Plec de la premisa că în nimeni nu deţine adevărul absolut, deci nici eu. Pentru mine în materie de politică singurul criteriu al adevărului este practica social istorică. De aici rezultă că orice cercetare asupra politicii se reduce de fapt la o cercetare asupra istoriei, asupra faptelor şi evenimentelor.
Dar şi istoria, la rândul ei, este o interpretare, o hermeneutică, a materialului empiric prin prisma intereselor de clasă ale cercetătorului, manifestate în mod conştient sau nu. Deci interpretarea istorică are caracter de clasă. Nimeni nu este obiectiv. Aceleaşi fapte, au văzute din unghiuri diferite de clasă, înţelesuri diferite.
Pentru mine gruparea Andreas Baader, Ulrike Meinhof, mai cunoscută sub denumirea de Facţiunea Armata Roşie, reprezintă cea mai avansată formă la care a ajuns conştiinţa de clasă a proletariatului german, eroi martiri, care au ales ca mod de exprimare politică calea armelor, ca fiind singurul răspuns demn la teroarea presărată cu crime declanşată în anul 1968 de autorităţile împănate cu foşti nazişti ale Germaniei Federale, contra studenţilor de stânga- înfăptuind astfel imperativul lui Marx, "să înlocuim armele criticii cu critica armelor"- iar pentru Volodea Tismăneanu, de exemplu, şi chiar pentru Ceauşescu, un grup terorist de extremă stângă.
În sprijinul celor afirmate mai sus citez pe Atonio Gramsci, marele teoretician marxist italian, unul din liderii şi fondatorii Partidului Comunist Italian, mort prematur în puşcăriile fasciste:
Ar putea să existe o obiectivitate extra-istorică şi extra-umană ? Dar cine va decide asupra acestei obiectivităţi ? Cine se va putea plasa în acest "punct de vedere al universului în sine" şi ce va însemna un atare punct de vedere ?
"Obiectiv" înseamnă întotdeauna "obiectiv din punct de vedere uman", ceea ce corespunde cu "obiectiv din punct de vedere istoric"; altfel spus "obiectiv" ar însemna "în mod universal subiectiv".Omul cunoaşte obiectiv întrucât cunoaşterea sa e reală pentru tot genul uman istoriceşte unificat într-un sistem cultural....
Noi cunoaştem realitatea numai în raport cu omul şi, cum omul este devenire istorică, cum cunoaşterea şi realitatea sunt o devenire, obiectivitatea este şi ea o devenire.(Opere, vol.2, p.142-143)
"Obiectiv" înseamnă întotdeauna "obiectiv din punct de vedere uman", ceea ce corespunde cu "obiectiv din punct de vedere istoric" ceea ce înseamnă, merg eu mai departe "obiectiv din punct de vedere al conştiinţei de clasă".
Dar totodată nu trebuie să cădem nici în relativism istoric. Trebuie să mergem pe această sârmă subţire care este studiul istorie cu o prăjină care să ne ajute la menţinerea echilibrului având la cele două extremităţi pe de-o parte clasa, iar pe de alta grija de a nu cădea în relativism. Trebuie să tratăm istoria obiectiv în cadrul clasei noastre. Sau mai simplu şi mai direct trebuie să analizăm evenimentele istorice conform criteriului: serveşte cutare acţiune interesele proletariatului ? Da sau nu. Dacă le serveşte atunci acţiunea e bună, dacă nu, este rea.
Şi acum două exemple, Cineva spunea cu maliţie că comuniştii români se închinau la Moscova, da, era foarte bine că priveau către Moscova câtă vreme Moscova era capitala mişcării comuniste internaţionale. A te sincroniza cu Moscova însemna în acei ani a servi interesele proletariatului mondial, nu a te pune în slujba imperialismului rus aşa cum naţionalişti doreau în mod fals să se înţeleagă.
Invers, a face politica Moscovei în momentul când aceasta a întors spatele proletariatului este un act nedemn şi descalificant pentru un comunist.
Al doilea exemplu este politica de cadre a lui Ceauşescu. Ceauşescu, nesocotind principiul leninist al partidului elitist format din profesionişti ai cauzei proletare, al partidului format din oameni de excepţie din punct de vedere moral şi intelectual şi în acelaşi timp oameni de acţiune capabili să lupte chiar şi cu arma pentru ideile lor politice, a optat pentru soluţia menşevică a unui partid de mase, care cu cât creştea numeric cu atât devenea mai birocratic, mai diluat, mai osificat. A fost această opţiune în interesul clasei muncitoare ? Ceauşescu ar fi răspuns, da, argumentând că orice muncitor primit în partid întărea caracterul muncitoresc al partidului, şi că cu cât sporeşte numărul membrilor, cu atât creşte şi tăria şi rolul politic al partidului în societate.
Complet fals, putem spune acum, pentru că practica social istorică a dat verdictul. Am folosit acest exemplu pentru a mai dezvălui şi criteriul secund al analizei istorice. Criteriul atingerii obiectivului sau, dacă vreţi, al lovirii sau ratării ţintei. În momentul contrarevoluţiei din decembrie 1989 am asistat la falimentul politicii de cadre a lui Ceauşescu şi la confirmarea strălucită a tezelor lui Lenin. Mamutul de 4 milioane de membri a fost complet neputincios să aibă o reacţie demnă, onorabilă, coerentă la loviturile duşmanului. Lipsită de substanţă politică, de personalitate, de spirit combativ, maşinăria birocratică numită pompos Partidul Comunist Român a ieşit în mod ruşinos pe scena din dos a istoriei. În 1989 Partidul Comunist Român nu numai că nu a servit proletariatul, dar l-a mai şi trădat fără remuşcări schimbându-şi peste noapte ideologia şi numele. A devenit social-democrat şi s-a auto-denumit FSN.
Deci a face politică comunistă acum, în condiţiile în care asistăm pe plan mondial la un reflux relativ al mişcării proletariatului, iar în România la victoria, sper vremelnică, a contrarevoluţiei ,se reduce la studiul istoriei comunismului în secolul XX, aplicând criteriile arătate mai sus, încercând să desluşim şi să descâlcim faptele şi evenimentele, complet eliberaţi de prejudecăţile burgheze, căutând punctul de ruptură, momentul în care ceva s-a rupt iar mişcarea comunistă mondială a luat-o pe o pantă descendentă. Trebuie să ne recuperăm eroii şi să ne fixăm mai temeinic duşmanii. Trebuie să dezvăluim şi să dezavuăm tumoarea ce a crescut pe vâna revoluţionară a mişcării comuniste şi care se numeşte, social-democraţie.Trebuie să discernem din istoria primului stat al proletariatului-Uniunea Sovietică- ce a fost pozitiv şi ce nu. Există acolo o bogăţie nemărginită de spiritualitate comunistă. În 1921 Lenin a spus, nu ştiu dacă vom reuşi în încercările noastre, dar sunt sigur că experienţa noastră îi va inspira pe alţii.
Toată lumea vorbeşte de socialism dar nimeni nu ştie ce este, mulţi îşi închipuie că este ceva asemănător cu mântuirea lumii a lui Hristos, cu noul Ierusalim, etc. Eu prefer definiţia lui Jack London: "socialismul este aplicarea ştiinţei şi raţiunii în toate sferele activităţii umane.", deşi nu mă pot abţine să-l citez şi pe Stalin cu a sa cugetare că socialismul este ridicarea gradului de cultură al maselor. Socialismul de până acum a arătat un lucru extraordinar, după mine, faptul că poate exista viaţă şi fără patroni, fără capitalişti. Iată, deci, că poporul nu piere fără aceşti “binefăcători” ai săi.
Şi a mai arătat ceva la fel de extraordinar, că atunci când în fruntea clasei muncitoare se află oameni intransigenţi care nu se abat de la principiile marxismului revoluţionar, care pun interesele de clasă înaintea intereselor personale, se poate confrunta de la egal la egal cu capitalismul, că îl poate învinge la toate capitolele: spiritual, economic, militar, politic. Victoria asupra fascismului, consfinţită simbolic prin înălţarea steagului roşu pe clădirea Reichstag-ul hitlerist o dovedeşte pe deplin.
13 comentarii:
Domnule Liviu, practica istorică a arătat și că regimurile comuniste au fost niște creaturi cu picioare de lut. Au tot clamat prăbușirea capitalismului până au căzut ele însele.
Problema principală este aceea că doctrina marxistă are nevoie de reformă. În ce direcție ar trebui să o ai această reformă, asta trebuie să o hotărască marxiști dedicați, flexibili, educați și inteligenți. După mine, marxismul ar trebui să facă în primul rând pace cu religia, chiar exemplul dvs. pozitiv, Stalin, a făcut asta.
Cred că domnul Valerius are dreptate și că ar trebuie ca democrația să fie implementată așa cum trebuie în marxism, iar ca formă de luptă, decât ceea ce au făcut exaltații rudimentari de la la Baader-Meinhof, cu armele lor cu tot, mai bine s-ar merge pe atragerea reală de partea Partidului a muncitorilor și pe rezistență pasivă, gen Gandhi.
Regimul stalinist a fost un regim care a impus o teroare cumplită și care a avut în frunte un călău talentat, este excepția pe scara istorică și nu regula.
”Şi a mai arătat ceva la fel de extraordinar, că atunci când în fruntea clasei muncitoare se află oameni intransigenţi care nu se abat de la principiile marxismului revoluţionar, care pun interesele de clasă înaintea intereselor personale, se poate confrunta de la egal la egal cu capitalismul, că îl poate învinge la toate capitolele: spiritual, economic, militar, politic. Victoria asupra fascismului, consfinţită simbolic prin înălţarea steagului roşu pe clădirea Reichstag-ul hitlerist o dovedeşte pe deplin.”
Aveți nevoie nu de intransigenți, ci de înțelepți. Dacă vorbim acum de activismul politic comunist în viața socială, eu pot să spun că nu văd pe nimeni, nu văd nici intransigenți și nici înțelepți. De dl Rotaru, de la care aveam anumite așteptări, nu am mai auzit nimic.
Domnule Bogdan, nu ar fi mai bine decât să vă preocupaţi de probleme stângii, să vă vedeţi dvs. în continuare liniştit de legiune şi de căpitan ?
Mai o discuţie cu TLC, ori cu Marcel, mai un cântec ostăşesc, mai o predică popească, v-ar dispune mai mult, nu ?
Ştiu părerea dvs. nu este nevoie să mi-o repetaţi mereu. Personal îmi sunteţi simpatic, dar în politică amiciţiile şi simpatiile nu au loc., în viziunea mea, intransigenţa şi principiile primează.
Tot veniţi cu sloganuri şi lozinci ale propagandei burghezo-naziste, dar de dovedit, nu dovediţi nimic. Ba cu cărţi scrise de autori burghezi ca O istorie sinceră a poporului român, ba cu Alex Stoenescu, veniţi domnule cu documente dacă vreţi să discutăm pe teme de istorie. Cu documente, nu cu cărţi şi renunţaţi la prejudecăţile burgheze, altfel vă promit că nu vă mai răspund la comentarii.
O seară plăcută !
Păi, domnule Liviu, căderea regimurilor comuniste este un lucru evident.
Cu Baader-Meinhof am studiat mai demult problema, cred că iarăși este o evidență ce am spus.
Cu toate că eu nu vă resping aprioric opiniile pentru că sunteți stalinist, dvs. faceți acest lucru cu istoricii noștri de excepție, catalogându-i ca burghezi.
Nu puteți avea numai comentarii favorabile, trebuie să aveți în vedere asta, la mine au scris și oameni de stânga (marxiști, până acum) și de dreapta, și nu am avut nicio problemă cu asta, condiția, mic-burgheză, ca să vă parafrazez, a fost doar (și este!) ca exprimarea să fie civilizată. Dvs. și altor persoane de stânga v-am ținut partea constant, mai mult ca oricăror altor persoane, tocmai pentru că ați avut parte de cele mai multe atacuri. Dacă vreți să vă auziți numai dvs. pe dvs. înșivă, atunci tăiați toate comentariile și asta este.
Domnule Liviu, dvs. ați postat de 9 mai un elogiu adresat unui regim care ne-a smuls o parte din țară și nu v-a făcut nimeni observație pentru asta, se pare că noi, mic-burghezii, suntem destul de toleranți.
Nu sunt, domnule Liviu, legionar,ca să vă liniștiți, o să vă spun că sunt de stânga ca și dvs., eu înclin spre o stângă ca în țările nordice.
Sunteți oricând binevenit să scrieți la mine, nu v-am luat în seamă ultima dvs. luare de poziție, care părea destul de dușmănoasă, și asta nu în temeiul unei comuniuni totale de opinii, cât în temeiul libertății de exprimare și a simpatiei personale. La o adică, e normal să existe oameni de toate doctrinele pe lume, ține de diversitatea mic-burgheză a lumii.
Bă bucur că aţi spus că sunteţi de stânga. Dar să vedem ce înseamnă stânga pentru dvs. Eu spun că social-democraţia nu mă încălzeşte cu nimic, este reacţionară, am un milion de argumente pentru asta, am să vă dau doar un singur nume infam, Ion Iliescu. Ion Iliescu, care s-a ramolit într-atât încât de curând a afirmat că Stalin era în esenţă de dreapta, reluând vechile şi ruginitele teze trotskyste al capitalismului de stat. Dacă doriţi am să vă dau şi linkul către aceste cugetări iliesciene.
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/01/25/socialismul-paranormal-al-lui-ion-iliescu/
Practica istorică a dovedit că socialismul suedez s-a împotmolit într-o neputinţă laşă, el nefiind, de fapt ca orice social-democraţie, decât o cârjă pentru decrepitudinea burgheziei.
Aţi spus că aţi studiat cazul Baader-Meinhof, mă îndoiesc şi cred sincer că cunoştinţele dvs. despre aceşti eroi ai mişcării comuniste germane ce au plătit cu viaţa, aidoma Rosei Luxemburg si a lui Karl Liebknecht, pentru convingerile lor politice, trece de nivelul wikipedia.
Nu sunt stalinist, am mai spus-o şi o mai repet o dată, dar m-am săturat de acuzaţiile şi calomniile l-a adresa lui Stalin repetate de diverşi papagali care le-au înghiţit ca pe vitamina C de la propaganda burghezo-trotskysto-nazistă.
Vorbiţi de milioanele de crime ale lui Stalin. Dovediţi-le cu documente nu cu cărţi ale propagandei imperialiste scrise la comanda CIA gen Robert Conquest. Hai să vedem când a acţionat Stalin împotriva intereselor clasei muncitoare internaţionale al cărei lider incontestabil a fost vreme de aproape trei decenii ?
Am posta de 9 mai un elogiu al unei puteri care ne-a eliberat din ghearele fascismului şi care a adus în România un sistem social superior din punct de vedere spiritual şi material celui al negustorilor şi bancherilor.
Pentru mine a fi de stânga înseamnă a fi împotriva ordinii sociale de-spiritualizate a negustorilor şi bancherilor, a te opune capitalismului.
Uitaţi-vă la Băsescu, Berlusconi, Sarkozy, Dominique Strauss-Kahn etc. ştiţi ce au în comun aceşti golani bătrâni ?
Acelaşi suflet mic şi meschin de prăvăliaşi, aceiaşi egoism, lipsă de spiritualitate şi substanţă morală, acelaşi hedonism primitiv bazat pe promiscuitate, ei sunt imaginea emblematică a capitalismului.
A fi de stânga înseamnă a lupta împotriva lor,a spiritului lor şi în acelaşi timp a sluji interesele legitime ale celor ce muncesc, ale celor ce creează toate valorile spirituale şi materiale ce se află în jurul nostru şi nu obţin nimic în schimbul muncii lor.
Şi încă ceva foarte important a fi de stânga înseamnă a lupta împotriva imperialismului, fascismului, asupririi neo-coloniale a popoarelor.
D-le Liviu, despre cei de la Baader-Meinhof nu m-am documentat din Wikipedia. Ei au plătit cu viața pentru că au ales asta, ei s-au sinucis. La un moment dat, în pușcărie, toți săriseră la gâtul Ulrikăi Meinhof pentru atentatul de la tipografie, unde muriseră oameni ai muncii, fapt care a împins-o pe aceasta la sinucidere, iar mai târziu, după criza ostaticilor au comis suicid și restul, a scăpat numai Irmgard Möller. Au fost niște exaltați și cam atât, din punctul meu de vedere. Comunismul nu ar trebuie să fie separat de umanism, prudență și înțelepciune, și, de altfel, nicio doctrină care vrea să câștige sufletele oamenilor.
Cu Stalin, d-le Liviu, noi nu cred că o să fim de acord niciodată, însă, eu nu sunt anticomunist, deși încerc să mă situez într-o poziție echidistantă, am această înclinație spre modelul de stângă nordică.
Mai sunt conștient că oameni ca mine, ca dvs. sau ca dl Valerius, care să aibă cunoștințe despre istorie și doctrine, sunt din ce în ce mai puțini. De aici,respectul meu pentru această categorie. Admir totodată pasiunea cu care vă susțineți punctul de vedere.
Eu nu vă sunt dușman, ci mare burghezie. Eu sunt doar un om al muncii, care trăiește la bloc și care nu are mașină, pentru că a preferat în loc să strângă bani pentru mașină să strângă bani pentru câteva excursii modeste, sunt un om căruia îi place să trăiască simplu și să îi vadă fericiți pe cei din jurul lui.
Vai, câtă modestie, câtă moderaţie, absolut înduioşător.Bunul samaritean Bogdan, trecând prin lume ca o adiere de primăvară.Dacă nu v-aş cunoaşte aş zice că s-a călugărit Lorena Lupu.
"Cu Stalin, d-le Liviu, noi nu cred că o să fim de acord niciodată..."
De ce să nu fim. V-am mai spus-o şi vă repet, renunţaţi la prejudecăţile burgheze şi veţi vedea alt Stalin, altă istorie.
Victor Suvorov mare anticomunist, Tismăneanu e mic copil, a spus: "Mulţi îl consideră nebun pe Stalin pentru că nu reuşesc să înţeleagă logica lui."
Asta este, gruzinul era înzestrat cu o logică dumnezeiască.
Încercaţi să-l priviţi pe Stalin prin prisma proletarului din fabrică, prin prisma ţăranului sărac fără pământ, nu prin prisma micului burghez-care sunteţi- sau al naţionalistului rus sau ucrainian sau prin prisma activistului de partid care urcă treptele ierarhiei comuniste să se îmburghezească.
Şi pentru că aţi adus vorba de Ulrike Meinhof aceasta spunea într-o cuvântare ţinută în aula Universităţii Tehnice din Berlin în 12 aprilie 1968:
Dacă se aruncă cu o piatră-este vorba despre o infracţiune.Se aruncă o mie de pietre atunci e o acţiune politică. Se aprinde o maşină - este infracţiune, dacă se incendiază sute de maşini, atunci e o acţiune politică.
V-am dat acest citat pentru a înţelege mai bine ce este o acţiune politică, care este paradigma acţiunii politice.
Cu această paradigmă în minte, complet eliberat de orice prejudecată burgheză şi privind prin prisma intereselor şi conştiinţei de clasă a proletariatului sovietic, în circumstanţele istorice date ale spaţiului sovietic şi european, trebuiesc analizate acţiunile lui Stalin.
E destul de greu, dar dacă vă veţi strădui veţi reuşi !
Domnule, rar mi-a fost dat sa vad idei bune corupte in asa hal ca aici.
Cum poti sa compari Baader-Meinhof cu Rosa Luxemburg sau Karl Liebknecht? Miscarea comunista are suficienti martiri reali, nu marginali sinucigasi (pana si Romania are oameni ca I.C. Frimu, Leonte Filipescu, Pavel Tcacenco care au murit demn, asasinati de burghezie, si nu sinucigasi lasi). Apoi cum poate un stalinist (deci Marxist-Leninist), sa aplaude un astfel de grup, cand Lenin a demontat terorismul individual in faimosul pamflet-manifest "Ce e de facut"? Baader-Meinhof a fost doar o revolta mic-burgheza impotriva establishmentului vest-german, rupta de orice legatura cu proletariatul si fara a avea carcater de clasa.
Apoi nu inteleg partea cu propaganda trotkista... trotkistii n-au fost niciodata la putere (precum stalinistii), si nici n-au detinut rezerve financiare mari (precum burghezia capitalista), deci de unde propaganda? Ideile lui Trotki s-au raspandit in primul rand prin forta argumentelor, si nu argumentul fortei (nici nu incape comparatia cu impuscarea de catre Stalin a tuturor comunistilor care nu sustineau diamatul in forma obscura, niciodata explicitata, imaginata de dictator). De ce s-a chinuit atat de mult Stalin sa-l omoare pe Trotki, si n-a schitat nici un gest in cazuri in care pericolul pentru socialism era evident, precum Hitler, Mussolini ori Franco?
Apoi nu inteleg cum se impaca citarea lui Gramsci cu citarea lui Tismaneanu? Tismaneanu este cunoscut pentru ura viscerala pe care i-o poarta lui Iliescu pentru faptul ca acesta nu i-a oferit o sinecura cat timp a fost presedinte. De fapt Ion Iliescu este singurul om din mainstream-ul politic romanesc care mai sustine socialismul, si prin prezenta sa in dezbaterile publice de idei face miscarii socialiste mai mult bine decat ar putea vreodata face Rotaru sau Ungureanu.
Despre Stalin nici nu mai are rost sa discutam. Atata timp cat dumneavoastra acceptati suprimarea libertatilor individuale si asasinatele necontrolate a adversarilor politici reali si imaginari in numele unei lumi mai bune niciodata realizate (pentru mase, caci sunt sigur ca pentru Stalin si imburghezita birocratie de partid lumea era mult mai buna), ma indoiesc ca veti gasi sustinere in randurile oamenilor muncii romani.
Cum poti sa compari Baader-Meinhof cu Rosa Luxemburg sau Karl Liebknecht? Miscarea comunista are suficienti martiri reali, nu marginali sinucigasi (pana si Romania are oameni ca I.C. Frimu, Leonte Filipescu, Pavel Tcacenco care au murit demn, asasinati de burghezie, si nu sinucigasi lasi). Apoi cum poate un stalinist (deci Marxist-Leninist), sa aplaude un astfel de grup, cand Lenin a demontat terorismul individual in faimosul pamflet-manifest "Ce e de facut"? Baader-Meinhof a fost doar o revolta mic-burgheza impotriva establishmentului vest-german, rupta de orice legatura cu proletariatul si fara a avea carcater de clasa.”
Stimate domnule Liviu, domnul Bobby văd că spune, sub altă formă, ceea ce am spus eu, și anume că respectivii au fost niște exaltați, și, mai mult, îi descrie și ca mic-burghezi revoltați, ceea ce până la urmă, mi se pare a fi adevărat, un om de stânga adevărat nu ar fi procedat ca ei.
Iarăși un punct de vedere interesant:
”Despre Stalin nici nu mai are rost sa discutam. Atata timp cat dumneavoastra acceptati suprimarea libertatilor individuale si asasinatele necontrolate a adversarilor politici reali si imaginari in numele unei lumi mai bune niciodata realizate (pentru mase, caci sunt sigur ca pentru Stalin si imburghezita birocratie de partid lumea era mult mai buna), ma indoiesc ca veti gasi sustinere in randurile oamenilor muncii romani.”
@bobby
"Baader-Meinhof a fost doar o revolta mic-burgheza...", mă faceţi să râd, fiţi vă rog serios, cum vine aia revoltă mic-burgheză, păi dvs. vi-l puteţi imagina pe domnul Bogdan, reprezentantul emblematic al micii burghezii, acţionând ca Andreas Baader. Imaginaţi-vă puţin, faceţi un mic efort, domnul Bogdan şi Lorena Lupu aidoma revoltaţilor Andreas Baader si Ensslin Gudrun, trăind o frumoasă poveste de dragoste, incendiind maşinile scumpe ale burgheziei bucureştene pentru a atrage atenţia opiniei publice asupra atrocităţilor comise de imperialiştii NATO în Afganistan.
Îmi vine să mă tăvălesc pe jos de râs.
Nu sunt de acord nici cu suprimarea libertăţilor individuale, nici cu asasinatele politice, dar nici cu decontextualizarea acţiunilor lui Stalin atât în plan istoric cât şi al luptei de clasă.
Domnule Liviu, cred că faceți o greșeală, eu am făcut armata la trupe operative și știu binișor să mânuiesc un AKM, am avut FB la trageri. Dvs. în schimb îmi păreți cam prea visător ca să fi făcut armata.
Tocmai pentru că nu sunt un mic-burghez revoltat nu aș fi făcut ceea ce au făcut cei de la Baader-Meinhof, care chiar asta erau. Eu prefer să-mi servesc patria cu arma în mână, la nevoie, doar în cadrul Armatei Române.
off topic:
Putin ıntarziat, scuze. La Multi Multi Ani Fericiti şi tot ce va doriti cu ocazia zilei numelui.
Trimiteți un comentariu