Reflecții despre socialism

Cred că eșecul socialismului s-a datorat în primul rînd factorului subiectiv și în al doilea rînd celui obiectiv.

Este de înțeles de ce economiile socialiste bazate pe planificare și proprietate socialistă nu au ajuns din urmă economiile vestice, primelor lipsindu-le coloniile și neo-coloniile pe care să le exploateze. Dacă blocul socialist ar fi avut o Africă și o Asie la dispoziție pe care să le spolieze, sute milioane de oameni care să lucreze cu un dolar pe zi în beneficiul său sunt sigur că alta era situația. Apoi le-a lipsit și piața Vestică închisă în mod premeditat produselor din Estul socialist. Nu este adevărat că acestea nu corespundeau calitativ exigențelor Vestului, aceasta este propagandă, dovadă stau mărfurile asiatice, chinezești și turcești, de foarte proastă calitate pe care le vedem pretutindeni.

Dar factorul subiectiv a fost decisiv, clasa muncitoare nu a înțeles că sistemul capitalist vizează în primul rînd tocmai stoarcerea ca pe o lămîie a clasei muncitoare din țările periferice, că sistemul capitalist se opune direct prosperității clasei muncitoare, că în sistemul capitalist a trăi din muncă este un statut mizerabil. Dacă ar fi interiorizat cele de mai sus, clasa muncitoare ar fi ajuns la concluzia justă că este cu mult mai preferabil pentru ea socialismul așa cum era, cu posibilități multiple de îmbunătățire și democratizare decît actualul capitalism cu legile lui tiranice de producție și comercializare a mărfurilor.

Cu alte cuvinte dacă clasa muncitoare ar fi înțeles că Legea mărfii este cea mai cumplită tiranie, pentru că este abstractă și impersonală, s-ar fi mulțumit cu legile socialismului.

Nu sunt de acord cu teza  unora care reproșează socialismului lipsa spiritului inovativ în economie și care cred că acesta și-ar găsi un teren mai fertil în capitalism.

Inovația tehnologică nu pornește în capitalism dintr-o superioritate structurală, ci din acumularea uriașă de capitaluri financiare speculative în Vest, care permite finanțarea unor afaceri riscante bazate pe inovație tehnică. Dacă din o sută de plasamente în start-up-uri bazate pe idei novative unul explodează atunci investitorul are profit, dacă cad toate pierderea raportată la volumul capitalului e nesemnificativă.

Capitalism este și în România, nu?, dar aici de ce nu avem inovații? Cum se explică faptul că companiile mari se nasc numai în SUA și Europa de Vest. Un Google sau un Microsoft nu se poate naște în Peru de exemplu, pentru că acolo niciodată nu ar găsi finanțare.

Nu este adevărat că în socialism nu a existat inovație. Mărturie stau zecile de mii de brevetele de invenție acordate de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în anii socialismului. Și mai este, ceva în socialism erau foarte multe institute de cercetări, fiecare ramură industrială își avea institutul său și chiar făceau cercetare, cei care au lucrat acolo pot depune mărturie.

Socialismul nu este, așa cum cred unii, un sistem miraculos care odată implementat aduce cu el pe pămînt Împărăția lui Hristos. Nu poți surmonta în cadrul socialismului decalaje economice vechi de sute de ani. Nu poți smulge din ghearele Vestului imperiul său colonial. Nu trebuie să ne așteptăm ca o țară socialistă să depășească economic marile puteri ale Vestului, dar trebuie să ne așteptăm ca într-o țară socialistă să vedem o clasă muncitoare emancipată, care încearcă să-și croiască o viață mai bună luîndu-și destinul în propriile mîini fără stăpîni, fără patroni, fără burghezie.