Evenimentul zilei de Vineri 19 martie publica reportajul intitulat :Drama de ceferist:"Cine ma mai angajează acum ?" în care autorul încearcă sa redea o părticică din zbuciumul sufletesc, disperarea şi teama fata de ziua de mâine ce domneşte in rândul celor atinşi de ciuma şomajului.Prin gura a doi muncitori unul de 48 iar altul de 39 de ani desluşim în cele câteva fraze surprinse de ziarist drama unei clase întregi abandonată şi hulita de asa-numita elită a societăţii romaneşti.
"Cornel Dinu se prezintă: e de loc din comuna dâmboviţeană Gura Şuţii, a muncit primii 10 ani la Târgovişte şi alţi 19 în Bucureşti, pentru un salariu de 1.020 de lei pe lună. Are doi copii la şcoala generală, doi la liceu şi e în proces de divorţ". Iata o răsplată binemeritata după 29 de ani de munca grea:disponibilizarea. Luați aminte domnilor intelectuali cum trăieşte clasa muncitoare, asta nu este viata, ci povara, suferinţă, umilință şi în final moarte .Înainte sa apuce tocul şi sa scrie anacolutele domniei sale fraze împotriva lui Marx, domnul Tismaneanu mai bine s-ar întreba cum de nu se revolta Dumnezeu când pe lume este atâta nedreptate şi atâta nenorocire.
Si Cornel Dinu nu este un caz izolat, alţi zece mii de ceferişti mai sunt în situaţia lui, iar ca ei încă aproape un milion. Realizaţi oare cât plânset este în aceasta ţară, ce înseamnă sa se cuibărească frica şi deznădejdea într-un milion de suflete.Si ei sunt tot oameni ca şi noi, au dreptul sa se bucure de viata, au dreptul fundamental la munca.Li se oferă în schimb "privilegiul" compensatoriu de a admira cum clasa capitalista umple cazinourile, sau sălile unde se ţin serate burgheze, sau cluburile de noapte , cum se lafaie în limuzine luxoase afişându-si accesoriile vestimentare de mii de euro-numai dintr-un astfel de obiect s-ar putea finanţa educaţia unui copil timp de un an de zile- obţinute toate fără munca.
De ce este nevoie de capitalism ? Pentru ca marea majoritate sa muncească pe nimic iar un pumn de oameni sa paraziteze pe spinarea primilor? Iata nişte întrebări demne de filosoful Tismaneanu. Ca sa ma exprim în limbajul domniei sale cei un milion de romani cărora li se refuza dreptul la munca reprezinta reificarea nedreptăţii funciare a sistemului bazat pe capital.
„Acum vine şi Paştele, o să vrea un copil o bluză, altul ceva de încălţat... Cum să le zic că n-am de unde?" ,
asa se tanguie clasa muncitoare la douăzeci de ani de la contrarevoluţia din 1989. E jale în sufletul tău sărmană muncitorime şi nimeni nu vine sa ţi-o aline.Elita conducătoare cu sufletul de piatră, rade şi te batjocorește. Încarceraţi într-un egoism ce le-a întunecat mintea se bucura de răul tău uitând ca nu exista forma de violenta mai cumplita decât sărăcia,asa cum a arătat Mahatma Gandhi, iar violența naște la rândul sau violentă.
Florian Liviu
Iluzia constituționalității
Acum 4 zile
6 comentarii:
Sunt de acord, aici , că la noi există un capitalism sălbatic, de grotă (spre deosebire de cel din țările nordice, social). Sunt solidar cu clasa muncitoare și cred că unul dintre drepturile fundamentale ale fiecărui cetățean este la un trai decent, lucru care nu se respectă nici pe departe la noi.
Pe de altă parte, vorbind de copii, cei care fac mai mult de unul ar trebui, la noi, ținând cont de condițiile dramatice de după 1989, să se gândească dacă pot să suporte creșterea și educația mai mult decât a unui copil. Eu, unul, nu am decât un copil, și nu am mai făcut altul pentru că mi-am dat seama că ar fi prea greu și prea riscant să mai am un copil într-o economie în care statul știe numai să-ți ia, subminată de corupție și incompetență, în care azi poți să ai slujbă, iar mâine, nu (am trecut și eu prin asta).
Pentru Bogdan Va mulțumesc pentru ca dați dovada de inima și sensibilitate.
Domnule Florian sistemul este inuman si mafiot dar si cheful de munca al romanilor este slab spre nul. Nu pot uta, acum niste ani (cca 2003) a fost aici la Iasi un tirg de joburi si o patroana povestea ca avea niste locuri de confectionere cu vreo 12-13 milioane pe luna (mult, pe atunci). Ei, somerele veneau, aflau, si ziceau "Aoleu, dar cum sa scol eu la 5?".
Calin din Iasi
Un fap deosebit de îngrijorător este pierderea conştiinţei de clasă a muncitorimii. Cei interesaţi au lucrat diabolic în acest sens. Distrugerea marilor întreprinderi ori trecerea lor în proprietate privată, concedierile au dus la dispersarea muncitorilor, la cultivarea sentimentului de tipul "scapă cine poate".
Sindicatele, care ar trebui să aibă un rol important în apărarea intereselor muncitorimii, fie că nu există (îndeosebi în sectorul privat, unde patronii se feresc precum dracul de tămâie de sindicate), fie că sunt conduse de indivizi subordonaţi politic sau obsedaţi de realizarea propriilor lor interese. Lideri îmburgheziţi precum Bogdan Hossu sunt şantajabili: teama de controlul provenienţei averii îi face obedienţi faţă de cei care deţin puterea politică şi economică. Reacţiile lor critice faţă de privilegiaţii din această societate sunt doar teatru pentru ochii naivilor.
Relevantă este situaţia minerilor. Reprimarea mişcărilor lor de protest a avut şi rostul de a tramsmite mesajul: "să vă iasă din cap ideea rolului conducător al clasei muncitoare. Acum noi conducem".
Da domnule Valerius, aveți perfecta dreptate în ceea ce afirmați.Eu cred ca marxiștii romani ar trebui sa dezbata serios fenomenul diluării conștiinței de clasa pentru ca el este primejdia cea mai mare care pândește orice intreprindere în direcția socialismului autentic.Ar fi necesara și totodată foarte utila identificarea totalității factorilor implicați în aceasta evoluție pentru a se încerca contracararea lor. Totuși înclin sa cred ca cheia problemei este lipsa unui partid al clasei muncitoare, recunoscut ca atare de către ea, căruia sa i se subordoneze benevol și care l-a rândul sau sa-și pună la bătaie cadrele în lupta pentru apărarea cu orice preț a intereselor proletariatului în fata capitalului. S-ar putea ca o astfel de formațiune politica sa nu poată lua naștere de la sine,în mod spontan, ci doar în urma unor convulsii sociale de proporții, a unor lupte oarbe și anarhice, menite ai scutura pe muncitori de iluzii și totodată de a scoate la lumina lideri adevărați capabili sa poarte pe umerii lor destinul clasei muncitoare.
"Adevaratii lideri".... Cu tot respectul asta este o utopie. "Adevaratii lideri", veniti din randurile proletariatului, in clipa in care vor avea drept de semnatura si masina la scara, vor uita urgent de surorile si fratii lor si vor deveni teroristi sau mafioti. Oriunde in Lume.
Vezi cazul Che Guevara, marele medic iubitor de proletari, in fapt un criminal notoriu, cosmetizat in mod grotesc de occidentalii visatori (a executat cu mina lui mai multi "companeros" - tovarasi - care l-au contrazis).
Trimiteți un comentariu