Mizeria burgheziei

”Concluzie: au fost în dezbatere într-o bulă de sticlă tot felul de oameni care nu au facturi, probleme, rate, frici, nu-s abuzaţi de tot soiul de şmecheri cu monopol, cu sprijin divers naţional sau multinaţional, nu au rude plecate fără voie la muncă afară, nu se gîndesc în mod real nici la tensiunile geopolitice, nici la ce se fac dacă mîine le cedează ficatul, rinichiul sau dacă nu mai pot strînge bani pentru studiile copiilor.”

Oamenii care trăiesc ca într-o bulă de sticlă și la care face referire Costi Rogozanu comentând leșioasa dezbatere televizată dintre Ponta și Iohanis au un nume pe care unii se feresc sau se jenează să-l rostească din pudoare ideologică newleftistă sau pentru a nu fi acuzați de stalinism, se numesc clasa burgheză.

Această clasă burgheză la adresa căreia nu ne prea este dat să auzim nici un fel de critică - în mod eronat sau voit eronat critica  stângii actuale se îndreaptă doar împotriva clasei politice fără să caute să demaște legătura de filiație dintre clasa burgheză și așa numita clasă politică care de fapt nu este o clasă propriu zisă, ci doar un grup profesional - și care numără cu slugile și lacheii ei cu tot în jur de un milion de persoane este sursa tuturor relelor, mizeriilor și umilințelor care i se întâmplă acestui popor de 25 de ani încoace.


Oamenii aceștia îmbibați de egoism, individualism, hrăniți cu cultul succesului cu orice preț și cu disprețul absolut față de solidaritate și altruism se privesc pe ei înșiși ca pe o specie superioară ca pe niște supraoameni providențiali care sunt nevoiți să ne ducă pe noi nevolnicii în cârcă, să ne dea de muncă, să ne plătească pensiile, salariile, ajutoarele sociale.

Disprețuitori, sunt sătui de noi, de ”lenea” noastră, de comunismul care ne-a infestat fibra, de prostia noastră, de neputința noastră de a descurca singuri, de a nu fi pe picioarele noastre, de a fi niște asistați pe banii lor. Ei sunt oamenii momentului istoric, capitaliști, elită culturală, elită profesională liberali și neo-liberali până în măduva oaselor, sunt națiunea și tot ei sunt deschiderea națiunii spre orizontul euro-atlanic.

Noi suntem angajații, sclavii, talpa țării, mujicii. Singurul scop pentru care existăm pe lume este să muncim până la epuizare pentru ca ei să poată gândi liber, să se relaxeze, să călătorească, să creeze, să-și facă partide, să se perinde la conducerea țării, să ne persuadeze să votăm.

Să spunem răspicat și curajos că ne-am săturat, că suntem împotriva acestei clase parazitare pe care greșelile politice ale fostului regim comunist au readus-o la putere ca pe o boală grea și incurabilă a vremurilor pe care le trăim! Jos burghezia, trăiască clasa muncitoare liberă!