Masacrul de la Katyn

Cine caută adevărul asupra unei crime, trebuie sa înceapă întotdeauna prin a se întreba: qui prodest? cui ii folosește? ... Orice teorie explicativă trebuie sa vină cu un răspuns clar la această chestiune cheie, altfel chiar și cele mai serioase și indubitabile dovezi cad sub semnul întrebării și al îndoielii.
Al doilea element care este necesar să fie luat în calcul este explicarea credibilă a ceea ce se numește modus operandi, modul de operare.

Trebuie cercetat dacă felul în care a fost săvârșită crima se înscrie în modul de operare al criminalului, se potrivește cu profilul său psihologic, sau cu istoria fărădelegilor sale, iar în cazul în care a acționat în mod inedit avem de demonstrat care a fost motivul care l-a îndemnat la aceasta.

O teorie a Katynului va sta în picioare dacă va reuși sa explice cum folosește crima făptuitorului, care este temeiul sau logico-rațional , cum se potrivește cu alte demersuri similare ale acestuia din trecut sau din viitor, cu alte cuvinte cum se circumscrie ea profilului psihologic, ideologic și actional al autorului.

La sfârșitul primului război mondial granița dintre Rusia și Polonia a fost stabilită de-a lungul a ceea ce s-a numit linia Curzon, după numele omului de stat britanic care a propus-o. Această linie de demarcație nu a fost pe placul polonezilor care au declanșat un război împotriva Uniunii Sovietice pentru a împinge  granița cu mult mai spre est. Împotriva sfaturilor lui Stalin, care a avertizat că proaspăt descătușatul naționalism polonez nu va putea fi înfrânt, Armata Roșie aflată sub comanda lui Tuhacevsky și Trotsky a ripostat cu un contraatac având dublul scop: de autoapărare și de eliberare a întregii Polonii de sub dominația albilor.

In 1920 un sir de victorii bolșevice însemnate i-au împins pe polonezi de la Kiev tocmai către Varșovia.
Puterile imperialiste au intrat în panică și au fost gata sa riposteze, dar solidaritatea internațională a muncitorilor a funcționat ca un scut protector pentru tânărul stat sovietic.
În iulie 1920, britanicii au anunțat că sunt gata să trimită echipamente militare din surplusurile rămase după încheierea primului război mondial dar, în fața amenințărilor cu greva generală a Trades Union Congress, care se opuneau sprijinului britanic pentru "Polonia Albă", nici un fel de armă sau de muniție nu a părăsit porturile englezești.
( http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_polono-sovietic )

In cele din urmă, animați de naționaliști și profitând și de neînțelegerile dintre liderii sovietici, polonezii au învins în bătălia decisivă a Varșoviei forțând trupele roșii sa se retragă și sa cedeze teritorii aflate la est de linia Curzon. Au fost remise Poloniei, prin Tratatul de la Riga 1921, Bielorusia de Vest și vestul Ucrainei, teritorii populate în mare majoritate de bieloruși și ucrainieni și într-o foarte mică măsură de polonezi.

Pe 1 Septembrie 1939, Germania nazistă a invadat Polonia. Pe 17 septembrie, în mod legitim, Uniunea Sovietica a intervenit pentru a-și recăpăta teritoriile cedate în 1921 aflate la est de linia Curzon. Cu acest prilej, Armata Roșie a capturat în jur de 10.000 de ofițeri polonezi ce au devenit prizonieri de război. Aceștia  au fost încazarmați în zona disputata și puși sa lucreze la drumuri, clădiri, etc.

Doi ani mai târziu, pe 22 iunie 1941, naziștii au atacat prin surprindere Uniunea Sovietica. Armata sovietelor a fost forțată sa se retragă în grabă, Ucraina căzând în mâinile invadatorilor. Precipitarea evenimentelor a făcut imposibilă evacuarea prizonierilor polonezi spre interiorul Rusiei. După cum a dovedit maiorul Vetoshnikov, șeful lagărului de prizonieri nr.1, cererilor sale insistente la adresa superiorilor săi pentru aprovizionarea sa cu trenuri în vederea evacuării deținuților, li s-a răspuns negativ.Inginerul Ivanov care a fost șeful traficului rutier în zona în acel timp  a confirmat și el ca nu mai erau vagoane suficiente.”In plus, a declarat el, noi nu puteam trimite garnituri pe linia Gussino, unde se aflau majoritatea ofițerilor polonezi, pentru ca ea se afla deja sub focul inamic”. Din nefericire, polonezi au încăput pe mâinile naziștilor germani.

In aprilie 1943, hitleriștii anunță lumii întregi ca Wehrmacht-ul a descoperit câteva morminte de masă în pădurea Katyn lângă Smolensk ce conțineau trupurile a câteva mii de ofițeri polonezi , zice-se  asasinați de către rusi.

Faptul ca incidentul de la Katyn a fost folosit de propaganda nazistă pentru a rupe relațiile sovieto poloneze este de notorietate. După invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă nu numai ca guvernul polonez în exil la Londra a refăcut relațiile diplomatice cu guvernul sovietic dar s-a ajuns la un acord pentru formarea unei armate poloneze finanțate de sovietici. In 25 Octombrie 1941 aceasta armata număra 41.000 de oameni, incluzând 2.630 de ofițeri. Ea a luptat contra Germaniei naziste. Acuzațiile lui Sikorski, șeful guvernului polonez în exil, bazate pe propaganda germana, la adresa sovieticilor în privința masacrului de la Katin au dus la ruperea legăturilor dintre acesta și sovietici. Privitor la acest fapt iată ce scrie Goebbels, șeful propagandei naziste în jurnalul sau: "Aceasta ruptura reprezinta suta la suta o victorie a propagandei germane și a mea personal... noi am fost în stare sa transformam incidentul Katyn într-o înalta chestiune politica." Dar germanii nu s-au mulțumit numai cu atât, ci au încercat sa-i dea întregii povesti și o turnura anti-semita afirmând ca pot oferii numele ofițerilor NKVD responsabili de masacru, toți purtând nume evreiești. Iată dar răspunsul la întrebarea qui prodest ?  Propaganda nazista reușește trei lovituri de forța: ruperea relațiilor sovieto-poloneze, culpabilizarea rușilor, culpabilizarea evreilor.

Dacă pana acum nu reiese cu claritate ca masacrul de la Katyn a fost o mașinațiune criminala nazista și o crima înfăptuită de naziști pentru a fi folosita în scopuri politice josnice, iată și o dovada în plus : același Goebblels scrie în jurnalul sau în 8 Mai 1943 "Din păcate muniție germană a fost descoperită în mormântul de la Katyn. Dacă acest fapt ajunge la cunoștința inamicului întreaga afacere Katyn se va prăbuși."

Din punctul de vedere al modului de operare practica eliminării elitelor este o inovație nazistă și derivă din însuși miezul doctrinei sale rasiste.In cadrul expansiunii pentru cucerirea lebensraum-ului rasele inferioare, în special slavii, întâlnite în cale urmau sa fie emasculate prin eliminarea fizica a elitelor  și transformate în animale de povara sub biciul noilor stăpâni arieni. In scopul îndeplinirii acestor misiuni murdare Himler a înființat comandouri SS speciale ce au acționat în teritoriile ocupate vremelnic din est.

Se știe ca în est crimele de război naziste au fost nenumărate, vocația criminală a sceleraților hitleriști s-a dezlanțuit împotriva slavilor și evreilor. Ticăloșia de la Katyn nu a fost nici primul nici ultimul genocid înfăptuit de naziști. In comparație cu genocidul evreilor Katynul pare o nimica toată. Pentru un regim care a dezvoltat mijloace pentru exterminarea a milioane de evrei, a ucide zece mii de polonezi este o provocare minoră. Masacrul de la Katyn se pliază foarte bine pe logica regimului criminal hitlerist care nu s-a ferit de nici un mijloc infracțional pentru a-și atinge scopurile politice de dominație și dictat.

Nu același lucru se poate spune și despre sovietici.Nu exista nici un motiv plauzibil sau rațional pentru care NKVD-ul lui Beria,  la ordinul lui Stalin, sa-i fi asasinat pe ofițerii polonezi. Dacă ar fi dorit sa scape de ei, i-ar fi deportat foarte ușor în lagărele siberiene, ar fi avut tot timpul din lume să o facă. Cine vrea sa arunce vina în cârca lui Stalin trebuie să ofere o teorie plauzibila la întrebarea, de ce Stalin dacă urmarea să scape de polonezi a preferat sa-i împuște unul câte unul, acționând atât de riscant și de prostește, în loc sa-i trimită în îndepărtata și înghețata Siberie. La ce i-ar fi folosit lui Stalin uciderea ofițerilor polonezi ? La nimic. 
Si încă un argument, de ce nu a procedat la fel Stalin și cu ofițerii români și germani căzuți prizonieri ?

Documentele scoase din arhive în perioada Gorbaciov - Eltin și publicate de cercetătorul Zaslavsky încearcă să demonstreze teoria absurdă ca NKVD a efectuat o epurare bazată pe criterii de clasă în rândul prizonierilor polonezi selecționând cu premeditare pentru execuție ofițeri și oameni cu pregătire, ingineri, profesori, avocaţi, funcţionari înalţi, latifundiari, aristocraţi, preoţi. Potrivit acestuia Ordinul de execuţie, a fost emis de NKVD la 5 martie 1940 şi a fost semnat şi de Nikita Hruşciov, potrivit unei mărturii documentate din partea şefului NKVD-ului, Lavrenti Beria. Numai ca cei doi notorii dușmani ai sovietelor și ai socialismului, trădători ai propriei patrii, Gorbaciov și Eltin nu au nici o credibilitate. Este bine știută ura feroce a amândurora fata de Stalin și fată de realizările acestuia provenită din filistinism și aservire fata de imperialiștii anticomuniști americani.Asa zisa de secretizare a arhivelor KGB, manipulată politic după interesele vremelnicilor diriguitori ai Rusiei de azi sau de ieri nu a răspuns la nici o întrebare majoră ridicata de istorie.Nu se știe de pilda cu certitudine cum a murit Beria, sau Stalin. A fost oare Stalin asasinat ? De ce s-ar știi ce s-a întâmplat la Katyn ?

În noiembrie 1945, şapte ofiţeri ai Wehrmachtului: K. H. Strueffling, H. Remlinger, E. Böhm, E. Sommerfeld, H. Jannike, E. Skotki şi E. Geherer au fost judecaţi de un tribunal al aliaţilor victorioşi - americani, englezi, francezi şi sovietici. Ei au fost condamnaţi la moarte pentru rolul pe care l-ar fi jucat în masacrul de la Katyń şi în cele din urmă au fost executaţi prin spânzurare. Încă alţi trei germani au fost judecaţi pentru acelaşi capete de acuzare: E. P. Vogel, F. Wiese, A. Diere. Ei au primit sentinţe de 20 de ani de muncă grea corecţională.

Cu ce este mai puțin legitimă sau credibilă decizia acestui tribunal internațional bazată și pe mărturiile acuzaților și pe alte dovezi aduse de procurori la cald , decât un document ușor de falsificat, scos la lumina din "arhive", în epoca Gorbaciov-Eltin de o ancheta a unui istoric anticomunist pentru a lovi în Stalin și implicit în socialism.

Președintele american Roosevelt a declarat în 1944 că este convins de responsabilitatea germanilor în problema Katynului.
Winston Churchill în memoriile sale precizează ca masacrul de la Katyn a fost opera germanilor iar ancheta rusească din 1944 a fost concludentă. Ce interes ar fi avut marele om politic britanic să-l acopere pe Stalin la ani buni de la terminarea războiului ?

Pentru a sesiza nuanța politică trebuie sa precizam ca acuzațiile naziste împotriva sovieticilor au fost scoase de la naftalina pentru întâia data în perioada războiului Coreii, 1951-1952, de către americani pentru a discredita socialismul. Apoi teza a fost vehiculata de-a lungul războiului rece în încercarea de a culpabiliza întreaga mișcare comunista internațională ca mișcare criminala autoare de asasinate în masa.

Dar, asa cum am arătat mai sus, acuzațiilor lansate de dușmanii regimurilor proletare le lipsește rațiunea suficientă, temeiul, nu pot răspunde convingător la întrebarea qui prodest, nu ne dau o explicație logică pentru modus operandi, susținându-se doar pe niște documente a căror autenticitate este mai mult decât îndoielnică  numai și pentru faptul ca ele provin din tăbăra demolatorilor și inamicilor neîmpăcați ai socialismului.

Florian Liviu