Vin aici cu o precizare care mi se pare importantă.Sintagma „capitalism romanesc” este superfluă. Burghezia romanească, ma refer la deținătorii de mari capitaluri, este ca și inexistenta, jucând în prezent un rol insignifiant în viata economică. Ea a intrat pe scena istorie la începutul anilor nouăzeci lepădând hainele roșii ale nomenclaturii partidului, lansându-se în afaceri prin folosirea puterii politice pentru însușirea frauduloasa a avuției socialiste.Aceasta dureroasă nedreptate sociala patronata de Ion Iliescu și social-democrație-de remarcat oportunismul social democrației și cum apară ea interesele celor ce muncesc- a fost actul de naștere al clasei capitaliste autohtone. Dar, asa cum era de așteptat, ea a pierdut repede lupta cu rivalele sale din Vest adoptând după înfrângere o atitudine de vasalitate umilă. Pentru că s-a dovedit incapabilă să-și apere independenta și sa-și conserve privilegiile nu-i mai rămâne acum decât sa se mulțumească cu fărâmele care vor prisosi la masa bogaților.
Capitalul străin, atât prin pondere cât și prin structură, dictează regulile jocului economic. Pentru a ne face o imagine a supremației devastatoare a capitalului străin sa ne gândim doar că sectorul financiar (finanțele constituie centrul de comanda al oricărei economii) și cel al telecomunicațiilor se afla suta la suta în mâinile sale. De fapt cele mai profitabile ramuri și sectoare ale economiei naționale se afla sub controlul marilor monopoluri occidentale care și-au împărțit „zonele de vânătoare” în scopul maximizării profitului și a eliminării oricărui concurent autohton .Aceasta rețea monopolista funcționează ca o conducta prin care se scurg în Occident și în Statele Unite cea mai mare parte a venitului național realizat cu sudoarea și suferința milioanelor de proletari ce trăiesc în mizerie.
Iată mai jos dovada acestor afirmații:
sursa (http://www.variantacojocaru.ro/documente/Grafice1-9.pdf)
După cum se observa, suprafața cu albastru reprezintă PIB-ul exportat de România în afara sa către acționarii trusturilor și cartelurilor care operează pe teritoriul național. Se desprinde din datele înfățișate o tendința clara de creștere exponențială a acestui transfer de venituri ucigător pentru țara noastră. Din nimicul ce mai rămâne (suprafața verde) trebuie îndestulată clasa capitalistă autohtonă împreună cu mereu nesățiosul și coruptul său aparat politic. Din rest, adică din nimicul nimicului, bine înțeles după ce se vor scădea investițiile publice și alte cheltuieli, va fi plătită cu salarii mizerabile clasa muncitoare, singura autoare a valorilor și bogățiilor din care s-au înfruptat cei de mai sus. Dacă și numai pentru faptul ca nu permitea exportul de venit național- tot ce se producea rămânea în țară și se repartiza sub forma de investiții publice și retribuții- socialismul se dovedește mult superior capitalismului.
Dovada exploatării fără nici un scrupul și fără nici o limita a celor ce muncesc de către clasa capitalista națională și internațională cu incurajarea și sub ochii îngăduitori și complici ai social democrației, o avem în tabloul ce urmează:
Ne izbește uluindu-ne disproporția nerușinata dintre masa salariilor și cea a profiturilor.
sursa (http://www.variantacojocaru.ro/documente/Grafice1-9.pdf)
Nu putem sa nu ne întrebam cu ciuda și revolta legitima unde și cum se reflecta aceste profituri imorale obținute pe spatele clasei muncitoare în standardul de viata al acesteia. După ce clasa capitalista a risipit 1.200 de mld. de euro fără sa se întrebe cum poate un muncitor sa supraviețuiască cu un salariu de 400 de euro- multi dintre ei au salarii și mai mici- în condițiile în care toate preturile sunt aliniate la preturile Occidentului, construind în douăzeci de ani doar doua sute de km de autostrada ar trebuii sa urlam de manie și disperare.Am dat aurul socialismului pe niște mărgele de sticla colorate . Cu ce ne-am ales ? Cu nimic sau mai bine zis cu exploatare, umilință și nedreptate. Din stăpâni liberi și mândri într-o țară libera am ajuns slugi flamande.
Am numit aceste profituri imorale și nerușinate pentru ca chiar și în cadrul strâmt al capitalismului se poate obține mai mult în favoarea celor ce muncesc.
Mai jos,în sprijinul afirmației noastre, redam din aceeași sursa raportul profit,salarii din tari ca Elveția și Slovenia.
Exista o discrepanta strigătoare la cer intre cele doua tari și România. Deslușim aici manopera ascunsa a social-democrației - toate guvernele burgheze de după 1989, indiferent de partid, au fost în declarații „de stânga”- precum și dovada irefutabila a trădării proletariatului și a pactizării sale cu burghezia internațională. Iată de ce Lenin a respins și a denunțat pe buna dreptate social democrația ca abdicare de la marxism , ca trădare oportunistă a intereselor celor ce trudesc. Dar înfeudarea totala în favoarea marelui capital occidental nu s-ar fi produs atât de lesne dacă social democrația, ajunsă la putere în 1990, nu ar fi săvârșit cel mai mare rău posibil la adresa clasei muncitoare: distrugerea, coruperea și aservirea mișcării sindicale-atât cât a mai rămas din ea- factorului politic. Fără sindicalism, fără lideri autentici, căliți în batali dure, proveniți de jos , din rândurile sale, muncitorimea nu poate reprezenta o forța politica veritabila.
Iar statele fără mișcare muncitoreasca, unde clasa muncitoare nu este decât o noțiune politica abstractă devin "republici bananiere", teren viran de manevra pentru capitalurile financiare speculative, rezervor viu de sclavi pentru munci necalificate în Vestul industrializat și bogat.
Ne susținem ideea cu un tablou ce ne înfățișează foarte sugestiv pătrunderea nestingherita din ce în ce mai pronunțată și mai agresivă a capitalului financiar sub forma împrumuturilor publice și private înrobind în aceeași măsură statul și populația. Se mai poate vorbi în aceste condiții de independenta României ? Cine conduce de fapt: guvernul sau marea finanță ? Si dacă conduce marea finanță asa cum reiese din aceste date, conduce ea în interesul său, sau în interesul romanilor ? Am atins aici limitele democrației burgheze parlamentare.Totul este un joc, o farsa, o punere abila în scena. O imensa industrie de "fabricare a consimțământului" își da concursul odată la patru sau cinci ani pentru ca poporul sa tropăie la alegeri asa cum se cuvine.
Dar pe orișicine ar vota el, nu trebuie sa uite ca nu are în fata sa decât o marioneta jalnica dansând sub sforile mânuite abil de marea finanță:
Florian Liviu
3 comentarii:
Ca fost analist economic am următoarele observaţii:
1) Aveţi perfectă dreptate cu Iliescu şi gaşca, toţi foşti roşii, și cu aservirea țării capitalului străin
2) La primul grafic din postare, cel cu PIB realizat, plecat şi lăsat în ţară: graficul pornește de la 80, pe axa OY, a PIB-ului. În 2009, PIB-ul rămas în țară reprezintă 87, 9 miliarde de euro dintr-un total de 121,3 miliarde, adică 72, 46%, ceea ce nu poate fi numit „nimic”, atât din punct de vedere matematic, cât și economic. Ca analiza să fie completă, trebuia să faceți un benchmarking, să veniți cu exemple similare din alte țări, eu aș fi luat două țări din fostul Bloc Estic, de exemplu Ungaria și Polonia, și două din Vest, Franța și Germania. Cu acest benchmarking ați fi putut demonstra și că sunt mai incompetenți conducătorii noștri decât cei din alte foste țări comuniste. Îmi permit o observație, care nu este un reproș, fiecare avem, până la urmă, un domeniu de expertiză: nu cred că aveți studii economice, v-ați descurcat însă onorabil. Vă văd mai degrabă în partea umanistă.
3) La cel de-al doilea grafic din postare, cu dinamica PIB-ului, salariiilor, pensiilor și profitului. Aceeași observație cu benchmarkingul.
4) La cel de-al treilea grafic din postare, ați venit la benchmarking cu două țări cu un nivel extraordinar de trai (în Slovenia, deși este fostă regiune din Yugoslavia, economia merge atât de bine încât au putut adopta EURO ca monedă națională), cu salariul mediu considerabil mai mare decât la noi. Dacă ați mai fi adăugat, după cum ziceam, Ungaria și Polonia, analiza ar fi fost OK. Noi și alte țări foste comuniste prezentăm interes pentru capitalul străin și pentru că salariile sunt mici prin comparație cu alte țări din UE, de exemplu.
5) Pentru benchmarking, ar fi trebuit să prezentanți PIB-ul pentru fiecare țară, atât per total, cât și per capita, ținând cont că PIB-ul (total) este folosit ca indicator în toate cele trei analize exemplificate prin grafice.
1.Va mulțumesc ca îmi dați dreptate la primul punct.
2.In 2009 PIB-ul rămas în țară este de 87,9 mld euro ceea ce tradus pe cap de locuitor înseamnă aproximativ 4.000 euro sau 5320 USD. Acest nivel ne situează cam în poziția 107 din 181 de state imediat sub Samoa care are un PIB pe cap de locuitor de 5446 USD .De remarcat ca suntem cu mult in urma Namibiei și a altor tari africane (sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_%28PPP%29_per_capita).Situarea României în grupul tarilor lumii a treia este evidenta și trista.Din acest motiv m-am exprimat numind metaforic aceasta valoare "nimic".
Articolul meu nu-și propune sa compare intre ele tarile din Estul Europei ci doar sa releve eșecul economic al capitalismului în România raportat la perioada socialista.
3.Graficul cu dinamica pensii-salarii- profit furnizat de eminentul economist Cojocaru este absolut îngrozitor. Si iată de ce.Daca România ar fi rămas socialista toți acești bani care figurează pe tablou ca profit ar fi fost investiți pana la ultimul cent în folosul cetățenilor tarii. Datele ne arata cel mai bine monstruozitatea și absurditatea capitalismului. In vreme ce milioane de oameni suferă de foame, și poate toți atâția copii renunța la scoală din motive financiare, clasa capitalista națională și internațională și-a însușit din munca acestui popor, în cei douăzeci de ani scurși de la momentul 1989, 1.200 mld euro cheltuindu-i în mare, mare parte în Occident.Pentru a ne face o idee asupra a ceea ce înseamnă aceasta suma sa ne gândim ca acești bani ar fi putut fi utilizați pentru construirea a 12 milioane de apartamente a 100.000 de euro bucata.Practic dublarea fondului locativ al întregii tari. In aceste condiții programele guvernelor burgheze de genul "Prima casa" sunt pur și simplu ridicole.
4.Politica menținerii salariilor cât mai mici pentru atragerea capitalurilor străine mi se pare pe atât de aberanta pe cât este de inumana. Vin cu argumentul ca cele mai mari investiții de capitaluri străine se fac în Statele Unite care nu au salarii mici defel.Mi se pare lipsit de demnitate ca un regim sa-și înfometeze cetățenii pentru a cerșii ceva de lucru pentru ei de la capitalul străin.Daca regimul burghez nu este în stare sa ocupe întreaga forță de munca a tarii oferindu-i un salariu decent, gândiți-va serios ca în România avem cam un milion de șomeri, atunci sa cedeze puterea socialiștilor autentici care au dovedit și în trecut ca pot oferii soluții economice viabile.
La punctul 2, ca să puteți compara PIB rămas în țară per capita cu alte țări ar trebui să aveți acest indicator pentru restul de țări. Prezumția că în alte țări PIB-ul nu se duce în afară, cum ați presupus automat când ați făcut comparația cu PIB-ul țărilor africane respective nu are suport.
Cea mai bună comparație, după cum v-am spus, este cu un grup de țări foste comuniste. Se poate presupune fără riscul de a exagera că am pornit de la un nivel asemănător, în 1990 (mai puțin Rusia, care este un gigant și care are resurse naturale imense).
Trimiteți un comentariu