Prizonier la Guantanamo

Cartea mollahului Abdul Salam Zaeef  fost ambasador al Emiratului Afganistanului în Pakistan, născută din lacrimi, suferință și luptă, vine sa confirme încă o dată ororile imperialismului american, injustețea și criminalitatea sa imanentă, să dezvăluie adevăratul scop al războiului din Afganistan care nu este altul decât întărirea dominației autoritare a Statele Unite asupra întregii lumi, învelite în poleiala înșelătoare a frazeologiei găunoase despre drepturile omului, stat de drept, luptă împotriva terorismului etc.

Călcând în picioare destine, terfelind demnitatea umană prin intermediul celor mai umilitoare si cumplite torturi - prizonieri ținuti absolut goi în zăpadă, bătăi pană la pierderea cunoștinței, hrană insuficientă privare de somn, simularea înecului și a execuțiilor-  încălcând fără nici un scrupul Convenția de la Geneva, ducând în eroare și împiedicând desfășurarea activității reprezentanților Crucii Roșii, America ne arată limpede calea pe care merge, calea fascismului.

Pentru a eluda legislația internațională privind drepturile omului Statele Unite folosesc nave militare transformate în centre de detenție, navigând în afara apelor teritoriale și plasate sub jurisdicția marinei americane.Un astfel de vas este USS Peleliu “amphibious assault ship” de 39.000 tone la bordul căruia autorul cărții mollahul Zaeef a fost încarcerat și torturat pană când a fost transferat în lagărul din golful cubanez.

Altă stratagemă rușinoasă folosită tot în acest scop este nerecunoașterea statutului de inamic combatant al deținuților întemnițați  la Guantanamo.
Orice cetățean, aflat oriunde  –cazul șeicului Sabir din Bosnia o dovedește- poate fi aruncat în această pușcărie politică aflată la marginea lumii în mod discreționar numai pe baza fabricării unor acuzații de terorism.

Ceea ce e afirmat mai sus este dovedit de faptul ca o mare parte din cei închiși la Guantanamo sub acuzația de terorism au fost eliberați după multi ani de închisoare, fără a se putea demonstra că au făcut vreuna din crimele pentru care au fost încarcerați. America demonstrează prin tot ce întreprinde ca numai cei slabi și mizerabili trebuie să se supună legii internaționale, în timp ce America se poate dispensa de ea.

Dar teroarea și urgia declanșată de imperialiștii yankei în Irak și Afganistan, lagărul de tortura de la Guantanamo  este o sabie cu doua tăișuri.
Ura musulmanilor fata de Statele Unite s-a intensificat în lumea întreagă.
Aceste doua războaie au smuls de pe fata Americii masca democrației lăsând la vedere chipul hâd al tiraniei. Milioane și milioane de oameni se luminează și înțeleg caracterul de jaf și de cucerire al acțiunilor complexului politico-militar american.

“Azi, ca și ieri, ne spune autorul în încheiere, afganii sunt prinși în capcana, omorați, arestați, încarcerați, torturați. Forțele străine le invadează casele, le bombardează, le umilesc femeile și copiii, ii obliga sa părăsească țara. Si, în plus, trebuie sa suporte tot felul de acuzații, de la cea a traficului de droguri, pana la cea a organizării terorismului internațional…”

Dar cu toate acestea bravul popor afgan, animat de islam și de ideea demnității naționale luptă eroic împotriva superputerii fasciste americane. E o lupta asimetrică, e lupta micuțului David împotriva uriașului Goliat, dar cu atât mai eroica, mai merituoasă și mai demnă de laudă.

Toți cei ce se numesc marxiști sau antifasciști ar trebui să se solidarizeze cu lupta afganilor împotriva contropitorului yankeu sprijinit de slugile sale-unele decăzute dar cu blazon aristocratic cum ar fi Marea Britanie.

Este bine cunoscuta de orice marxist teza fundamentala a lui Marx ca “lupta de clasa este motorul istoriei” și tot bine știut este ca ea poate îmbrăca de a lungul timpului, sau în împrejurări specifice, diverse forme și diferite aspecte. Nu trebuie sa gândim simplist și să consideram că lupta de clasă se reduce la conflictul dintre muncă și capital în interiorul unui stat anume. In cazul imperialismului, lupta popoarelor subjugate ce se zbat pentru a ieși din orbita dominației sale, are caracter de clasă dar îmbracă forma luptei pentru independenta.

Unii marxiști refuză sa sprijine lupta afganilor motivând ca ei sunt animați de islam iar luptele din Afganistan au factură religioasa, fără legătură cu cauza proletariatului. Aceasta este o grava eroare și denota o cunoaștere superficială a marxismului sau un schematism de gândire de care trebuie să ne ferim. Trebuie pe cât putem să privim problemele în mod dialectic și sa sprijinim activ și deschis lupta eroicului popor Afgan, cerând răspicat și ferm guvernului nostru retragerea militarilor romani din Afganistan.

La fel ar trebui să procedeze și cei ce se numesc antifasciști, să sesizeze caracterul fascistoid al agresiunilor americane și al NATO și sa ni se alăture în demersul nostru.

Florian Liviu

Oamenii bombă

Nimic nu a zguduit mai mult Occidentul din autosuficiența sa găunoasă decât trezirea în ultimele decenii a conștiinței adormite a lumii musulmane arabe și ne-arabe decisă să scuture prin conflict deschis odată pentru totdeauna jugul și dominația Vestului.

Un rol cheie, în plan psihologic, în această lupta dintre David și Goliat îl au oamenii bombă, martirii musulmani ce ajung sa se elibereze de apriga dorință de a trăi aceasta viată, înălțându-se pana la treapta înțelegerii unei alte existente superioare pentru care se pregătesc conștienți de pieirea lor.

Civilizația occidentala decadenta ripostează la acest fel de gest încercând sa-i știrbească gravitatea și măreția numindu-l act terorist iar pe autori naivi fanatici religioși. Ea nu poate înțelege nici în ruptul capului cum niște oameni pulsând de tinerețe și iubind viata, bărbați dar și femei, aleg benevol și merg cu voioșie la moarte în slujba unei idei.

Atât de mult s-a alienat societatea occidentala de esența sa creștina martirica, atât de mult s-a îmbibat de capitalism și de relații de piața pana în străfundul celulei sale de baza care este familia încât tot ce este forța spirituala ii este străina.

Ii este propriu capitalismului să macine intre rotile sale dințate, în retortele sale otrăvite, orice forma de spirit și sa o înlocuiască cu relații de piața. Asa numita moarte a ideologiilor, facerea și desfacerea familiilor, marginalizarea religiei nu sunt decât fenomene ale substituirii relațiilor bazate pe credința și ideal cu relații de piață.
Dar acest triumf aproape total al capitalismului în conștiințele occidentale este amenințat de un dușman implacabil: omul bombă.

Occidentul știe că ori impune cu forța forma sa de capitalism depersonalizant restului lumii și în special lumii islamice, ori este amenințată chiar propria sa existenta. Este o miza colosala în joc iar forțele aflate în conflict se înfrunta in Afganistan, devenit pentru moment nod istoric și scena a destinului planetar. Este o înfruntarea intre civilizația materialista occidentala a banului, a mercenarilor și spiritul de lupta eroic al poporului afgan, dar și o lupta intre religii.
O religie care nu poate produce oameni în stare sa-și dea bucuroși viata pentru crezul ei este o religie moarta și aici îl putem parafraza pe Nietzsche zicând: “Dumnezeul creștin e mort !” iar peste mormântul sau strălucește triumfătoare piața capitalista cu al sau idol adorat:banul.
Invers, o religie ca cea islamica în stare sa-și înalte credincioșii pana la creasta ultima a sacrificiului de sine mustește de viata și putere.

Afganistan este primul focar al luptei deschise a lumii musulmane în încercarea sa cutezătoare de a se elibera de sub jugul occidental. Cu siguranța vor urma și altele. Probabil ca în lupta titanica ce se va da în următorii ani influenta nefasta a occidentului va fi maturata din lumea araba. Daca arabii vor reuși sa se emancipeze, valul emancipării ar putea cuprinde lumea ca un foc de la un capăt la altul. Silit sa traiască îndiguit în propriile sale granițe, fără acces la izvorul nesecat de bogăție pe care îl constituie însușirea muncii popoarelor asuprite, silit sa renunțe la traiul sau parazitar, obligat sa muncească din greu pentru a-și câștiga existenta, Occidentul se va scutura de capitalism sau va pieri.

Zorii creștinismului s-au arătat lumii prin sângele martirilor creștini vărsat fără zgârcenie pe tot întinsul Imperiului Roman. Foarte putini contemporani au deslușit în bucuria cu care primii creștini întâmpinau martiriul semnele atingerii limitelor societății sclavagiste, semnele drumului înfundat pe care mergea Roma . In câteva sute de ani cea mai mare, mai trainica și înfricoșătoare construcție politica a antichității zăcea prăbușita în țăndări și ruina. Acum nu mai este nevoie de sute de ani pentru prăbușirea unui imperiu, istoria se întâmpla azi cu viteză mult superioară iar oamenii bombă se pot dovedi pentru capitalismul occidental mai periculoși decât toate rachetele sovietice.

Florian Liviu