şi nu are nici o dificultate de acţiune.Ea nu este decât o farsă, un paravan perfect pentru dominaţia de clasă, pentru desfăşurarea cât mai profitabilă a marilor afaceri extinse acum la scara planetară. Neoliberalismul sau liberalismul nu se va prăbuşi decât sub presiunea proletariatului deoarece el este cel mai eficace şi rafinat instrument de dominaţie din istoria omenirii, consfinţind libertatea vulpii in coteţul cu găini.
“Economia globală este un model total diferit de economia „inter-naţională” şi se dezvoltă în opoziţie cu aceasta. În sistemul global , economii naţionale diferite sunt subsumate şi rearticulate prin procese şi tranzacţii internaţionale. În economia inter-naţională procesele sunt determinate la nivelul economiilor naţionale, iar procesele internaţionale sunt rezultatele performanţelor diferite şi distincte ale economiilor naţionale.”
Economia globală nu este decât o sintagmă născocită de economiştii burghezi pentru a ascunde sub faldurile sale adevăratul nume al capitalismului actual: imperialismul. Globalizarea are toate trăsăturile imperialismului aşa cum l-a definit Lenin, nimic in plus nimic in minus.Exportul de capital-una din mărcile imperialismului- către tarile aservite, ia in ţările avansate economic locul exportului de mărfuri. Cu cât creşte exportul de capital în cifre absolute cu atât creşte gradul de înrobire a ţărilor în care acest capital pătrunde.
Un fenomen cu adevărat nou este înrobirea populaţiilor sărace din ţările colonizate de către capitalul financiar –împletirea dintre capitalul industrial şi cel bancar-prin acordarea de credite direct către acestea pentru achiziţionarea de mărfuri produse de firme la care acest capital este coparticipant.
“Trebuie să transformăm globalizarea într-un aliat, nu într-un inamic, și să asigurăm prosperitatea, unitatea şi buna înţelegere a tuturor cetăţenilor.”
A transforma imperialismul într-un aliat, asta într-adevăr ar fi o mare realizare a socialiştilor domnului Rotaru, ea neputându-se realiza decât prin transformarea României într-un stat imperialist având la putere un guvern comunist.
Concluzia este că domul Rotaru s-o fi decis să treacă la comunism schimbând denumirea partidului dar in realitate nu face in această direcţie nici un pas, partidul domniei sale rămânând prizonier in zona social-democraţiei naţionaliste, căci din document se degajă şi un abur naţionalist.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
30 de comentarii:
Domnule Florian Liviu,
Nu vă cunosc suficient, poate că aveți hiper-sensibilități pe care nu vreau să le lezez, de aceea simt nevoia să vă reafirm considerația mea pentru eforturile dv. anticapitaliste și pro-comuniste.
Din punctul meu de vedere suntem în aceeași tabără. Asta nu înseamnă că sunt ecoul dv. Contez pe disponibilitatea dv. de acceptare a unui dialog care să fie atât autentic (participanții având și opțiuni comune, și opțiuni diferite), cât și civilizat, bazat pe respect reciproc.
Atitudinea critică a articolului dv. este ceea ce trebuie în această perioadă de trezire a mișcării autentice de stânga. Avem nevoie de prudență menținută în limite raționale, nu de aplauze și ovații la adresa unor impostori. Totuși, cred că accentele critice ale articolului dv. sunt, uneori, nejustificate.
Ideilor dv. fundamentale, ca idei exprimate în Turnul-de-Fildeș, nu am ce le reproșa:
- ” ceea ce desparte social-democraţia de comunism este in primul rând poziţia faţă de lupta de clasă”;
- ” comuniştii afirmă răspicat că soluţia la problema claselor este desfiinţarea acestora, prin expropierea expropriatorilor”
- ” Statul burghez aşa cum a arătat Lenin in lucrarea "Statul şi revoluţia" trebuie demontat din temelii”.
Dar din punctul de vedere al tacticii revoluționare ele sunt neadecvate și, în consecință, ineficiente. Dacă vom considera că acestea sunt prioritățile momentului, vom fi percepuți, în situația cea mai bună, ca niște ciudați, precum Don Quijote, iar în situația mai rea vom fi asasinați, sau măcar închiși. Care ar fi baza socială necesară realizării acestor obiective ? O populație dezorientată prin efectul mașinăriei infernale de manipulare post-decembristă ? O solidaritate proletară internațională inexistentă ? Care ar fi armele noastre pe care le-am putea opune celor ale profitorilor restaurației capitaliste ?
Consider că inițiativa celor de la PAS este adecvată momentului și mai serios elaborată în comparație cu aceea avându-l în frunte pe Petre Ignatencu.
Prezint în continuare câteva aspecte ale inițiativei PAS pe care le apreciez ca pozitive:
- asumarea răspunderii de a schimba denumirea partidului în Partidul Comunist; aceasta era necesară pentru limpezirea apelor;
- ” În esenţă, obiectivul nostru este dezvoltarea unui nou model de societate – social, democratic, naţional, ecologic – care să garanteze cu adevărat siguranţa şi pacea socială, pe temeiul unei dezvoltări economice susţinute ca ritm, menite a contribui la apropierea de nivelul mediu al statelor Uniunii Europene”.
- ” Ramurile strategice ale economiei naţionale trebuie să fie numai în proprietatea statului, la fel ca şi monopolurile. Toate resursele solului şi subsolului trebuie să fie numai în proprietatea statului”.
- ” PCR consideră că toate faptele legate de proprietate nu se prescriu. PCR consideră că toate acţiunile ce pot fi definite drept „crime economice” nu trebuie să fie prescrise. Patrimoniul moştenit şi construit de poporul român trebuie să se întoarcă în proprietatea poporului român”.
Aceste obiective sunt chiar curajoase. Profitorii restaurației capitaliste, din țară și din afara țării, vor face tot ce pot, inclusiv folosirea abuzivă a instrumentelor politice, economice, militare de care dispun, pentru a împiedica realizarea acestor obiective.
Exersându-ne excesiv-critic față de inițiativa PAS devenim susținători ai intereselor profitorilor restaurației capitaliste.
Stimate domnule profesor,
Nu am hiper-sensibilităţi, sunt deschis la dialog şi la critică.Sunt foarte convins că din confruntarea opiniilor se naşte adevărul.Nu mă şifonez uşor şi chiar doresc sa fiu combătut atunci când greşesc.Am criticat şi iniţiativa lui Ignatencu şi această iniţiativă a domnului Rotaru deoarece mă tem ca ele să nu rămână blocate in zona social-democraţiei undeva la stânga PSD-ului lui Ponta. România nu are nevoie de noi partide social democrate fie şi mai radicale.
M-aş bucura foarte mult să ma înşel, iar aceste iniţiative puse in practică să mă contrazică. Să nu uităm că forţa politica care conduce China se numeşte Partidul Comunist Chinez iar de la moartea lui Mao construieşte un capitalism dur bazat pe o exploatare nemiloasă a clasei muncitoare.In opinia mea numele unui partid contează mai putin, contează mai mult doctrina, iar cel mai mult contează faptele sale.
Socotesc însă că orice partid comunist trebuie să plece de la nivelul ideologic cel mai ridicat la care s-a ajuns prin practica social-istorica. Aşa cum in tehnică nu putem să ne întoarcem in timp şi să reinventăm electricitatea dacă ea s-a inventat deja, la fel şi în politică nu ne putem întoarce la un nivel premarxist.
In opinia mea Partidul Comunist trebuie să adopte ideologia marxist-leninistă - cea mai înaltă treaptă a gândirii politice revoluţionare - indiferent de starea conştiinţei maselor, şi pornind de la această platformă ideatică verificată practic, să încerce să-şi apropie masele, să le educe, să le ridice nivelul conştiinţei până la pragul în care ele să poată juca un rol politic in propriul interes.
Nu trebuie să coborâm ideologia la nivelul maselor ci să facem ca masele să înţeleagă şi să se ridice la nivelul ideologiei prin educare si prin propagandă.
Socialismul prin munca marilor săi întemeietori, Marx şi Engels, a căpătat statutul de ştiinţa de la care in opinia mea nu trebuie să abdicăm.
"Care ar fi armele noastre pe care le-am putea opune celor ale profitorilor restauraţiei capitaliste ?", vă întrebaţi dvs.
Tocmai ideologia marxist-leninistă turnată într-un partid ce îşi propune să acţioneze, nu pentru cucerirea imediată a puterii-lucru imposibil astăzi din motive obiective pe care le cunoaştem cu toţii-, ci pentru educarea maselor, formarea unor lideri comunişti cu pregătire teoretică solidă, clarificarea problemelor doctrinale, contracararea propagandei antimuncitoreşti şi anticomuniste, in aşteptarea momentului istoric prielnic unei acţiuni politice revoluţionare.
Stimate domnule profesor,
Nu am hiper-sensibilităţi, sunt deschis la dialog şi la critică.Sunt foarte convins că din confruntarea opiniilor se naşte adevărul.Nu mă şifonez uşor şi chiar doresc sa fiu combătut atunci când greşesc.Am criticat şi iniţiativa lui Ignatencu şi această iniţiativă a domnului Rotaru deoarece mă tem ca ele să nu rămână blocate in zona social-democraţiei undeva la stânga PSD-ului lui Ponta. România nu are nevoie de noi partide social democrate fie şi mai radicale.
M-aş bucura foarte mult să ma înşel, iar aceste iniţiative puse in practică să mă contrazică. Să nu uităm că forţa politica care conduce China se numeşte Partidul Comunist Chinez iar de la moartea lui Mao construieşte un capitalism dur bazat pe o exploatare nemiloasă a clasei muncitoare.In opinia mea numele unui partid contează mai putin, contează mai mult doctrina, iar cel mai mult contează faptele sale.
Socotesc însă că orice partid comunist trebuie să plece de la nivelul ideologic cel mai ridicat la care s-a ajuns prin practica social-istorica. Aşa cum in tehnică nu putem să ne întoarcem in timp şi să reinventăm electricitatea dacă ea s-a inventat deja, la fel şi în politică nu ne putem întoarce la un nivel premarxist.
In opinia mea Partidul Comunist trebuie să adopte ideologia marxist-leninistă - cea mai înaltă treaptă a gândirii politice revoluţionare - indiferent de starea conştiinţei maselor, şi pornind de la această platformă ideatică verificată practic, să încerce să-şi apropie masele, să le educe, să le ridice nivelul conştiinţei până la pragul în care ele să poată juca un rol politic in propriul interes.
Nu trebuie să coborâm ideologia la nivelul maselor ci să facem ca masele să înţeleagă şi să se ridice la nivelul ideologiei prin educare si prin propagandă.
Socialismul prin munca marilor săi întemeietori, Marx şi Engels, a căpătat statutul de ştiinţa de la care in opinia mea nu trebuie să abdicăm.
"Care ar fi armele noastre pe care le-am putea opune celor ale profitorilor restauraţiei capitaliste ?", vă întrebaţi dvs.
Tocmai ideologia marxist-leninistă turnată într-un partid ce îşi propune să acţioneze, nu pentru cucerirea imediată a puterii-lucru imposibil astăzi din motive obiective pe care le cunoaştem cu toţii-, ci pentru educarea maselor, formarea unor lideri comunişti cu pregătire teoretică solidă, clarificarea problemelor doctrinale, contracararea propagandei antimuncitoreşti şi anticomuniste, in aşteptarea momentului istoric prielnic unei acţiuni politice revoluţionare.
1
”Am criticat şi iniţiativa lui Ignatencu şi această iniţiativă a domnului Rotaru deoarece mă tem ca ele să nu rămână blocate in zona social-democraţiei undeva la stânga PSD-ului lui Ponta. România nu are nevoie de noi partide social democrate fie şi mai radicale”.
De acord
”In opinia mea numele unui partid contează mai putin, contează mai mult doctrina, iar cel mai mult contează faptele sale”.
De acord
”Nu trebuie să coborâm ideologia la nivelul maselor ci să facem ca masele să înţeleagă şi să se ridice la nivelul ideologiei prin educare si prin propagandă”.
Ușor de zis, greu de făcut.
”aşteptarea momentului istoric prielnic unei acţiuni politice revoluţionare”.
Așteptăm să moară pacientul.
I.
Am citit și eu declarația respectivă. Nefiind aprioric nici pro nici contra marxismului și doar încercând să am o poziție critică față de ambele sisteme, marxist, respectiv capitalist, o să vin şi eu cu un punct de vedere, personal, referitor la câteva aspecte:
- Lumea (domnii Ignatencu şi Rotaru, în speţă) se grăbeşte să preia denumirea de PCR – Partidul Comunist Român. În momentul când ai bătut palma cu sistemul capitalist, în sensul de coexistenţă, nu mai eşti comunist, eşti social-democrat. Comunismul presupune lupta de clasă, cucerirea puterii de către clasa muncitoare, trecerea în proprietatea comună a mijloacelor de producţie, consolidarea societăţii astfel înfiinţate şi altele.
- Se minte şi în acest comunicat. Se spunea la un moment dat că a fost modernizată baza industrială, înainte de 1989, în proporţie de 80%. Eu cred că este o minciună. De ce? Eu am început să lucrez în telecomunicaţii, o ramură de vârf, în Bucureşti, în DTcB, în data de 1 aprilie 1989, în centrala telefonică automată, de tip Pentaconta, cu numere care începeau cu 679 şi care deservea o parte din sectorul 1 şi cartierul Primăverii, unde locuiau mahării, şi mai ales, tovarăşul. Existai două tipuri de centrale telefonice automate – CTA, un tip, Pentaconta, belgian, de centrală telefonică automată electromagnetică, cu relee, model anii ’60, şi altul, de centrală telefonică automată rotativă, tip anii ’30, model unguresc, cu o capacitate de 10.000 de abonaţi fie. Este adevărat, ele funcţionau foarte bine, erau bine întreţinute (mai ales pentru centrala cu rotiţe, rotativă, munca de întreţinere era faraonică), dar nu mai erau moderne, în 1989. Principala problemă în telecomunicaţii, atunci, în 1989, în Bucureşti nu erau însă centralele, ci cablurile de intercomunicaţii, între centrale, care se inundau, de ajuns de multe dintre ele, la fiecare ploaie. Similar, cred că exista aceeaşi problemă în marea majoritate a ramurilor industriale, cu baza tehnică uzată moral. Asta nu înseamnă că existau şi obiective îndeajuns de moderne, cum era, de exemplu, combinatul petrochimic de la Midia-Năvodari. Asta nu înseamnă că privatizarea cerută cu insistenţă de organismele financiare mondiale nu a însemnat distrugerea, de fapt, a economiei ţării, pentru a se scăpa de concurentul care era pe piaţa mondială, înainte de 1989, România. De produs se poate produce şi cu utilaje care nu sunt ultimul răcnet, ideea este să se producă la nişte costuri rezonabile.
II.
- Să zicem că ajunge PCR la putere (PCR Rotaru, ca să-l deosebim de PCR Ignatencu), acum, în economia așa-zis capitalistă. Poate PCR-ul Rotaru să confiște averile ilicite? Nu cred. Pentru asta trebuie procese lungi. Industrie nu mai avem. Ce să mai naționalizezi? Și, dacă naționalizezi, de unde să dai compensații? Grecii au plătit câteva sute de milioane de euro, pentru o companie de telecomunicații care valora mult mai mult, poate peste un miliard de euro. Dacă ar naționaliza PCR Rotaru telecomunicațiile, ar avea bani, ca să dea înapoi grecilor ceea ce au investit? Nu cred. PCR Rotaru la guvernare, mă tem că nu ar fi decât o copie a PSD-ului. Și, oricum, mă îndoiesc că PCR Rotaru va ajunge la putere, dacă va avea votanți, sigur nu va fi lăsat la putere, dar sunt destul de sigur că nu va avea nici votanți.
- Nu în ultimul rând, orice partid marxist trebuie să elaboreze o critică a trecutului, şi să vină cu o reformă, altfel se va repeta istoria. Să ne reamintim că Blocul Estic a căzut datorită slăbiciunilor interne (deturnarea liderului de la Kremlin de către occidentali) şi nu datorită pierderii unui război militar cu Occidentul. Ce mai avem acum, din ţările comuniste? O Chină de un marxism dubios şi nişte epave precum Coreea de Nord, Vietnamul şi Cuba.
- Sunt de acord cu dl Valerius că stânga trebuie să realizeze ceva, să se mişte, dar, titulatura de partid comunist nu poate să o poarte oricine. Poate altă titulatură ar fi mai potrivită pentru un partid de stânga care nu vrea să răstoarne sistemul capitalist, ci vrea să acţioneze în cadrul lui, de exemplu, denumirea de „Partid Socialist” mi s-ar părea mai potrivită.
Cred că e bine să reamintesc câteva principii care mă călăuzesc (pentru a fi mai ușor înțelese cele ce le voi scrie în legătura cu tema aflată în discuție).
1. Proiectul marxist-comunist de societate este un proiect umanist. Îl susțin teoretic și practic. Am devenit marxist și membru al PCR din convingere, nu din constrângere sau din oportunism. Am fost marxist și în vremea în care colegi ”piloși” predau marxismul în licee, iar eu predam ce mi se oferea (agricultură, desen, educație fizică, chimie etc.), sunt marxist și acum, când acei colegi au devenit antimarxiști, pentru că a fi marxist nu mai e profitabil. Nu mi-am ars carnetul de membru PCR.
2. Dar pentru mine marxismul nu este o dogmă și nici proiectul de societate pe care-l propune nu este o garanție a unei societăți perfecte. Nu există și nu poate exista un astfel de proiect (ca garanție a unei societăți perfecte).
3. Dacă, printr-un experiment mintal, aș fi pus să aleg între a trăi în „vechiul regim”, antedecembrist, fără speranța vreunei perfecționări a acelui regim, și a trăi în această junglă capitalistă, dar cu speranța firavă într-o posibilă perfecționare, aș alege să trăiesc în această junglă.
Mă întorc la oile noastre.
Nu am o încredere oarbă în inițiatorii demersului de creare a unui partid comunist român, dar nici nu am suferit o operație de extirpare a încrederii. Nu exclud că, în aceste vremuri de injustiție socială, când tot mai mulți oameni devin nostalgic-comuniști, aceste inițiative sunt doar tertipuri de (re)discreditare a proiectului comunist. Poate domnii Cojocaru și Ignatencu nu sunt decât cai troieni, precum acel Tudor Mohora. Când fac, însă, abstracție de aceste suspiciuni, nu pot să nu fiu de acord cu astfel de inițiative.
Dl. Bogdan scrie: ” . În momentul când ai bătut palma cu sistemul capitalist, în sensul de coexistenţă, nu mai eşti comunist, eşti social-democrat. Comunismul presupune lupta de clasă, cucerirea puterii de către clasa muncitoare, trecerea în proprietatea comună a mijloacelor de producţie, consolidarea societăţii astfel înfiinţate şi altele”.
Mă tem că dv. nu observați, în acest stat polițienesc, în care chiar și exprimarea unor idei este considerată infracțiune, a propune un program politic ca acela pe care-l aveți în vedere ar însemna sinucidere, sau măcar un comportament precum al șoarecelui beat care strigă ”unde-i pisica, s-o f.. ?”.
Indubitabil, există în programul PAS obiective curajoase, de tip comunist, pe care nici unul din partidele post-decembriste n-a avut curajul să le exprime. Citiți programul în saitul PAS. Recomand și vizionarea filmulețului realizat în conferința de presă a lui Constantin Rotaru.
D-le Valerius, v-aș fi recunoscător dacă ați posta linkul spre programul PAS, cu Clicknetul meu navighez foarte greu saitul PAS, dacă acel program reprezintă ceva diferit față textul al cărui link l-a postat dl Liviu mai sus, și care este denumit „poziție”, pe saitul PAS.
Eu nu am propus programul acela politic pentru PAS, eu doar am spus ce înseamnă comunismul, ca mișcare politică.
Și eu, și dvs. și dl Florian avem ceva în comun, suntem niște oameni sinceri, indiferent de convingerile noastre. În spiritul acestei sincerității, eu aș vrea să existe o legătură între formă și fond, între denumirea și ideologia PCR Rotaru. Dl Rotaru are un partid care se poatre numi "Socialist", dar comunist nu e, din ceea ce am citit eu până acum.
Poate dl Liviu o să aibă amabilitatea să-mi explice de ce este rău să fii român, să fii naționalist. D-sa, înainte de a fi marxist, ca să-l parafrazez pe Lucrețiu Pătrășcanu, nu este român? Sau poate dl Liviu, care scrie bine în limba română, nu este de naționalitate română și atunci nu se simte legat de poporul român, în acest caz îl înțeleg.
Vorbind de comunism și naționalism, tata, care a fost un om deosebit, Dumnezeu să-l odihnească!, a fost comunist și naționalist. Am avut un unchi, extrem de cinstit, care a pornit ca tractorist, și care a fost prim-secretar pe Dâmbovița (a murit la treizeci și ceva de ani, o mare pierdere pentru familia mamei), un om care era comunist din convingere pură, dar era și naționalist.
Repet, din partea mamei, mă trag dintr-o familie extrem de săracă, de la țară, bunicul a rămas văduv devreme, cu cinci copii, nu putea să cumpere nici încălțări și nici rechizite pentru toți copiii. Oricum, majoritatea familiilor, din Petrești de Dâmbovița, nu cred că erau cu mult peste nivelul familiei mamei. Nu o să uit niciodată ceea ce au însemnat comuniștii pentru familia mea. Iar dacă eu am acum un serviciu bun, facultate și masterat la ASE, asta se datorează și condițiilor bune de trai pe care familia mea le-a avut în comunism, ca majoritatea celor din orașele mari, de altfel, și educației bune pe care am primit-o în școlile din socialism, în copilărie și adolescență.
În altă ordine de idei, fiica mea nu a vrut să înceapă o carieră de economist, să fie ca mine (bine, eu acum sunt manager de proiect). Fiica mea, care tocmai a luat bacul, va da la SNSPA, la Comunicare, ca primă facultate, examenul la care se va înscrie va fi cel la materia numită Filosofie. Să-mi țineți pumnii! :)
Domnule Bogdan,
1). Găsiții informații referitoare la tema ” PAS încearcă sa devină Partidul Comunist Român” la următoarele adrese:
” Partidul Comunist Român revine în forţă pe scena politică”
http://www.pasro.ro/m/news/view/Partidul-Comunist-Roman-revine-n-forta-pe-scena-politica-2010-06
” Emisiune Constantin Rotaru”
http://www.pasro.ro/
” POZIŢIA PARTIDULUI ALIANŢA SOCIALISTĂ PRIVIND SITUAŢIA ECONOMICĂ, SOCIALĂ ŞI POLITICĂ A ROMÂNIEI”
http://www.pasro.ro/m/news/view/Pozitia-Partidul-Alianta-Socialista
” Sistemul socialist – singura alternativă de refacere economică şi socială a României”
http://www.pasro.ro/m/news/view/Sistemul-socialist-singura-alternativ
2). Urez succes fiicei dv. la examenul de admitere la SNSPA ! Să sperăm că, devenită parlamentar, va acționa și în interesul celor mulți și dezavantajați de sistemul capitalist.
Vă mulțumesc pentru linkuri, d-le Valerius, și pentr urare!
Fiica mea este echilibrată și o bună lupătătoare (știți zicala cu cioara și cu puiul ei! :)) și sunt sigur că indiferent unde ar ajunge, dacă ar putea să facă ceva bun pentru oameni, ar face-o.
Pentru domnul profesor,
Opinez că orice iniţiativă politică comunistă este supusă la trei constrângeri cărora trebuie să le facă faţă concomitent:
1.Păstrarea nealterata a doctrinei (marxism-leninism)
2.Lupta cu legislaţia actuala reacţionară care interzice partidele şi simbolurile comuniste.
3.Necesitatea acţiunii politice imediate dat fiind situaţia gravă şi disperată a celor ce trăiesc din munca proprie.
Numai rezolvarea acestor probleme, într-un fel sau altul, va da legitimitate indiscutabilă partidului, caci orice iniţiativă de acest fel trebuie să răspundă şi in chestiunea legitimităţii ei.
Dacă cadrul legal actual nu poate fi schimbat, atunci nu exista decât soluţia ilegalităţii.
Flexibilitatea tacticilor de lupta nu trebuie să însemne oportunism.
Iar cui îi lipseşte curajul,virtute pe care Socrate o socotea la fel de importanta ca şi înţelepciunea şi pe undeva înrudită cu aceasta, nu are ce căuta în mişcarea comunistă.
Afirmaţi pe bună dreptate că marxismul nu este o dogmă.Aşa este, el a fost,este şi trebuie să rămână o filosofie vie al cărei tel este schimbarea lumii in sensul umanizării ei depline.
Dar nefiind dogma, marxismul are totuşi principii şi idei directoare de la care dacă ne abatem sau renunţăm riscam să rămânem pe vecie rătăcitori in desertul capitalist.
Abaterea de la doctrina marxist-leninista autentica, degenerarea statelor socialiste in frunte cu Uniunea Sovietica in dictaturi naţionaliste in care marxismul era doar mimat, Enver Hogea a numit aceste regimuri social-fasciste, a dus in final la discreditarea socialismului in ochii propriilor popoare, la reinstaurarea capitalismului şi la intrarea acestor ţări în orbita coloniala a imperialismului yankeu.
Având in spate experienta unui trecut edificator in ceea ce priveşte catastrofa înlocuirii doctrinei autentice, asa cum am moştenit-o de la marii noştri înaintaşi, cu oportunismul ma arat deocamdată rezervat faţă de aceste iniţiative neclare din punct de vedere ideologic.
Dacă evoluţia viitoare a evenimentelor mă va contrazice voi fi foarte bucuros să recunosc că am greşit.
Pentru domnul Bogdan,
„Poate dl Liviu o să aibă amabilitatea să-mi explice de ce este rău să fii român, să fii naţionalist. D-sa, înainte de a fi marxist, ca să-l parafrazez pe Lucreţiu Pătrășcanu, nu este român? Sau poate dl Liviu, care scrie bine în limba română, nu este de naţionalitate română şi atunci nu se simte legat de poporul român, în acest caz îl înţeleg.”
Nu este rău să fii român cum nu este rău să fii german, evreu, rus, afgan etc.Toţi purtăm cu noi marca cultural-spirituală a spaţiului unde ne-am născut şi ne-am format. Sentimentul apartenenţei la o familie, apoi la o patrie de “pământ şi de limbă” cum plastic se exprima poetul Nichita Stănescu este o trăire firească, înălţătoare. Problema apare când se încearcă să se facă din acest sentiment al apartenentei la ceva ce nu este supus alegerii noastre suprema valoare morală, când se încearcă manipularea acestei trăiri prin substituirea la nivelul subconştientului a ideii de patrie cu ideea de mamă, cu scopul de a-i mobiliza pe indivizii ce aparţin unei comunităţi naţionale pentru atingerea unui ţel politic, iată erezia periculoasă a naţionalismul. Naţionalismul încurajat şi alimentat din Occident a fost viermele care a ros rădăcina blocului sovietic pana la prăbuşire. Stalin, in problema naţionalismului s-a exprimat aşa: “Marxism in fond, naţionalism în formă”, cei ce i-au urmat in frunte cu Nichita Hruşciov au inversat maxima ducând edificiul sovietic la pieire, caci Gorbaciov nu a făcut decât să deschidă cutia Pandorei după ce toate duhurile catastrofei fuseseră vârâte acolo de înaintaşi săi începând cu Nichita Hrusciov.
Din punctul meu de vedere Pătrăşcanu s-a exprimat greşit, corect fiind : “Gândesc marxist, mă exprim româneşte”
Doi, după cum burghezia este cosmopolită, nu are patrie, şi exploatează întreaga planetă prin corporaţii multinaţionale, punând chiar bazele unei puteri suprastatale in faţa căreia guvernele statelor naţionale dau dovadă de obedienţă, ceea ce A.Zinoviev numea Supersocietatea Occidentală, tot aşa şi mişcarea muncitorească trebuie să se internaţionalizeze, să se organizeze la nivel internaţional, pentru a avea şanse in lupta cu puterea burgheză. Naţionalismul nu face parte din bagajul de arme al proletariatului, el fiind prin tradiţie o armă politica a claselor dominante.
D-le Valerius,
După cum am mai spus, eu o am o formație de analist. Am analizat, în ultima perioadă, din pură pasiune, așa cum am făcut și masteratul, posibilitățile de aplicare în practică a marxismului. În primul rând, o să spun că prima fază a societății marxiste, socialismul, a creat, cu guvernele sale social-fasciste, ca să fac o glumă nevinovată, citându-l pe dl Liviu (în realitate, nu mă voi pronunța asupra acestui aspect, nu acum, în orice caz) o multitudine de lucru bune pentru marea masă, pe care le știm cu toții. Sunt câteva aspecte importante, de fapt, două, la care doresc să mă refer:
- Marxismul, comunismul, nu cred că poate fi implementat decât prin revoluție. Această implementare a marxismului în cadrul sistemului capitalist, respectând regulile sistemului burghez, cum susține dl Rotaru că vrea să facă, nu, nu cred că se poate. De dificultățile care s-ar lovi această implementare, care mie mi se par insurmontabile, am vorbit în postarea anterioară. Am studiat cu atenție toate materialele ale căror linkuri ați avut amabilitatea să le postați aici, pe blogul d-lui Liviu. Cred în omenia d-lui Rotaru și în bunele sale intenții, dar nu cred, după cum spuneam mai-nainte, că va avea succes. Chiar dacă presupunem că PCR/ PAS ar ajunge să formeze un guvern și să reziste patru ani, cred că de abia dacă ar apuca să implementeze niște măsuri cu un caracter social-democratic ceva mai accentuat decât cele care le-ar implementa PDSR-ul, dacă acest ar veni la guvernare, nu te lasă sistemul burghez/ capitalist să faci mai mult.
- Al doilea aspect la care vreau să mă refer are ca bază următoarea prezumție: comunismul este instalat prin revoluție sau prin ocupație, așa cum s-a întâmplat în 1945, la noi și în alte cîteva state din Europa de Est, state care sunt vecine, tot cum s-a mai întâmplat. În țara noastră are loc, deci, instaurarea puterii comuniste. Timp de cinci, să zicem, de dictatura a proletariatului, această putere se consolideză. În această perioadă, deşi se încearcă exportul de revoluţie, nu se reuşeşte. Între ţările comuniste şi cele capitaliste din Europa se ajunge la un „stalemate”, cum spun englezii, la o remiză, se ajunge la o stare de echilibru, se instaurează relaţii diplomatice şi economice normale, ca să le zicem, aşa. În aceşti cinci ani, în ţările comuniste mijlocele de producţie au trecut în proprietatea comună a oamenilor muncii, au fost judecaţi evazioniştii regimului trecut, politicieni şi/ sau oameni de afaceri, componenţi ai altor clase sociale. Graniţele sunt închis, libertatea cuvântului este desfiinţată. Aici avem un punct critic, teoria marxistă nu mai spune nimic despre ceea ce e de făcut în această situaţie. Dacă se merge înainte pe acelaşi tipic am văzut ce s-a întîmplat în realitate - sistemul capitalist, mai fleixibil, a învins, şi, atenţie!, nu prin forţa armelor. Nu sunt de acord aici cu scuza că oamenii au greşit şi sistemul a fost bun. Un sistem măcar acceptabil, care va supravieţui crizelor, are mecanisme acceptabile de autoreglare. De bun-simţ ar fi ca să se deschidă graniţele (circulaţia persoanelor şi libertatea cuvintelor sunt caracteristici ale hulitului sistem capitalist vestic), cine vrea să rămână, să rămână, cine nu, să treacă dincolo, libertatea cuvântului să fie reinstaurată (normal, cu responsabilitatea celor spuse). Dacă nu se va face măcar atât, ajungem, se pare, unde a sfârşit fostul Bloc Estic.
P.S. China a trecut de la marxism la un capitalism pe care l-am putea numi autoritar, cu tentă socialistă. Este un hibrid, o societate fostă marxistă care a găsit o cale de supravieţuire, pentru cât timp, rămâne de văzut.
D-le Valerius,
După cum am mai spus, eu o am o formație de analist. Am analizat, în ultima perioadă, din pură pasiune, așa cum am făcut și masteratul, posibilitățile de aplicare în practică a marxismului. În primul rând, o să spun că prima fază a societății marxiste, socialismul, a creat, cu guvernele sale social-fasciste, ca să fac o glumă nevinovată, citându-l pe dl Liviu (în realitate, nu mă voi pronunța asupra acestui aspect, nu acum, în orice caz) o multitudine de lucru bune pentru marea masă, pe care le știm cu toții. Sunt câteva aspecte importante, de fapt, două, la care doresc să mă refer:
- Marxismul, comunismul, nu cred că poate fi implementat decât prin revoluție. Această implementare a marxismului în cadrul sistemului capitalist, respectând regulile sistemului burghez, cum susține dl Rotaru că vrea să facă, nu, nu cred că se poate. De dificultățile care s-ar lovi această implementare, care mie mi se par insurmontabile, am vorbit în postarea anterioară. Am studiat cu atenție toate materialele ale căror linkuri ați avut amabilitatea să le postați aici, pe blogul d-lui Liviu. Cred în omenia d-lui Rotaru și în bunele sale intenții, dar nu cred, după cum spuneam mai-nainte, că va avea succes. Chiar dacă presupunem că PCR/ PAS ar ajunge să formeze un guvern și să reziste patru ani, cred că de abia dacă ar apuca să implementeze niște măsuri cu un caracter social-democratic ceva mai accentuat decât cele care le-ar implementa PDSR-ul, dacă acest ar veni la guvernare, nu te lasă sistemul burghez/ capitalist să faci mai mult.
- Al doilea aspect la care vreau să mă refer are ca bază următoarea prezumție: comunismul este instalat prin revoluție sau prin ocupație, așa cum s-a întâmplat în 1945, la noi și în alte cîteva state din Europa de Est, state care sunt vecine, tot cum s-a mai întâmplat. În țara noastră are loc, deci, instaurarea puterii comuniste. Timp de cinci ani, să zicem, de dictatura a proletariatului, această putere se consolideză. În această perioadă, deşi se încearcă exportul de revoluţie, nu se reuşeşte. Între ţările comuniste şi cele capitaliste din Europa se ajunge la un „stalemate”, cum spun englezii, la o remiză, se ajunge la o stare de echilibru, se instaurează relaţii diplomatice şi economice normale, ca să le zicem, aşa. În aceşti cinci ani, în ţările comuniste mijlocele de producţie au trecut în proprietatea comună a oamenilor muncii, au fost judecaţi evazioniştii regimului trecut, politicieni şi/ sau oameni de afaceri, componenţi ai altor clase sociale. Graniţele sunt închise, libertatea cuvântului este desfiinţată. Aici avem un punct critic, teoria marxistă nu mai spune nimic despre ceea ce e de făcut în această situaţie. Dacă se merge înainte pe acelaşi tipic am văzut ce s-a întîmplat în realitate - sistemul capitalist, mai flexibil, a învins, şi, atenţie!, nu prin forţa armelor. Nu sunt de acord aici cu scuza că oamenii au greşit şi sistemul a fost bun. Un sistem măcar acceptabil, care va supravieţui crizelor, are mecanisme acceptabile de autoreglare. De bun-simţ ar fi ca să se deschidă graniţele (circulaţia persoanelor şi libertatea cuvintelor sunt caracteristici ale hulitului sistem capitalist vestic), cine vrea să rămână, să rămână, cine nu, să treacă dincolo, libertatea cuvântului să fie reinstaurată (normal, cu responsabilitatea celor spuse). Dacă nu se va face măcar atât, ajungem, se pare, unde a sfârşit fostul Bloc Estic.
P.S. China a trecut de la marxism la un capitalism pe care l-am putea numi autoritar, cu tentă socialistă. Este un hibrid, o societate fostă marxistă care a găsit o cale de supravieţuire, pentru cât timp, rămâne de văzut.
”Marxismul, comunismul, nu cred că poate fi implementat decât prin revoluție”.
În cadrul conturat de analiza dv. nu văd decât două posibilități:
1). Să așteptăm până când cineva de bine ne va face cadou o revoluție (cu ajutorul tancurilor, sau prin mijloacele subtile folosite în restaurația capitalistă începută în decembrie 1989).
2). Să renunțăm la principiul ”sau totul, sau nimic”. Asta ar însemna să începem prin face cunoscută, celor care nu (mai)știu, alternativa la această societate-junglă. O naționalizare, peste noapte, a tuturor mijloacelor de producție (presupunând că ar fi posibilă în contextul istoric actual), ca o facere de bine cu forța (precum cunoscuta colectivizare a agriculturii) nu e de dorit. Comunismul trebuie înfăptuit dacă și cât vrea marea majoritate a societății. Dacă această concepție este social-democrată, atunci eu sunt social-democrat. Pe scurt, ideea de trecere în proprietate comună a mijloacelor de producție este un proiect revoluționar pe care-l sprijin din convingere, dar realizarea lui necesită adeziunea majorității societății. Dacă ar exista această bază socială, atunci exproprierea expropriatorilor post-decembriști nu mi-ar crea insomnii.
Pe data de 15 noiembrie 2010 tribunalul a respins hotararaea PAS de a deveni PCR motivand ca aceasta este o actiune extremista interzisa de Legea Sigurantei Nationale din iulie 1991. Este a noua incercare de a inregistra un PCR respinsa de tribunal in perioada 1994 - 2010. Nu stiu daca sunteti la curent cu faptul ca se va judeca recursul la Curtea de Apel luni 24.01.2011
In faza actuala chestiunile de doctrina mi se par complet bizare.
@comunistul
Din potrivă, chestiunile de doctrină sunt mai importante ca oricând. Degeaba mă numesc partid comunist dacă doctrina mea este de fapt social-democrată. A înregistra un astfel de partid nu ajuta cu nimic cauza socialismului, ba chiar are darul să-i dăuneze prin semănarea confuziei în rândurile muncitorilor. În China se află la putere Partidul Comunist Chinez şi pune în operă un sângeros regim capitalist de exploatare nemiloasă a clasei muncitoare chineze. Nu numele este deci important ci doctrina.
Iar ca să fac o sinteză, în cadrul doctrinei problema centrală este poziţia pe care o adoptă partidul faţă de chestiunea luptei de clasă.
Un partid cu orice nume care în doctrina sa afirmă că burghezia şi proletariatul sunt două clase în luptă cu interese antagoniste, iar el se situează de partea proletariatului este comunist.
Dacă legislaţia nu îi permite să funcţioneze atunci există cu siguranţă şi alte căi pentru acţiune.
Alte cai? De ecemplu? Tineti cont ca ne aflam in Romania, nu in Tunisia.
Stimate domnule profesor,
Una din căi ar fi înfiinţarea partidului în străinătate, combinată cu o serie de acţiuni de protest, de propagandă în rândul muncitorilor, sindicaliştilor, studenţilor, de atragere a atenţiei opiniei publice naţionale şi internaţionale, asupra legislaţiei reacţionare şi antidemocratice care interzice activitatea legală a formaţiunilor politice comuniste.
O altă dezvoltare ar fi înfiinţarea spontană a unor cercuri marxiste care să funcţioneze ca nişte şcoli de marxism şi unde să se dezbată între membri principalele probleme politice ale zilei. Fiecare cerc ar putea avea foarte uşor propria sa pagină de internet prin intermediul căreia să-şi semnaleze existenţa şi să facă schimb de opinii cu exteriorul.
Aceste cercuri unite, unirea şi coordonarea se poate realiza tot prin intermediul internetului, pot lupta, cred eu, eficient chiar în lipsa partidului politic, cel puţin în problema schimbării legislaţiei anticomuniste.
Totodată ele pot constitui fundamentul unui partid marxist ce îşi propune nu cârpirea capitalismului, ci abolirea lui.
Tovaraşe Liviu, parerea mea este ca domnul Rotaru a facut cea mai proasta mutare ıncercand sa devina PCR.
Binenteles ca nu sunt deacord cu justitia fascista romana de nu a fii admis, deoarece este anti-demokratic ınsa asta este o alta poveste.
Şi o sa ma ıntrebati de ce.Foarte simplu şi nici filozof nu tre' sa fi ca sa te prinzi ca se foloseşte de Ceauşescu, dupa ce a vazut statisticile celor care ıl regreta ka e peste jumatate din Romania.
Daca ma ınşel va rog sa ma corectati,
Sara Buna,
G.AYDOĞDU
@EdebiMevzulaR,
Aveţi dreptate, toată lume se bate pentru numele de PCR pentru că el oferă automat celui care îl deţine o legitimitate altminteri greu de obţinut, o notorietate facilă, o moştenire spirituală obţinută fără trudă.
În altă ordine de idei, celor care militează pentru reînfiinţarea PCR le-aşi atrage atenţia asupra unei nuanţe, zic eu, importante: partidul se numea la înfiinţare PCdR adică Partidul Comunist din România, şi aşa este corect, deoarece prepoziţia "din" subliniază clar internaţionalismul acestui partid- afiliat la internaţionala a III-a leninistă- el fiind rebotezat Partidul Comunist Român de Ceauşescu care prin renunţarea la prepoziţia "din" a vrut să accentueze caracterul naţional al noului partid, intrând astfel pe linia naţional-comunismului ce s-a dovedit în final falimentară.
Doctrina partidului PAS al Domnului Rotaru nu are nici o legatura cu ideologia marxista. Am citit materialele publicate de ei si sunt social-democrati. PAS primeste membrii fara sa ii intrebe de doctrina. Nu stiu ce partid comunist se vrea a fi din moment ce nu are de gand sa urmeze ideologia marxista.
Ca si doctrina, PCR al Tovarasului Petre Ignatescu urmeaza doctrina marxista si primeste doar membrii care au o gandire marxist-leninista.
fix pix , mia aparut comentariu mai mult de o gramada . lasilor
MUNCITORU DIN GHETO-mai lasati filozofia si faceti ceva concret pentru muncitori si saracime ca de vorbe santem satui,aicea pe sarma toti sunt tari da de nu veniti aicea in gheto sa vorbim ca marx a spus ca noi suntem baza lumii si cine a uitat asta sa dus cu partid cu tot de nu lam mai vazut nici azi ,sau aveti o oarecare jena revolutionara sa vorbiti cu noi ,tovarasi?cand o sa aveti 'sange in ciorapi ' ca sa veniti va asteptam. salutari.
Trimiteți un comentariu