Remarcam cu amărăciune la acest om ce nu mai are mult de trăit, în interviurile pe care le acorda presei, aceeași frazeologie a minciunii și urii fata de Ceaușescu și fata de socialism. Trimis sa studieze la Moscova de Ana Pauker, probabil ca un gest de recunoștință în memoria tatălui sau care și-a jertfit viata pentru cauza socialismului, Iliescu nu a înțeles nimic din înaltele idealuri marxiste . Oportunismul și carierismul l-au trădat încă de tânăr astfel încât a fost trecut de Ceaușescu pe linia doi apoi trei. A fost un afront de nesuportat. Gândul unei răzbunări cumplite a încolțit în inima sa sărata. I-a fost cumplit de greu sa traiască în acest lung răstimp pana în 1989 cu ura care i se cuibărise în viscere și pe care o hrănea cu speranța zilei răfuielii. In imaginarul sau măcinat de dorința de revanșa numai moartea lui Ceaușescu nu i se părea de ajuns, nu-i potolea instinctele atavice, setea de sânge, dorea și moartea Elenei Ceaușescu și a copiilor acestora . Si iată ca ziua mult visata a sosit. N-a ezitat nici un moment sa-și trimită la moarte fostul șef politic cu soție cu tot, nu s-a cutremurat nici un moment, n-a avut nici o remușcare, nici o tresărire de conștiința. A semnat sentința la moarte a Ceausestilor cu bucurie, cu o stare de voioșie ce i-a adus pentru o clipa împlinirea. Răzbunarea visata timp de douăzeci de ani avea loc în sfârșit. Iliescu își savura lacom sinistrul sau triumf împotriva Legii Morale. Sângele vărsat atunci ne urmărește încă și ne subjuga ca un blestem din cercul căruia nu putem ieși. Nimic nu se va putea realiza în aceasta țară pana când Legea Morala terfelita de Iliescu nu va ieși de sub semnul blestemului.Acum când s-au adunat douăzeci de ani de la acel asasinat odios, și când Iliescu nu mai are nimic de pierdut, așteptam ca asasinul sa-și mărturisească păcatul și astfel sa-și încheie socotelile pamântești într-un fel mântuit. Dar de unde atâta noblețe de suflet la un om hrănit cu ura, resentiment și sete de sânge aproape doua decenii.Puterea de a-ți mărturisii păcatele este o virtute prea mare pentru un suflet atât de mic și meschin cum este cel al lui Ion Iliescu, conducător prin frauda a destinelor acestui popor vreme de aproape zece ani. Dar exista consolarea ca un mare afront i se întâmplă și lui Iliescu pe măsura trecerii timpului, în conștiința generațiilor ce vin martiriul lui Ceaușescu îl ridica pe acesta pe un piedestal meritat și îl coboară pe Iliescu acolo unde ii este locul: la lada de gunoi a istoriei.
Florian Liviu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu