duminică, 4 august 2013

Eveniment! Stalin din nou pe simezele Bucureştiului.

Pictorul Victor Bratu ne-a uimit nu o dată prin nonconformismul său din care şi-a făcut, şi nu de azi de ieri, ci din tinereţe, o profesiune de credinţă. Ultima sa expoziţie la galeria BackStage din strada Iacob Negruzzi surprinde printr-un portret al lui Stalin, care cu pipa în colţul buzelor ne priveşte meditativ şi surâzând enigmatic din centrul unei vaste încăperi înconjurat simetric atât la stânga cât şi la dreapta de lucrări ale autorului cu tematică abstractă în care accentul e pus pe combinarea culorilor primare într-un joc de armonii cromatice menit să inducă privitorului impresia unor explozii de lumină. În acest ansamblu plastic, pânzele ce înconjoară portretul lui Stalin joacă rolul unor reflectoare ce îşi concentrează fasciculele de lumină asupra personajului principal. Redat pictural după o celebră fotografie ce a făcut epocă la vremea ei, Stalin operează prin personalitatea sa o deschidere ce face să survină un adevăr tulburător şi profund ce cutremură din temelii statutul fiinţării artei burgheze contaminată iremediabil de boala decadenţei. Adevărul dat la iveală de prezenţa lui Stalin, nu este cel al învierii "aşa cum a fost" a unei epoci trecute în care proletariatul şi-a realizat pentru prima oară în istorie revoluţia antiburgheză, ci anunţarea unei sfârşit eminent. De fapt e vorba de o dublă ajungere la punctul terminus, a lumii dominată de capital şi a reflectării sale estetice în artă. Dar ajungerea acestei mizerabile lumii în ultima gară, nu înseamnă şi pieirea ei. Tocmai la asta parcă meditează Stalin răsucindu-şi pipa în colţul gurii.

Pictorul Victor Bratu alături de lucrările sale

imagine din expoziţie



Florian Liviu şi pictorul Victor Bratu





31 de comentarii:

bogdan spunea...

Într-adevăr, interesantă concepţia!

PS Scoate tâmpenia aia cu ”dovada că nu ești robot”. Dl Valerius a scos-o demult.

Luis Fernandez spunea...

Buna Florian,
Pictorul este comunist?
Salut
JLForneo

Florian Liviu spunea...

@JLFornero,
Salut, pictorul Victor Bratu, pe care îl cunosc de mulţi ani şi cu care sunt prieten bun, nu este comunist militant, este doar un om deosebit de sensibil pe care suferinţa şi mizeria celor mulţi nu-l pot lăsa indiferent, nemişcat. Prin demersul său artistic a dorit să-şi arate opoziţia faţă de ceea ce se întâmplă azi în România şi în lume atât în plan politic cât şi în plan artistic, precum şi să-şi arate simpatia şi sprijinul faţă de forţele ce se opun şi caută să schimbe actuala stare de lucruri. El este un adversar declarat al imperialismului american şi un susţinător fervent al luptei naţiunilor de eliberare din robia colonială şi neo-colonială.

Jose Luis Forneo spunea...

Multumesc, Florin.
Pana cand se poate vizita expozitia?

Salut

Florian Liviu spunea...

@JLFornero,
Expoziţia se poate vizita cu telefon în prealabil. Vă trimit pe email telefonul pictorului. Vă aşteaptă cu plăcere.

Valerius spunea...

Stalin este, indiscutabil, o personalitate interesantă. Ceea ce-l face fascinant în această perioadă de depresie a stângii, de derută, de pasivitate sunt, cred, energia, puterea, voluntarismul. Dar acestea, Puterea, Voinţa, nu sunt bune sau rele în sine, ci în funcţie de orientarea lor, de scop, de efecte. Sunt conştient că nu am rezolvat problema, căci nici Scopul, Efectul nu sunt bune sau rele în sine; evaluarea lor este contextuală. Dovadă că Stalin poate fi evaluat într-un anumit context ca fiind Înger, iar în alt context poate fi considerat ca fiind Demon.

Dv., domnule Florian Liviu, care, în mod evident, sunteţi fascinat de Stalin, ce apreciaţi că ne-ar fi de folos acum, celor care ne considerăm a fi comunişti, din Stalin şi stalinism ?

Valerius spunea...

Completare:
aţi transplanta stalinismul, integral, în România ?

bobby spunea...

Cum poate fi compatibil comunismul cu preamarirea unui singur lider... mai ales unul in domnia caruia au murit mii de comunisti in conditii dubioase?

Anonim spunea...

@bobby: las' ca-ti explica tov. Liviu cum e cu minciunile din raportul Hrusciov, care voia sa se razbune pe Stalin, cum nu ai inteles nimic din faptul ca era o perioada de transformari revolutionare, in care proletariatul s-a rasculat impotriva burgheziei etc.
O explicatie mai interesanta a crimelor din timpul lui Stalin mi se pare cea avansata de Zizek: spre deosebire de Hitler, unde totul a pornit de la centru, crimele din timpul lui Stalin au fost savarsite intr-o stare de fapt mult mai complexa, din care Stalin nu putea controla decat o parte. A fost vorba de o lupta interna in randul cadrelor partidului aflate pe pozitii si cu vechimi diferite, epurarile au pornit atat de la centru spre periferie, cat si de la periferie spre centru, apoi invers, a fost un fel de spirala a razbunarilor in care o data intrat, era foarte greu de iesit. Practic, partidul s-a sinucis, adica s-au anihilat unii pe altii, Stalin jucand cand rolul de arbitru, cand cel de promotor, in functie de faza. Oricum, sa iti inchipui ca pe un teritoriu atat de vast precum URSS o persoana putea avea controlul absolut, direct sau ptrintr-un sistem politic, e o prostie.

Valerius spunea...

Vă rog să mă credeţi că nu am avut intenţia de a face ironie.


Florian Liviu spunea...

Stimate domnule profesor Valerius,

Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund întrebărilor dvs.,sper că veţi avea înţelegere pentru lipsa de promptitudine.

Ce ar fi de folos acum din Stalin şi din stalinism?

Aşa cum remarca şi Vasile Ernu în ultimul său articol din Critic Atac "...experienţa sovietică este una copleşitoare, imensă şi ea devine tot mai actuală, de aceea trebuie regîndită şi utilizată."
http://www.criticatac.ro/23174/nevoie-de-perioad-de-recuperare-mai-ales-este-nevoie-de-practic-politic-mai-radical-de-care-stinga-cam-dus-lips/

Iar înainte de experienţa sovietică avem experienţa mişcărilor de stânga din Rusia ţaristă şi aici mă refer mai cu seamă la facţiunea bolşevică a Partidului Social Democrat din Rusia condusă de Lenin şi care în 1912 în urma conferinţei de la Praga -aici, Stalin este ales în lipsă membru al Comitetului Central- s-a constituit în partid independent sub numele de Partidul Social Democrat din Rusia (bolşevic) prescurtat PSDR-b.

Viaţa şi cariera lui Stalin pot fi împărţite în trei perioade distincte, fiecare din ele cu contextul istoric specific, cu obiectivele sale. Perioada de până în revoluţia socialistă din Octombrie 1917 caracterizată prin lupta ideologică şi organizatorică pentru crearea unui partid revoluţionar de avangardă cu o ideologie marxistă clar formulată purificat de elemente oportuniste, defetiste, împăciuitoriste etc dintr-o masă amorfă de curente şi orientări de stânga neclare şi contradictorii, perioada cuprinsă între revoluţie şi război caracterizată prin efortul susţinut al construcţiei socialismului într-o singură ţară şi perioada războiul antihitlerist urmată de extinderea socialismului dincolo de graniţele URSS-ului caracterizată prin efortul uriaş uman şi militar depus pentru înfrângerea barbariei naziste precum şi de lărgirea numărului de ţări socialiste cu consecinţa împărţirii lumii în două tabere cu sisteme social-politice opuse.

În fiecare din aceste etape Stalin îşi aduce o contribuţie majoră atât teoretică cât şi practică de la succesul revoluţiei din Octombrie la marile victorii militare asupra hitlerismului la crearea şi instalarea regimurilor de democraţie populară în Europa de Est, Coreea şi China.

Stalin este dovada vie că dictatura proletariatului nu este o utopie născută în minţile unor visători, ci că ea a fost o realitate politică cât se poate de vie şi de consistentă, că în ea şi-au rupt dinţii burghezia germană ce şi-a încredinţat destinele în mâinile lui Hitler, precum şi aliaţii vremelnici ai acestuia printre care şi burghezia românească.

Stalin este dovada vie că proletariatul poate cucerii din nou puterea politică- dacă o clasă a cucerit o dată în istorie puterea politică din mâinile altei clase fără îndoială fenomenul este repetabil- şi o poate păstra trecând la construirea socialismului.

Desigur, crearea unei lumi noi mai bune şi mai drepte implică şi sacrificii şi jertfe. Manole nu-şi poate clădi mânăstirea fără a o jertfi pe Ana. Nici socialismul sovietic nu a putut lua naştere fără valurile de sânge ce au curs din belşug în timpul războiului civil din Rusia plus luptele împotriva intervenţioniştilor străini plus războiul sovieto-polonez pus la cale de imperialiştii franco-englezi.

În concluzie, ce putem folosi azi din stalinism? Putem folosi lecţia leninisto-stalinistă a partidului revoluţionar de avangardă eliberat de orice influenţe liberalo-burgheze sau social-democrate. În opinia mea toţi cei care ne revendicăm de la marxism şi ne considerăm comunişti trebuie să luptăm pentru crearea unui partid revoluţionar antiburghez, anti-liberal şi anti-social-democrat exponent al maselor largi populare. Acest partid poate ridica şi steagul luptei naţionale pentru eliberarea ţării de sub dominaţia colonială a imperialismului vestic.

Florian Liviu spunea...

La întrebarea dacă aş transplanta stalinismul integral în România, înainte de a răspunde trebuie să vedem ce este stalinismul? De exemplu pentru V.Tismăneanu şi alţi politologi burghezi stalinismul este un regim totalitar de esenţă comunistă.În opinia mea definiţia este falsă. În accepţiunea mea stalinismul este un regim politic care pune în formă politică dictatura proletariatului, care la rândul ei se caracterizează prin principiul enunţat de Stalin "zero toleranţă pentru burghezie, deplină libertate pentru proletariat."
Nu îmi ascund susţinerea şi simpatia pentru un regim al dictaturii proletariatului

bogdan spunea...

Realitatea arată că regimul care a adus o viață decent proletariatului și țărănimii în România a fost regimul comunist, instaurat și sprijinit la noi de regimul sovietic condus de Stalin. Mă tem că socialismul estic nu poate fi separat de stalinism. Tot realitatea arată că Lenin a condus numai 5 ani Rusia sovietică, el a apucat să traseze liniile directoare, însă cel care a construit marea putere care a îngenuncheat Germania și a extins socialismul în jumătate de Europă a fost Stalin. Așa-zisa denunțare a lui Hrușciov nu este, în condițiile acestea, decât gestul unui fiu care își ucide tatăl.

Valerius spunea...

Mulţumesc pentru răspuns.

Anonim spunea...

@bogdan : ca gestul lui Hrusciov este acela al unui fiu care-si ucide tatal este evident. Dar stiti, exista tati si tati. Cam burgheza aprecierea asta bazata pe valoarea absoluta a valorilor patriarhale, nu credeti?

Anonim spunea...

Domnule Florian Liviu,
Dictatura proletariatului este un nonsens. Daca presupunem ca toti ar trebui sa devenim proletari (nu muncitori, fapt cu care n-as fi chiar asa de impotriva, ci proletari) atunci nu vad asupra cui s-ar exercita aceasta dictatura a proletariatului. Asupra siesi? Daca presupunem insa ca orice ar fi nu putem fi toti proletari si ca existenta altor clase e o necesitate (istorica, biologica, cum vreti)atunci nu vad ce anume ar justifica o dictatura a unei clase, presupus majoritare, asupra alteia. Dominatie, hegemonie? Posibil. Dictatura? De ce? Cu ce scop?
Ce spuneti dumneavoastra sunt doar cuvinte goale. Luati lozincile drept realitate. Vedeti ca au fost membri ai miscarii comuniste din Romania, unii morti pe la inceputul lui '90, care v-ar fi atras atentia asupra unor asemenea chestiuni. Din pacate, ei nu mai sunt si ne-am procopsit cu unii ca dumneavoastra, care nu fac decat sa recite aceleasi poezii si sa refuze orice abordare critica.
Daca vreti sa construiti cu adevarat un partid muncitoresc - ca-i spune comunist sau nu - ar fi bine sa construiti unul viu, care se adapteaza si incearca sa vina cu pareri proaspete, care sa provoace cu adevarat ideile capitaliste incetatenite in societatea noastra, nu cu o gandire dogmatica, sclerozata, care nu a integrat nimic din invataturile secolului trecut.

Florian Liviu spunea...

@Anonim
"Vedeti ca au fost membri ai miscarii comuniste din Romania, unii morti pe la inceputul lui '90, care v-ar fi atras atentia asupra unor asemenea chestiuni."

Păi tocmai asta e problema, că din cauza lor a eşuat mişcarea comunistă şi am fost forţaţi să revenim la capitalism. Nu au fost ei la putere până în 1989, n-au venit ei cu teoriile revizioniste de inspiraţie hruşciovistă, că stalinismul a fost criminal, dogmatic, că e depăşit etc.? Nu a interzis Ceauşescu scrierile lui Stalin ? Şi ce au făcut? Stalin le-a lăsat moştenire un sistem funcţional şi cu un larg suport popular şi ei l-au dus la prăbuşire şi la faliment. Aceşti oameni nu mai au dreptul să mai vorbească. Ei au avut ocazia să dovedească în timpul socialismului justeţea ideilor lor, din păcate pentru ei dar şi pentru noi ne-au dus la dezastru. Ştim de la Hegel că în materie de politică practica este criteriul adevărului. La moartea lui Stalin mişcarea comunistă era la apogeu, fascismul fusese înfrânt, capitalismul pierduse o treime din lume şi se afla în defensivă. Cei ce i-au urmat lui Stalin au alunecat în mocirla oportunismului, împăciuitorismului, defetismului, revizionismului, iar rezultatele le ştim şi le vedem cu toţii: mişcarea comunistă zace distrusă, iar capitalismul neo-liberal triumfă la scară planetară cu consecinţe incalculabile pentru viitorul civilizaţie umane.

Valerius spunea...

"Dictatura proletariatului este un nonsens."

Sunt de acord că e nevoie de " pareri proaspete", de regândirea conceptelor.
Nu discut despre oportunitatea dictaturii proletariatului acum. Dar în plan teoretic, aşa cum aţi plasat-o dv., ea nu este un nonsens. În contextul teoriei marxist-leniniste, dictatura proletariatului există numai în perioada de schimbare structurală a sistemului social: desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie, inclusiv relaţia de exploatare a proletarilor de către capitalişti. Proletar înseamnă a fi lipsit de mijloace de producţie şi a fi nevoit să-ţi vinzi forţa de muncă pe salariu, care este mai mic decât valoarea bunurilor realizate prin munca proletarului, diferenţa (plusvaloarea) încasând-o capitalistul, în mod gratuit şi imoral. Din momentul în care mijloacele de producţie intră în proprietate comună, fostul proletar devine proprietar de mijloace de producţie, deci nu mai este proletar.

Dacă în realitatea vechiului sistem, dărâmat în 1989, muncitorii nu s-au simţit cu adevărat proprietari este în parte din vina "birocraţiei comuniste", înstrăinate de popor, în parte din vina muncitorilor înşişi, care prin pasivitatea lor au permis confiscarea puterii de către birocraţie.

Tot aşa, de nedreptăţile care se fac acum suntem şi noi vinovaţi, prin pasivitatea noastră. Vom fi un popor fără ţară.

Anonim spunea...

@Florian Liviu: ma bucur sa vad ca sunteti critic fata de Ceausescu si regimul lui. Dar nu la el ma refeream, ci la unii care-si doreau un altfel de partid muncitoresc la inceputul anilor '90, unul ne-stalinist ...
Acuma cat de stalinist era partidul lui Ceausescu, ramane de discutat. Stalin a readus nationalismul ca politica de stat in Rusia, lucru care il aseamana cu Ceausescu. La fel, a cosntituit o inspiratie pentru Corea de Nord, care a fost la randul ei o sursa de inspiratie pentru Ceausescu. Nu puteti nega cultul personalitatii a lui Stalin sau sa-l transformati intr-o inventie de-a lui Hrusciov. Adica exact ceea ce a facut si Ceausescu. Se poate spune ca a existat mai degraba o imitatie mimetica din partea lui Ceausescu a unor realitati superficiale luate direct sau indirect din Stalin, dar asta nu inseamna decat ca regimul lui Ceausescu se aseamana la suprafata cu cel al lui Stalin in mai multe puncte specifice (nu in toate). Sa spui ca aspectele astea nu tin de stalinism, pentru ca tu alegi alte aspecte, care iti plac mai mult, inseamna sa ignori o parte din realitate. De asta, ramanerea la nivelul lozincilor nu face decat sa va mentina la acelasi nivel de dinainte de 1989, adica cel al imitatiei superficiale.

Anonim spunea...

@Valerius: stiu ce loc juca dictatura proletariatului la Marx, adica o oranduire temporara, in perioada de schimbare structurala. Cat de justificata sau nu este asta la el, e o alta discutie. Eu ma refeream la contextul in care folosea Florian Liviu acest termen ("Stalin este dovada vie că dictatura proletariatului nu este o utopie ..."). Pai Stalin a trait pana in 1953, Revolutia bolsevica a fost undeva intre 1917 si 1921. Cam lunga oranduirea asta temporara si exceptionala, nu gasiti? In plus e o notiune care, in practica, pare sa includa cam orice, inclusiv dictatura unei parti a proletariatului (sau a reprezentantilor ei birocrati) asupra altei parti a proletariatului. Speram ca practica v-a invatat sa priviti cu circumspectie orice fel de dictatura temporara (cu numele, cel putin), dar m-am inselat. Provizoratul dureaza, stiti cum se spune pe drept cuvant.

Valeriu Stănescu spunea...

" Revolutia bolsevica a fost undeva intre 1917 si 1921. Cam lunga oranduirea asta temporara si exceptionala, nu gasiti?"

Credeam că ne-am înţeles; durata asta nu se stabileşte arbitrar, ci în funcţie de schimbarea structurală, de schimbarea bazei economice a societăţii, în principal a formei de proprietate. Rusia fiind o ţară mare, schimbarea asta nu s-a putut face pocnind din degete. România este mult mai mică şi totuşi cooperativizarea a durat, dacă mai ţin eu minte, din 1949 până în 1962.

Dar nu am de gând să apăr abuzurile, greşelile care s-au făcut în regimul "comunist".

bogdan spunea...

@Anonim

@bogdan : ca gestul lui Hrusciov este acela al unui fiu care-si ucide tatal este evident. Dar stiti, exista tati si tati. Cam burgheza aprecierea asta bazata pe valoarea absoluta a valorilor patriarhale, nu credeti?


Tata si fiu exista in orice oranduire,

Anonim spunea...

@Valeriu Stanescu: si totusi, nu vi se pare o perioada de "exceptionalitate", de "dictatura a proletariatului" de vreo 35 de ani ceva cam lunga? Si aici nu ma refer la faptul ca la scara istoriei 35 de ani s-ar putea sa fie putin, ci la faptul ca educarea in dicatatura a mai multe generatii poate vicia societatea din temelii? Cum de altfel s-a si intamplat.

Si daca tot ati amintit de colectivizare ca parte din "dictatura proletariatului", de ce nu s-a facut colectivizarea fortat, de la un cap la altul, in 2-3 ani, asa, pe fatza, ca doar era "dictatura proletariatului" si era permis orice. De ce a fost nevoie de minciuna colectivizarii voluntare cand se stia clar ca clasa taraneasca era reactionara? Pai va spun eu de ce: de frica unor rascoale.
Insa oameni ca dl. Florian Liviu si altii, in loc sa recunoasca acesta ipocrizie si aceste greseli (probabil nu fata de marxismul stalinist), umbla in continuare cu lozinci, pe care ar trebui sa le luam drept adevaruri. Adica pe de o parte recunosc ca era nevoie de propaganda (deci de ipocrizie) ca sa mearga treaba mai unsa, pe de alta parte au pretentia si astazi sa luam de bune lozincile propagandei. Oare chiar nu puteti evolua deloc? Mai ales ca astazi nu exista nicio necesitate istorica, sociala, nicio oportunitate de nepierdut pentru a infaptui "Revolutia" si lucrurile trebuie cladite de la zero, trebuie creata incet incet o clasa muncitoare emancipata, cum vreti sa o creati, tot prin lozinci si minciuna? "Sfarsitul capitalismului e aproape, tovarasi!" E aproape de vreo 200 de ani si mai bine si uite ca nu e chiar asa. Trebuie sa incerci sa construiesti si sa propui deja alternative pentru societatea postcapitalista inca de pe acum, sa incerci sa dai un raspuns intrebarilor de azi la care nu poate raspunde capitalismul, nu intrebarilor de acum 160 de ani.
In fine, am senzatia ca am nimerit aici intr-un butic de familie, cu tabieturi, cu relatii, nu la membrii unui partid care se vrea de masa in viitor.
Apreciez gazduirea, dar cred ca mi-a cam ajuns pentru moment. Sper sa va treziti la timp, sau sa va mai innoiti, imi pare rau sa o spun.

Florian Liviu spunea...

@Anonim
Argumentele dvs. se reduc la următoarea idee: Dictatura proletariatului e un non sens, în schimb democraţia burgheză, care este de fapt tot o dictatură a oligarhiei financiare, e foarte bună, şi mai vreţi să pozaţi în comunist. Spuneţi cinstit din capul locului că sunteţi social-democrat şi ok, am înţeles, e opţiunea dvs., nu se supără nimeni. Noi aici suntem un grup care se vrea antiburghez, antiliberal şi anti-social-democrat.
Noi nu credem, cum nu credeţi dvs. în colectivizarea de bună voie, că salariaţii şi patronatul sunt parteneri sociali. Noi credem în lupta de clasă şi în teza fundamentală a materialismului istoric enunţată de Marx că istoria nu este în esenţa sa decât istoria luptelor de clasă. Admiraţia nostră pentru Stalin constă în principal tocmai pe faptul că el a pus accent pe lupta de clasă afirmând în contradicţie de exemplu cu Ceauşescu că lupta de clasă continuă şi în socialism şi chiar se ascute, că există mereu pericolul răsturnării puterii proletare şi revenirii la capitalism câtă vreme există încercuirea capitalistă, adică câtă vreme există lagărul capitalist. Acest lucru a fost ignorat de revizionismul hruşciovist cu varianta sa triumfalistă şi hiper-optimistă a ceauşismului cu consecinţe din cele mai catastrofale.

Valeriu Stănescu spunea...

@Anonim
"Trebuie sa incerci sa construiesti si sa propui deja alternative pentru societatea postcapitalista inca de pe acum, sa incerci sa dai un raspuns intrebarilor de azi la care nu poate raspunde capitalismul, nu intrebarilor de acum 160 de ani."

De acord. Ce propuneţi ? Nu vedeţi că aceia care conduc azi, conform intereselor marelui capital, nu acceptă nici măcar discutarea unei alternative ? Nu vedeţi că suntem în dictatură, deja de vreo 23 de ani ? Situaţia marii majorităţi se va înrăutăţi, popoare întregi sunt expropriate de ţările lor. Dictatura se va prelungi, sine die, pentru a apăra acest sistem nedrept. Nu vedeţi că suntem într-un stat poliţienesc? Nu vedeţi abuzurile procurorilor, ale serviciilor secrete ? Astea nu vă revoltă ? Vă revoltă dictatura trecută a proletariatului ?

Anonim spunea...

@Valeriu Stanescu
1. Nu poti compara dictatura proletariatului, asa cum a fost ea in practica, cu "dictatura" capitalista de la noi, care e un regim mult mai insidios. Comparati dumneavoastra mere cu coacaze, nu ma supar.
2. Nu "dictatura proletariatului" din trecut ma revolta, pentru mine e un simplu fapt istoric. Ma revolta incremenirea in propunerea aceleiasi solutii astazi, neschimbata, neluand in considerare erorile trecutului. Privesc spre viitor, nu spre trecut. Dumneavoastra sunteti cei care va uitati constant doar la gloria trecuta a mareului sistem comunist.

Anonim spunea...

@Florian Liviu:
1. Ce nu sunt cu siguranta: un bolsevic. Daca asta ma face social-democrat, fie. Insa nu cred ca bolsevismul este singurul tip de comunism posibil. Daca e asa, zic pas.
2. Scutiti-ma, va rog, de interpretarile dumneavoastra facute cu sablonul, faptul ca cer o reanalizare a "dictaturiii proletariatului" asa cum a fost ea in realitate ca mijloc de schimbare a structurilor nu inseamna ca prefer democratia formala.
3. Daca nu credeti in colectivizarea de buna voie nu trebuia sa o prezentati ca atare, atunci cand ea s-a facut fortat. Adica sa-i aparati astazi pe cei care au mintit atunci. Apoi confuzia dumneavoastra este evidenta - ceea ce nu va scuteste de a rastalmaci ceea ce spun - introduceti notiunile de patronat si de salariati in contextul colectivizarii. Despre ce patronat si salariati vorbim in cazul tzaranilor cu gospodarii individuale - adica imensa majoritate - care au refuzat colectivizarea? Sau sunteti din aceia care doriti sa vedeti neaparat relatii capitaliste de munca inclusiv acolo unde nu-s?
3. Poate-mi explicati si mie atunci cum se imbina admiratia dumneavoastra pentru Stalin si pentru lupta de clasa care se tot ascute de la o generatie la alta (si care are nevoie in mod necesar de un stat centralizat) cu idealul comunismului care e abolirea statului? Ignorance is bliss.

Valeriu Stănescu spunea...

@Anonim

"Ma revolta incremenirea in propunerea aceleiasi solutii astazi, neschimbata, neluand in considerare erorile trecutului."

Şi eu sunt pentru regândirea conceptelor, a proiectului, mereu cu faţa către realitate. Am avut polemici chiar şi cu domnul Florian Liviu. Dar există o esenţă a proiectului marxist la care nu pot renunţa: proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie generează raporturi alienante între oameni, generează nedreptate. Câtă proprietate privată să fie şi câtă proprietate publică asupra mijloacelor de producţie ar trebui să decidă majoritatea electoratului. Dacă vă e frică de puterea voturilor celor "proşti, dar mulţi", deja aveţi o problemă cu democraţia. De fapt, anticomuniştii nu se tem doar de comunism, ci şi de democraţia autentică.

Anonim spunea...

@Valeriu Stanescu:
Tocmai ca nu mi-e frica. Dar se pare ca le e frica celor care camufleaza actiuni de nationalizare fortata a pamanturilor taranilor mici in actiuni de colectivizare "de buna voie".
Cu un lucru, cel putin, sunt insa de acord macar partial in ceea ce spun bolsevicii: nu trebuie sa te astepti sa vina schimbarea de la mase. O munca de educatie tot trebuie facuta, pana la urma si marxismul nu e o filosofie iesita din teoria numerelor mari, ci din gandirea unui om (sigur, care si-a insusit si s-a folosit de ideile altora de dinainte, dar nu e o creatie de masa). La fel cum nici neurochirurgia nu poate fi o problema de democratie sau de plebiscit.
Nu vad insa cum ai putea construi o noua oranduire sociala durabila, bazandu-te doar pe o elita care sa vorbeasca in numele poporului. Practica politica inseamna, intre altele, recursul la popor, consultarea si confruntarea cu acesta, forjarea actiunilor din aceasta confruntare. Pentru ca e evident ca cei care isi asuma responsabilitatea conducerii unor mase trebuie sa vina cu altceva decat pur si simplu ceea ce ar reiesi dintr-un sondaj de opinie si asta ii poate duce la conflicte cu masa. Asemenea conflicte nu trebuie insa rezolvate prin impunerea prin forta a punctului de vedere al elitei conducatoare, ci printr-un dialog cu masa, pe care aceasta din urma trebuie sa aiba educatia de a-l accepta. Daca vreti sa aveti o relevanta in viitor, trebuie sa veniti cu solutii la aceste probleme, nu sa propuneti dogme.

Valeriu Stănescu spunea...

@Anonim
Nu ştiu de ce mă tot acuzaţi de dogmatism. Dacă eu gândesc dogmatic, atunci şi dv. sunteţi dogmatic, căci sunt de acord cu aproape tot ce aţi scris în mesajul de mai sus.

Anonim spunea...

@Valeriu Stanescu:
Problema mea e in primul rand cu afirmatiile lui Florian Liviu, pentru care spune despre mine ca as fi social-democrat, cand de fapt gandeste in termeni de mensevic, deviationist de dreapta sau stangist. Adica "tovaras de drum".
If we were in the 1920s', he would probably "take me for a ride" :)