Ce-i de făcut ?

Ne aflam in fata unui timp istoric în care perspectiva unui nou moment revoluționar pare foarte îndepărtată atât în țara noastră cât și aiurea. Perioadele de acalmie istorica deși neplăcute și de nesuportat pentru un spirit cu adevărat revoluționar sunt foarte favorabile și utile analizei, organizării partinice și clarificărilor doctrinare.

Depunerea armelor de către clasa muncitoare și defetismul care domnește în rândurile sale este rezultatul manipulării prin intermediul mass-mediei și mai cu seama a canalelor de televiziune, fărâmițării ei în urma predării obiectivelor industriale capitalului străin, trădării cumplite a liderilor de sindicat-majoritatea aflați pe listele de plata ale SRI sau a altor servicii secrete-, părăsirii tarii de către milioane de muncitori disperați în căutarea unui loc de munca în occident, lipsei de reacție publica a intelectualității de stânga, inexistentei unui partid autentic al proletariatului.

Din nefericire în România nu ființează o forța politica unita de sorginte revoluționara clara și neîndoielnică , capabila sa adune în jurul sau pe toți susținătorii și militanții cauzei proletare, ci numai niște încercări în faza de proiect, necristalizate doctrinar, foarte eclectice și necritice cum ar nPCR, iar celor care ființează juridic, cum ar fi Partidul Alianța Socialista al domnului Constantin Rotaru,  le lipsesc tezele ce constituie condiție prealabila a autenticității revoluționare: ieșirea României din NATO, desființarea bazelor militare străine de pe teritoriul național, recâștigarea independentei pierdute a tarii.

Peisajul mai este întregit și cu câțiva intelectuali marxiști care au decis sa acționeze pe cont propriu făcându-și simțita prezenta timid în spațiul virtual al internetului.

Sarcina principala a stângii în plan organizatoric este în opinia noastră unirea tuturor acestor forte, lăsând la o parte vanitățile și orgoliile liderilor, într-un singur partid, având drept tel final cucerirea puterii de către clasa muncitoare și trimiterea odată pentru totdeauna a capitalismului la coșul de gunoi al istoriei.

In planul analizelor, un obiectiv major al intelectualilor marxiști ar trebui sa fie elaborarea unei teorii științifice care sa poată oferii o explicație coerenta colapsului sistemului socialist sovietic și a aliaților săi pentru a identifica greșelile trecutului în scopul ne repetării acestora–un punct de pornire poate fi excelenta analiza a lui Alexander Zinoviev în lucrare Super-societatea occidentala și Rusia-, precum și tendințelor actuale ale capitalismului mondial intrat se pare în faza hiper-imperialismului.

Elaborarea unei istorii  nemistificate și necosmetizate în interesul nimănui, a partidului comunist din România de la înființarea sa în 1921 și pana la dizolvarea sa în 1989.
Cercetarea și aflarea adevărului istoric despre revoluția din decembrie 1989

Demascarea caracterului limitat al democrației burgheze parlamentare în cadrul căreia clasa muncitoare nu poate spera la nimic mai mult decât are parte în prezent, adică umilință, foame, grija zilei de mâine.
Trebuie explicat clasei muncitoare de o mie de ori dacă este nevoie ca esența parlamentarismul se reduce la “a hotărâ o data la câțiva ani care membru al clasei dominante va reprima și va călca in picioare poporul în parlament”, iar votul universal este numai un instrument de dominație al burgheziei adică al milionarilor jefuitori ai averii statului.

In plan doctrinar trebuie sa o spunem deschis ca piatra de încercare a oricărui auto declarat marxist este leninismul acestuia. Redus la esență leninismul înseamnă valorificarea la maximum a valentelor revoluționare ale marxismului, toleranță zero fata de oportunism-orice teorie care are ca ax central teza înțelegerii, impaciuirii claselor cum ar fi social democratia-, intransigentă politică insemnand mergere pana in panzele albe pe cartea revolutiei proletare.

Iar revoluția proletara are drept obiectiv principal sfărâmarea statului burghez-în nici un caz nu se pune problema reformării acestuia-, dezmembrarea totala a mașinăriei birocrato-militaro-represive și înlocuirea acesteia cu o noua forma politica elastica care sa permită exprimarea unei diversități de interese și în cadrul căreia sa se poată înfăptui eliberarea economica a muncii.

Nu trebuie pierdut din vedere ca sarcina zero a primului guvern al clasei muncitoare o data instalat la putere va fi reglarea conturilor cu foștii tovarăși, adică judecarea și condamnarea celor ce se fac vinovați de organizarea loviturii de stat din 1989 soldata cu sute de morți nevinovați, trădarea intereselor clasei muncitoare având drept rezultanta  îndepărtarea sa de la putere și de predarea tarii în vederea jefuirii ei de către capitalurile monopoliste internaționale.

Precum se vede, în fata militanților, activiștilor ,simpatizanților și susținătorilor cauzei socialiste stau obiective multiple cu grad de dificultate ridicat. De modul în care ne vom achita de aceste sarcini și de altele care vor apărea pe parcurs va depinde dacă momentul revoluționar ce va fi sa vina ne va găsi pregătiți sau nu. Daca vom fi pregătiți și bine organizați puterea va trece mult mai lesne în mâinile clasei muncitoare, dacă ne va prinde nepregătiți el va fi deturnat de forțele ostile socialismului și celor ce își câștigă pâinea muncind salvându-și puterea, rangurile și privilegiile asa cum s-a mai întâmplat de atâtea ori în istorie.

Florian Liviu