Mizeria morala a patronilor de presa si a presei
In România patronii presei de azi, televiziuni și ziare, sunt oameni cu biografie dubioasa, implicați în marile fraude de miliarde de dolari ai anilor nouăzeci. Pornind cu mâinile în buzunare la începutul erei democratice dar cu relații strânse în securitate, ei și-au clădit prin corupție, jaf, trafic de influenta, un imperiu financiar, un imperiu al răului și al corupției. Profilul lor moral este identic cu cel al unei reptile respingătoare în căutarea prăzii. Ei și acoliții lor se hrănesc cu minciuna și hrănesc minciuna. Aduna în jurul lor indivizi servili, fără coloana vertebrala, fără personalitate, ușor manipulabili pe care ii ridica la rangul de directori și redactori șefi. Promovarea într-o cariera de presa se face fără nici o legătura cu valoarea individului ci numai cu gradul de slugărnicie. Informarea onesta a publicului este ultima lor preocupare. Sarcina lor principala este zăpăcirea acestuia prin tehnica prezentării a doua puncte de vedere total opuse despre orice subiect al actualității. In acest mod lumea nu mai înțelege nimic și nu-și poate forma o părere, neavând opinie mulțimea devine apatica și ușor de manipulat. O alta tehnica menita sa inducă confuzie și depresie în rândul poporului este eludarea subiectelor cu adevărat sensibile: dezindustrializarea, înstrăinarea avuției naționale, transferul capitalurilor romanești în mâinile străinilor, datoria publica și privata enorma, răspândirea rapida și cronica a sărăciei în rândul maselor, creșterea imorala a ecartului dintre bogați si săraci, exportul de forță de munca ieftina, umilirea României, dependenta și aservirea tot mai accentuata de imperialismul supersocietății occidentale. Eludându-le se însămânțează in conștiința publica idea mincinoasa ca aceste probleme nu exista. Dar chiar presupunând ca patronii de presa si acoliții lor ar fi animați de comandamente morale, în capitalism presa este o intreprindere comerciala al cărei scop este înainte de toate maximizarea profitului și abia în al doilea rând satisfacerea unei comenzi sociale. Nevoia publicului de informare și dezbatere de calitate este subordonata total comandamentului profitului, iar in domeniul particular al mediei profitul se compune in principal din influenta politica si numai in secundar din componenta financiara. In democrație puterea politica este în ultima instanta decisa de monopolurile de presa după regulile de fier ale propagandei.Aceste reguli au fost inventate si dezvoltate de-a lungul secolului XX în special de industria americana de marketing. Este de notorietate ca piața media este dominata de câteva monopoluri intre care exista înțelegeri si alianțe și nu exista nici o umbra de piața libera. In aceste circumstanțe este firesc ca aspiranții la funcții în stat sa caute sa-și atragă simpatia si sprijinul acestor monopoluri. In orice regim politic puterea politica si presa sunt strâns împletite. Insa ipocrizia și fariseismul oamenilor politici ii împiedică sa o afirme deschis. Obsesia politicienilor de a nega acest adevăr a atins nivelul patologiei sociale. Într-o confruntare decisiva pentru cea mai înaltă funcție în stat unul din candidați a pierdut puncte importante, care în final au dus la pierderea alegerilor, pentru ca nu a putut para o lovitura a adversarului care l-a acuzat ca s-a întâlnit înaintea confruntării, în miezul nopții, cu un important monopolist al presei. Acest fapt dovedește imaginea idilica și complet falsa pe care capitalismul o are în conștiința publica, gradul avansat de spălare a creierelor majorității votanților care a condamnat în bloc o realitate de zi cu zi a capitalismului, aruncata în mod ipocrit în cârcă unui candidat de către celalalt. In loc ca presa sa-și aducă aportul la luminarea poporului ea a devenit ghidul sau pe drumul către întunecimile afundării într-un desert cultural. Patronata de adevărați sacerdoți ai minciunii, manipulării și dezinformării mass-media romanească amenință sa ne azvârle pe toți într-o fundătura fără ieșire a destinului. Căci cu false valori pe post de valori autentice cu idoli de carton și pitici de circ politic pe post de eroi un popor devine turma, își pierde identitatea, statalitatea și în final dispare de pe scena istoriei. Vinovații dacă toate aceste lucruri se vor adeveri nu trebuie cautați în alta parte decâtîn rândul acestor mizerabili monopoliști ai presei, autohtoni sau alogeni.Florian Liviu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu