Mari rechini au inceput sa se sfasie intre ei. Oricare ar fi motivul stiut sau nestiut care sta in spatele arestarii spectaculoase a lui Becali e clar ca lupta pentru putere care se da in sanul clasei marilor capitalisti a intrat in faza loviturilor decisive.
Caderea oricarui mare grangur nu poate decat sa ne provoace satisfactie, deoarece ascensiunea acestora, fara exceptie, spre bogatiile masurabile in miliarde de dolari s-a facut prin jaful propietatii socialiste, ticalosie, santaj, coruperea institutiilor statului, tradare nationala, incalcarea nerusinata a legilor, folosirea abuziva a puterii politice si alte mijloace ilicite.
Arestarea lui Gigi Becali are meritul de a elimina din viata publica –economica si politica- a unui oligarh primitiv cu capacitati de gandire si limbaj rudimentare care prin supermediatizare s-a insinuat otravitor in vietile noastre de toate zilele. Etaland un lux obscen intr-o tara in care majoritatea oamenilor se lupta pentru subzistenta, aruncand cu bani in stanga si in dreapta cu dispret suveran, inconjurat de un alai de gorile gata sa sfasie pe orcine, cochetand in plan politic cu doctrina legionara, pozand in filantrop si agitand crucea pe post de sorcova, simpaticul Becali e la o analiza mai adanca un personaj odios.
Omul a ajuns in prim planul vietii publice prin preluarea frauduloasa a clubului Steaua, scandal de proportii in epoca, de la fostul securist Paunescu devenit miliardar peste noapte in valtoarea anilor noauzeci prin mijloacele expuse mai sus. A urmat o ascensiune rapida in constiinta publica datorita jurnalelor de sport difuzate la principalele televiziuni si datorita interminabilelor aparitii la OTV in emisiunea nocivului Dan Diaconescu pe vremea cand acesta mai reprezenta un pol de seriozitate si era foarte departe de penibilul in care se complace azi.
Fara o idee politica clara, fara un plan si fara sa imbratiseze vreo doctrina, Becali lua pur si simplu foc la vederea camerei de luat vederi, incepea sa gesticuleze in stilul sau propiu sa se dezlantuie frenetic, agresiv, si de neoprit impotriva tuturor celor ce in opinia sa ii barau drumul catre puterea politica, personaje marunte, demne de dispret ca toti cei care se numesc astazi politicieni, jurnalisti sau deontologi . Acela a fost momentul sau de glorie. Profitand de setea de dreptate a acestui popor obidit de toate structurile statului capitalist, televiziunea, materializarea principiului raului absolut in pseudodemocratia burgheza , a reusit prin manipulare, minciuna, bulversand scara valorilor, sa-l impuna pe Becali ca justitiar insetat de dreptate si adevar.
Apologetic el sa autodenumit in direct Razboinicul luminii. A urmat cumpararea unui partid ca la piata, pe bani frumosi de la cadavrul politic Crin Halaicu si lansarea in lupta pentru cucerirea fotoliului prezidential. Dar ce ramane daca indepartam ca pe niste schele toata frazeologia pe care s-a cladit mitul Becali. Un om marunt spiritual si intelectual, needucat, impulsiv, cu dispret fata de carte, autosuficient, lacom de putere, notorietate nemeritata, lux si bogatie.
Un om care s-a nascut cu impresia ca simpla facultae a vorbirii poate tine loc de stiinta si invatatura. Gigi un speculant norocos de terenuri in anii tulburi ai inceputului de deceniu zece al secolului trecut cunoscuti ca si anii Jefuirii avutiei poporului roman s-a crezut pentru un timp, dand dovada de o trufie vecina cu delirul Mihai Viteazul. Cu ce s-a ales Romania din speculatiile imobiliare ale lui Becali ? Cu nimic. Taranii din Pipera, cei ce i-au vandut terenurile la preturi derizorii isi plang acum de mila saraciti. Ce a inteles Becali din crestinism, din pildele Mantuitorului cu intelectul sau limitat de fost oier imbogatit in tranzitia spre nimic ?
Ca isi poate rascumpara pacatele daca arunca niste faramituri din uriasa sa avere pentru renovarea unor biserici. Rusine clerului ca accepta bani murdari, nemunciti. Ca trebuie sa adune cat mai multe miliarde spre a se fali cu ele in ochii rivalilor sai si ai unui popor amarat si infometat. Ca trufia si mandria sunt valorile de netagaduit in lumea burgheza.
Majoritatea televiziunilor au sarit din spirit de solidaritate de clasa capitalista sa-l apere pe infractorul multimiliardar. Argumentul lor pueril este ingrijorarea care chipurile ii framanta pe ticalosii moderatori si formatori de opinie ca machedonul a fost saltat fara temei legal, uitand sa precizeze ca grangurul este aparat de o armata de 14 avocati cei mai buni din tara platiti cu onorarii de sute de mii de dolari in conditiile in care un salariu mediu in Romania se ridica la cateva sute. Caderea lui Becali nu inseamna ca justitia, procuratura, politia si-au facut datoria sau au dat dovada de curaj, spirit civic etc. S-a facut un fel de justitie divina ca si in cazul criminalului Stanculescu asasinul cuplului dictatorial si atat. Becali este victima razboiului pentru putere, influenta si bogatie care se poarta pe viata si pe moarte la varful clasei capitaliste.
Caderea oricarui mare grangur nu poate decat sa ne provoace satisfactie, deoarece ascensiunea acestora, fara exceptie, spre bogatiile masurabile in miliarde de dolari s-a facut prin jaful propietatii socialiste, ticalosie, santaj, coruperea institutiilor statului, tradare nationala, incalcarea nerusinata a legilor, folosirea abuziva a puterii politice si alte mijloace ilicite.
Arestarea lui Gigi Becali are meritul de a elimina din viata publica –economica si politica- a unui oligarh primitiv cu capacitati de gandire si limbaj rudimentare care prin supermediatizare s-a insinuat otravitor in vietile noastre de toate zilele. Etaland un lux obscen intr-o tara in care majoritatea oamenilor se lupta pentru subzistenta, aruncand cu bani in stanga si in dreapta cu dispret suveran, inconjurat de un alai de gorile gata sa sfasie pe orcine, cochetand in plan politic cu doctrina legionara, pozand in filantrop si agitand crucea pe post de sorcova, simpaticul Becali e la o analiza mai adanca un personaj odios.
Omul a ajuns in prim planul vietii publice prin preluarea frauduloasa a clubului Steaua, scandal de proportii in epoca, de la fostul securist Paunescu devenit miliardar peste noapte in valtoarea anilor noauzeci prin mijloacele expuse mai sus. A urmat o ascensiune rapida in constiinta publica datorita jurnalelor de sport difuzate la principalele televiziuni si datorita interminabilelor aparitii la OTV in emisiunea nocivului Dan Diaconescu pe vremea cand acesta mai reprezenta un pol de seriozitate si era foarte departe de penibilul in care se complace azi.
Fara o idee politica clara, fara un plan si fara sa imbratiseze vreo doctrina, Becali lua pur si simplu foc la vederea camerei de luat vederi, incepea sa gesticuleze in stilul sau propiu sa se dezlantuie frenetic, agresiv, si de neoprit impotriva tuturor celor ce in opinia sa ii barau drumul catre puterea politica, personaje marunte, demne de dispret ca toti cei care se numesc astazi politicieni, jurnalisti sau deontologi . Acela a fost momentul sau de glorie. Profitand de setea de dreptate a acestui popor obidit de toate structurile statului capitalist, televiziunea, materializarea principiului raului absolut in pseudodemocratia burgheza , a reusit prin manipulare, minciuna, bulversand scara valorilor, sa-l impuna pe Becali ca justitiar insetat de dreptate si adevar.
Apologetic el sa autodenumit in direct Razboinicul luminii. A urmat cumpararea unui partid ca la piata, pe bani frumosi de la cadavrul politic Crin Halaicu si lansarea in lupta pentru cucerirea fotoliului prezidential. Dar ce ramane daca indepartam ca pe niste schele toata frazeologia pe care s-a cladit mitul Becali. Un om marunt spiritual si intelectual, needucat, impulsiv, cu dispret fata de carte, autosuficient, lacom de putere, notorietate nemeritata, lux si bogatie.
Un om care s-a nascut cu impresia ca simpla facultae a vorbirii poate tine loc de stiinta si invatatura. Gigi un speculant norocos de terenuri in anii tulburi ai inceputului de deceniu zece al secolului trecut cunoscuti ca si anii Jefuirii avutiei poporului roman s-a crezut pentru un timp, dand dovada de o trufie vecina cu delirul Mihai Viteazul. Cu ce s-a ales Romania din speculatiile imobiliare ale lui Becali ? Cu nimic. Taranii din Pipera, cei ce i-au vandut terenurile la preturi derizorii isi plang acum de mila saraciti. Ce a inteles Becali din crestinism, din pildele Mantuitorului cu intelectul sau limitat de fost oier imbogatit in tranzitia spre nimic ?
Ca isi poate rascumpara pacatele daca arunca niste faramituri din uriasa sa avere pentru renovarea unor biserici. Rusine clerului ca accepta bani murdari, nemunciti. Ca trebuie sa adune cat mai multe miliarde spre a se fali cu ele in ochii rivalilor sai si ai unui popor amarat si infometat. Ca trufia si mandria sunt valorile de netagaduit in lumea burgheza.
Majoritatea televiziunilor au sarit din spirit de solidaritate de clasa capitalista sa-l apere pe infractorul multimiliardar. Argumentul lor pueril este ingrijorarea care chipurile ii framanta pe ticalosii moderatori si formatori de opinie ca machedonul a fost saltat fara temei legal, uitand sa precizeze ca grangurul este aparat de o armata de 14 avocati cei mai buni din tara platiti cu onorarii de sute de mii de dolari in conditiile in care un salariu mediu in Romania se ridica la cateva sute. Caderea lui Becali nu inseamna ca justitia, procuratura, politia si-au facut datoria sau au dat dovada de curaj, spirit civic etc. S-a facut un fel de justitie divina ca si in cazul criminalului Stanculescu asasinul cuplului dictatorial si atat. Becali este victima razboiului pentru putere, influenta si bogatie care se poarta pe viata si pe moarte la varful clasei capitaliste.
Florian Liviu Bucuresti aprilie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu