Nicolae Ceaușescu

Astăzi aniversam 92 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu, marele patriot roman căzut la Târgoviște sub gloanțele contrarevoluției iliesciene. Modul demn și eroic în care s-a comportat în timpul martiriului pus la cale dușmanii  clasei muncitoare și cărora nu le-a oferit nici o clipa satisfacția îngenuncherii, a fricii sau a disperării , murind alături de femeia pe care a iubit-o si care l-a urmat întreaga viata, intonând amândoi acordurile eliberatoare ale Internaționalei , strigând cu ultima suflare „Traiască socialismul” a fost încheierea apoteotica a unei excepționale cariere politice pusa în slujba ridicării nivelului de viaţă al clase muncitoare, ridicării României pe drumul către modernitate. Nicolae Ceaușescu a murit dar spiritul ceausismului va intra în conștiința neamului din ce în ce mai adânc identificându-se intim cu conceptele de Bine și Dreptate.

Dar ce înseamna ceausismul, care este esenţa acestuia?
Ceaușismul este efortul colectiv al unui popor turnat în formele economiei socialiste planificate, canalizarea tuturor energiilor acestuia de către o conducere onesta și înțeleapta, pentru propășirea și dezvoltarea armonioasa a tarii, pentru  un standard de viata decent asigurat tuturor.

Toleranta zero la furt, corupție, parazitism, lenevie, însușire de bunuri necuvenite, comerț ilicit. Orice avere căreia posesorul nu-i putea justifica existenta prin munca cinstita era confiscata și deținătorul încarcerat. Pușcăriile socialiste erau intesate pana la refuz de delapidatori - multi din marii capitaliști postdecembriști de acolo și-au început cariera.

Meritocrație autentica prin promovarea valorilor și respingerea nonvalorilor.
Învățământul superior de stat absolut gratuit, de înalt nivel comparabil cu universitățile occidentale de prestigiu, dar condiționat de un dificil însa onest examen de admitere, constituia garanția ascensiunii sociale. Rolul sau în ceausism era formarea unei elite tehnico-umaniste apta sa preia conducerea societății.

Democrație autentica prin asigurarea accesului tuturor cetățenilor tarii la cultura, la practicarea sportului,la munca conform pregătirii, la învățământ gratuit de toate gradele, la concedii de odihna în stațiuni, la asistenta medicala gratuita de cea mai înaltă calitate,la locuința decenta, la exprimare artistica libera câtă vreme aceasta nu adopta poziții anti-socialiste sau antiromânești.

Consolidarea independentei politico-militare a României prin industrializare, printr-o politica externa principiala, lipsita de servilism, bazata pe principiul „neamestecului in treburile interne”,  prin conceptul militaro-strategic de apărare a patriei de către întregul popor înarmat, acum abandonat în favoarea unei minuscule și obediente armate de mercenari creata de imperialiștii americani cu banii poporului roman pentru a le slujii interesele aiurea.

Solidaritate cu cei multi, sărmani și înfometați de pe planeta, ce lupta cu arma ori prin alte mijloace pentru pâine și emancipare. Pentru impunerea unei noi ordini mondiale, juste și echitabile in care Occidentul bogat sa nu mai traiască din exploatarea fără satiu a lumii sărace și în care veniturile întregii planete sa nu se mai scurgă doar în buzunarele supersocietatii occidentale fără ca aceasta sa nu dea nimic la schimb.

Lupta activa pentru pace, pentru oprirea agresiunilor coloniale înfăptuite de puterile imperialiste, indiferent ce pretexte ar invoca acestea, împotriva unor state mai slabe și lipsite de apărare cum ar fi  Irak și Afganistan, condamnarea ferma și răspicată a invadatorilor și afirmarea sprijinului pentru luptătorii anti-ocupație.

Ceaușescu, desi uneori inconsecvent cu el însuși, a murit demn sub gloanțele dușmanilor socialismului și ai clasei muncitoare în apărarea ideilor și principiilor  enunțate mai sus.
Epoca sa n-a fost idilica ci aspra și plina de greutăți, dar în același timp măreață și istorica prin cele înfăptuite de poporul liber călăuzit de un părinte intelpt.Cel mai prețios lucru care rămâne în urma lui Ceaușescu este demonstrația elocventa a tezei ca prin socialism și numai prin socialism un popor întreg chinuit de istorie se poate înălța și intra în rezonanta deplina cu civilizația căreia ii aparține.

Florian Liviu

Trădarea intelectualilor

Dupa 1989 intelectualii antebelici dar și cei formați în anii socialismului au întors spatele clasei muncitoare abandonând-o, lăsând-o de izbeliște în fata dușmanilor săi,  fără mustrări de conștiința, primii uitând că aceasta le-a întins o mană prietenească în anii dictaturii sale, iar ceilalți de unde au plecat.

Dacă trădarea intelectualilor proveniți din vechea burghezie e mai ușor de înțeles și de suportat cu atât mai  jalnica și condamnabila este trădarea intelectualilor originari din rândul paturilor sărace cărora numai și numai socialismul le-a oferit un statut demn,onorabil.

Singura explicație nu poate fi decât credința falsa ca abandonând și fugind de socialism pot fugii și de propria îngustime a mintii, a conștiinței și a talentului. Au crezut ca pot ascunde adormirea vulcanului interior al creației, sau irosirea lavei acestuia în nesfârșite și sterile bacanale, ca pot înșela viata, istoria și pe ei însăși mințind ca  socialismul i-a lipsit de libertate, i-a siluit sa-l slujească, le-a impus teme deturnându-le astfel vocația.

Hidoșenia lor morala consta în ascunderea sterilității, impotentei, aridității artistice sub faldurile unei pretinse dictaturi, ce ii hrănea în pritaneu, numai pentru a lustrui cu coatele lor ascuțite mesele cafenelelor .

Il urau pe Ceaușescu din invidie - Ion Ianoși mărturisește printre rânduri în “Eu și El” - deoarece nu erau în stare sa opună faptelor acestuia ce schimbau la propriu fata tarii o opera artistica pe măsură. Erau chinuiți de neputința de a tine pasul în plan artistic cu epoca în care ființau.

Măreția epocii cerea capodopere, iar ei abia puteau da lucrări de serie.
In timp ce Ceaușescu făcea Istorie, ei făceau bancuri măcinați de frustrări și de pizma, cautând în zadar sa înțeleagă cum fiul unor țărani amărați din Scornicești e sufletul ce radiază viata și energie în toate ungherele tarii.

S-au mințit intre ei ca scriu pentru sertar, ca astfel își fac datoria de conștiințe libere ce protestează, se opun dictaturii. Dar când contrarevoluția a devenit fapt împlinit iar Ceaușescu a fost răsturnat sertarele s-au dovedit goale, ca și sufletele lor, ca și capetele lor.

Ne întrebăm cu amaraciune ce ar fi ajuns Mircea Dinescu daca s-ar fi nascut azi, asa cum s-a nascut cu mai bine de 50 de ani in urma, intr-o familie saraca din Slobozia ? Un nimeni.

Si atunci de unde atâta ura fata de socialism la acest intelectual fără scrupule, animat doar de o nestăvilită sete de parvenire, îmburghezit pana în vârful unghiilor ca și Stelian Tănase și ca toți ceilalți dealtfel, al cărui spirit egoist și îngust cu rădăcini în zona burții nu poate cugeta decât la destinația tigăii. Dar Ion Cristoiu, dar Andrei Plesu, dar  Gabriel Liiceanu, și multi alții ca ei ?

Toti aceștia au învățat la universități foarte bune de stat, au avut parte de profesori emeriți, și au fost promovați în funcții importante în anii socialismului încă de foarte tineri.Clasa muncitoare și-a pus speranțele în ei crezând naiva ca ii vor reprezenta interesele.S-au folosit de primul prilej pentru a musca cu perfidie mana care i-a hrănit. Au întors armele contra muncitorilor fără remușcări , contribuind mijlocit și nemijlocit la desființarea și transformarea ei din clasa sociala educata și dotata cu conștiința într-o turma înfometată ai cărei indivizi se confrunta cu spectrul mizeriei și al extincției.

Consolarea care ne rămâne este ca privind aceasta intelectualitate amorala și acreativă ce dorește a se legitima valoric prin vocația sa anticomunista și ce se pretinde îmbrăcată în straiele cele mai rafinate și scumpe ale spiritului  sa exclamăm precum copilul din celebra poveste a lui Andersen :”Împăratul e gol !”

Si mai este ceva, foarte profund și foarte important, cele mai înalte conștiințe, geniile acestui popor s-au raliat în marea lor majoritate ideii socialiste, ideii dreptății absolute și a binelui social. Dintre aceste mari spirite enumeram pe Tudor Arghezi, George Călinescu, Mihai Sadoveanu, Ion Barbu, G.Bacovia, Mircea Florian, Constantin Noica, Nichita Stănescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Camil Ressu si multi, multi alții.

Florian Liviu

Ilich Ramirez Sanchez un erou al luptei pentru libertate

Moto:”Sa înlocuim armele criticii cu critica armelor”  K.Marx

Într-o lume dominata de egoism, servilism și lașitate, subordonata  total scopului mărginit și obtuz al parvenirii cu orice preț, in care Idealul și Cauza s-au înclinat in fata atotputerniciei banului, oameni precum Ilich Ramirez Sanchez se nasc și exista pentru a ne lumina conștiințele aidoma unor meteoriți ce străbat genunile spațiului pentru a sfârși licărind efemer în contact cu atmosfera terestra. Iar asemenea lor  care cu cât bezna nopții este mai adânca cu atât flăcările în care se mistuie sunt mai luminoase, la fel și revoluționarii ca Ramirez Sanchez ce lupta cu arma la umăr pentru idealul dreptății sociale se înalta vederii noastre într-o statura cu atât mai curata, mai morala si mai luminoasa cu cât lumea în care ei se mistuie și ard este mai murdara, mai corupta, mai josnica mai demna de dispreț.

Cei ce conduc lumea prin manipulare sau prin forța, cei ce dețin puterea de a pătrunde în conștiințele noastre prin miile de voci ale crainicilor media îl numesc în mod mincinos terorist. Ei prezintă faptele denaturat urmărind sa arunce cu noroi, sa minimalizeze remarcabilele fapte de arme ale eroului. Adevărații teroriști sunt cei ce acuza de terorism. Ei urmăresc sa însele opinia publica afirmând în mod fals ca teroarea lovește la întâmplare, fără discriminare, fără rațiune, ca ea lovește în popor. Nimic mai neadevărat. Țintele gherilei urbane sunt marii capitaliști, marii bancheri, politicienii și magistrații corupți, liderii de sindicat trădători, trusturile de presa mincinoase, ofițerii serviciilor secrete, bazele armatelor imperialiste. Acestea constituie obiective legitime iar lupta împotriva lor un act eroic de dreptate supra juridica, scopul final fiind trezirea conștiinței maselor la idea de libertate sociala, răsturnarea capitalismului.

America latina pământul natal al lui Ilich Ramirez Scanchez  s-a dovedit un sol fertil pentru ideile marxiste revoluționare. Pe acest continent binecuvântat socialismul a biruit în trei state:Venezuela, Cuba și Bolivia. Exemplul reușitei lor, împreuna cu marea figura a celui care a fost Che Guevara, intrat în istorie ca revoluționarul prin excelenta, figura la care noi o asociem și pe cea al lui Ilich Ramirez Sanchez pentru faptele sale de arme excepționale, va avea cu siguranța ecouri în inimile noii generații de militanți și luptători ce au datoria de a duce mai departe steagul rosu al luptei celor multi și asupriți. Probabil ca aici, prin lupta decisa a popoarelor continentului se va naște o a doua Uniune Sovietica, în coasta celei mai reacționare puteri imperialiste.

Ștacheta înălțata de eroii socialismului și ai mișcării muncitorești este desigur foarte sus greu de atins și mai cu seama de depășit. Datoria noastră este sa facem toate eforturile, tot ce tine de voința noastră, de capacitatea noastră de munca și de lupta pentru a ne ridica la înălțimea statutului de luptător pentru libertatea clasei muncitoare. Moralmente trebuie sa fim pregătiți chiar și pentru prețul suprem. Che Guevara spunea cândva: ”Nu-mi pasa dacă mor cată vreme cineva ridica arma mea și continua sa tragă”.

Florian Liviu

Industrializarea socialistă

În anul 1948, populația rurală reprezenta 76,6% față de 23,4% populația urbană.
Conform cu „Enciclopedia României” din 1938, producția in­dustrială pe cap de locuitor era de 14 ori mai mică decât în S.U.A., de aproape 12 ori ca în Anglia şi de aproape 9 ori față de Germania…,iar venitul național pe locuitor înregistra în țara noastră abia 80 de dolari, nivel ce situa România pe ultimele locuri în statisticile internaționale.
În 1938, rămânea adevărat ceea ce a scris I.G. Duca în 1902: „Trebuie căutată soluția chestiei agrare în ameliorarea soartei țăranilor. În regiunea Mississippi, cu munca pe două zile, un negru îşi poate cumpăra o pereche de ghete, iar la noi un țăran ar trebui să muncească 45 zile…”

De la aceste cifre seci, de la aceasta realitate istorica a subdezvoltării s-a plecat în cursa pentru industrializare, pentru crearea unei agriculturi moderne având drept baza asocierea țăranilor în cooperative agricole sprijinite de stat cu mașini și utilaje, îngrășăminte, semințe de calitate și un sistem de irigații la scara națională. In aceasta curajoasa intreprindere socialiștii romani au avut înaintea lor modelul sovietic.Tânăra industrie sovietica creata sub conducerea lui Stalin pe baza unor planuri cincinale –conceptul de plan cincinal este rodul creativității economiștilor rusi- în intervalul 1928-1940 își dovedise forța și puterea în încleștarea titanica cu barbara mașină de război nazista.
Mai mult sovieticii dovediseră lumii întregi ca economia planificata este net superioara economiei capitaliste de piață.

In ciuda numeroaselor piedici ridicate de către dușmanii regimului, de inerția conștiințelor ce continuau sa gândească in termenii vechii orânduiri, de lipsa resurselor materiale și financiare, de lipsa competentelor tehnice și tehnologice, poporul în marea sa majoritate a înțeles miza istorica a provocării ce ii stătea în fata și s-a angajat pe drumul spinos al industrializării cu convingerea intima ca socialismul fără un nivel de viata ridicat nu ar fi decât visul de dreptate absoluta a unor utopiști.

Progresele nu s-au lăsat așteptate. In 1977 populația rurala coborâse la 52,5% iar populația urbana crescuse la 47,5% . Dar prinși în vâltoarea acțiunii, în încordarea voinței și a intelectului pana la limita supraumanului, partidul a ajuns la credința falsa ca industria reprezinta summum bonum, pe când ea nu este în realitate decât un rău necesar, mijloc absolut indispensabil civilizației pentru producerea îndestulătoare a bunurilor de consum, dar ce trebuie folosit cu măsura și ințelepciune pentru ca răul provocat de el, sa nu afecteze societatea în mai mare măsura decât binele ce-l generează.

Subordonarea înrobitoare a indivizilor fata de diviziunea muncii rămâne valabila și în socialism, precum si alienarea individului prin înstrăinarea sa de produsul muncii sale în cadrul producției industriale. Producția sociala accentuează diferențele și contradicțiile dialectice dintre munca fizica și munca intelectuala- apariția „gulerelor albe” ca grup distinct cu interese specifice în rândul clasei muncitoare. Aceste fenomene aparent marginale ce nu au fost contracarate în nici un fel de aparatul de partid, au dus în timp la demoralizarea clasei muncitoare, la inducerea în rândurile sale a unei atitudini defetiste ce au făcut-o sa-și plece urechea la propaganda insinuoasa a dușmanilor socialismului.

La aceste fenomene negative implicate de industrializare putem adăuga dezrădăcinarea forțata a unei mari mase de țărani din mediul rural și transformarea lor peste noapte în muncitori industriali cu o conștiința de clasa foarte precara și pregătire politica inexistenta. Aceasta pătrundere masiva a elementului țărănesc în muncitorimea orășeneasca a dus la diluarea conștiinței de clasa a muncitorimii în general, la scindarea clasei muncitoare și în final la subminarea bazei partidului.Muncitorii proveniți din țărani erau și au rămas aserviți concepțiilor individualiste țărănești și nu s-au raliat niciodată sincer la ideea socialista. Ei au reprezentat pentru partid un balast de care acesta nici măcar nu a fost conștient.

Tot industrializarea a dus în mod natural la nașterea unei birocrații tehnico-administrative. Ea sa constituit într-o pătură aparte aservita nomenclaturii de partid dar cu ambiții de dobândire a independentei. Conflictul dintre birocrația economica și nomenclatura nemediat de nimeni, lăsat la voia întâmplării a dus de asemenea la slăbirea partidului.

Toate acestea dar mai cu seama ritmul prea susținut al investițiilor, poate justificabil in perspectiva viitorului, în dauna consumului populației au dus la starea de nemulțumire accentuata și fierbere din 1989.

Dar cu tot deznodământul nefast pentru socialism, ca urmare a trădării lui Ion Iliescu -socialismul a fost înlăturat de Iliescu nu de asa zisa revoluție- cei ce și-au asumat sarcina creării unei industrii naționale, sarcină dusă pană la capăt chiar cu prețul vieții, cu toate minusurile și greșelile inerente unei construcții monumentale de o asa amploare, merita stima și prețuirea întregului popor roman și a generațiilor următoare.

In ultimii 20 de ani România a fost deposedata de industria pentru care marea majoritate dintre noi am suferit de frig și foame.Tonul l-a dat alogenul Petre Roman care a declarat cu marsevie ca industria tarii este „un morman de fiare vechi”. Rezultatele dezindustrializarii se vad în suferințele incomparabil mai mari pe care acest popor este osândit sa le îndure.

Florian Liviu

Oamenii bombă

Nimic nu a zguduit mai mult Occidentul din autosuficiența sa găunoasă decât trezirea în ultimele decenii a conștiinței adormite a lumii musulmane arabe și ne-arabe decisă să scuture prin conflict deschis odată pentru totdeauna jugul și dominația Vestului.

Un rol cheie, în plan psihologic, în această lupta dintre David și Goliat îl au oamenii bombă, martirii musulmani ce ajung sa se elibereze de apriga dorință de a trăi aceasta viată, înălțându-se pana la treapta înțelegerii unei alte existente superioare pentru care se pregătesc conștienți de pieirea lor.

Civilizația occidentala decadenta ripostează la acest fel de gest încercând sa-i știrbească gravitatea și măreția numindu-l act terorist iar pe autori naivi fanatici religioși. Ea nu poate înțelege nici în ruptul capului cum niște oameni pulsând de tinerețe și iubind viata, bărbați dar și femei, aleg benevol și merg cu voioșie la moarte în slujba unei idei.

Atât de mult s-a alienat societatea occidentala de esența sa creștina martirica, atât de mult s-a îmbibat de capitalism și de relații de piața pana în străfundul celulei sale de baza care este familia încât tot ce este forța spirituala ii este străina.

Ii este propriu capitalismului să macine intre rotile sale dințate, în retortele sale otrăvite, orice forma de spirit și sa o înlocuiască cu relații de piața. Asa numita moarte a ideologiilor, facerea și desfacerea familiilor, marginalizarea religiei nu sunt decât fenomene ale substituirii relațiilor bazate pe credința și ideal cu relații de piață.
Dar acest triumf aproape total al capitalismului în conștiințele occidentale este amenințat de un dușman implacabil: omul bombă.

Occidentul știe că ori impune cu forța forma sa de capitalism depersonalizant restului lumii și în special lumii islamice, ori este amenințată chiar propria sa existenta. Este o miza colosala în joc iar forțele aflate în conflict se înfrunta in Afganistan, devenit pentru moment nod istoric și scena a destinului planetar. Este o înfruntarea intre civilizația materialista occidentala a banului, a mercenarilor și spiritul de lupta eroic al poporului afgan, dar și o lupta intre religii.
O religie care nu poate produce oameni în stare sa-și dea bucuroși viata pentru crezul ei este o religie moarta și aici îl putem parafraza pe Nietzsche zicând: “Dumnezeul creștin e mort !” iar peste mormântul sau strălucește triumfătoare piața capitalista cu al sau idol adorat:banul.
Invers, o religie ca cea islamica în stare sa-și înalte credincioșii pana la creasta ultima a sacrificiului de sine mustește de viata și putere.

Afganistan este primul focar al luptei deschise a lumii musulmane în încercarea sa cutezătoare de a se elibera de sub jugul occidental. Cu siguranța vor urma și altele. Probabil ca în lupta titanica ce se va da în următorii ani influenta nefasta a occidentului va fi maturata din lumea araba. Daca arabii vor reuși sa se emancipeze, valul emancipării ar putea cuprinde lumea ca un foc de la un capăt la altul. Silit sa traiască îndiguit în propriile sale granițe, fără acces la izvorul nesecat de bogăție pe care îl constituie însușirea muncii popoarelor asuprite, silit sa renunțe la traiul sau parazitar, obligat sa muncească din greu pentru a-și câștiga existenta, Occidentul se va scutura de capitalism sau va pieri.

Zorii creștinismului s-au arătat lumii prin sângele martirilor creștini vărsat fără zgârcenie pe tot întinsul Imperiului Roman. Foarte putini contemporani au deslușit în bucuria cu care primii creștini întâmpinau martiriul semnele atingerii limitelor societății sclavagiste, semnele drumului înfundat pe care mergea Roma . In câteva sute de ani cea mai mare, mai trainica și înfricoșătoare construcție politica a antichității zăcea prăbușita în țăndări și ruina. Acum nu mai este nevoie de sute de ani pentru prăbușirea unui imperiu, istoria se întâmpla azi cu viteză mult superioară iar oamenii bombă se pot dovedi pentru capitalismul occidental mai periculoși decât toate rachetele sovietice.

Florian Liviu

ILIESCU DA UN NOU INTERVIU INTR-UN ZIAR MOSCOVIT DESPRE REVOLUTIE

Remarcam cu amărăciune la acest om ce nu mai are mult de trăit, în interviurile pe care le acorda presei, aceeași frazeologie a minciunii și urii fata de Ceaușescu și fata de socialism. Trimis sa studieze la Moscova de Ana Pauker, probabil ca un gest de recunoștință în memoria tatălui sau care și-a jertfit viata pentru cauza socialismului, Iliescu nu a înțeles nimic din înaltele idealuri marxiste . Oportunismul și carierismul l-au trădat încă de tânăr astfel încât a fost trecut de Ceaușescu pe linia doi apoi trei. A fost un afront de nesuportat. Gândul unei răzbunări cumplite a încolțit în inima sa sărata. I-a fost cumplit de greu sa traiască în acest lung răstimp pana în 1989 cu ura care i se cuibărise în viscere și pe care o hrănea cu speranța zilei răfuielii. In imaginarul sau măcinat de dorința de revanșa numai moartea lui Ceaușescu nu i se părea de ajuns, nu-i potolea instinctele atavice, setea de sânge, dorea și moartea Elenei Ceaușescu și a copiilor acestora . Si iată ca ziua mult visata a sosit. N-a ezitat nici un moment sa-și trimită la moarte fostul șef politic cu soție cu tot, nu s-a cutremurat nici un moment, n-a avut nici o remușcare, nici o tresărire de conștiința. A semnat sentința la moarte a Ceausestilor cu bucurie, cu o stare de voioșie ce i-a adus pentru o clipa împlinirea. Răzbunarea visata timp de douăzeci de ani avea loc în sfârșit. Iliescu își savura lacom sinistrul sau triumf împotriva Legii Morale. Sângele vărsat atunci ne urmărește încă și ne subjuga ca un blestem din cercul căruia nu putem ieși. Nimic nu se va putea realiza în aceasta țară pana când Legea Morala terfelita de Iliescu nu va ieși de sub semnul blestemului.Acum când s-au adunat douăzeci de ani de la acel asasinat odios, și când Iliescu nu mai are nimic de pierdut, așteptam ca asasinul sa-și mărturisească păcatul și astfel sa-și încheie socotelile pamântești într-un fel mântuit. Dar de unde atâta noblețe de suflet la un om hrănit cu ura, resentiment și sete de sânge aproape doua decenii.Puterea de a-ți mărturisii păcatele este o virtute prea mare pentru un suflet atât de mic și meschin cum este cel al lui Ion Iliescu, conducător prin frauda a destinelor acestui popor vreme de aproape zece ani. Dar exista consolarea ca un mare afront i se întâmplă și lui Iliescu pe măsura trecerii timpului, în conștiința generațiilor ce vin martiriul lui Ceaușescu îl ridica pe acesta pe un piedestal meritat și îl coboară pe Iliescu acolo unde ii este locul: la lada de gunoi a istoriei.

Florian Liviu

Interviu cu Ion Iliescu

Încercam sa facem pentru cititorii noștri o analiza a interviului acordat de Ion Iliescu ziaristului Ciprian Rus în 22.dec.2009 și publicat pe site-ul capital.ro, pentru a desluși mai bine fațetele personalității celui ce a condus România timp de 10 ani.

Iliescu: Tara fundamentală care s-a exprimat mai ales prin prăbușirea de sistem din 1989 a fost ignorarea pieței. Stalin, în abordarea lui primitivă, confunda piața cu capitalismul. Nu-i totuna. Piaţa a precedat cu mult capitalismul în istorie. Capitalismul nu a făcut decât să extindă la scara întregii societăţi relaţiiile de piaţă. Piaţa joacă un rol foarte important în această redistribuire a valorilor create într-o societate liberă.

Acest fragment sintetizează filosofia economica a social democrației contemporane și a lui Ion Iliescu. De fapt este teza trădării socialismului. In celebra sa teorie a valorii Karl Marx demitizează piața arătând ca valoarea unei mărfi nu este data de piața ci de timpul socialmente necesar pentru producerea ei. Marx merge mai departe și argumentează în Capitalul ca și profitul nu se formează pe piața ci prin însușirea plusvalorii de către capitalist. Smulgând valoarea și profitul din mana pietii, Marx demonstrează ca aceasta din urma joaca numai un rol secundar. Capitalismul contemporan însuși suprima piețele libere și libera concurenta prin asocierea capitaliștilor în trusturi, carteluri și monopoluri. Aceste asociații își propun sa controleze sursele de materii prime, rutele de transport ale acestora și desfacerea produselor finite. Rămâne o bucățică de piața libera, dar care se îngustează mereu, pentru nenorociții de jos, micii comercianți, sau micii producători condamnați la o lupta veșnică și disperata pentru supraviețuire.Stalin care era un fin dialectician nu putea confunda nicidecum piața cu capitalismul. Este unanim recunoscut chiar și de dușmanii săi succesul economic al lui Stalin care a transformat Rusia dintr-o țară agrara înapoiata într-o mare putere industriala în intervalul 1928-1940. In acest interval de 12 ani s-a dovedit empiric superioritatea economiei centralizate bine dirijate fata de economia de piața. Pentru comparație în același interval de timp statul burghez roman a bătut pasul pe loc și s-a înglodat in datorii externe ca și astăzi. Iata ce frumoasa lecție practica a dat “primitivul” Stalin înalților învățați în ale economiei politice de pretutindeni.

Iliescu: Procesul cel mai important, cel mai complicat după 1989 a fost transformarea economiei dintr-una rigidă, închistată, care s-a prăbuşit, într-una de piaţă. Asta a fost marea problemă pentru toţi.Tudorel Postolache a coordonat un comitet de aproape 2.000 de oameni din cercetarea academică, dar şi din economia concretă, reprezentanţi ai forţelor politice. Concluziile comitetului au reprezentat un reper bun, dar viaţa noastră politică a fost mai complicată.

Ultima fraza din fragmentul de mai sus ilustrează elocvent perfidia politicianului Ion Iliescu care ascunde într-o formulare talmudista adevăratul rol al comitetul Postolache de paravan la adăpostul căruia s-a plănuit si pus in practica marele jaf al avuției naționale, trecerea averii romanilor, rodul muncii de decenii a acestora in mâinile capitalului străin sau în mâinile unor indivizi venali din nomenclatura sau securitate.Capitalismul romanesc își reîncepe viata cu un furt uriaș, cu o nedreptate de nemăsurat imputabila suta la suta lui Ion Iliescu. Politica porților deschise dictata României si implementata de Iliescu a avut drept consecința dezindustrializarea și distrugerea agriculturii intensive pe suprafețe mari. României i s-a rezervat soarta de țară de rangul doi sau trei care va trai din export de forță de munca, export de materii prime și din turism.

Iliescu: Ceaușescu [cu intelectul sau limitat] credea că independența politică nu se poate consolida decât prin independentă economică. El vedea datoria externă ca o îngrădire a independentei economice. Cea mai mare putere economică a lumii a avut întotdeauna cele mai mari datorii – Statele Unite. Având datorie externă, trăiești pe spinarea altora.

Ne vine foarte greu sa comentam aceste fraze.Remarcam relaxarea tonului cu care criminalul vorbește de victima sa si ne cutremuram de manie si de revolta.Cum e posibil asa ceva? Cum e posibil sa critici cu atâta cinism doctrina economica a omului pe care l-ai asasinat ? Este bine știut si evident ca nu poate exista independenta politica fara independenta economica. Marx a arătat in numeroase rânduri ca baza vieții sociale este economicul, ca acesta dictează si primează asupra politicului.Datoria externa nu este nimic altceva decât mijlocul de aservire a unei tari de către marea finanța internațională. Povara datoriei externe a împiedicat si împedică tarile lumii a treia sa iasă din subdezvoltare. Practic acestea au ajuns sa se împrumute la Fondul Monetar Internațional pentru a putea plăti dobânzile la datoriile precedente. Situația Statelor Unite este diferita fundamental de oricare alta țară. Fondul Monetar și Banca Mondiala sunt instituții controlate prin statut de Statele Unite si alimentate cu fonduri de către acestea. Datoria externa a Statelor Unite este de fapt datorie interna si mai mult este in moneda proprie, dolarul american ceea ce le conferă un statut privilegiat. In plus cine poate pune piciorul in prag Statelor Unite sa le ceara sa plătească datoria ? Cat despre ultima propoziție ca datornicul trăiește pe spinarea altuia, ori este o gluma sadica, ori Iliescu vrea sa ne arate cine are cu adevărat un intelect limitat. Romanii datori la bănci, care se lupta zi de zi sa-si achite creditele înțeleg cu amărăciune ce bine este sa ai datorii asa cum ne îndeamnă cinic Ion Iliescu.

Florian Liviu

interviul poate fi consultat la adresa:
http://www.capital.ro/articol/interviu-capital-ro-iliescu-sunt-total-tamaie-in-materie-de-afaceri-129651.html

Ceausescu traieste !

Ilustram lipsa de profesionalism a presei cu articolul publicat de Ovidiu Nahoi in ziarul Adevărul din 20 Decembrie 2009 si intitulat “Ceaușescu trăiește !”

Autorul își începe articolul școlăresc cu propoziția “Ceaușescu este expresia răului colectiv romanesc.” Ziaristul Nahoi nu se obosește sa-si argumenteze enunțul asa ca o vom face noi în zece puncte:
Ceaușescu este expresia răului colectiv romanesc pentru ca :

1.a dus o politica de industrializare forțata a României, țara cum bine știm eminamente agrara și subdezvoltata industrial, construind judicios toate ramurile industriale de la grea la ușoara, de la cea energetica pana la cea a mobilei, repartizându-le echilibrat în teritoriu astfel încât oricare din regiunile tarii sa se dezvolte în mod egal.

Sigur ca industrializarea nu este o fericire ci dupa cum spunea Marx “un rău necesar”. Ea disloca si distruge destine, clădește cariere, doboară si oțelește voințe. Ca orice măreție a lumii presupune jertfa, sânge omenesc, lacrimi. Fara industrie un popor este aruncat in bezna subdezvoltării și a primitivismului iar statalitatea sa devine spectrala. A avea industrie este sinonim cu a avea stat. Din nefericire pentru noi industria romanească a fost in parte distrusa, în parte preluata de marile capitaluri occidentale, astfel încât profiturile ce se obțin de pe urma ei iau în prezent calea străinătății.

2.a dus o politica de ridicare a agriculturii romanești, prin sprijinirea și susținerea CAP-urilor- singura forma de organizare pentru cultivarea eficienta, cu mare productivitate, profitabila a largi suprafețe de pământ- prin dotarea acestora cu mașini și utilaje agricole si a unui sistem de irigații performant de care s-a ales praful după 1989. In timpul regimului Ceaușescu, România exporta masiv produse agricole și avea capacitatea de a hrăni în jur de 80 de milioane de persoane.In prezent producția agricola romanească ajunge pentru hrana a doar 6 milioane. Nu se mai exporta nimic, cu excepția forței de munca pentru agricultura statelor europene. Drama capsunarilor romani forțați sa muncească in condiții de sclavi moderni, presiunea distructiva la care sunt supuse familiile acestora, faptul ca femei nevoiașe sunt silite sa-și abandoneze copiii pentru o bucata de paine in Spania este pusa probabil de Nahoi tot in seama lui Ceaușescu.

3.a rezolvat problema locuințelor in marile orașe ale tarii. Practic orice familie tanara de muncitori beneficia de acces facil la locuința.

4.a dezvoltat rețeaua de drumuri nationale si a dat tarii canalul navigabil Dunăre-Marea Neagra. A construit metroul bucureștean, Casa Poporului, Centru Civic etc.

5.A achitat datoria externa a tarii, contractata pentru industrializare nu pentru cumpărarea bunăvoinței populației , si a mai și lăsat in visteria tarii 2 mld. de dolari transformând România din țară debitoare în țară creditoare. Dupa plata datoriei, Ceaușescu a interzis prin constituție contractarea de credite externe de către stat. In prezent datoria externa a tarii se cifrează la 80 mld. Euro

6.In România lui Ceaușescu asistenta medicala era gratuita și de înalt profesionalism , fiecare om al muncii cât de neînsemnat beneficia de un salariu decent, concediu de odihna pe litoral sau în stațiuni de recreere, iar șomajul era scos în afara legii. In prezent deficitul de medici este enorm iar șomajul se apropie de un milion de persoane.

7. Sitem gratuit de învățământ la toate nivelurile de ridicata calitate bazat pe principiile meritocrației și selecției riguroase a candidaților la admiterea în ciclurile de școlarizare. Lichidarea analfabetismului. In prezent în România sunt peste un milion de analfabeți.

8.Condiții deosebite de trai și creație pentru elita intelectuala a tarii. Creatorii beneficiau de case si tabere de creatie gratuite de acces facil la diferite fonduri bănești etc.In anii regimului socialist s-au creat opere artistice si tehnice deosebit de valoroase. (a se compara cu desertul cultural de după 1989)

9.Socialismul și Ceaușescu au vegheat la asigurarea repartiției echitabile a venitului național astfel ca raportul dintre cel mai mic și cel mai mare salariu era de 1:6. O uriașa prăpastie se casca în prezent intre clasele sociale romanești.

10.A asigurat prin abile manevre diplomatice și prin politica de industrializare independenta reala a tarii. Dupa 1989 România a fost aservita complet capitalurilor occidentale și imperialismului american.

Mai departe Nahoi scrie: “Comunismul ne-a fost adus pe tancurile Armatei Roșii. Ne-a fost impus cu forța de o putere de ocupație. Ceausismul însa cea mai monstruoasa forma a comunismului de pe întreg cuprinsul Europei Centrale și de Est…”
Sa le luam pe rand si sa le demontam:

1.Comunismul ne-a fost adus pe tancurile Armatei Rosii.

Regimul comunist s-a instaurat în România in urma situației geopolitice ce s-a creat la sfarsitul celui de al doilea război mondial cu acordul Statelor Unite ale Americii și al Marii Britanii care au recunoscut la Yalta, dreptul Uniunii Sovietice invigatoare în războiul antihitlerist , de a-și exercita influenta in Europa de Răsărit. In 1945 la finele războiului, întreaga clasa politica burgheza era total compromisă în ochii majorității romanilor care doreau ca aceasta sa plătească pentru greșelile sale politice ce duseseră România la catastrofa, pentru sutele de mii de victime ale războiului și pentru suferințele și umilințele indurate de popor în ultimele decenii. Timpul mult așteptat al răfuielii cu o clasa politica corupta, venala, stricata, urata de toți sosise în sfârșit. Sub influenta exemplului sovietic în inima poporului roman s-a trezit conștiința demnității și puterii sale politice. Lipsita aproape complet de suport popular clasa politica burgheza scindata in interior și supusa presiunii maselor din exterior a colapsat împreuna cu sistemul capitalist al cărui exponent era la alegerile din 1946. Poporul roman și-a exprimat prin vot voința sa ferma de răsturnare a capitalismului împreună cu cohorta sa sărată de burghezi, moșieri, paraziți, etc.

2.Ceausismul cea mai monstruoasa forma a comunismului de pe întreg cuprinsul Europei Centrale si de Est…

Monstruozitatea regimului Ceaușescu se vede din soarta “cruda” pe care au avut-o marii săi dizidenți in timp ce Ceausescu se afla la putere, din masurile luate de Ceausescu contra acestora:
Silviu Brucan a fost mutat cu domiciliu forțat din Primăverii în cartierul Damăroia.
Ion Iliescu își vedea liniștit de treaba la editura Tehnica dar era supravegheat.
Virgil Magureanu a fost dat afara de la Ștefan Gheorghiu si trimis la Focsani.
Gelu Voican Voiculescu a fost dat afara de la servici.
Mircea Dinescu a fost arestat la domiciliu și urmărit de un securist.
Doina Cornea a fost urmărită de un securist.
Generalul Militaru a fost trecut în rezerva pentru spionaj în favoarea KGB.
In tot acest timp aceste personaje complotau și expediau scrisori către postul de radio Europa Libera.In general regimul ceaușist nu a fost deloc unul violent. Ceaușescu nu-si elimina fizic oponenții ci doar ii muta fără tam-tam pe linie moarta. Exemplele de mai sus sunt elocvente.

Citam mai departe din articolul lui Nahoi alta fraza ce ne-a atras atenția: “România ar fi trebuit să treacă printr-un proces echivalent cu denazificarea din Germania, care n-a însemnat doar procesul de la Nürnberg.”
Sa ne lămurim.Capetele de acuzare în primul proces de la Nürnberg au fost:

1. Participarea la un plan comun sau a unei conspirații pentru comiterea de crime împotriva păcii
2. Plănuirea, inițierea şi susținerea de războaie de agresiune şi alte crime împotriva păcii
3. Crime de război
4. Crime împotriva umanității

In rugam pe Nahoi sa ne spună la ce capete de acuzare din cele prezentate mai sus trebuie sa răspundă România sau regimul Ceaușescu ?

Spre finalul articolului intalnim o fraza din care nu mai intelegem nimic: “Ceauşismul este atât de prezent în subconștientul colectiv încât electoratul îl caută încă febril pe acel Ceauşescu tânăr, din august 1968”. Daca zice Nahoi asa o fi.

Întregul articol al domnului Nahoi poate fi găsit la următorul URL:
http://www.adevarul.ro/editorial_-_ovidiu_nahoi/Ceausescu_traieste_7_174652535.html#

Poziția noastră fata de Ceaușescu este următoarea:
Ceaușescu are merite incontestabile, majore și-a adus o contribuție importanta la dezvoltarea României, la ridicarea nivelului de trai al clasei muncitoare. Privind obiectiv multe din actele sale politice au conotații mai mult legionare decât internaționalist proletare. In ciuda unor scăderi inerente oricărui om politic marele sau merit în istoria României este in opinia noastra consolidarea independentei tarii prin industrializare. Datorita faptului ca a fost asasinat de dusmanii Romaniei și în comparație cu urmașii săi la cârma tarii, cu desertul economico spiritual ce i-a urmat, statura sa politica capătă dimensiuni cu totul si cu totul remarcabile.

Florian Liviu

John Lennon promotor al marxismului

Conexiunea dintre muzica rock şi marxism este ilustrată de melodia „Imagine”, compusă de John Lennon, membru al formaţiei Beatles. Dacă citim cu atenţie versurile, descoperim ca Lennon doreste sa ne impartaseasca cu geniul sau muzical învăţăturile lui Karl Marx

1) Religia este o piedica in calea ridicarii constiintei politice a maselor, opiu pentru popor si deaceea trebuie abandonata:
Imagine there’s no heaven (Închipuie-ţi că nu exista raiul)
It’s easy if you try (E uşor, dacă încerci)
No hell below us (Nu există iad sub noi)
Above us only sky (Deasupra, numai cerul)
It isn’t hard to do (Nu e greu deloc)
Nothing to kill or die for (Nimic pentru care să ucizi sau să mori)
and no religion too (şi nici religie)

2) Clasa muncitoare nu are patrie. Proletari din toate tarile uniti-va!
Imagine there’s no countries (Închipuie-ţi că nu există ţări)

3) Abolirea proprietăţii private:
Imagine no possessions (închipuie-ţi că nu-s proprietăţi)

4) Promovarea noii lumi socialiste in care paradigma lacomiei si profitului este abandonata in favoarea utilizarii in comun a resurselor si izvoarelor de bogatie ale planetei :
I wonder if you can (Mă întreb dacă poţi)
No need for greed or hunger (Fără lăcomie sau foamete)
A brotherhood of man (Înfrăţirea omenirii)
Imagine all the people (Închipuie-ţi toţi oamenii)
Sharing all the world (Împărţind întreaga lume)

5) Indemn la alaturarea in lupta pentru crearea noii societatii socialiste globale:
I hope someday you’ll join us (Sper ca-ntr-o zi să ni te-alături)
And the world will be as one (Iar lumea va fi un tot)

Banul unicul zeu al sistemului

Criteriul universal de selecție al valorilor în capitalism este banul, cantitatea de bani, masa de bani pe care un individ o poseda. Nu interesează sursa averii ci doar averea. Totul este de vânzare, totul se poate vinde și cumpăra. Se poate cumpăra o sentință de judecata, anii de temniță, o demnitate, o diploma, un titlu universitar de doctor sau de profesor. Se poate cumpăra celebritatea, faima sau triumful. Se poate cumpăra sexul, iubirea, credința, virtutea, conștiința datoriei. Piața moravurilor este singura piață libera în capitalism.
Nu exista nici o corelație intre averea unui individ și utilitatea sa sociala. Absolut nici una. Deși frazeologia găunoasa oficiala vrea sa ne convingă de contrariu. Apologeții sistemului în frunte cu Ludwig von Mises și-au dat osteneala în zadar încercând sa ne convingă de justețea și echitatea inerente pieței libere. Asa cum spunea cineva: “Faptele sunt cele mai încăpățânate ființe” .Cei ce închină panegirice capitalismului sunt contraziși flagrant de realitate. Dau doar un exemplu ce îmi vine acum in minte. In vreme ce marele chirurg Alexandru Pesamosca având nepretuitul merit de a fi reușit sa readucă zâmbetul pe fata miilor de copii pe care i-a operat în lungul unei întregi vieți închinata alinării suferințelor celor mici, își duce bătrânețile umile într-o sărăcăcioasă rezerva a spitalului unde a slujit fără nici o alta cerința decât un modest și nobil salariu de medic, interlopul miliardar Sile Pietroi este eliberat de judecători din închisoare pe motivul ca are rate de plătit la bănci. Marii interlopi ai României putrezi de bogați intra în pușcărie doar ca sa-și controleze oamenii și locotenenții aflați în detenție.
Ei se plimba liberi pe culoarele penitenciarelor și sunt salutați de gardieni și procurori cu mare teama și respect. La moartea banditului craiovean Caiac s-au adunat in semn de omagiu peste cinci mii de infractori care au defilat in limuzine de lux in urma cortegiului sfidand si umilind o politie corupta si apatica care in mod normal ar fi trebuit sa-i aresteze, in conditiile in care la înmormântarea marelui actor Gheorghe Dinica abia daca s-au strans o suta de persoane.
Legile statului stau aplecate în fata celor puternici ce le încalcă și împreuna se pleacă în fata banului.
Posesia averii,a banului, face sa fi respectat în mod automat, fără întrebări, fără dubii , lipsa duce la umilința, marginalizare, depersonalizare. Un om fără bani este un gunoi de aruncat la ghena societății..
Inca o data se dovedește dacă mai era nevoie, amara observație a marxismului, ca în capitalism legea morala are caracter de clasa, ca nu este universala cum eronat credea Immanuel Kant. Legea morala kantiana care cere acțiune izvorata numai si numai din respectul datoriei a fost înlocuita în capitalismul actual cu legea acțiunii din respect și venerație pentru ban.

Florian Liviu