Sesizare către IICCMER privind interzicerea simbolurilor comuniste

 

 

 

 

Sesizare

Către domnul Andrei Muraru, Președintele Executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER)

Domnule Muraru,
Am aflat de iniţiativa dv de a propune o lege de interzicere a simbolurilor comuniste şi de pedepsire a negaţioniştilor. Vreau să vă atrag atenţia că:

Există deja o lege

pe baza careia au fost interzise deja zece incercari de inregistrare in tribunal a unui partid comunist, ultima fiind pe 21.02.2013. Este vorba de Legea 51/1991, asa numita Lege a siguranţei naţionale, şi anume Art 3h, pe care am ajuns să îl ştiu pe dinafară, pentru că de aici mi se trage frustrarea de a fi cetăţean al unui stat nedemocratic. Anume:

„Constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei urmatoarele:
...........
3h) initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept”

Cîteva observaţii:
1. Textul de mai sus poate fi înţeles cu bună credinţă aşa: orice ameninţare la adresa siguranţei naţionale este interzisă. Acţiunile totalitare sau extremiste sunt asemenea ameninţări. Bun. Indiferent de „sorginte”. Dar atunci ar trebui definit ce acţiuni sunt totalitare sau extremiste. Legea nu specifică. Cine anume stabileşte dacă o acţiune e totalitară sau extremistă? Bănuiesc că puterea judecătorească. Pe ce bază? Nu ni se spune. Judecătorii pe care i-am văzut au adus argumentul „sorginţii”. Nu ne interesează ce scrie în statut sau program, dar sunteţi de sorginte comunistă. Dar UDMR? Deşi e separatist, nu e de nici o ameninţare. Dar monarhiştii? Ei nu „periclitează ordinea statului de drept”? Mă refer la Constituţie care zice „ Art 1(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.”

Concluzie. Dacă legea s-ar fi interpretat cu bună credinţă, judecătorul trebuia să demonstreze bazat pe statut, program şi alte acţiuni ale grupurilor care au solicitat înregistrarea lor ca partide comuniste că ele constituie asociaţii extremiste. Or acest lucru a fost imposibil. Judecătorii nu aveau nici o definiţie a extremismului. Mă hazardez eu să dau una „o asociaţie este extremistă dacă acţionează prin violenţă împotriva ordinii statului de drept”. E bună?

2. Legea în cauză este apărută înaintea Constituţiei, votată de Adunarea Constituantă în iunie 1991. Singurul care a avut curajul să i se opună public a fost deputatul PSDR Silviu Şomâcu, care a scandalizat presa vremii declarînd, de la tribuna Adunării, ca el se consideră marxist. Nu numai că este pre-constituţională, dar este şi anticonstituţională. Într-adevăr, Constitutia Romaniei spune:

8(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
..........
Despre ce pluralism vorbim dacă se interzice cetăţenilor dreptul la alternativă? Partidele comuniste propun o alternativă socialistă, în care proprietatea asupra marilor mijloace de producţie să fie socială, şi nu privată. Ele reprezintă o ameninţare la adresa siguranţei naţionale? Poate doar la adresa celor care au jefuit ţara. Nici măcar noţiunea de siguranţă naţională nu este clară, la fel ca aceea de „interes naţional”. Poate că un partid comunist va ameninţa vreodată siguranţa magnaţilor şi interlopilor de după 1989, dar aceştia nu reprezintă naţiunea. Sau chiar ei sunt naţiunea?

29(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
......
Comuniştii nu au dreptul la opinie? Din legea respectivă, nu numai organizarea unor partide comuniste este o ameninţare la adresa „siguranţei naţionale”, dar şi cei care o sprijină. Adică aceia care nu cred că e tot una comunismul cu fascismul. Şi cei care au fost pauperizaţi de cei 23 de ani de capitalism.

40(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
La nici unul din procesele la care am asistat (şi au fost vreo 5) judecătorul nu s-a obosit să arate că petentul – cel care se voia a fi înregistrat ca partid communist – ar milita contra acestor lucruri.
Concluzie. Legea Siguranţei Naţionale, este anticonstituţională şi de aceea ar trebui lovită de nulitate.

3. Nu numai că judecătorii s-au bazat pe o lege anticonstituţională – să zicem că nu avea ce face, deşi există Curtea Constituţională, există Preşedintele României, există Avocatul Poporului care puteau semnala aceasta – dar au interpretat-o cu vădită rea voinţă. Au sărit peste epitetele „totalitariste sau extremiste” şi au citit-o, absurd, astfel „ initierea, organizarea, savirsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor... de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura (!)”. Aha, acţiunile de orice altă natură sunt ameninţări la Siguranţa Statului...

Multă vreme, mai ales înainte de 1989
am crezut că esenţa democraţiei poate fi găsită într-o maximă atribuită lui Voltaire şi preluată apoi de mulţi alţii, inclusiv de Churchill şi Ion Raţiu: „ Nu sunt de acord cu tine, dar voi lupta pentru ca tu să ai dreptul să îţi spui opinia” . A fost una din multele mele iluzii.
Dumneavoastră conduceţi un institut ştiinţific. Aşa s-ar părea dacă mă uit aici. Nu vă deranjează numele IICMER, care numai ştiinţific nu este? De ce nu ar exista atunci şi un institut de investigare a crimelor capitalismului? Sau altul de investigare a binefacerilor comunismului?
Voi crede că sunteţi un institut ştiinţific, dacă o să vă schimbaţi numele în ceva neutru. Chiar Institutul de investigare a comunismului ar merge, deşi ar fi mai bine „Institutul de istorie recentă”, aşa cum există în alte ţări fost socialiste.
Daţi impresia că marea crimă a „comunismului” este aceea că nu toată lumea este de acord că a fost ceva rău. Chiar dv arătaţi : „Condamnarea comunismului nu a schimbat percepţia publicului asupra vechiului regim, iar efectele sînt mai degrabă simbolice sau greu cuantificabile. Nu foloseşte nimănui să asumăm realizări care nu există doar pentru a bifa un cincinal de împliniri glorioase. În planul interiorizării şi asumării concluziilor raportului, aşa cum arată sondajele realizate de IICCMER, situaţia se înrăutăţeşte continuu, accentuată de criza economică pe care o traversăm.
La mai bine de două decenii de la ultima dictatură, românii cred că viaţa în comunism era în general una lipsită de grijile materiale, cu puţine privaţiuni din registrul libertăţilor. Un român din trei n-a auzit în viaţa lui de lagăre de muncă, de închisori pentru elită sau de colonii de muncă. Gulagul e o ţară străină. Pentru 80% dintre noi, regimul comunist n-ar fi produs suferinţă, iar instalarea acestuia a fost o binefacere pentru ţară. Majoritatea românilor nu doresc interzicerea simbolurilor comuniste şi nu sînt interesaţi de dosarele Securităţii sau de lustraţie”.
Mă rog, aş modifica puţin: toţi românii au auzit de lagărele de muncă, de închisorile pentru „elită” (văd că aşa numiţi în bloc pe condamnaţii politici) dar sunt sătui de propaganda anticomunistă. Aţi reuşit – nu singur, ci împreună cu o întreagă armată de propagandişti – să amestecaţi adevărul cu falsurile în aşa fel încît credibilitatea acestei propagande a devenit neglijabilă. La fel cum era propaganda anticapitalistă în ultimele două decenii de socialism.
Deci sunteţi conştient că majoritatea românilor nu doresc interzicerea „simbolurilor comuniste” şi nu sunt interesaţi de „lustraţie”. Aţi aflat, sunt sigur, şi de recomadările comisiei de la Veneţia care a dat, în fine, dovadă de bun simţ (mai bine mai tîrziu decît niciodată). Iar apropo de lustraţie, e o ciorbă răcită şi reîncălzită periodic de unii politicieni care cred că poate o să le aducă un mic procent la alegeri. Apropo de lustraţie, s-ar putea să fie puţin lustrat chiar Vaclav Klaus – Cehia a fost singura ţară care a dat o asemenea lege (mă rog, din 1997 şi Polonia, dar altfel) cu rezultatul că Partidul Comunist al Cehiei şi Moraviei este a treia forţă din ţară.
Atunci de ce vă asumaţi o asemenea răspundere, de a propune o lege antipopulară? Există o butadă, conform căreia legile bune sunt acelea care pot fi respectate.
Există o explicaţie, dar nu este ştiinţifică. Vreţi să arătaţi că nu luaţi banii contribuabililor degeaba, că faceţi ceva util pentru cei care vă plătesc.
O altă explicaţie, tot neştiinţifică este că plutocraţii care conduc politica (să nu ne amăgim, nu politicienii conduc, ci aceia care îi manevrează) se tem că mişcarea comunistă s-ar putea dezvolta şi cu alte nume. Dar atunci ar terbui să ştie că s-ar putea dezvolta şi cu alte simboluri.
Ce o să faceţi cu noi, cei care ne credem comunişti şi suntem persecutaţi deja de 20 de ani de toate guvernele care s-au perindat prin ţară? Legea Siguranţei naţionale, cea care mă scandalizează pe mine a fost votată în 1991 de Parlamentul condus de marii anticomunişti Dan Marţian şi Alexandru Bîrlădeanu şi promulgată de alt mare anticomunist Ion Iliescu. Sau cu aceia care nu au putut fi comunişti nici înainte de 1989 şi nici după?
Eu v-aş propune altceva. Așa cum apare, inițiativa dv de a interzice simbolurile comuniste este nu numai inutilă, ci chiar imorală. Dacă vreţi să fiţi oameni de ştiinţă, istorici, renunţaţi la aerele de procuror. Într-un „proces al comunismului”, pe lîngă procurori (de care avem slavă Domnului, destui) mai e nevoie şi de avocaţi şi, mai ales, de judecători. Un institut de istorie recentă ar putea avea ultima calitate. Nu unul de investigare a crimelor comunismului.
România, prin interzicerea de facto a comuniştilor, suferă deja de un deficit democratic. Rostul dv. ar fi de a-l micşora, nu de a-l mări.
Primiţi, vă rog, asigurarea consideraţiei mele

Prof. Univ. Dr. Gheorghiţă Zbăganu
gheorghitazbaganu@yahoo.com