Lucian Radu Stanciu ne-a părăsit

Scriu aceste rânduri profund îndurerat de trecerea în nefiinţă a celui ce a fost Lucian Radu Stanciu, om de cultură aleasă, critic de artă, cercetător principal la Institutul de sociologie al Academie Române, autor a numeroase articole ştiinţifice precum şi a două cărţi dedicate creaţiei lui Constantin Brâncuşi, mare prieten al proletariatului şi al cauzei sale drepte. 

Printre ultimele sale luări de poziţie publice se numără şi implicarea sa în scandalul brăţărilor dacice în care a susţinut cu argumente credibile falsitatea acestora, acuzând statul, ministerul culturii, alte oficialităţi de sifonarea banului public.

Şi-a împărţit viaţa între pasiunea şi grija părintească faţă de cele trei fiice gemene, şi preocuparea în cel mai înalt grad pentru istorie, artă, politică, filosofie.

Înzestrat de natură cu o energie şi vitalitate ieşite din comun, o minte logică şi clară ca un cristal de Boemia, har de povestitor şi orator, o cunoaştere adâncă a sufletului omenesc, strângea în jurul său oameni de cele mai diferite condiţii şi preocupări, având pentru oricine la îndemână cuvânt potrivit pentru firea şi nevoia fiecăruia, un sfat, o vorbă bună  sau un bici şfichiuitor ce lovea fără greş.

Ne legasem amândoi unul de altul printr-o strânsă prietenie politică bazată pe aceleaşi convingeri. Concluziile politice la care am ajuns azi se datorează în principal lungilor discuţii înflăcărate pe care le-am purtat timp de patru ani, aproape noapte de noapte, dezbătând cu pasiune, şi apreciez eu, cu acribie, istoria Uniunii Sovietice, a Războiului doi mondial, a Partidului Comunist Român, a temelor fundamentale ale marxismului, ale leninismului, domenii în care Lucian Radu Stanciu avea cunoştinţe extraordinar de vaste, de adânci, de sistemice. 

Posesor a mii de documente originale şi cărţi rare ale epocii istorice deschise odată cu revoluţia rusă din 1917, achiziţionate cu mari eforturi materiale şi astfel salvate de la distrugere, pot să afirm cu mâna pe inimă că Lucian Radu Stanciu a fost cel mai documentat şi erudit istoric al epocii comuniste. Dar, aidoma lui Socrate, preocupat prea mult cu dezbaterea orală şi transmiterea ştiinţei sale prin viu grai discipolilor, nu a mai apucat să scrie o carte extrem de necesară azi pentru întreaga mişcare comunistă românească, Istoria adevărată a Partidului Comunist Român. Această sarcină maestrul ne-a lăsat-o nouă celor mai tineri. 

Încă un mare merit al său este faptul că ne-a atras tuturor atenţia asupra contextului politic şi istoric al stalinismului, perioadă capitală pentru istoria comunismului mondial, ce trebuie abordată fără prejudecăţi burgheze, fără complexe, din punctul de vedere al luptei de clasă a proletariatului într-o Rusie înapoiată şi covârşitor ţărănească. El ne-a făcut să ne aţintim privirea asupra a ceea ce numea cel mai important eveniment din istoria sovietică, la fel de important ca însăşi revoluţia proletară fondatoare, fără de care aceasta s-ar fi împotmolit, anume, revoluţia socialistă la sate sau cooperativizarea agriculturii. Marele merit pe care-l  găseşte lui Stalin, mai mare decât contribuţia sa la înfrângerea Germaniei hitleriste, este curajul şi determinarea de a declanşa revoluţia socialistă la sate.Acesta este actul politic fundamental care a pus Uniunea Sovietică pe o traiectorie ascendentă care a urcat în numai câteva decenii, după cum avea să remarce şi Churchill, de la plugul de lemn la arma atomică. A fost declanşatorul miracolului sovietic.

Lucian Radu Stanciu a trăit în special după 1990 cu convingerea fermă că omenirea se află în faţa alegerii decisive: socialism sau barbarie.

Nu ezita niciodată atunci când intra cu cineva în discuţie să demaşte, să smulgă toate vălurile şi măştile puterii spirituale şi politice a negustorilor şi bancherilor, chiar dacă astfel risca să-şi atragă antipatia interlocutorilor. A ştiut întotdeauna să recunoască cu francheţe că uneori această putere l-a ispitit şi chiar că a fost nevoit să facă unele compromisuri cu ea, dar nu s-a compromis nicicând rămânând fidel credinţelor sale politice comuniste.

Adio, prieten drag şi maestru spiritual, nu te vom uita niciodată.