„Privatizarea ucide” (din lozincile manifestanților)
Sictirit de minciunile guvernanţilor, exasperat de situaţia economico-socială din ţară, ameninţat de pierderea drepturilor celor mai elementare, inclusiv dreptul la viaţă, umilit de proprii aleşi, poporul român a ieşit în stradă.
Într-o izbucnire furioasă la adresa actualei guvernări şi, implicit, la adresa întregului sistem capitalist, cetăţenii s-au revoltat împotriva tuturor tăierilor bugetare, măsurilor de austeritate şi dereglementările care ne-au adus în stare de sărăcie cruntă, precum şi atacul tot mai ascuţit asupra unor drepturi fundamentale câştigate în curs de decenii sau chiar secole, a tuturor măsurilor anti populare luate de către guvernarea portocalie.
Dar puterea portocalie, ca şi toate celelalte puteri postdecembriste, moştenitoare ale nomenclaturii doborâte în decembrie 1989, are în spatele ei, de fapt, instituţiile Troicii UE-FMI-BM, vajnică apărătoare a intereselor marelui capital imperialist. Dovadă este faptul că aceste măsuri nu au vizat doar România, ci toate ţările a căror conducere este supusă acestei troici.
Curbele de sacrificiu au adus populaţia într-o stare de sărăcie şi înrobire nemaiîntâlnită. Şi nu doar în România. Priviţi măsurile luate în Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania, Franţa, Italia, Statele Unite. Nu sunt foarte diferite de cele luate în România. Totuşi Guvernul României a plusat prin adoptarea prin asumarea răspunderii guvernamentale a Codului Muncii, prin care se distrug practic toate drepturile clasei muncitoare.
Cuţitul a ajuns la os. Nemulţumirea generalizată a făcut să explodeze până şi mămăliga. Lipsa unor veritabile organizaţii ale clasei muncitoare – politice sau sindicale – a permis Puterii să îşi facă mendrele, până când tensiunile acumulate au răbufnit spontan. Totuşi, cum se observă şi la aceste manifestaţii, absenţa unei organizări, unei direcţii, unor revendicări bine conturate şi a unui program face dificilă găsirea unor soluţii şi metode de rezolvare a problemelor. Greva generală, cerută de unii dintre manifestanţi, nu ar avea cum sa se facă fără implicarea sindicatelor, care trebuie recâştigate de proprii membri.
Asociaţia pentru Emanciparea Muncitorilor se solidarizează cu toţi cei care îşi exprimă nemulţumirea faţă de puterea actuală, considerând că privatizările aplicate la cererea Fondului Monetar Internaţional şi a Uniunii Europene, precum şi toate măsurile de austeritate luate până acum, duc la prăbuşirea totală a stării sociale a claselor muncitoare, a tineretului şi pensionarilor.
„Emanciparea muncitorilor va fi opera lor înşişi!”
„Avem dreptul la putere” (din lozincile manifestanţilor)
Acest comunicat va fi remis mişcării muncitoreşti internaţionale, Acordului International al Muncitorilor si Popoarelor, precum si Partidului Muncitoresc Independent pentru ca acesta să-l transmită oratorilor de la mitingul internaţionalist de la Paris, din 1 octombrie 2012.
ASOCIAȚIA PENTRU EMANCIPAREA MUNCITORILOR, 17.01.2012
Preşedinte,
Tudor Mili
PS. Acest comunicat ne-a fost remis prin email de către semnatarul său azi 18 ianuarie 2012.
4 comentarii:
Ati devenit si dvs trotkist? :D
Domnul Bobby, nu văd nimic trotskyst în acest text.
Atunci se pare ca nu stiti ce-i ala trotkism :) Comunicatul se inscrie evident pe linia comunismului de stanga, un conglomerat ideologic care-i include pe Rosa Luxembourg, Lev Trotki si miscarea autonomista. Insistenta pe puterea si dreptul muncitorilor de a se izbavi ei insisi este graitoare. Daca ar fi fost stalinista, ar fi fost sustinut rolul conducator al partidul ca element cel mai avansat al clasei muncitoare, deci o patura birocratica suprapusa proletariatului, care stie ea mai bine ce vor muncitorii aia prosti ("cu constiinta de clasa slab dezvoltata" in discursul standard)
Domnule Bobby eu sunt împotriva dogmatismului şi desigur şi împotriva cenzurii. Am primit comunicatul pe email şi am simţit că este de datoria mea să-l fac public.
Marx a spus că eliberarea muncitorilor trebuie să fie opera muncitorilor însăşi.
Lenin a spus şi probabil are dreptate că muncitorii nu pot depăşii conştiinţa trade-unionismului, că revendicărilor lor nu pot trece de nivelul sindical, că conştiinţa socialistă trebuie inoculată muncitorilor din afară de către partid. Până aici avem leninism pur.Iar eu care cunosc bine nivelul politic al muncitorilor sunt total de acord cu Lenin.
M-aş bucura foarte mult să greşesc odată cu Lenin şi să constat că muncitorii pot dobândii în mod spontan o conştiinţă socialistă.
Dar dacă o să vă duceţi în Piaţă şi veţi întreba tinerii muncitori, eu am făcut-o, ce părere au de comunism veţi avea surpriza să constataţi că ori sunt împotrivă, o minoritate, sau nu ştiu efectiv despre ce este vorba, marea majoritate.
Deci, constatarea lui Lenin şi Stalin că partidul este un instrument politic indispensabil şi fără de care nu se poate mişca nimic în direcţia socialismului este mai valabilă ca niciodată.
Dacă trotskyştii vor realiza undeva socialismul, deşi mă îndoiesc, bravo lor şi toată stima, nu am nimic împotrivă.
Trimiteți un comentariu