1 Mai muncitoresc la Bratislva

În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, a cărei principală revendicare a fost ziua de lucru de 8 ore, urmând a fi comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Astăzi când în România majoritatea muncitorilor muncesc pentru patronii lor câte 10-12 ore pe zi, şapte zile din şapte îndurând o exploatare sălbatică şi nemiloasă de 1 Mai nu se mai organizează nimic. Muncitorimea românească este atomizată, de-sindicalizată, demoralizată, incapabilă, din păcate, să se coaguleze într-o mişcare politică care s-o reprezinte şi să-i apere interesele. Pe de altă parte, nici comuniştii români nu au găsit încă calea către mase, către muncitori pentru a sădi în sufletul acestora o conştiinţă de clasă,  pentru a le insufla capacitatea de rezistenţă şi de luptă.

În acest context românesc deloc optimist am primit cu bucurie invitaţia tovarăşului Gheorghiţă Zbăganu de a mă alătura lui pentru a participa împreună cu comuniştii slovaci la un miting organizat de aceştia de 1 Mai la Bratislava, capitala Slovaciei. Urma să ne întâlnim acolo cu Karol Ondrias, un renumit savant bio-fizician slovac, militant comunist, fost deputat din partea Partidului Comunist Slovac, autor a numeroase cărţi în care cu bogate date statistice încearcă să demonstreze prin compararea indicatorilor economici şi prin alte analize faptul că sistemul socialist din Slovacia a fost unul al progresului economic şi social.
De foarte curând a fost editată şi la noi în traducerea profesorului Gheorghiţă Zbăganu cartea lui Karol Ondrias, Crimele capitalismului versus crimele comunismului. Detalii despre această lucrare se găsesc la http://www.pasro.ro/pdf/Karol-Ondrias.pdf

Am pornit, deci, la drum să străbatem cei peste 1,500 de km ce separă Bucureştiul de Bratislava pe calea ferată cu entuziasm şi speranţă. Gheorghiţă Zbăganu a fost însoţit şi de fiica sa Alexandra, o tânără drăguţă şi cuminte dornică de cunoaştere şi aventură. Alexandra a făcut fotografii şi mici filmuleţe ce au meritul  de a surprinde şi oferi privitorului culoarea locală, compoziţia spirituală şi atmosfera ce învăluie oraşul de pe Dunăre. Montajul de mai jos este al Alexandrei.
 

 

Bratislava s-a dovedit a fi un oraş deosebit de cald şi de primitor cu oaspeţii săi. Încă de cum am păşit pe peronul gării din Bratislava am remarcat cu plăcere un aer deosebit de proaspăt şi de curat aşa cum se întâlneşte în oraşele de munte. Ondrias -o gazdă nespus de primitoare şi căruia îi mulţumim şi pe această cale- ne aştepta în gară cu un carton în mână pe care scria cu litere de-o şchioapă Karol Ondrias. Acesta era semnul de recunoaştere convenit dinainte între el şi Gheorghiţă Zbăganu. Cei doi se întâlneau acum pentru prima data. Emoţionantă această întâlnire între un autor şi traducătorul său într-o limbă străină. Încă de la început Karol Ondrias mi-a făcut o impresie plăcută. Este un om înzestrat cu darul de a cuceri. Armele sale sunt sociabilitatea împletită cu o admirabilă modestie, nimic sfidător, nimic arogant, nici măcar vag distant în modul său de a se purta şi de a vorbi. Figura sa rotundă şi jovială exprimă prietenie şi sinceritate. Ondrias respiră aerul unui savant, dar şi al unui patriot comunist preocupat în mod sincer de soarta celor mulţi şi umili, de soarta celor ce trăiesc din munca lor, de problemele şi contradicțiile insurmontabile ale capitalismului global. Ne-a vorbit despre istoria Slovaciei şi despre istoria bogată a mişcării comuniste din Slovacia, despre munca sa de cercetare la Academia Slovacă, despre familia sa şi despre proiectele literare de viitor. În replică Gheorghiţă Zbăganu i-a explicat câteva aspecte ale istoriei noastre, problema Basarabiei, situaţia actuală a mişcării comuniste şi muncitoreşti din România. Zbăganu, care este posesorul unui formidabil talent lingvistic dublat de o memorie fenomenală a cuvintelor şi a construcţiilor sintactice l-a rugat pe Karol Ondrias să-l ajute să-şi ţină discursul la miting în limba slovacă. Acesta i-a tradus discursul din engleză în slovacă, iar Zbăganu l-a memorat absolut uimitor. Mai târziu aveam să aflu că această performanţă i-a fost facilitată de cunoştinţele sale de limbă poloneză.

Am pornit apoi să vizităm oraşul avându-l drept ghid pe Ondrias, mergând din centrul istoric al Bratislavei către Dunăre. L-am întrebat câţi oameni vor fi la miting. În jur de două trei sute de oameni ne-a răspuns. Autorităţile slovace au încercat să saboteze mitingul aprobându-l doar în intervalul orar 9:00-10:00, deci foarte de dimineaţă pentru o zi liberă în care oamenii preferă să se odihnească mai mult şi să iasă în oraş mai târziu, deşi organizatorii solicitaseră aprobare pentru intervalul orar 13:00-14:00. L-am întrebat de ce Partidul Comunist Slovac a obţinut la ultimele alegeri un scor sub 3 procente. Ne-a explicat că oamenii, deşi în majoritate covârşitoare de stânga, nu au vrut să-şi irosească votul votând un partid de stânga relativ mic, aşa că au preferat să voteze cu social-democraţii, un partid mult mai mare. Astfel, populaţia a dorit să dea un vot de blam coaliţiei neo-liberale de dreapta aflată până atunci la putere, deci, ceva similar cu situaţia din România. Ne-a mai spus că numărul relativ mic de participanţi din Bratislava va fi compensat de numărul cu mult mai mare al participanţilor din alte oraşe ale ţării în care comuniştii slovaci organizează acţiuni similare.În Bratislava este un nivel de trai mult mai ridicat decât în restul ţării, deoarece acesta se află la numai 60 de km de Viena şi a devenit noua casă a numeroşi milionari vienezi care s-au mutat aici pentru a plăti impozite mult mai mici decât în Austria. De altfel, ne-a spus că statisticile arată că nivelul de trai din Bratislava este peste media europeană. Am atins malul Dunării, am luat masa şi ne-am întors la hotel. Timpul trecuse pe nesimţite, aşa cum trece întotdeauna când eşti înconjurat de noutăţi şi de oameni minunaţi aşa că se înnoptase dea-binelea. Ne-am retras la culcare,căci a doua zi dimineaţă urma să vină Ondrias să ne ia cu maşina la miting.

Iată sosită şi mult aşteptata zi a mitingului. Cadrul în care urma să se desfăşoare adunarea era un parc din centrul Bratislavei dominat de un grup statuar impresionant atât prin dimensiuni dar şi prin realizare artistică ridicat în cinstea partizanilor antifascişti din cel de al doilea război mondial format din trei personaje înfăţişând în prim plan un partizan înarmat pe al cărui chip tânăr sculptorul aşezase cu măiestrie pe lângă determinare şi hotărâre şi o anume seninătate şi încredere în viitor, vegheat de două femei simbolizând cel mai probabil sprijinul popular de care s-au bucurat partizanii în timpul confruntării armate.

Deşi ora era destul de matinală, pâlcuri, pâlcuri, oamenii soseau către miting. Organizatorii pregăteau staţia de amplificare, se îngrijau de ultimele reglaje, împărţeau manifeste şi cocarde roşii celor prezenţi. În mulţime am remarcat o femeie aflată într-un scaun cu rotile. Dorinţa ei de a fi prezentă la miting m-a mişcat profund. Ora 9:00. Vorbitorii se aliniază pe scenă. Din difuzoare răsună acordurile internaţionalei. Mulţimea ascultă în tăcere cu inimile ticăind. Vorbeşte mai întâi şeful partidului, apoi spikerul adunării îl introduce pe Zbăganu al nostru.



Urmează apoi un vorbitor din partea Partidului Comunist Ceh şi în cele din urmă un tânăr îmbrăcat într-un tricou roşu cu înscrisul CCCP. Lumea aplaudă conectată la cele ce se petrec pe scenă. Acţiunea se termină la fel cum a început în acordurile zguduitoare ale internaţionalei. Rămânem să schimbăm, câteva vorbe şi impresii cu cei prezenţi. Lumea este optimistă şi toţi cei cu care am discutat şi-au exprimat încrederea că printr-o luptă unită şi bine organizată vom progresa fără îndoială. Eroul zile este pentru noi Gheorghiţă Zbăganu, care a vorbit extraordinar. Ne despărţim de prietenii noştri slovaci urându-ne succese reciproce, nu fără o uşoară strângere de inimă, compensată de satisfacţia că prezenţa noastră la Bratislava a fost pentru ei, aşa cum ne-au mărturisit, o bine venită încurajare şi un semn de solidaritate.