Întâlnire cu ambasadorul Republicii Cuba

În centru excelenţa sa doamna Marta C Fajardo Palet

Joi 24 ianuarie a avut loc la sediul PAS din Bucureşti conferinţa ambasadorului Republicii Cuba în ţara noastră excelenţa sa doamna Marta C Fajardo Palet. Excelenţa sa a vorbit celor prezenţi despre situaţia socială şi economică din Cuba, despre importantele realizări ale socialismului cubanez în anumite sectoare de activitate precum cel medical şi turistic, despre noua legislaţie a emigrării ce a intrat în vigoare de la 14 ianuarie 2013 şi care simplifică formalităţile impuse cetăţenilor cubanezi ce doresc să  iasă sau să intre în ţară, despre necesitatea atragerii investiţiilor străine purtătoare de înaltă tehnologie precum şi despre dificultăţile şi greutăţile cu care se confruntă ţara domniei sale în urma impunerii de peste 50 de ani a unei crude şi inumane blocade economice de către SUA. În finalul conferinţei domnia sa a răspuns câtorva întrebări formulate de către public. Momentul s-a încheiat cu o scurtă cuvântare a şefului PAS, Constantin Rotaru, în care acesta şi-a exprimat adeziunea, sprijinul şi simpatia faţă de socialismul cubanez, faţă de realizările sale însemnate, faţă de lupta cubanezilor pentru a-şi conserva suveranitatea şi ordinea socială în faţa agresivităţii imperialismului american, dar şi mâhnirea şi părerea de rău că din păcate după contrarevoluţia din decembrie 1989 la mulţi indicatori sociali, umani şi economici România se află azi mult în urma Cubei.

Student în America

Prietenul nostru Kliment Vorosilov a publicat de curând un interviu cu un student american ce ilustrează elocvent condiţia şi perspectivele tinerilor din clasa muncitoare în Statele Unite, ţară fanion a capitalismului neo-liberal. Cu permisiunea sa reluăm şi noi acest interviu pentru a-l pune la dispoziţia cititorilor noştri

De curând i-am luat un interviu lui Max (Max Samuel Wellbrock-Talley) un tânăr comunist american, folosind sistemul de mesaje instant al Facebook-ului. Max este student în primul an la Kansas State University, majorul său este în inginerie nucleară, iar minorul în limba spaniolă.
Obiectivul interviului este de a vedea cum este să fii un tânăr student în SUA, care sunt presiunile dar și beneficiile de care ai parte. Pentru noi, românii comuniști, SUA nu este țara tuturor posibilităților, ci regatul capitalismului sălbatic.

-Max, pentru noi, comuniștii din România, este interesant să vedem cum este să fii student în SUA, țara capitalismului sălbatic. În socialism, la noi a existat un foarte bun sistem de educație, gratuit. Poți să ne spui câteva lucruri despre facultatea ta, cum ar fi numărul de ani de studiu, taxa anuală, ce este un major și un minor și care este modalitatea prin care tu îți acoperi taxa anuală de studiu?

-Kliment, în SUA sunt două tipuri de universități: publice și private. Cele publice sunt subvenționate de către stat, în timp ce cele private nu beneficiază de nicio subvenție. Ambele sunt însă foarte scumpe. Universitatea mea nu este considerată printre cele mai scumpe. Facultatea mea costă în jur de 14.000 USD pe an, în timp ce una similară din privat costă între 20.000 și 60.000 USD pe an.

Un major este ceea ce ai ales ca obiect principal de studiu, este ceea ce te plasează într-o anumită facultate din cadrul universității. Ingineria nucleară mă plasează în cadrul Facultății de Inginerie, cu un program destul de puțin flexibil, ce conține cursuri de inginerie mecanică și nucleară. Un minor deși se aseamănă cu majorul, este ceva adițional acestuia, fiind guvernat de reguli diferite. În cazul meu, trebuie să ating 120 de credite pentru major – ingineria nucleară, și 30 pentru minor – limba spaniolă, ceea ce îmi va oferi o diplomă care spune că sunt calificat în inginerie mecanică și nucleară, în limba engleză dar și în spaniolă.

Cele mai multe dintre disciplinele de major necesită patru ani de studii, separați în 8 semestre (un semestru mă costă 7.000 de USD). Majorul meu, fiind mai complex decât unul în științe politice, durează 5 ani. Doctorii și avocații au o situație mai specială, ei trebuie să-și ia licența, apoi să dea un examen de admitere, să mai facă încă trei sau patru ani la o instituție de studii specializată, apoi să dea un examen de calificare pentru statul în care vor lucra (sunt examene diferite pentru fiecare stat, unul pentru Kansas, altul pentru California etc.). Costul unui an de studiu pleacă în acest caz de la 20.000 USD în sus.

Pentru a-şi plătii studiile, unii studenţi capătă o bursă, bani ce provin în principiu din donaţii din sfera privată. Însă marea majoritate a studenţilor nu sunt aşa norocoşi. O parte dintre aceştia din urmă reuşesc să obţină credit pentru studii unde dobânda este acoperită de autorităţi pe perioada studiilor. Alţi, cum este şi cazul meu, recurg la credite private unde dobânda fluctuează în funcţie de piaţă. Eu, de exemplu, am luat cu împrumut o primă tranşă de 5.500 USD pentru primul semestru, cu o dobândă de 12,625%. Cu tot cu taxe, voi ajunge să plătesc pentru primul an cam 15.000 USD.

În SUA s-a ajuns la situaţia când şi în cazul unui venit important pe gospodărie, cea mai mare parte a acestuia să se ducă la bănci, pentru a se plăti creditele. Voi absolvi având ceva deprinderi şi o bucată de hârtie ca diplomă, dar şi cu aproape 80.000 USD datorie, la care se adaugă taxele şi dobânda.

-Max, dacă ne luăm numai după ce ne-ai spus până acum, pare că SUA este o societate a naibii de nedreaptă, a avea o datorie de 80.000 USD la sfârşitul facultăţii, după 5 ani de studii, pare ceva îngrozitor. Mă simt atunci obligat să te întreb şi alte lucruri. Care sunt şansele ca să găseşti o slujbă bună la sfârşitul facultăţii? Cam care ar fi salariul tău în acest caz şi, în funcţie de asta, cât timp crezi că ţi-ar lua ca să plăteşti toată datoria? Poţi să ne spui pe scurt cum vezi tu situaţia poverii reprezentată de plata împrumutului pentru studiile universitare pentru americanul mediu? Apropo, Kansas State University în proprietatea cui se află?

-Slujba depinde în mod firesc de ceea ce ai studiat în colegiu. Pentru un inginer cu specialitatea mea, care tocmai a ieşit de pe băncile facultăţii, şansele de a obţine o slujbă plătită între 3.500 şi 5.000 USD pe lună la început sunt destul de mari. Dacă însă ai terminat, de exemplu, Istoria, cu drept de predare pentru clasele V-VIII, este mult mai dificil să-ţi găseşti o slujbă, şansele scăzând şi mai mult dacă este vorba de o slujbă bine plătită. Cred că societatea americană , aşa cum este ea construită, este împotriva manifestării în practică a pasiunii de care este animat cineva. Costul ridicat limitează ceea ce tu poţi alege pentru studiu. Cel mai uşor şi mai ieftin este să alegi ceva de studiu şi să te ţii de acel ceva, chiar dacă tu vei urî acel ceva şi apoi cariera pe care o vei avea, urmare a studiilor respective. Dacă în următorii ani de studiu voi ajunge la concluzia că nu îmi place ceea ce fac şi mă hotărăsc să fac altceva, atunci asta mă va costa 7.000 USD pentru fiecare dintre semestrele de studii pe care deja le-am urmat.

Însă, pentru marea majoritate a absolvenţilor lucrurile se complică şi mai mult după terminarea studiilor. Cheltuielile aferente unui apartament sau unei case sunt deseori prea mari pentru un absolvent deja îndatorat. De când a avea o maşină în America a devenit la fel de important ca a avea o casă, şi deoarece nu poţi pune deoparte destui bani pentru casă şi maşină din noua slujbă, având de plătit creditul pentru studii, asta înseamnă că vei fi nevoit să recurgi la credite suplimentare, care depăşesc deseori 200.000 USD, la care se adaugă suma aferentă taxelor şi dobânzii, suma totală adăugându-se creditului iniţial, pentru studii. Şi, bineînţeles, trebuie să mai ai bani şi ca să mănânci şi să te îmbraci, pentru doctor. A avea o familie devine mai scump cu fiecare copil pe care îl aduci pe lume - singurul beneficiu fiscal când ai copii este că ai o reducere mică de taxe pentru fiecare dintre copii. Astfel, un american, un el sau o ea, ajunge până la 30 de ani să fie înglodat în datorii, datorii care nu mai pot fi plătite.

Până la urmă, lucrul acesta, cu imposibilitatea de a-ţi plăti datoriile, devine regula.
Cu nunţile şi înmormântările costând mii de USD, când cineva moare, nu este neobişnuit ca toate lucrurile să fie vândute, pentru a se plăti ceea ce decedatul mai avea de plătit. Iar dacă tot nu se acoperă datoria, aceasta de cele mai multe ori va trece către descendenţi. În loc să lase ceva copiilor după moarte, americanii au ajuns să moară lăsând numai datorii generaţiei următoare.

Situaţia menţionată este un motiv deosebit de îngrijorare pentru mine. Ştiu că voi avea o datorie imensă. Cea mai bună şansă de a o plăti ar fi ca după absolvire să mă înrolez în Armată, pentru 5 ani de serviciu militar într-un teatru de operaţiuni. Apoi trebuie să văd ce voi face cu creditul bunicii. Dacă nu va fi plătit, vom pierde casa familiei, cea care ar trebui să-mi revină mie. În acest caz, va trebui să mă împrumut şi pentru o casă. Apoi mai este chestiunea maşinii, care urmează să mă coste 10.000 USD pentru modelul care îmi place. Toate acestea cu puţine posibilităţi de a câştiga bani pentru a plăti datoriile şi cu ameninţarea deasupra capului că pot pierde totul dacă nu voi plăti cea mai mare parte a datoriei. Dacă, de exemplu, ajung în situaţia de a nu mai putea plăti datoria pentru studii, aceasta trece automat la părinţii mei.

Kansas State University aparţine statului Kansas, că tot m-ai întrebat de asta. Este o instituţie publică administrată de executivul statului Kansas.

-Max, vrei să transmiţi ceva comuniştilor din România?

-Da, bineînţeles. Doresc să transmit tovarăşilor din România calde salutări tovărăşeşti şi mult succes în lupta împotriva Imperialismului, pentru socialism şi o viaţă bună oferită clasei muncitoare!

-Mulţumesc, Max. Toate cele bune!