vineri, 12 martie 2010

De ce Grecia poate si noi nu ?



Grecia lupta. Poporul grec s-a ridicat ca un singur om în apărarea dreptului sau firesc și natural la viată decenta. Demonstrează, mărșăluiește pe străzile Atenei, amenință cu greva generala și o pune în operă.

Cinci milioane de muncitori, toată forța de muncă a tarii, s-au raliat în jurul a doua mari sindicate decise să lupte pana la capăt. Li s-au alăturat agricultorii și pensionarii care se vad nevoiți sa se bată la vârsta senectutii pentru a-și conserva pensiile.

Ministerul de Finanțe a fost luat cu asalt și cucerit de forțele revoluționare comuniste. Lucrătorii Monitorului Oficial au încetat lucrul și refuza sa publice legi și hotărâri ale autorităților care țintesc în reducerea standardului de trai.

Tineri bravi ataca cu sticle incendiare sediile băncilor, ale corporațiilor multinaționale, forțele de represiune, simbolurile capitalismului. Ura legitima a tinerilor lovește și se revarsă cu forța unui uragan devastator. In inimile lor demnitatea și libertatea nu sunt doar simple vorbe. Distrug automobilele de fițe și vitrinele magazinelor de lux, însemnele și emblemele prosperității capitaliștilor clădite pe suferințele și  lacrimile celor multi și umili.

Poporul răsculat are fără doar și poate dreptate.Stăpân pe sine și pe destinul sau, conștient de forța care o poseda afirma răspicat:

Nu va plăti el oalele sparte de clasa capitaliștilor.

Uriașa datorie publica a tarii de aproape 300 de miliarde de euro aparține în întregime clasei capitaliste care s-a folosit de bani după bunul  plac.Grecul de rând nu a beneficiat de nici un cent din aceste fonduri.
Nu este drept și nici moral ca burghezia aflata la ananghie sa arunce vina și responsabilitatea în cârca proletariatului. Dacă s-a dovedit incapabila sa conducă, coruptă, venală, lipsită de vlagă, putere si fortă pentru a concura pe piata internatională cu burghezia altor state să se dea la o parte si sa cedeze puterea celor ce muncesc.

Dar o astfel de perspectiva este de natura sa oripileze întreaga Europa burgheză. Speriată finanța internațională pare dispusa la concesii.

Unitatea franco-germana deja s-a fisurat. Franța prin vocea lui Sarkozy nu mai este la fel de intransigenta ca ieri. Discursul sau s-a schimbat cu 180 de grade. Se invoca principiul solidarității paneuropene cu un stat membru aflat în dificultate și necesitatea salvării monedei euro. Aroganta prusaca a rămas singura sa peroreze în pustiu ameninţări sau ironii ce aduc aminte de epoca nazista. Ea propune Greciei, cu cinism, vânzarea de teritorii –s-a adus in discuție cedarea insulei Corfu sau a altor insule- în contul acoperirii datoriei la băncile germane. Inca o data ni se releva adevărata fata meschina și mercantila a construcției europene aflata în spatele unei măști surâzătoare și democratice.

Capitaliștii germani în care s-au trezit instinctele atavice adormite ale imperialismului așteaptă ca niște hiene sa sfâșie bucăți din trupul Greciei rănite. Lupta revoluționară a poporului grec întregită astfel și cu miza apărării integrității teritoriale capătă valente și dimensiuni epopeice. Grecia smulge bătându-se admirația, respectul și solidaritatea noastră. Ea pășește din nou mandră pe scena istorie în avangarda mișcării muncitorești europene.

In vremea asta România își trăiește pasivă și resemnata umilinţa şi durerea. Desi salariile şi pensiile sunt de doua trei ori mai mici decât în Grecia, iar şomajul se îndreaptă vertiginos spre un milion de persoane, înghiţim fără proteste curbele de sacrificiu pe care ni le servesc capitaliştii străini- capitaliştii romani sunt tot mai putini şi mai anemici iar rolul lor aproape neglijabil în conducerea economiei.

Inca o data se verifica teza ca motorul revoluţiilor ce reuşesc sa urnească istoria şi sa o determine sa facă un pas înainte este sentimentul demnităţii încolţit în conştiinţa maselor, nu foamea, nu teroarea, nu mizeria.

Demnitatea este reacţia prompta de revolta şi dorinţă reparatorie nestăvilita la nedreptate. Odată încolţită într-un suflet omenesc ea devine o forţa fără stavila, capabila sa-l înalte pe cel ce îl poseda la o stare sublima în care conştiinţa individuala se integrează deplin şi firesc în conştiinţa de ordin superior a societăţii căreia individul ii aparţine.

Sa ne fi eviscerat cei douăzeci de ani de desert capitalist de orice simţământ moral, de orice substanță etica astfel încât sa fi ajuns în stadiul de popor vegetal ?
Sa ne fi spălat creierele cu atâta eficienta capitalismul încât sa ajungem sa credem sincer ca noi, clasa muncitoare, suntem vinovaţi si responsabili de dezastrul tarii pentru ca nu muncim destul, suntem leneşi şi hoţi iar capitaliştii ce ne conduc fac tot ce le sta în putinţă pentru binele economiei care va fi prin ricoşeu şi binele nostru ? Sa fim mândri ca s-a mai deschis un hipermarket, ca a mai răsărit o bancă sau că o corporaţie multinaţională a mai deschis o filială în România ? Sa ne uităm hipnotizaţi în gura unor afacerişti veroşi ca Tiriac, Patriciu sau Vantu lipsiţi de orice scrupul şi sentimente umane ca la nişte mari iluminaţi ?

Lăsând la o parte semnele de întrebare de mai sus să enumerăm şi factorii obiectiv responsabili pentru imobilismul şi resemnarea clasei muncitoare.

Corupţia liderilor de sindicat, aserviţi capitalului sau aflaţi pe listele de plata ale serviciilor secrete. Pana când muncitorii nu se vor descotorosi de ei orice acţiune va fi blocată.

Gradul redus de sindicalizare a muncitorilor din mediul privat angrenaţi în corporaţiile multinaţionale sau în intreprinderile mici şi mijlocii.

Dezindustrializarea tarii, la comanda şi în interesul Vestului, desăvârşită de diverse cozi de topor autohtone ce s-au perindat la cârma tarii începând cu Ion Iliescu şi Petre Roman, a dus printre altele şi la nimicirea planificata şi conştientă a mișcării muncitorești-sindicale.

Inexistenta unui partid puternic al clasei muncitoare, recunoscut ca atare de ea, intransigent, situat pe pozițiile luptei de clasa, nedispus la nici o concesie în favoarea burgheziei.

Totuși scânteile revoluției grecești pot aprinde și conștiințele adormite ale romanilor.

Florian Liviu

9 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte interesant dle. Liviu. Cu toate acestea distrugerea avutului public de catre "rebelii" greci nu va rezolva nimic. Ca si guvernul din RO guvernul grec e blindat cu cagulati bine platiti care ii vor sparge pe "rebeli".
Va rog, o intrebare: care este punctul dv. de vedere despre Corneliu Vadim Tudor pe care eu nu il votez, dar il citesc si-l consider un anticapitalist autentic.
Calin din Iasi

Florian Liviu spunea...

Nu l-am mai citit pe Corneliu Vadim Tudor de foarte multi ani și nici nu i-am mai urmărit aparițiile televizate. Este un literat talentat, înzestrat cu har oratoric, dar pe care eu îl suspectez de oportunism.Insa indiferent dacă este de buna credință sau ba, nu militează defel pentru răsturnarea capitalismului și revenirea la socialism. Din acest punct de vedere Vadim Tudor și partidul condus de el se situează pe poziții reacționare naționalist mic-burgheze.

Anonim spunea...

Interesante aprecieri. Multumesc.
Pentru mine, oportunist sau nu, CVT este un "avertizor" de situatii, prin "Romania Mare". Multe din cele ce preconiza cu mult timp inainte s-au intimplat: decuparea HARCOV-ului, privatizarea Petromului.
Calin din Iasi

bogdan spunea...

Câteva observații:

- Putem vorbi de o revoluție în Grecia? De o dorință de a schimba ordinea socială și de a instaura un regim comunist? Eu cred că este vorba de mișcări de stradă și atât.
- Apropo de revoluție, să ne amintim că primul stat cu un regim comunist, Rusia bolșevică, a apărut ca urmare a dorinței prusacilor de a scoate Rusia din război, răsturnându-l pe Țar, aceștia sprijinindu-l logistic pe marxistul Lenin, care a reușit să ia puterea.
- Este oare statul socialist o binecuvântare? La noi, după un deceniu foarte bun , ’65-’75, a urmat unul oribil, ’79-’89. Nu mai vorbim de cele 20 de milioane de victime atribuite regimului lui Stalin sau de cele atribuite lui Mao, între 44,5-72 de milioane de victime, și aici, prin” victime” mă refer la oameni care și-au pierdut viața în cele două regimuri, oameni uciși prin împușcare, tortură, prin înfometare sau prin frig, boli, în lagăre de concentrare și închisori. Nu credeți că ar trebui să fim mai precauți când vorbim de binefacerile comunismului? Practica a dovedit că în socialism nu este vorba deloc de dictatura poporului (de unde atâta?) ci de dictatura unei clase privilegiate, a conducătorului iubit și a nomenclaturii din jurul lui, care o duc foarte bine pe spinarea poporului.
- Grecii, da, au sânge în instalație, ca să parafrazez ceea a spus la un moment dat un om politic de la noi, dar cred că aceștia ar regreta amarnic dacă s-ar trezi sub comuniști, am menționat mai sus unele dintre argumentele care sprijină această afirmație a mea.

Anonim spunea...

descrieti o realitate cruda,si simt ca aveti si-un oarecare regret ca oamenii desi simt ca sint nedreptatiti,continua sa supravietuiasca in aceasta mizerie.din pacate nu semanam deloc cu poporul sirb sau poporul grec.vorba lui lenin ce-i de facut?din pacate ideologia comunista a fost prost inteleasa si de multe ori conducatorii de partid nu erau nici ei prea convinsi de aceste marete idealuri.vedeti,oamenii n-au apreciat faptul ca aveau un loc de munca,ca primeau locuinte si ca reuseau sa-si creasca copii.n-au inteles ca bogatia se obtine numai prin munca si seriozitate,vezi caritas,fni si alte smecherii de genul asta.domnule liviu,nu pot sa-mi dau seama cum un intreg popor a putut fi prostit fara ca cineva sa le atraga atentia ca intram intr-o prapastie din care nu stiu cum vom mai iesi!am incercat cit am putut sa fiu un om corect,sa-mi educ cei doi copii si sa fiu cit de cit un exemplu pentru ceilalti,in principiu n-am acceptat sa se faca nedreptati in prezenta mea si ajutind cit mi-era cu putinta.am crezut ca poate si altii vor proceda la fel,dar m-am inselat.asa-zisii politicini de stinga,fosti comunisti,au devenit mari oameni de afaceri in cirdasie cu securistii si toate scursurile acestei societati.credeti ca oamenii de rind nu-si dadeau seama ce jigodii sint?ce i-a indemnat pe acestia sa-si schimbe ideologia?eu cred ca habar n-aveau ce insemna aceasta ideologie si sint convins ca nici nu stiau cite volume are capitalul lui marx!de citit nici vorba.iar daca au citit primele 20 de pagini,au inchis cartea pentru faptul ca nu pricepeau o iota din ce era scris.

Anonim spunea...

Nu, comunismul nu trebuie preaslavit, evident, dar nici nu trebuie uitate crimele capitalismului (poate chiar ar trebui un Institut de Cercetare a acestor crime). Ziua de 1 mai s-a inventat in memoria miilor de grevisti impuscati cu singe rece de guvernul american in Chicago prin 1930. De cei 11.000 tarani lichidati la 1907, ce sa mai spui? Exista si o parte plina a paharului comunist-socialist. "Rosii" luau dar si dadeau. Iar alfabetizarea in masa a fost ceva benefic.
Despre aceste nuante aici:
http://downshiftingromania.blogspot.com/2007/08/george-pruteanu-despre-ceausism-si.html

PS-Nu exista "revolutii populare" ci doar imixtiuni ale marilor Puteri in tarile cu probleme (provocate tot de ele!).

Calin din Iasi

bogdan spunea...

Corect, Căline, și ceea ce ai spus despre capitalism, cu crimele lui, și ceea ce ai spus despre comuniști, că aceștia mai și dădeau.

Anonim spunea...

Dle. Florian m-am gindit mai bine: nu avem cum fi "anticapitalisti". Capitalism inseamna proprietate privata si initiativa privata, nu ai cum altfel. Cu proprietatea "la comun" nu merge, pt. mine e clar. Totul e sa existe insa un Stat regulator care sa asigure echilibrul socio-economic si sa impiedice fraudele fiscale. Deci trebuie sa fim "anti-liberschimbisti" pentru ca liberschimbismul este genocidic (Statul sta pe bara si Corporatiile isi fac de cap).

Calin din Iasi

Anonim spunea...

Dle. Florian m-am gindit mai bine: nu avem cum fi "anticapitalisti". Capitalism inseamna proprietate privata si initiativa privata, nu ai cum altfel. Cu proprietatea "la comun" nu merge, pt. mine e clar. Totul e sa existe insa un Stat regulator care sa asigure echilibrul socio-economic si sa impiedice fraudele fiscale. Deci trebuie sa fim "anti-liberschimbisti" pentru ca liberschimbismul este genocidic (Statul sta pe bara si Corporatiile isi fac de cap).

Calin din Iasi