duminică, 28 iunie 2015

Gînduri depre China

Toată pălăvrăgeala despre primul stadiu al socialismului și despre decalajul dintre forțele de producție și relațiile de producție de care vorbește PCC nu fac decît să îmbrace într-un limbaj marxist comandamentul îmbrățișat de conducerea post maoistă a PCC de a se orienta spre capitalism.

PCC a trădat socialismul și idealurile socialiste cu toate că mai vorbește încă azi- pentru a prosti proștii- de spiritul socialist al societății chinezești.

Dar, mai e un dar aici care merită menționat. Așa cum spunea Shakespeare totul e bine cînd se termină cu bine.Pentru China lucrurile s-au terminat cu bine! Și România s-a înscris din 1989 pe orbita capitalistă, dar rezultatele sunt dezastruoase, mizeria și sărăcia maselor au ajuns la cote insuportabile.Spre deosebire de România și chiar de Rusia, China a avut marea șansă să intre pe o linie ascendentă a capitalismului, care iată a propulsat-o pe locul doi în ierarhia economică mondială și suflă din ce în ce mai aproape în ceafa liderului mondial SUA. Este aici meritul conducerii chineze? Este, fără îndoială!, dar nu are nici o legătură cu pălăvrăgeala în limbaj marxist despre stadiile socialismului, despre materialismul istoric, despre forțe și relații de producție etc., ci cu faptul că China, o țară cu peste un miliard de oameni, s-a smuls din jugul imperialismului occidental cu ajutorul revoluției maoiste și a conjuncturii favorabile create de ascensiunea internațională a Uniunii Sovietice ce a urmat înfrîngerii fascismului în Europa. 

Este meritul lui Mao în primul rînd că a consolidat independența Chinei și a liderilor care l-au urmat și care n-au trădat sub nici un motiv linia maoistă a independenței, deși au trădat socialismul.

Factorul principal care a stat la baza ascensiunii Chinei pe poziția ce o deține astăzi în economia mondială a fost și este uriașa sa populație, uriașa sa forță de muncă în contextul în care China s-a smuls de sub dominația Vestului, nu mai este colonie a imperialismului occidental, ci o țară capitalistă independentă pe cale să devină ea însăși o putere imperialistă de prin rang.

 https://en.m.wikipedia.org/wiki/Primary_stage_of_socialism

4 comentarii:

  1. Interesant şi incitant articolul dvs., domnule Florian. Mă apucasem să comentez ceva pe marginea lui, dar totul s-a dezvoltat sub forma unui succint eseu. Aşa că, i-am dat forma cuvenită şi îl postez pe blogul meu, neputînd să ocup atîta spaţiu în „ograda” dvs. rezervată comentariilor. O fac ca cititor al blogului dvs. şi nu cu intenţie polemică, reacţie care, oricum, nu s-ar cere şi nu şi-ar avea rostul. Aşa că, poate nu vă deranjează cu ceva demersul meu pe o temă care vă aparţine. La bună vedere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Florian Liviu3 iulie 2015, 23:36

    Deng spune că socialism înseamnă dezvoltarea forțelor de producție, creșterea standardului de viață al populației.

    ”Of the many lessons we have to sum up, a very important one is this: we should make clear what is socialism and how to build socialism ... The primary task of socialism is to develop production forces and to elevate the standard of the material and cultural life of the people. Our twenty years of experience from 1958 to 1976 have told us: poverty is not socialism, socialism is to eliminate poverty. It is not socialism to not develop production forces and raise the people's living standards.”, Deng.

    Da, este adevărat dar și capitalismul dezvoltă forțele de producție, dar cum le dezvoltă? împărțind societatea în clase antagoniste, în care clasa muncitoare trudește pentru luxul, bogăția și strălucirea clasei capitaliste.

    Din păcate China de astăzi este o societate de clasă, cu un indice Gini așa cu arăta și Zbăganu mai sus rușinos.

    Cînd afirmi că dorești ridicarea standardului de viață al populației, cum afirmă Deng în citatul de mai sus trebuie să afirmi și cum vrei să o faci, pe ce baze, capitaliste sau socialiste. A o face pe baze socialiste înseamnă a înfăptui principiul marxist fiecăruia după cantitatea și calitatea muncii prestate, înseamnă a legitima o unică sursă de venit: munca și a de-legitima alte surse bazate pe exploatare sau pe rang social cum ar fi renta, dividendele, profitul, etc.

    Din păcate trebuie să constatăm cu regret că linia socialismului egalitarian, adevăratul socialism marxist, a fost abandonată aproape peste tot în lume inclusiv în Cuba. Victoria contrarevoluției este aproape totală.

    Dar asta nu înseamnă că ideile socialiste sunt greșite sau că au un caracter utopic așa cum afirmă adversarii lor. Experiența Uniunii Sovietice și mai aproape de noi experiența României socialiste a arătat în mod practic, empiric că este posibilă dezvoltarea economică, științifică, culturală, socială la cele mai înalte cote pe o bază egalitariană, că o societate fără clase antagoniste nu numai că este posibilă dar că este net superioară din toate punctele de vedere actualei societăți capitaliste.

    RăspundețiȘtergere
  3. E perfect adevărat ceea ce spuneţi. Vă asigur că şi convingerea mea în superioritatea şi viabilitatea deplină a socialismului este fermă şi de nezdruncinat. Dar, sînt astăzi, în contemporaneitatea ultimelor trei decenii mai ales, condiţiile obiective privind posibilitatea acţiunii politice revoluţionare, transformatoare a societăţii pe criteriile categoric socialiste pe care le evocaţi? Bine ar fi!

    Să ne amintim şi că filosofia marxistă vorbeşte despre dependenţa acţiunii revoluţionare de existenţa obiectivă a condiţiilor interne şi internaţionale care să o facă posibilă şi care să îi asigure oportunitatea şi reuşita desfăşurării în timpul istoric dat şi spaţiul geografic respectiv, despre concordanţa dintre interesele forţelor productive, muncitoreşti, şi legităţile dezvoltării sociale.

    Eu cred că, mai degrabă, mişcarea socialistă şi comunistă de pretutindeni se află în aceste decenii într-o etapă istorică de repliere tactică de necesitate politică, într-o etapă de defensivă obiectivă. Este o etapă în care îi revine sarcina reevaluării şi reorganizării propriilor resurse, a continuării serviciului politic şi revoluţionar în slujba clasei muncitoare în raport cu posibilităţile concrete din fiecare ţară şi, în fine, de activitate strategică solidară în scopul creării condiţiilor favorabile trecerii sau, dacă doriţi, a revenirii la etapa superioară - (re)construcţia socialistă.

    La o analiză atentă, obiectivă, nu se poate spune că R. P. Chineză, în speţă partidul ei comunist, cel puţin pînă la momentul actual, nu s-a încadrat pe coordonatele acestor principii tactice. Este soluţia politică găsită de comuniştii chinezi, în condiţiile istorice date şi la specificul societăţii chineze. O soluţie pe care, după cum ştiţi, ei au numit-o şi "a treia cale" şi pe care noi am putea-o parafraza cu expresia "pe două căi spre ţelul suprem". Din punctul acesta de vedere, se dovedeşte că P.C.C. nu şi-a abandonat clasa căreia îi aparţine şi ale cărei interese are misiunea istorică să le apere. Calea capitalistă din strategia dualistă de dezvoltare a Chinei, fireşte, nu le este adresată maselor populare. Dar, în condiţiile date, ambele căi se oferă uriaşei populaţii ca alternativă economico-socială de dezvoltare şi compromis politic general-acceptabil, coagulant şi stabilizant.

    Sigur, soluţia implică şi multe riscuri pentru partid şi pentru orînduirea socialistă, dar, cum în nimic nu există un risc zero, cu siguranţă că este un risc pe care P.C.C. şi l-a asumat, la fel cum a făcut-o şi la momentul declanşării revoluţiei de eliberare şi, ulterior, în fiecare etapă de construcţie şi dezvoltare a societăţii socialiste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnul Florian Liviu scrie: ”PCC a trădat socialismul și idealurile socialiste cu toate că mai vorbește încă azi- pentru a prosti proștii- de spiritul socialist al societății chinezești.”

    Și eu am exprimat o îndoială cu privire la traseul socialist-comunist al Chinei, care a adoptat principiul ”o țară, două sisteme”. În opinia mea, între comunism și capitalism există antagonism, în consecință logică nu pot concepe că aceste sisteme antagoniste pot coexista în interiorul vreunei țări, pe termen lung. Pe termen scurt, ca în faza de trecere de la capitalism la socialismul-comunist, pot co-exista anumite forme de manifestare ale celor două sisteme. De exemplu, în România naționalizarea principalelor mijloace de producție s-a făcut la 11 iunie 1948 , dar mai exista proprietate privată asupra altor mijloace de producție. Cooperativizarea agriculturii s-a sfârșit în 1962.

    Nu cunosc programul Partidului Comunist Chinez, de aceea enunțul domnului Florian Liviu, citat mai sus, mi se pare prea tăios. ”Trădarea” presupune un act de infidelitate intenționată. Poate că PCC este condus, încă, de bune intenții. Nu știu nici despre Gorbaciov dacă a fost trădător sau doar prost (eventual, naiv).

    Eu sunt convins de viabilitatea proiectului marxist de societate. Dar, în același timp, sunt convins că nu putem costrânge realitatea prin modelele noastre teoretice, n-o putem silui pe patul procustian al teoriilor noastre. În conflictul dintre teorie și realitate, întotdeauna va învinge realitatea. Dar, cum bine știți, între teorie și practică (realitatea socială) există un raport mai complex decât l-am prezentat eu mai sus: ”teoria fără practică este goală, practica fără teorie este oarbă” (în opinia mea, această cugetare este de inspirație kantiană). Din câte pot înțelege eu esența marxismului, există o limită dincolo de care nu mai există comunism; fără desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție nu poate exista comunism. ”Comunism cu proprietate privată asupra mijloacelor de producție” este un termen logic-vid, precum cerc-pătrat. Așa ceva poate exista doar dacă schimbăm definiția comunismului.

    Dacă admiteți aceste premise, atunci va trebui să admiteți și că domnul Nicolae Nicu nu oferă decât niște pseudo-contraargumente, în raport cu articolul domnului Florian Liviu, decât niște principii de dialectică socială pe care domnul Florian Liviu nu cred că le respinge, dar nu oferă contraargumente care să combată enunțul domnului Florian Liviu potrivit căruia ”PCC a trădat socialismul și idealurile socialiste”.

    RăspundețiȘtergere