Datoria publică a României- responsabilitatea clasei burgheze

Miercuri 5 mai 2010 Cristian Tudor Popescu publica în ziarul Gândul un articol intitulat Subminarea economiei naționale din care cităm: ” Mintea îngustă, dar paranoică a scorniceşteanului a dus la îndatorarea prostească a ţării faţă de finanţa internaţională; plata, în schimb, s-a făcut prin jupuirea până la os a populaţiei României”

In această frază mincinoasă și denigratoare, în acest mod de gândire și discurs total decuplat de la adevăr și obiectivitate regăsim condensată întreaga mizerie a ideologiei  clasei burgheze, pe care mass-media se străduiește sa o inculce populației.

Pentru burghezia romană, a cărei porta voce bine știută este C.T.Popescu, industrializarea tării -act profund patriotic de dobândire a independentei reale- este produsul unei minți înguste, iar a te îndatora public pentru realizarea acestui obiectiv, rodul unei gândiri prostești.

Toti banii luați de Ceaușescu de la FMI, și asta nu poate să nege nimeni, s-au dus pană la ultimul cent în investiții de anvergură atât în industrie cât și în agricultură-nu este cazul să le enumeram acum, dar vezi de exemplu numai irigarea completă a agriculturii-, de ele a beneficiat direct sau indirect întreaga populație a tarii; zecile de miliardele de euro împrumutate acum s-au dus pe apa Sâmbetei sau în conturile clientelei politice. Când socialismul a fost răsturnat de dușmanii săi externi, România din țară debitoare devenise țară creditoare și asta spune  mult despre forța economică a socialismului. Minți cu adevărat înguste sau răuvoitoare susțin teza sofistică și reacționară că este un fapt pozitiv să fi îndatorat la instituțiile financiare internaționale și dau în acest sens exemplul Statelor Unite, națiunea cu cea mai mare datorie externă. Dar este un lucru știut ca îndatorarea presupune renunțarea la o parte din suveranitate în favoarea creditorului, parte direct proporțională cu cuantumul datorie, mergând pană la anularea cu totul a independentei statale a debitorului. Datoria publică a Statelor Unite este una cu totul specială; unul la mană, ea este în monedă proprie a statului american, doi la mană, ea este în cea mai mare parte către instituții financiare internaționale controlate de guvernul american sau către Federal Reserve - banca națională a SUA- și trei la mană, oare cine își permite sa pună piciorul în prag unui guvern care controlează politic și militar întreaga planetă.

Revenind la perioada socialistă, în cazul tarii noastre era firesc ca o înapoiere de secole să nu poată fi recuperată decât plătind cu suferință și privațiuni, dar măcar poporul știa de ce răbda. O eroare politică a lui Ceaușescu este, în opinia mea, că nu a găsit mijloacele cele mai adecvate să comunice acest adevăr mai clar și mai limpede populației. Vina întârzierii majore a României în plan economic nu-i aparținea lui Ceaușescu, ci era o consecință legică a sistemului capitalist mondial din care țara noastră făcea parte și care atunci ca și acum prin mecanismul exporturilor de capital împiedică dezvoltarea statelor periferice.
Ruperea tarii din acest sistem, timp de aproape patru decenii, a fost o șansă unica pentru România de a recupera decalajul, de a se dezvolta liber. Din nefericire revenirea la vechiul statut de colonie financiara a Occidentului, a distrus sau a înstrăinat aproape toată  munca asiduă depusă de popor în anii socialismului.

Plata datoriilor scorniceșteanului s-a făcut prin jupuirea pana la os a populației României, spune Popescu și ne da de înțeles prin aceasta afirmație că achitarea actualelor datorii, cu mult, mult peste cele contractate de Ceaușescu, se va face prin alte metode. Dar iată ce spune mai departe cu câteva fraze:

„Măsurile cu adevărat eficiente în momentul de faţă sunt dureroase, cer sacrificii din partea populaţiei. Criza nu cunoaşte soluţii plăcute. Iar măsurile aspre cer, după părerea mea, două condiţii pentru a putea fi puse în practică şi nu întâmpinate cu încăierări de stradă, ca în Grecia.”

Avem iarăși înaintea ochilor o mostră de perfidie și cinism. Dupa ce s-a îndatorat în mod prostește – a te îndatora pentru consum înseamnă într-adevăr să te îndatorezi prostește- burghezia dorește ca oalele sparte să fie achitate de clasa muncitoare prin noi sacrificii, și în plus, fără ca aceasta sa se revolte în mod legitim, asa cum o face în Grecia.

Nu, datoria publica a României să fie achitata de către clasa burgheză, deoarece ea a contractat-o prin guvernele sale, fără ca populația României să beneficieze cu nimic de pe urma ei. Ea trebuie forțată sa-și asume întreaga răspundere pentru situația în care a adus țara. Sa plătească cu propriile ei averi și proprietăți.